511 matches
-
unui măgar (cf. Jud 15,15), printr-o predică făcută cu simplitate, neîmpodobită de culorile convingătoarei înțelepciuni omenești (cf. 1Cor 1,17), ci mai degrabă de marea putere a lui Dumnezeu, care alege lucrurile slabe din lume pentru a-i descumpăni pe cei puternici (cf. 1Cor 1,27), a doborât nu doar o mie, ci mai multe mii de filisteni, cu ajutorul Celui care atinge munții și îi face să fumege (cf. Ps 103,32), și a dat umilința spiritului celor care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
trăit și expresia lui "literară", încredințat fiind că scriitorul nu poate ieși din impas decât într-un singur fel: refuzând pactul "mimetic", mistificând "realitatea". Într-adevăr, călătorul plecat peste hotare cu gândul de a-și face ucenicia artistică se arată descumpănit la tot pasul de inautenticitatea "notițelor" din carnetele lui (inautenticitate probată, am văzut, de verdictul negativ al lui Nicolae Iorga), însă, refuzând să accepte eșecul, junele cronicar de la "Epoca" rescrie mare parte din materialul adunat și transformă niște fragmente cu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Riccardi (aceasta e, de altfel, "intriga" povestirii de față: nevoia de iluzie, "bovarismul"). Fiind o femeie rațională și cu simțul umorului, exact când e pe punctul de a-și împlini dorința, contesa are o atitudine voluntară și directă ce-l descumpănește pe cuceritorul obișnuit să înhațe prada după tipic, cu un minim preambul și niște tertipuri caracteristice. Ironia femeii care i se dădea de bună voie îi paralizează reacția firească, făcându-l să-și piardă orice urmă de elan și de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
frumoși: Păuna doamna, zveltă, palidă, cu buzele subțiri, jucându-și mereu inelul de pe un deget pe altul, vodă Ștefan, bărbat la patruzeci de ani, îmbujorat în obraji și cu o imensă tristețe în ochii mari, migdalați, doar neica Dinu era descumpănit, îi trecuse spaima, pentru că fața nu-i mai era vânătă stacojie, ci lividă. Obrazul de hârtie lăsa acum să se vadă albastre, vinișoarele pe nas și la tâmple. Era pentru prima oară în viața lui când spătarului îi păru bine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scurte, brutale ? S-o epuizeze, s-o predea, apoi, trezită, sieși ? Vocația n-a fost prea puternică și nici rupturile ? Aștepta mereu să-și reia locul lângă creioane și pensule. Chiar când eforturile și nereușita, oboseala, comparația cu ceilalți o descumpăneau și o apăsau. Presiunea timpului și-a tot schimbat componentele și efectul, dar n-a încetat, probabil, nici până astăzi... — Când a întâlnit-o Hariga, abia părăsise postul de profesoară. Profesoară de desen, deși nu erau ore de desen libere
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sintagma abia Înfiripată, decît articularea complexă și discursivă și În care chiar și sintagmele un pic mai elaborate sînt doar gesturi, degete verbale Întinse ostentativ către lucrurile evocate. Acest limbaj caracteristic stilului colocvial, stil mai puțin promovat În textele livrești, descumpănește cel mai mult atît pe cititori, cît și pe aspiranții la scrierea haiku-ului. Toată această situație inițială, conform metaforei aisbergului, deși este temeiul poemului, este cufundată sub nivelul apei, deasupra căreia se arată doar textul rămas mut cu privire la starea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
termeni de prestigiu artistic). În recunoașterea cinematografiei ca artă, filosofii au avut o întârziere de cincizeci de ani față de poeți. Apollinaire, Aragon, Desnos, Brecht, Cendrars, Prévert au înțeles de la bun început miza procedeului (până la a lucra pentru el). Teoreticienii erau descumpăniți, dar scriitorii nu prea au fost stingheriți de invenția vizuală, căci acest hibrid de bâlci și literatură, deopotrivă populist și elitist, s-a scăldat, încă de la naștere, în scris și tipar. Aici și-a găsit condițiile tehnice (scenariu și decupaj
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fost zdruncinate atunci când Meyer-Lübke n-a mai vrut să recunoască baza de articulare ca o cauză de schimbare a limbilor și în special a pus cauza deosebirilor dintre limbile romanice în obstacolele geografice și politice” (I, 366). Philippide nu este descumpănit de critica personalităților, care au lăsat urme adânci în lingvistica europeană, și își construiește opera pe criteriul imaginar al bazei psihofiziologice, înjghebând pentru sud-estul Europei o istorie etnolingvistică falsă. Cităm pentru confirmare următoarele fragmente din textul autorului: „Cu toate deosebirile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acesta reprezentând, de fapt, nivelul intermediar între realitate și sublimarea artistică a acesteia realizată inegalabil de pana autorului Momentelor. Amploarea fenomenului exegetic 31 stârnit de "efectul Caragiale"32 și mai cu seamă contradicțiile vizibile care generează polemici nesfârșite poate să descumpănească și să pună din start pecetea relativității asupra oricărui nou demers interpretativ. Stăruie, în plus, impresia că obiectul studiului este oricum, extrem de glisant, caleidoscopic, flexibil, compatibil cu abordări dintre cele mai diverse fiind așadar, asemeni comicului, imposibil de cuprins într-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
repezi în bucătărie și deschise ușa cuptorului. Rața se caramelizase în cratiță. Vezi, spuse Nieve, care o urmase în bucătărie. Rața nu contează, zise Aidan ivindu-se de după ușă. Și-așa nu mă prea înnebunesc după ea. A. Darcey era descumpănită. Nu contează. Nu era decât aperitivul. Atunci care era felul principal? întrebă Nieve. —Ăăă... vițel cu șuncă de Parma, răspunse Darcey. —Vițelul meu cu șuncă de Parma? Nieve făcu ochii mari. — Păi, da, rețeta ta. — În cazul ăsta, lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
am mirat s-o văd, în Mexic, sărbătorită. Sigur, mi-am dat seama destul de repede că e vorba de o încercare de a exorciza frica, de a o reduce la proporții care pot fi îndurate, dar, recunosc, sunt amănunte care descumpănesc în Mexic un om înclinat, mai degrabă, să evite gândul că într-o zi va muri... Nu sunt, se pare, puține bisericile unde scheletul morții e expus pe un tron, cu un sceptru în mână. Și cum să consideri prăjiturile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fost bun prieten cu tatăl tău și că nimeni nu l-a răzbunat. Gajus tăcu. Ideea violenței nerăzbunate apărea pentru prima oară în viața lui. Întrebă cu răceală, de parcă ar fi făcut o anchetă: — Și Augustus? Tribunul Caius Silius fu descumpănit de duritatea întrebării. — Era bolnav de-acum, zise. Bietul băiat a rămas în Planasia. — Viu, zise Gajus. — Da, trăia. Dar era ultimul rival legitim al lui Tiberius. Iar Tiberius, îndată ce a pus mâna pe putere, a trimis un centurion să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cum tânăra sa parteneră înghețase de spaimă când el își făcuse apariția în spatele ei și o strânsese de gât cu funia. Nici măcar nu bănuise că cineva o aștepta după colț de jumătate de oră. Apariția foarte rapidă a poliției îl descumpănise puțin. Dar, ca orice artist care se respectă, avea pregătită o ieșire triumfală, pe care o executase perfect. Își termină micul dejun, duse ceașca din care băuse ceaiul în bucătărie, o spălă cu deosebită atenție și o lăsă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
uită la el, așteptă un moment și împinse încet casca de pe urechea stângă. — Poftim? întrebă ea cu ochii mari. Ai spus ceva? Mă întrebam dacă ascultai ceva amuzant. Râdeai... Adriana așteptă câteva secunde mai mult decât era necesar ca să-l descumpănească detot, apoi se decise să-l salveze. — Oh, da? Nu, doar mi-am amintit ceva foarte amuzant. Vag. Sugestiv. Misterios. Toate specialitatea Adrianei. El zâmbi. Isuse! Chiar era drăguț. — Ei, mi-ar plăcea să-mi spui și mie. Avem destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care se fuma opium de pe străzile din spatele hipodromului se Închiseseră și grilaje de metal blocau intrările la casele de amanet și la bănci. Chiar și garda de onoare, formată din cocoșați, din fața Teatrului Cathay Își părăsise posturile. Absența lor Îl descumpăni pe Jim. Fără cerșetorii lui, orașul părea cu atît mai sărac. Ritmurile mohorîte ale noului Shanghai erau stabilite de vaierul nesfîrșit al claxoanelor japoneze. Străzile păreau mai greu de străbătut decît ținea el minte din plimbările lui anterioare prin oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
detenție era să rămîi În viață. Atîta timp cît Îi făcea servicii lui Basie, muncea din greu pentru doamna Blackburn și se Înclina În fața sergentului Uchida, totul avea să fie bine. Cu toate astea, unele dintre vicleșugurile lui Basie Îl descumpăneau pe Jim. În dimineața În care muri doamna Partridge, Basie află știri Încurajatoare despre cumnatul din Nanking și, curînd după aceea, putu să-i vîndă doamnei Blackburn periile bătrînei. De cîte ori murea cineva, Basie era acolo cu informații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cărarea de zgură, urmăriți de sute de prizonieri costelivi. Într-o zi din săptămîna precedentă nu se dăduse mîncare, rezultat al unui raid Superfortress care devastase orașul Tokyo, iar prizonierii continuaseră să privească spre bucătării pînă după-amiaza tîrziu. Tăcerea Îl descumpănise pe Jim, amintindu-i de cerșetorii de lîngă casele din Amherst Avenue. Fără să stea pe gînduri, Își scosese pantofii și Îi ascunsese printre morminte, În cimitirul spitalului. Jim și domnul Maxted Își ocupară locul la coadă. LÎngă ghereta paznicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu m-am priceput niciodată să mânuiesc rindeaua, așchiile tale mi-au zdrelit carnea. Cuie nu am știut să bat și scândurile patului, descumpănite de povara ciolanelor mele, s-au ridicat de pe caprele tale aspre și groase ca să se întoarcă împotriva mea și să-mi surpe trupul ostenit. - Ostenit de lenevie fără leac, adăugă în diapazon avortonul monstruos , bătând enervat cu pumnișorul în coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care poartă pantaloni până deasupra genunchilor, care adulmecă tot ceea ce se ține ascuns și care, cu toate astea, a omis să spună „de ce“. Și, în vreme ce băiatul de doisprezece ani este încă luat la întrebări și în felul acesta cu siguranță descumpănit de mine, eu cântăresc, într-un prezent ce dispare tot mai repede, fiecare pas pe scară, mă aud tușind, respir greu și trăiesc cât mai voios cu putință tot mai aproape de moarte. Franz Krause, unchiul împușcat, a lăsat în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce s-a putut afla mai târziu: pe parcursul războiului, de la campania din Polonia, prin Franța și Grecia, în sfârșit, în peninsula Crimeea, avansase până la gradul de caporal. Mai sus nu voia să urce pe scara ierarhică. Nu poate să-l descumpănească nimic din ceea ce avea să se dovedească a fi o situație delicată: el a fost îngerul meu păzitor și acel Herzbruder împrumutat de la Grimmelshausen, care până la urmă m-a condus prin pădure peste câmpuri și prin linia frontului rusesc. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așa ceva, în realitate? Din senin, chiar când îmi vine să mă răstesc din nou la el, mă năpădește îndoiala. Poate că, dimpotrivă, apariția mea e prea prozaică în uniformă de liceană și contrastează în mod flagrant cu inefabilul textului meu, descumpănindu-l iremediabil? îmi scot elasticul cu care mi-am prins părul la școală și mi-l ascund în buzunarul de la uniformă. îmi trag uniforma puțin în sus pe pulpe, prefăcându-mă că o aranjez, pentru a-mi dezveli genunchii (groaznic
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ceasul. Se întârziase plecarea cu douăsprezece minute. Cam mult, își spuse, simțind cum se zburlește pielea pe ea. De ce nu pornea odată avionul? Pe locul dinspre hublou, lângă ea, ședea un bărbat cu o alură inconfundabilă de șofer. Un șofer descumpănit de un mij loc de transport pe care nu îl putea controla. Bărbatul dădea din mâini, în gol, de parcă ar fi mânuit un volan nevăzut, în încercarea vană de a porni vehiculul înțepenit la sol. Până la urmă, mâinile i se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
putut avea politețea s-o lase să vorbească. Dar el prefera să se ajungă la violență. Cum s-a Întâmplat și În seara aceea, În grădină: - Nu-l mai suport! Nu-l mai suport, ticălosul naibii! Ieșirea asta m-a descumpănit pentru câteva clipe. Mă pregătisem să par sfios și inofensiv, se pare Însă că așteptările ei erau mari. De data asta nu mă ajutau presupusele mele competențe consolatoare. N-am reușit să mă ridic la Înălțimea așteptărilor ei. Îmi Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
scurt timp un consumator de dansatoare, un adevărat răsfățat al stripteuzelor, de multe ori nici nu plătesc, se lăuda el. Într-adevăr, se afișa cu tot felul de pupeze, Îl Întâlneam În oraș, le ducea la film, la cofetărie, mă descumpănea. Când Începusem să fantazez cu Cristina eram stimulat nu numai de atracția fizică (destul de Îndoielnică la un impotent), ci și de presupusa rivalitate cu prietenul meu. Descoperind că, și de-ar fi fost să-l părăsească pentru mine, Cătă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Învăluise nu mai exista. Nu mai semăna cu cea de atunci, purta o ciudată umilință dincolo de Înfrîngere sau victorie, ce părea În același timp dominație protectoare, căreia Încercam să mă sustrag, dar pe care nu Îndrăzneam s-o Îndepărtez. Eram descumpănit s-ar fi putut să Înceapă, Îmi spuneam, nu fără teamă, sentimentul marilor Înotători În preclipa plonjării Într-o apă necunoscută, de a se afla Într-o aventură a existenței, iar eu nu eram, nici mai tîrziu n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]