802 matches
-
să spargă. Când ajungem În curtea spitalului, mă dau jos din cabină și ăia mă Întreabă pe cine am adus, portarii ăia d’acolo, niște oameni de serviciu... Io zic, stai, că nu-mi aduc aminte cum Îl cheamă, și descui lacătul. Sică al meu, cum a văzut ușa deschisă cum a sărit jos. Era numai Într-o cămașă d-aia lungă, scoasă din pantaloni, Îi ajungea până la genunchi, un pantalon murdar pă el și desculț, ciufulit cum trăsese ăia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o mică terasă pe care erau așezate rufe la uscat, au intrat pe un alt coridor, ceva mai Înalt și mai larg decât primul și, În fața unei uși de culoare cenușie, fata se opri din nou: — Acum chiar am ajuns! Descuie și intrară. Era camera În care stătea ea ori de câte ori venea la oraș pentru examenele de facultate fără frecvență. Popescu se așeză pe pat pentru că alt loc pe care să stai nici nu era. Ana deschise dulapul, scoase de acolo un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fenomen specific newyorkez, am bâlbâit imediat niște scuze și am semnat pe linia punctată. Astăzi, din fericire, cutia mea poștală conținea ultimul număr din In Touch, care avea să-mi ocupe cel puțin o oră. După ce l-am recuperat, am descuiat ușa, am cercetat podeaua În căutarea eventualelor ploșnițe și m-am pregătit pentru istericalele obișnuite ale lui Millington. Ei i se părea Întotdeauna că aceasta era ziua În care o voi abandona pentru totdeauna și mă Întâmpina când veneam acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
apoi să bem ceva cu soții Gerstein. M-am prefăcut prost dispusă și-am scăpat. — Credeam că tu și cu Mickey vă iubiți. — Iubirea are și ea un revers. Știai că ești singurul Turner Meeks din cartea de telefon? Buzz descuie ușa. Audrey intră, își aruncă blana pe jos și studie camera. Mobilierul includea canapele și fotolii de piele din London Holiday, iar capetele de zebră de pe pereți erau din Jungle Bwana. Ușile batante care dădeau spre dormitor fuseseră recuperate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
statutul de martor al apărării și imunitate completă, cu condiția să ne mai răspundeți la câteva întrebări și să ne permiteți să luăm cu noi jurnalul dumneavoastră. Eisler se ridică în picioare, se apropie cu picioare tremurânde de birou și descuie sertarul de jos. Căută, scoase un jurnal legat în piele, se întoarse cu el și îl așeză pe masă. Puneți cele câteva întrebări și plecați. Dudley coborî o palmă foarte încet: Ia-o ușor. Mal spuse: Vom avea astăzi încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mickey îngropaseră securea războiului. Niles făcea parte din divizia Hollywood, centrul furtunii stârnite de Brenda Allen. Buzz alergă pe partea cealaltă a străzii, mânat de teamă. Văzu că sedanul era un Vicky din ’46, cu numărul de înmatriculare JS 1497. Descuie portbagajul și alergă înapoi în casă. Trase plapuma mare de pat, îl înveli pe Niles, cu tot cu pistol, în ea, îl aburcă pe umăr și se întoarse la Vicky, unde încuie cadavrul în portbagaj, îndoindu-l de mijloc în jurul roții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz privi norii negri ridicându-se dinspre ocean. Se gândi: rezolv-o, rezolv-o, rezolv-o! Fii omul cu rezolvările. Fii ceea ce căpitanul Mal i-a spus puștiului ăluia să fie. Fii polițist. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI NOUĂ Danny descuie ușa și bătu încet în perete. W-urile de sânge pe care le văzuse de când fusese la morgă dispărură când ajunse în camera lui curată și frumos aranjată. Totuși ceva părea în neregulă. Cercetă încăperea cu privirea până când descoperi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
diverse organizații de stânga, un carnet de conducere din 1936, emis de statul California, cu o etichetă pe spate: „Informații pentru urgențe medicale”. Alergic la penicilină, mici crize recurente de artrită, grupa de sânge 0-I. EL? Danny închise sertarele, descuie ușa de la toaletă, își șterse fața cu un prosop și se îndreptă agale spre sala de proiecție. Luminile erau aprinse, ecranul alb, iar Claire stătea pe canapea. Ea îi spuse: Nu credeam că un băiat dur ca tine poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
începuseră să se strângă pe alee. Danny le făcu semn să plece și ei se retraseră, aruncându-i priviri piezișe și scuturând din capete. Duarte spuse: — Scoate-mi chestiile astea și poate că stau de vorbă cu tine. Danny îi descuie cătușele. Duarte se frecă la mână, apoi se ridică în picioare, dar simți că i se înmoaie genunchii și alunecă în fund, cu spatele rezemat de gard. — Cum poate să-i pese unui mercenar angajat de studiouri de vărul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
toată lumea. Danny spuse: — Nu. Dudley Smith îi răspunse: — Ba da. Îl sărută pe gură și se îndepărtă, fluierând un cântec de dragoste. *** Mașini care știu. Droguri care nu-ți dau voie să minți. Danny luă un taxi și ajunse acasă. Descuie ușa, apoi se duse direct la dosare: fapte pe care le poți cumula în adevăruri, Dudley și Breuning și EL dovediți la 11.59, eliberarea în ultimul minut. Exact ca în filme. Aprinse lumina de pe hol și deschise ușa ascunzătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
partenerii lui în schema cu Loftis, iar tu o să ne spui toootul despre Reynolds și fiul lui. Toootul, flăcău! Ușa ascensorului se deschise. Mal văzu un „311” pe cheie și un hol pustiu. Ieși, găsi apartamentul la patru uși distanță, descuie ușa și se dădu un pas în spate. Stompanato îl împinse pe Minear înăuntru și îi dădu drumul la gât. Chaz căzu, inspirând lacom. Mal zise: — Știi ce să-l întrebi. Fă-o cât timp eu caut dosarele. Când încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a doua operație, probabil că i-a folosit ca să-și rezolve propria dependență. Un rând de aplauze pentru Coleman Loftis: se vindecase de obiceiul de a consuma morfină și trecuse la sacrificii rituale pentru șobolani. Vreau lista aia. Acum. Lux descuie fișetul de lângă interfonul distrus. Extrase o pagină plină de însemnări și câteva coli goale. Buzz zise: — Păstrez eu originalul. Și înșfăcă foaia. Doctorul dădu din umeri și continuă să-și curețe unghiile. Buzz tocmai se apucase să-și bage bastonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sud - în direcția locuinței lui Minear. Mal se apropie de casă - un bărbat înalt, distins, într-un costum la două rânduri, având în mână un pulover împăturit. Văzu o fereastră lângă ușă, îi arse un pumn, vârî mâna înăuntru și descuie. Intră, încuie ușa și blocă încuietoarea. Existau cel puțin cincisprezece încăperi care trebuiau cercetate. Mal se gândi: dulapuri, debarale, camere cu birouri. Dădu peste masa de scris de lângă scara interioară. Trase afară cel puțin o jumătate de duzină de sertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un pachet de lame Gillette. Și-a adus aminte că în seara aceea AUFT organiza o petrecere/întrunire, a făcut rost de patru doze de heroină și de o seringă de la vechea lui sursă, Roland Navarette, a luat un Buick descuiat de pe Strada 67, ca să aibă cu ce să se deplaseze, a cântat un ultim număr la Zombie, după care a intrat în chip de Coleman în toaleta bărbaților de la stația de benzină Texaco de pe Strada 68 și a ieșit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bagheta, eu cu șevaletul. — Deci muzica și pictura erau nedespărțite... — Apoi, trebuie să știi, continuă Ioana visătoare, Celibidache era un critic extraordinar și un mare pedagog. Cursurile lui de fenomenologie a muzicii, pe care le-a ținut pretutindeni, mi-au descuiat mintea, mi-au deschis noi orizonturi în artă. O lumină crescătoare îmi stră bătea ființa, umplându-mă de o fericire fără margini. Lângă omul acesta mi-am găsit calea și nu m-am mai oprit din drum. Ce-a spus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
luate de mama de prin pod; pusesem pe jos o țoală cu mai multe pete bizare pentru a ascunde podeaua urâtă, de piatră. Cu toate astea, pentru mine nu a existat nici odată o cameră mai frumoasă. Cu ce emoții descuiam 96 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE ușa! Eu eram unica posesoare a cheii! Cu ce încântare ne întruneam acolo după școală! Eu, așa-zisa muziciană, crea sem un imn al triumviratului, pe care-l cântam de fiecare dată. În
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de trei zile. Cu gândurile aiurea, cum era de cele mai multe ori când încheia vreo afacere, stăpânul întrebase cine plânge în casă la el. Aflând că era vorba de Amrita, păru surprins. „Vrea ceva?“ își întrebase el supușii. Când în sfârșit descuiaseră ușa, descoperiră că Amrita dispăruse. Nu pentru mult timp, dar se întorsese acasă, cu o privire sălbatică, vorbind fără noimă despre copaci și ape năvalnice. Moti Lal n-a aflat niciodată cine i-a adus drogurile și, curând, fata și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unui număr foarte mare de drame epice de dragoste, cu pierderi, războaie civile și cuceriri de război. Ocazional, visele îi sunt întrerupte de câte un vizitator. De cele mai multe ori, e vorba de Balraj. Rutina este aceeași. Zornăindu-și cheile, luptătorul descuie ușa, intră, mișcându-se cu stângăcie, se uită prost dispus spre locul în care zace Pran, cu ochii săi roșii, plângăcioși, apoi se întoarce și încuie ușa cu grijă în urma sa. Uneori mai aduce mâncare sau o altă cupă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bagheta, eu cu șevaletul. — Deci muzica și pictura erau nedespărțite... — Apoi, trebuie să știi, continuă Ioana visătoare, Celibidache era un critic extraordinar și un mare pedagog. Cursurile lui de fenomenologie a muzicii, pe care le-a ținut pretutindeni, mi-au descuiat mintea, mi-au deschis noi orizonturi în artă. O lumină crescătoare îmi stră bătea ființa, umplându-mă de o fericire fără margini. Lângă omul acesta mi-am găsit calea și nu m-am mai oprit din drum. Ce-a spus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
luate de mama de prin pod; pusesem pe jos o țoală cu mai multe pete bizare pentru a ascunde podeaua urâtă, de piatră. Cu toate astea, pentru mine nu a existat nici odată o cameră mai frumoasă. Cu ce emoții descuiam ușa! Eu eram unica posesoare a cheii! Cu ce încântare ne întruneam acolo după școală! Eu, așa-zisa muziciană, crea sem un imn al triumviratului, pe care-l cântam de fiecare dată. În odăița de taină, citeam poezii de Lamartine
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
era prea filosof ca să-și irosească timpul cu o îndeletnicire avînd rezultate atât de vremelnice. Curînd vor începe ploile iar copiii vor căra din nou noroaiele în clase. Raționînd cu justețe, forfetarul o trimitea pe fie-sa cea mică să descuie școala ca să măture dimineața în cancelarie. După un sfert de ceas, atât cît îi trebuia ca să-și bea țigara, dînsul făcea inspecție. Rezemat de parmalîcul podețului, emitea apoi, pe șanțul din fața școlii, judecăți de valoare. La primul meu contact cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că ușile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: Fără îndoială, își acoperă picioarele în odaia de vară." 25. Au așteptat multă vreme, și fiindcă el nu deschidea ușile odăii de sus, au luat cheia și au descuiat; și iată că stăpînul lor era mort, întins pe pămînt. 26. Pînă să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării și a scăpat în Seira. 27. Cum a ajuns, a sunat din trîmbiță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
gest involuntar al mâinii întinse către un prieten imaginar. În cele din urmă, bătrânul s-a ridicat și am pornit. După ce ne-am hârjonit cu veverițele, târâș-grăpiș am ajuns în grădina din poiană. Cu gesturi încete și moi, bătrânul a descuiat lacătul de la portiță. -Hai să vedem dacă sculerle sunt în bună stare și ascuțite - m-a îndemnat el. L-am urmat în magazie. Toate cele trebuincioase pentru săpat erau în cea mai desăvârșită stare. --Părinte, eu zic să luăm doar
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Publishing nu era pe birou, așa că m-am îndreptat către zidul cu dulapurile cu dosare și am deschis sertarul N-P. Era încuiat. — Stai puțin. Aduc cheia! Alice a fugit și s-a întors după o nanosecundă cu cheia. Am descuiat sertarul și l-am deschis. Era plin ochi. — Personal... Prezentări... Publiciști, Din Țară și Din Străinătate... uite: Prime Publishing. Era vorba despre o inițiativă menită să prezinte și să vândă cărți direct către consumatori, în ideea de a construi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
număr provizoriu, ceea ce însemna că mașina era nou-nouță. Eva o remarcă imediat și pe față îi apăru un zâmbet corespunzător. — E ciudat să dau așa peste tine într-un loc ca ăsta, spuse ea radioasă când Sally opri mașina și descuie portiera. — Vrei să te duc undeva? Eu merg în oraș să-mi caut niște haine mai lejere pentru diseară. Gaskell are în vizită un profesor universitar suedez care vine de la Heidelberg și avem de gând să-l ducem la Ma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]