532 matches
-
iertați că am avut îndrăzneala să..." Dar m-am oprit. Bătrânul nu era în sală. Chiar în mijloc existau două fotolii de răchită împletită și o masă rotundă, tot de răchită, la care însă nu stătea nimeni. Asta m-a descumpănit și chiar m-a speriat. Apoi mi-a trecut prin minte că Bătrânul, după ce Francisc îi semnalase probabil venirea mea, se ascunsese undeva în spatele oglinzilor, studiindu-mă ca pe o muscă pătrunsă în sanctuarul său înainte de a-și face o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dacă-ți place. Mie îmi ajunge o singură oglindă". Dar n-a văzut!, mă gândeam atunci. Acum, faptul că nu se zăpăcise dând cu ochii de atâtea oglinzi incendiate de lumina scânteietoare răspândită de masivul candelabru atârnat de tavan, mă descumpănea. Abia când m-a întrebat: "Dar cu fotoliile astea de răchită ce e?" am deslușit în glasul ei o emoție reținută. Părea ușor intimidată de nenumăratele imagini răsfrânte în oglinzi și se mișca de colo colo pentru a verifica parcă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care se fuma opium de pe străzile din spatele hipodromului se Închiseseră și grilaje de metal blocau intrările la casele de amanet și la bănci. Chiar și garda de onoare, formată din cocoșați, din fața Teatrului Cathay Își părăsise posturile. Absența lor Îl descumpăni pe Jim. Fără cerșetorii lui, orașul părea cu atît mai sărac. Ritmurile mohorîte ale noului Shanghai erau stabilite de vaierul nesfîrșit al claxoanelor japoneze. Străzile păreau mai greu de străbătut decît ținea el minte din plimbările lui anterioare prin oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
detenție era să rămîi În viață. Atîta timp cît Îi făcea servicii lui Basie, muncea din greu pentru doamna Blackburn și se Înclina În fața sergentului Uchida, totul avea să fie bine. Cu toate astea, unele dintre vicleșugurile lui Basie Îl descumpăneau pe Jim. În dimineața În care muri doamna Partridge, Basie află știri Încurajatoare despre cumnatul din Nanking și, curînd după aceea, putu să-i vîndă doamnei Blackburn periile bătrînei. De cîte ori murea cineva, Basie era acolo cu informații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cărarea de zgură, urmăriți de sute de prizonieri costelivi. Într-o zi din săptămîna precedentă nu se dăduse mîncare, rezultat al unui raid Superfortress care devastase orașul Tokyo, iar prizonierii continuaseră să privească spre bucătării pînă după-amiaza tîrziu. Tăcerea Îl descumpănise pe Jim, amintindu-i de cerșetorii de lîngă casele din Amherst Avenue. Fără să stea pe gînduri, Își scosese pantofii și Îi ascunsese printre morminte, În cimitirul spitalului. Jim și domnul Maxted Își ocupară locul la coadă. LÎngă ghereta paznicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu m-am priceput niciodată să mânuiesc rindeaua, așchiile tale mi-au zdrelit carnea. Cuie nu am știut să bat și scândurile patului, descumpănite de povara ciolanelor mele, s-au ridicat de pe caprele tale aspre și groase ca să se întoarcă împotriva mea și să-mi surpe trupul ostenit. - Ostenit de lenevie fără leac, adăugă în diapazon avortonul monstruos , bătând enervat cu pumnișorul în coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
într-un fel am devenit și eu unul dintre proiectele ei inconsecvente și mediocre. Am reușit totuși să contrabalansez orice încercare a ei de a-mi asedia castelul trupului și al minții. Dacă Myrna și cu mine reușeam să-i descumpănim pe cei mai mulți dintre ceilalți studenți când nu eram împreună, în postură de cuplu eram de două ori mai deconcertanți pentru corpul studențesc, format în cea mai mare parte din idioți surâzători veniți din sud. Zvonurile din campusul universitar țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în drum nici un moment. Am condus aproape treizeci și șase de ore, am condus și am tot condus. M-am oprit la un local pentru negri ieri seara, dar n-au vrut să mă servească. Cred că chitara i-a descumpănit. — Asta trebuie să fie. Te-au luat drept o cântăreață bigotă și convențională de la țară. Am o oarecare experiență cu oamenii aceștia. Sunt destul de limitați. Nici nu-mi vine să cred că te scot într-adevăr din ocna aceasta, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai profunde despre universități. Se cunoștea din vedere și se saluta cu o mulțime de tineri care o considerau „o copilă drăguță, vrednică de ținut sub observație“. Dar Isabelle le Înșira numele cu o veselie falsă, care l-ar fi descumpănit și pe un nobil vienez. Atât de mare este puterea vocilor tinere, de contralto, pe sofale care se lasă sub greutatea omului. El a Întrebat-o dacă-l credea Înfumurat. Ea a răspuns că era o diferență Între Înfumurare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
îndreptă atenția către ființa albă ca varul care era Anrella Craig. Era primul lor contact față în față. Și, în ciuda aspectului ei palid, se simți impresionat. Era ceva în ochii ei, o demnitate și o forță, o maturitate care-l descumpăneau. După această primă impresie, vocea ei ștearsă îl surprinse. Părea mai abătută decât arăta. Anrella Craig rosti: - Eu vreau să vă spun. Lesley se ascunde în deșertul californian. Ferma este situată la vreo patruzeci de mile la nord de satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Anrella spuse încruntându-se: - Mă așteptasem ca ei să obiecteze când le-ai spus că te voi însoți oriunde mergi azi. Trebuie să-i fi nedumerit cu pretenția asta. Craig rămase tăcut. Rolul de conducător care îi fusese acordat îl descumpănea. De câteva ori sesizase un început de opoziție în gândul oamenilor, ca apoi să-l urmărească cum se stinge fără a fi exprimat. Se trezi că Anrella îi vorbea din nou: - Îmi pare rău că te-am sfătuit să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
meșteșugite a seniorului Shiraishi. Oare Nueva España n-o să se învoiască la o astfel de înțelegere? Nu știu. Misionarul clătină din cap dinadins, căci voia să stârnească o umbră de neliniște în ochii acelor oameni de seamă, voia să-i descumpănească măcar pentru o clipă. Cred că e cu neputință. Cercetând cu atenție starea de spirit a înalților oficiali care stăteau înșiruiți ca statuile lui Budha în sanctuarul întunecat al unui templu budist, misionarul se bucură de zbuciumul din inimile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pare că încuviințezi acest păcat oprit de Biserică. În ochii lui se ascundeau stânjeneala și teama de mine. Poate că aflase din scrisori venite din Spania că eu eram un trădător și că mă ridicasem împotriva Bisericii. Într-adevăr, sunt descumpănit, am ajuns în pragul disperării și nu mai înțeleg care a fost voința Domnului. Cu toate acestea, sunt cuprins de o teamă nespusă că încep să mă clatin în credința mea. Am pornit în toată această călătorie din dorința arzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tudorel Urian În mod normal nu m-aș fi apucat niciodată să citesc o carte cu titlul Mașa și extraterestrul. Tot ce ține de zona SF mă descumpănește și după vreo două contacte ratate în copilărie (am citit niște cărți recomandate cu mult entuziasm de prietenii mei de joacă în care pe multe pagini erau descrise cu lux de amănunte tot felul de rachete și alte utilaje mai
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
judecă orice carte, nu după trăsăturile bune pe care le au, ci după cusururile lor. Bietul rege David! Ce-ar fi spus despre el <<Societatea locală pentru paza bunelor moravuri>>?” Jerome Klapka 568. „Dacă vreo carte de-a mea vă descumpănește, citiți-o încă o dată; sub veninul aparent, am avut grijă să ascund antidotul; nici unul dintre ele nu tulbură, cât avertizează.” André Gide 569. „Să nu citești niciodată o carte care măcar un an vechime.” Ralph Waldo Emerson 570. „Câte cărți
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cunoștea o fază nouă de necazuri și nedumeriri. Docilitatea domnișoarei Sia se transformase iar brusc în toane rele. O enigmă erau ,.fecioarele"! De poezie nici nu fusese vorba, ceea ce oricât dezamăgise pe Rim, de metode, nici o nevoie, așa că aproape se descumpănise el. "Dumneata să fii sănătos!" spuse Sia când vroise . . . să o pună pe cale. Apucase, de altfel, calea răzbunării pe care o promisese lui Lică: Am să mă iubesc cu moșul", când un bilețel al Trubadurului perturbase acest program frumos și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de Ada, se gândea ce ar fi preferat ea, deși era într-o fază de răzvrătire și emancipare. Vardali, emisar fin, aduse Adei pe Lică. 281 - Te duci până acolo? îl întrebă încet și cam timid. Toată afacerea asta o descumpănise puțin. - Da! răspunse grav, deși până în secunda aceea nu știa sigur că se va duce. - Iei automobilul cel mic și pe urmă vii la palat?! Lică aprobă prin tăcere. Ada făcu cu el câțiva pași și-i spuse că-i
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de hrană pe această planetă pustie. Corl se ghemui la sol - o gigantică siluetă felină zugrăvită pe fundalul de un roșu întunecat al cerului. Ai fi zis că-i caricatura unui tigru negru într-o lume de umbre. Ceea ce-l descumpănea era faptul că pierduse contactul. Era înzestrat cu un sistem senzorial care, în mod normal, putea detecta prezența idului într-un organism aflat la mari depărtări. Însemna că nu mai funcționa normal. Faptul că nu izbutise, în noaptea asta, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Și-și dă seama c-a făcut o prostie întorcându-se în cușcă. Oamenii nu mai erau atât de încordați; unii dintre ei zâmbiră, iar câțiva izbucniră chiar într-un râs nervos la auzul vorbelor lui Smith. Grosvenor, însă, era descumpănit. Nu-i plăcuseră zgomotele acelea. Auzul e cel mai înșelător dintre simțuri. Era imposibil să-ți dai seama ce se întâmpla în cușcă. Deodată auzi vocea lui Pennons, mecanicul-șef: - Ceea ce aș dori eu să știu este de ce indicatorul telefluormetrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ai cine să te țină, poți a sta și o sută de ani... Toată lumea mă menajase pînă atunci În privința viitorului, a carierei, la urma urmei, În privința capacității mele de a sta pe propriile-mi picioare. Atacul frontal al bătrînului mă descumpănise de tot. Am bălmăjit ceva tot În legătură cu studiile, cu niște examene de admitere, că om vedea dup-aia... — Io mă gîndeam, reluă moșu’ Ioan, oare de ce folos ai putea fi tu. Și cui?... Explicațiile mele cu ce pot orbii să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a dres vocea și și-a Înăbușit un hohot de râs. — Nu asta a vrut Margaret să spună, nu i așa? Margaret n-a răspuns. A Încercat să susțină privirea rece a fetei, Însă pupilele negre care o fixau au descumpănit-o. Fata nu mai clipea, Însă ochii Îi erau tot roșii și umezi, iritați pesemne de acel fir de praf; s-ar fi zis că vrea să demonstreze cât de ușor suportă să o zgândăre ceva, cât de bine izbutește
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care poartă pantaloni până deasupra genunchilor, care adulmecă tot ceea ce se ține ascuns și care, cu toate astea, a omis să spună „de ce“. Și, în vreme ce băiatul de doisprezece ani este încă luat la întrebări și în felul acesta cu siguranță descumpănit de mine, eu cântăresc, într-un prezent ce dispare tot mai repede, fiecare pas pe scară, mă aud tușind, respir greu și trăiesc cât mai voios cu putință tot mai aproape de moarte. Franz Krause, unchiul împușcat, a lăsat în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce s-a putut afla mai târziu: pe parcursul războiului, de la campania din Polonia, prin Franța și Grecia, în sfârșit, în peninsula Crimeea, avansase până la gradul de caporal. Mai sus nu voia să urce pe scara ierarhică. Nu poate să-l descumpănească nimic din ceea ce avea să se dovedească a fi o situație delicată: el a fost îngerul meu păzitor și acel Herzbruder împrumutat de la Grimmelshausen, care până la urmă m-a condus prin pădure peste câmpuri și prin linia frontului rusesc. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așa la mine, mă turburi! mi-a spus incorigibilul galant. ,, Caut să văd dacă nu ai cumva "vîrsta critică" . . . Parcă ceva relaxare în colțul gurei. Am făcut un an la medicină, știi?. Și l-am fixat mai mult ca să-1 descumpănesc. " Dumneata faci tot ce poți ca să superi oamenii și nu reușești!" Mă bătuse, hoțul! Nu-și pierduse cumpătul. ,, Da! gândi Mini, căutând. Poate o linie relaxată lângă gură. Dar nu vine din vârsta lui, ci din vârsta epocei lui." E
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
din ele rătăcite de puterea coeziunei și rătăcind în materialul spiritual inform, lărgindu-și nemăsurat și diluat proporțiile aureolate și descompunîndu-și substanța sensibilă spre pericolul dizolvărei în spațiu. Așa îi apăreau lui Mini, nimbați felurit: amanții, mulțimea în luptă, înțelepții, descumpăni ții! Cum oare niciodată instinctul unui pictor modern nu redase mai bine decât sub forma unei lumini noi a carnațiunei sau unei renovări a proporțiilor, nu redase mai convins și mai expresiv a-ceastă îmbinare de opacitate și de străvezire, pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]