2,257 matches
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > DORUL MEU... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului 24 Ianuarie 2015 Zi și noapte prin Ardeal Trece-un Dor fără de cal, Trece dorul meu desculț Ca un fulger peste Munți, Trece dorul meu pribeag, Până sus la Vidra-n prag Și la Horia-n Albac, Ducă-se, eu ce să-i fac? Prin păduri cu umbra rară, Pleacă dorul meu prin țară Și Acasă când
DORUL MEU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384501_a_385830]
-
toi mă alergi să plâng? De ce-mi faci viața atât de furtunoasă? De ce-n pustiu mă umbli, să n-am stare? De ce în clocote mă cazi și mă suspini? De ce am bătucit cutreierând a ta carare? De ce azi sub desculți am numai spini? De ce m-ai blestemat să-mi caut fericirea Peste cărări pustii de timpuri colindate? De ce-n pădure fără pas mi-ai dus iubirea? De ce doritu-ți-ai de ea să n-am eu parte? De ce să îți
DORUL MEU NU ARE MILĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382498_a_383827]
-
noapte, Mă rog: "Vino Doamne curând! " Și astre se sting în crepuscul, Iar eu, tot mai mic, resemnat, Îmi chem liniștirea în suflet: "O, vino Preasfinte îndat, Mă poartă pe-aripile vremii Pe muntele-Ți sfânt, pe Sion, Cu talpa desculță și-n tremur, Să cad în genunchi l-al Tău Tron, Să-Ți cer înc-o dată iertare, Să-Ți spun că mi-e greu pe pământ, Dar cred că Tu dai biruință, Putere prin Duhul cel Sfânt, Când pasul îmi
PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382495_a_383824]
-
2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Seceta a ucis orice boare de vânt poetul s-a topit și-a intrat în pământ cuvintele-au albit ca părul din barbă și-s tot mai rare și nimeni nu-ntreabă Desculți aleargă copiii prin cer cu gura uscată nimic nu mai cer și mamele au pieptul uscat și bătut de parcă nicicând vai n-au născut Că miezul de foc al pământului poate își mută iar iadul de noi mai aproape înnebuniți
SECETA LUI LABIȘ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382533_a_383862]
-
obârșii La satul meu și țarina străbună. Unde mereu sunt așteptat în prag De-acei părinți cu inimă prea bună. Aș vrea să simt, pe loc, roua-n picioare Și să-mi miroasă iar a fân cosit. Să pot umbla desculț doar prin răzoare Sau să adorm pe prispă obosit. Să îmi miroasă și a calda pâine Pufoasă și-aburindă pe o masă. Să uit că vine iar ziua de mâine Cu grijile și dorul de acasă. Mi-e așa de
ÎNTOARCEREA ÎN SAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382558_a_383887]
-
iunie 2015 Toate Articolele Autorului 1 Iunie 2015 Azi e întâi de Cireșar, Versul meu nu e-n zadar, Sub lumina lui înaltă Sufletul de dor tresaltă... Nu-l auzi tiptil cum vine? Cade rouă pe coline, Hai să alergăm desculți Până-n vară, sus în Munți Și acolo-n iarba deasă, Mire-eu și tu-mireasă, Ca în vremea de atunci Să-ți recit poeme dulci. Parcă mă aud și-acum Tot copil urcând pe drum, Pe un drum de serpentine, Totdeauna dinspre
CIREȘAR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382647_a_383976]
-
ningea în păr, În mai, cu flori dalbe de măr. Mi-e dor de serile albastre cu raze de lună, Când vara, stângaci, ne țineam de mână, Mi-e dor de poiana cu vechiul puț, Pe unde-mi plimbam pasul desculț. Mi-e dor de toamna cea târzie, Tablou pictat cu brumă argintie, Mi-e dor de îmbrățișarea copacilor goi, Mângâiați de soare și udați de ploi. Mi-e dor de sărbătorile de altădată, Când pâinea era coaptă în vatră, Atât
MI-E DOR….. de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382642_a_383971]
-
-mi este, De copacii din grădină Și ce jale și ce dor, De măicuța mea bătrână. Of, ce dor greu mă apasă, De căsuță și de mamă, De copilăria-mi verde Și de-a măicuții, dojană. Dor de pașii mei desculț, De prin iarba-nrourată, Și de urma tălpilor, De prin țărâna, plouată. Dor de halca din verdeața, De pe șesul meu de vis, Unde cerul se-apleca, Pentru-a se lăsa atins. Dor îmi e și sete seacă, Să beau apă
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]
-
cum alunecă vapoare Spre marile imaginare Și de sub ochișori Cum pleacă trenuri spre vrăjite gări Lacrima în cascadeă Spre pântec să nască izvor În loc de vânt Mă desenez pe mine în părul tău Cântând Mi-am lepădat aripile Umblu cu piciorul desculț Zbor cu vulturi scriu pe nori Călcâiul îmi sângerează de dor Mi-am uitat pantoful în inima ta Și eu te voi visa Noapte bună, Domnită În zori voi bea apă vie Trezește-mă nu acum Nu acum, nu acum
NOAPTE BUNĂ, DOMNIŢĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383922_a_385251]
-
Acasă > Strofe > Atașament > CHEMARE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului https://youtu.be/oum1xqaSEhQ Ritmul, nebun de visare, dansează în mintea mea. E strigatul dorinței desculțe , pe clipe călcând. Goana de simțuri crescânde, Zbor de cuvinte absurde, Cumul de gânduri mărunte, Sapă adâncul, văzduhul surpând, Amorțind sentimentul candid în zeflemea. Oftează acum, amăgind pasiuni ancestrale, Ruga spre ceruri, abisuri uitând, Mistuire de doruri amare, Fulger de
CHEMARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383962_a_385291]
-
discordante, aș înțelege stele și lumi debusolate, găsite-n drumuri curbe, în ritmuri galopante, lacrima cerului le-a adunat pe toate. Statuie la fereastră-n hipnoza ei lichidă, m-aș părăsi pe dată, s-ajung până la cer, ca lacrima lucioasă, desculță și silfidă să mă îmbrățișeze în dansul efemer. foto: pictură de Andreea Gheorghiu Referință Bibliografică: LACRIMA CERULUI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1399, Anul IV, 30 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu
LACRIMA CERULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384116_a_385445]
-
am rămas același spic și nu am devenit risipă. Să-mi spui povești și să te-ascult înfiorat de bucurie că retrăiesc acel demult sperând c-ar mai putea să fie. Să ni se facă iarăși dor de-a alerga desculți prin lanuri intrând voioși în viitor cu-aceleași tinere elanuri. Să ningă florile de tei peste iubirea noastră nouă, uimită că în ochii mei se-așterne a speranței rouă. Să se-mplinească tot ce-a vrut iubirea noastră minunată, când
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
lâna și piele. Oamenii nobili (bogați) adoptau modă bizantina, iar spre sfârșit Evul Mediu, cea din Apus. În Evul Mediu Feudal, țăranii purtau haine croite din pânză groasă, lâna și piele. Ei purtau că încălțăminte saboți din lemn sau umblau desculți. Hainele nobililor erau elegante, făcute din materiale mult mai scumpe (mătase, stofă subțire) și purtau ghete din piele grosa sau cizme înalte. Din anii 1400, femeile purtau pălării înalte, numite "hennin", care semănau cu turlele din biserică. În Bizanț se
VESTIMENTATIA EVULUI MEDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383403_a_384732]
-
fiu? Fiu la față luminat, Lângă-al maicii sân curat Și când mare a crescut Toți de Pruncul s-au temut. A-nceput minuni să facă, Și prin post și rugăciune, Toată lumea s-o petreacă Vindecând prin fapte bune. Predicând desculț în lume, Cum să lași averea toată, Bogăția n-are nume, Fericirea-n cer e dată. Dându-și sufletul curat Doar cu fapte, gânduri bune Poți învinge un păcat Doar cu post și rugăciune. Lumea noastră nu-i a noastră
ÎNTR-UN TRUP... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383435_a_384764]
-
prea sfânt să-mi fac un mic pilastru, că bobul este dulce, pe buza mea rănită, hai, vino iar la mine, să mă faci fericită!... și dacă-ar fi să fie, te rog, să nu ai teamă, câ voi veni desculță, fără să bagi de seamă, voi încerca să-mi apăr puternicul fior, ce mi-l sădești, spunându-mi...,, iubito, te ador!” Referință Bibliografică: E toamnă ne-ncepută / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1344, Anul IV, 05 septembrie 2014
E TOAMNĂ NE-NCEPUTĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383551_a_384880]
-
plăcut nările și papilele, simțind cum o învăluia cu o stare de bine și de ușoară euforie apoi începu să mănânce visătoare, fredonând o melodie la modă, după care se îndreaptă către malul mării în costumul de baie albastru și desculță avântându-se decisă în undele răscolite de briză, destul de reci la acea oră matinală. Începu să taie valurile înotând cu mișcări grațioase lăsându-se străbătută cu voluptate de fiorii contactului cu răcoarea apei. La acea oră de-a lungul plajei
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
ei se metamorfozase. Era Victor cel care o privea în tăcere admirativ cu ochii mari negrii, cu priviri vulturești, cu părul negru scurt ce-i cădea pe frunte în șuvițe umede, pieptul lat și umbrit de părul ondulat și umed, desculț și doar slipul negru îi acoperea coapsele puternice desenându-i corpul perfect ce emana o vigoare și o virilitate aproape sălbatică. Deveni brusc conștientă că omul acela doar cu simpla prezență reușea să o tulbure mult și simți cum stomacul
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Beletristica > AM SĂ TE CAUT PRIN TOAMNĂ Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului AM SĂ TE CAUT PRIN TOAMNĂ Peste cărările triste și plânse de toamnă Am pornit să te caut desculț și haihui, Să dau de doru-ți să-l pun pe-a mea rană Și-apoi să pot să îl fur făr' să spun nimănui. Am să umblu scormonind pe sub frunze Să îți dau de pași și de urma-ți trecută
AM SĂ TE CAUT PRIN TOAMNĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383639_a_384968]
-
zburam printre furtuni, Ca doi porumbei nebuni Și să trecem printre nori, Plutind peste ape-n zori Ascunzându-ne-n culori, Ca pe câmpul cu bujori. Am sări prin iarba crudă Doar de roua din zori udă, Și-am umbla desculți în lume Fără grai,și fără nume? Eu mușcam, dacă voiam, Chiar din „Mărul lui Adam” Ca să-ți fac ție pe plac Dar să-mi țin gura, să tac, Să-mi fie mie păcat Iar tu să fii împăcat! Oare
DE CE CREZI CĂ N-AM PUTEA? de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383622_a_384951]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PROVOCARE Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Petale insurgente îmi acuză oglinda din tavanul unui timp. Și iar alerg desculță și confuză, Să mai descopăr înc-un anotimp în care primăvara să nu doară ca fulguiala rece-n care taci. Să vină mută ca și prima oară. Să nu trezească sângele din maci. Parfumul ei de pași tergiversați, Să nu-l
PROVOCARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382855_a_384184]
-
publicat în Ediția nr. 1720 din 16 septembrie 2015. DINCOLO DE VIS Dincolo de vis e fără folos Degeaba e frumoasă marea Și ceru-albastru luminos Când valul a deschis cărarea Pentru un singur albatros Dincolo de vis scriu pe cer poeme Timpul e desculț și tot mai grăbit Numai albatrosul mâine-o să te cheme Cu inima plină de-un dor flămânzit Oare,te vei teme ! Citește mai mult DINCOLO DE VISDincolo de vis e fără folosDegeaba e frumoasă mareași ceru-albastru luminosCând valul a deschis
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Cu inima plină de-un dor flămânzit Oare,te vei teme ! Citește mai mult DINCOLO DE VISDincolo de vis e fără folosDegeaba e frumoasă mareași ceru-albastru luminosCând valul a deschis cărareaPentru un singur albatrosDincolo de vis scriu pe cer poemeTimpul e desculț și tot mai grăbitNumai albatrosul mâine-o să te chemeCu inima plină de-un dor flămânzitOare,te vei teme !... XXX. VISAM,VISEZ SI-ACUM, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1717 din 13 septembrie 2015. VISAM,VISEZ ȘI-ACUM
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Acasă > Poezie > Credință > PODUL DE LUMINẰ Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Trecem desculți pe un pod de lumină Tălpile noastre s-aprinse de mers Ducem în spate-o desaga de țină În partea celaltă a unui nevăzut univers. Truda răpune pe rând câte unul Totuși noi mergem spre malul cel sfânt Îngerul nostru
PODUL DE LUMINẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382876_a_384205]
-
departe și parcă-i năluca E tot mai greu, tot mai greu de atins. Cerul se-ntunecă, fulgerul sparge Bolta’ norată de fum funeral Vai, nu se mai văd ale lumii catarge Și noi nu mai ajungem la mal. Trecem desculți pe un pod de lumină Intrăm toți pe poarta acestui apus Ducem în spate pogoane de țină Mulți au plecat, puțini au ajuns. Se lasă iar noapte și sufletul știe Nu-i adăpost pentru el pe pamant Mulți se vor
PODUL DE LUMINẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382876_a_384205]
-
De ce se-nnegrește zarea? Spuneți-mi, care-i pricina? Cât aș vrea să văd o floare, Ori o gâză care zboară, O lăcustă care sare, Sau pe gard un pui de cioară, Să văd o zambilă-n soare, Să alerg desculț pe-afară! Numai bradu-i plin de ace, E la fel ca astă vară. Așa-ncât nu am ce face, Vine neaua cea ușoară, Că îmi place, că nu-mi place, Mă gândesc la sănioară. Referință Bibliografică: ÎN PRAG DE IARNĂ / Gheorghe
ÎN PRAG DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382918_a_384247]