608 matches
-
poveștile despre pădurea virgină... Și Celso, care era de atîția amar de ani casierul clubului „Prietenii din Huarocondo“... Toți, În afară de Imelda, erau de foarte mulți ani În casa asta, se cunoșteau bine, chiar prea bine, de ce oare se simțeau acum descumpăniți, nu mai aveau nimic să-și povestească, totul parcă se prefăcea În amintiri. PÎnă și sărmana Cinthia se transformase Într-o vizită anuală la cimitir și Într-un bărbat care venea să-și primească simbria pentru că avea grijă de cavou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de exemplu. Pentru prima oară Îi lăsară mai mult timp singuri În clasă și cu toate astea nu se stîrnise larmă. Stăteau Încremeniți, ca Într-un extaz mistic. În sfîrșit și-a făcut apariția Roșcova și a rămas puțin cam descumpănită fiindcă nu avea pe cine muștrului: erau cuminți ca niște Îngerași și stăteau cu toții cu mîinile Împreunate pe pupitru. Așa Îi Îmblînzea părintele Brown În fiecare an, cînd venea să-i pregătească pentru prima Împărtășanie. Roșcova puse clopoțelul pe catedră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o să se Întindă la discuții, o asigură Juan Lucas, uitîndu-se cu atenție la șoferii automobilelor care se ciocniseră: văd că abia au Început să se Înjure de mamă.“ Bobby, care niciodată nu spunea vorbe urîte față de Peggy, canadianca, era cam descumpănit auzind toate Înjurăturile pe care le profera Juan Lucas În după-amiaza aceea de față cu maică-sa. Julius era și el nedumerit, ba chiar se gîndea că e un păcat să Înjuri, dar Îl atrăgea mai mult spectacolul nebunesc din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
schimbe În fugă, pentru a pleca În fugă Într-un loc care-i plăcea lui Juan Lucas și pe care ea Îl descoperea abia atunci, era Încîntată. Cei din cartierul Marconi ceruseră bere și-l priveau pe sub sprîncene. Șobolanul rămase descumpănit: nu apucase să le vadă prea bine pe fetișcanele În costum de baie și tot ținîndu-se cu ochii după ele nu putu s-o vadă ca lumea pe flight hostess și tot uitîndu-se În urma ei nu putu plăti consumația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Tu ce crezi, Carlos? Nu ți-ar plăcea să fii așa? — Nu știu... În orice caz te felicit: cred că ești singurul dintre noi care e sincer. Cei doi Juan Lucas și ministrul făcură ochii mari, se uitară la Carlos descumpăniți și neîncrezători, nu le plăcuse prea mult aprecierea despre sinceritate. Ceva se strecura Între ei, „San Marcos“, se gîndi Carlos, ceva care Îi Împiedica să mai fie ca la liceu, din nou toți patru ca În clasa a cincea, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
această apariție Încîntată de viață, nespus de satisfăcută de ea Însăși. Susan renunță la umorul de tip cultură de clasă și, adoptînd atitudinea stăpînei care angajează o servitoare, o Întrebă cum o cheamă. — Flora, la dispoziția dumneavoastră. Susan, fermecătoare și descumpănită, căută un răspuns, dar nu găsi decît să-ți fie de bine, care nu-i slujea prea mult ca să iasă din această situație. Își Înclină ușor capul și se pregăti pentru Întrebarea următoare. — Ai mai lucrat undeva ca bucătăreasă? — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la fereastra de jos? Oare ce era rău În ce spusese, pentru ca bătrînelul să Înceapă să facă semn cu mîna că nu merită să vorbească despre ea și să se uite cu scîrbă spre fereastra de jos. Julius rămase complet descumpănit. Tocmai cînd interogatoriul Începea să meargă... — Eu nu cobor niciodată. SÎnt prea bătrîn. N-are importanță, n-are nici o importanță... — E doamna văduvă cu pensie... — Și ție cine ți-a spus toate astea? Unchiul Juan Lucas. Ba nu. Mămica. — Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tu la dracu! — Hai să stăm de vorbă ca Între bărbați... — Tu nu-mi ești tată! — Hai, Bobby, linișteșle-te... — Codoșule! Încornoratule! Așa ceva nu-i mai spusese nimeni lui Juan Lucas de cel puțin treizeci de ani; jucătorul de golf rămase descumpănit, pentru prima dată nu știa ce să facă. A știut el ce să facă, e drept, dar abia după cîteva clipe: nu se putea face nimic În seara asta și nici nu putea interveni dacă Bobby nu-i cerea sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nu! Nu era noua lui iubită, fata de la Villa Marta, izmenita aia, nici gînd! Da! Da! Da! Peggy! Peggy! Susan se uită la Juan Lucas și-l văzu făcînd un gest de nemulțumire cînd Bobby izbucni din nou mînios. Era descumpănită și se uita mai departe la Juan Lucas, de parcă l-ar fi Întrebat dacă trebuie să se arate Îndurerată sau era mai bine să nu dea nici o atenție celor șaptesprezece ani Împodobiți cu coarne. Jucătorul de golf, Într-un monolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să calce o femeie Îngrozitoare pe care Lester, de la fereastra mașinii, o socoti o prelungire a cumplitei proaste dispoziții care-l Împiedica să adoarmă din nou. În schimb, ea Îl privi zîmbitoare și abia după aceea; cînd camioneta intrase, rămase descumpănită, gîndindu-se că tînărul ăsta blond nu putea fi unul din băieții stăpînilor. În urma camionetei intră Bobby cu Volvo, dar ea au reuși să-l vadă fiindcă Universo o descumpănise și mai tare spunîndu-i că n-o lasă să intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
contestarea divinităților nedrepte (Dacă zeii au pus la cale crima, cum să cred în ei ?), negarea existenței lor și subminarea propriei atitudini de frondă (Dacă zeii nu există, eu ce aștept ? Împotriva cui duc eu războiul ăsta ? - II, p. 52). Descumpănit, confruntat cu imaginea haosului instalat în Delphi o dată cu gestul lui de răzvrătire împotriva autorității divine prin refuzul de a da curs propriului destin, Oedip speră că profeția hărăzită lui n-a fost corect descifrată : Pythia ! Poate că te ai înșelat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
împotriva principiului federalist. Memorandumul i-a dezamăgit pe adepții mișcării Paneuropene, deși Conferința reprezentanților statelor europene, întrunită la Geneva la 9 septembrie 1930, a luat în dezbatere conținutul acestuia. Înaintea morții sale, survenită în martie 1932, Aristide Briand, dezamăgit și descumpănit, a cerut retragerea proiectului său, sfârșind astfel destinul celei mai frumoase inițiative interbelice de creare a unității europene. Multe dintre problemele interesante apărute în dezbaterile comisiei de studiu privind inițiativele lui Aristide Briand au fost valorificate, în practică, după cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de mânie cu cele de blândețe. Simte o moli ciune în genunchi. Are impresia că-i fuge pământul de sub pi cioare. Strânge din dinți și bâjbâie cu degetele după un sprijin pe tăblia mesei. — E vorba de magie, șoptește încă descumpănită. Se agață de brațul lui, rugătoare: — Magia este opusul protecției divine pe care se întemeiază puterea ta. Nu poți închide ochii. Chiar îi închide pentru o clipă, suspinând ostenit. Murmură apoi în surdină: — Acuza asta revine aproape întotdeauna în procesele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inerte, pe lângă corp. Începe să înțe leagă ce urmărește de fapt. Nu atât condamnarea unui dușman perso nal, cât să-l pună pe el în situația de a se implica oficial ală turi de ea. — Nu e cazul, murmură, ușor descumpănit. Nu și a revenit încă din mirare. — De ce nu? îl repede Livia. Augustus i-l arată din ochi pe cubicular, îndemnând-o să se stăpânească. — Dar e vorba de otravă! Repetă ca într-o incantație: — Otravă. Magie și otravă. Accentuează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pollio l-a sfătuit ca din prudență să nu des ființeze flota care i-a adus victoria la Actium... Se răstește impacientat: — Mai pe scurt, la cât se ridică toate astea? Luat prin surprindere, secretarul clipește de câteva ori, ușor descumpănit. — ăă..., există o serie de factori variabili și necunoscuți, răspunde șovăielnic. — Cât? își pierde împăratul răbdarea. Ianuarius se codește. În cele din urmă, rostește cu jumătate de gură: — Armata ne-a costat cel puțin 400 de milioane de sesterți anul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ilegale sau ale căror proprietari au decăzut din drepturi? Se ciocăne cu degetele în piept. — Și nu-și trage fiscul veniturile din taxele încasate în pro vinciile imperiale de procuratorii mei împreună cu guvernatorii respectivi? — Rezerve dintr-astea există, stăpâne, răspunde descumpănit Ianuarius. — Păi atunci? — Nu ajung... Dacă nu avem bani îndeajuns, să fie transformate stocu rile imperiale în monede! țipă Augustus. Secretarul suspină: — Am mări în felul acesta presiunea inflaționistă... Vinde atunci ceva din inventarul palatului, haine, vase din aur sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la asta. Dacă cel din urmă dintre provinciali are posibilitatea să ceară ajutorul principelui cu condiția să fie cetățean, atunci sigur că Scribonius Libo o va face și el! Când îndrăznește în sfârșit să-și înalțe ochii din pământ, tresare descumpănit. Principele îl studiază, mohorât la chip. Dar ceva din mimica lui îl face să bănuiască că iritarea sa e îndreptată în acest moment mai degrabă împotriva lui Libo decât a lui per sonal. Nu înțelege de ce, dar prinde curaj: — Vine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
n-are încă nici un nepot. — A mai zis, șoptește Trio cu glas pierit, că a chemat sufletul mamei sale Scribonia, fosta ta soție... Sub ochii lui îngroziți, fața principelui se metamorfozează într-o schimonoseală hidoasă. Îl doare ceva? se întreabă descumpănit. E furios? Pe el? Da’ de ce? Panicat, varsă iute otrava fără să se mai gândească: — I l-a arătat pe Drusus, fiul lui Germanicus, rozând de foame paiele din pernă... Înțelege în sfârșit că a depășit măsura. Deformat la chip
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a venit la putere poporul roman nu mai are suveranitate în domeniul dreptului penal. Libo se zgâiește neîncrezător la el. — Ce vrei să spui? bolborosește tulburat. Cine are atunci pu terea? — Principele! râde gros Asinius Gallus. Se uită la mutra descumpănită a celuilalt. Greu de cap, bivo lul ăsta! Îl lămurește cu o bunăvoință condescendentă: — Toată justiția penală este în jurisdicția împăratului. Spre surprinderea lui, Scribonius prinde ideea din zbor: — Adică putem muta procesul la tribunalul principelui? în treabă plin de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se ascund sub pietrele din inima ta? ar dori să-l întrebe Tiberius, dar își mușcă buzele precaut. — Poate, cu timpul, continuă Seianus, voi putea trece asu pra mea și sarcinile tatei, să-l mai scap de... Își înghite vorbele descumpănit. Și-a dat seama că l-a luat gura pe dinainte. Posomorât la față, ca întotdeauna,Tiberius Nero con tinuă să meargă, de parcă n-ar fi auzit nimic. Dar a auzit îndeajuns pentru a începe să se îngrijoreze. O mulțime
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cap: — Nu e genul. — Poate, totuși..., insistă Germanicus. Nu găsește altă explicație. — Rufus a primit cetățenia romană încă de pe vremea când comanda garda de corp a bunicului meu, regele Herodes al Iudeii... Îl vede pe roman mușcându-și buzele vădit descumpănit. Con tinuă: — Aici, la Roma, este instructor la școala de gladiatori condusă de Vittelius și Curtius Atticus... Pe neașteptate, ochii i se umplu de lacrimi: — Adică era... Hohotește cu palma peste față: — Nu cred că mai e în viață... Romanul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deși parcă ar fi ceva legat de datoria sa și ordonanțele Biroului Indian, iar acum i se pare de-a dreptul enorm, extrem de important, și-i induce o stare de panică, făcându-l să sară în picioare, să se clatine descumpănit; e neapărat un lucru cu care trebuie să se confrunte sau cel puțin să aibă o idee de felul în care arată, de ce semnificație ar putea să aibă. Dar poate că nu i se poate da nici un nume. Este acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apar din nou, învârtindu-se la gurile peșterilor unde Fotse își duc morții. Profund și regulat, sunetul tobelor plutește spre câmp. Unul câte unul, albii îl aud și ies afară, să vadă ce se întâmplă. Privind luminițele, profesorul Chapel pare descumpănit. — N-au mai făcut asta până acum, le explică el. Era tabu să te apropii de peșteri după înserat. Dar mai este ceva ce au făcut și înainte? îl persiflează Marchant. Profesorul abia se abține. Domnule, ești un om meschin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trecu pe lângă ea și simți un nod în gât, anticipând o propunere indecentă. Dar ea, sau poate că era un el, se mulțumi să zâmbească galeș și să facă următoarea remarcă: - Ce vreme frumoasă. Nu-i așa, părinte? Clipi ușor descumpănit și răspunse: - Da, așa este, abținându-se de la tendința firească de a spune „fiica mea”. Se mulțumi să adauge: La revedere! Se opri apoi pe trotuarul din fața hotelului unde privi absent la spectacolul oferit de taxiurile care treceau în viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ce? E cineva căruia i-ar făcea o deosebită plăcere să îți răspundă. Hai, mergem la o mică plimbare. Privindu-l din cap până în picioare pe criminalul aflat în ușa laboratorului său, Lincoln Rhyme spuse: - Bine ai revenit! - Dar... focul! Descumpănit, bărbatul privi spre treptele care duceau spre dormitor. - Îmi pare rău că ți-am stricat reprezentația, spuse Rhyme cu răceală. Cred că, până la urmă, nu ai reușit să scapi de mine, nu-i așa, domnule Weir? Acesta îi întoarse privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]