657 matches
-
se îndrepta către dormitor, acolo unde Nick tocmai își punea în dulap costumul închiriat pe care trebuia să-l returneze a doua zi, Susan și-a amintintit episodul respectiv și-a simțit cum o trece cu fiori. — Poți să-mi desfaci fermoarul? Doamne, e un adevărat chin să îmbraci și să dezbraci rochia asta! Când fermoarul i-a eliberat carnea din strânsoare, femeia a oftat ușurată, iar rochia din tafta verde s-a prăbușit pe podea într-un morman șifonat. Verdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
altă tură. Rămas iarăși singur pe tura lui de noapte, își trecea timpul cu altă distracție. Venea seara la școală cu o sacoșă de ziare din care citea toată noaptea, ca să aibă mai apoi la ce să mediteze, făcând și desfăcând pe cont propriu versiuni ale intrigii Revoluției, năuc și înfierbântat de lumea în schimbare despre care afla din ziare și de la televizor și-o remodela, la rându-i, încontinuu, până nu-i mai simțea forma și consistența. Praful și pulberea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
obsesiilor mele orientale? Noaptea, În singurătatea camerei prea mari, când În mine crește Îndoiala, când memoria mi se Încețoșează, când Îmi simt rațiunea șovăind, mă ridic și aprind toate luminile, fug să-i regăsesc scrisorile de altădată, pe care le desfac de parcă tocmai le-aș fi primit, le adulmec parfumul, recitesc câteva pagini; chiar și răceala tonului lor mă Întărește, Îmi dă iluzia că trăiesc din nou o dragoste care se naște. Numai atunci, liniștit, le așez la loc și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Reiko, în prag, râzând tot timpul. Apoi a intrat în casă și a ieșit cu o pungă mare de plastic. Reiko i-a mulțumit și i-a urat noapte bună, înainte de a se întoarce la mine. Ia uite! spuse ea, desfăcând punga. În pungă erau niște ciorchini mari de struguri. Îți plac strugurii? Bineînțeles că-mi plac. Mi-a dat ciorchinele de deasupra. — Poți să mănânci liniștit. Sunt spălați. Ne-am văzut de plimbare, mâncând struguri și scuipând cojile și semințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Hirosaki vreo două nopți și după aceea am hoinărit prin zonă... Shimokita, Tappi... Sunt splendide locurile acelea! Cândva am făcut o broșură despre zona respectivă. Ai fost vreodată acolo? — Niciodată. — Oricum, continuă Midori, luând o înghițitură de Tom Collins și desfăcând un fistic, tot timpul m-am gândit la tine. Mă gândeam ce bine ar fi fost să fii și tu cu mine. — De ce? — De ce?! Midori se uita prin mine. Cum „de ce?“ — Uite-așa! De ce te-ai gândit la mine? — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mi-am dat seama că tipul nu era de fapt Patrick. A cuprins-o cu brațul, iar ea i-a ridicat o șuviță rebelă de pe frunte. Mi-ar fi plăcut să fiu eu în locul ei. Aș fi vrut să-i desfac părul, să-mi trec degetele prin el, atingându-i gâtul, apoi să-i strâng iar pletele în coadă și să i le leg cu banda elastică. Când își desfăcea părul, însemna că mi se abandona cu totul. Obișnuiam să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
primind îmbrățișări, bătăi prietenoase pe spate (Barney) și strângeri de mână (Vanessa). Finn e prins în capcană. E clar că ar vrea să dispară din încăpere. Davey își dă și el seama despre ce e vorba. Haideți la șampanie! zice, desfăcând altă sticlă. Haideți, că mai e mult până s-o dăm gata pe toată. Fericitul cuplu este, în sfârșit, lăsat în pace. Ne adunăm să ne umplem iar paharele. Vanessa și Barney, nedezlipiți și zâmbindu-și mereu, se dau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îmi dau seama că, auzind zgomotele făcute de tocuri, a crezut că sunt Vanessa. Dezamăgirea din ochii lui ar trebui să mă jignească, dacă situația n-ar fi atât de dureroasă pentru el. Mă așez lângă el și încerc să desfac sticla. Îmi pare rău că nu sunt ea, îi spun scoțând dopul. —Cine? Nenorocita aia? Nici n-aș sta de vorbă cu ea, susține el fără prea multă convingere, întinzând mâna după sticlă. E evident că a mai băut direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în genunchi, deci nu mai pot să cad decât pe spate, peste fotoliu. Jake mă prinde la timp, ca să nu mă lovesc la spinare, și cade peste mine, fotoliul alunecă înapoi și ne trezim pe covor, îmbrățișați. Încerc să-i desfac cămașa, ca să-l pot săruta pe gât, ceea ce e dificil, deoarece pentru manevra asta nu am decât o mână liberă - cealaltă e prinsă între corpurile noastre încleștate; nu-mi pasă, îi voi desface cămașa cu orice preț. În sfârșit, reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
începu să alerge și, în nici trei zile, își cumpără o garsonieră în Piața Gării, la etajul I. Cum era gospodar cu tradiție, puse cu mâna lui faianța și cele șase vase de W.C.. Apoi se privatiză... Joi, 28 septembrie Desfăcând valizele ca să fac inversiunea între hainele de vară și cele de iarnă, am dat peste smochingul pentru seratele artistice și peste paltonul meu cu guler și manșete de astrahan. M-a bușit un val de nostalgie cu amețeli : erau cadourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eu ceva bun, scoate Teofana bunătățile, le întinde pe un șervet peste cearșaf. — Ești o bomboană. Meriți să te pup, meriți să te pup, strigă în gura mare sărutând-o pe am’ndoi obrajii, când vede sticlele cu limonadă rece, desfăcând una și înghițind cu poftă. — Ai răbdare, Alexandre! Mănâncă înainte și apoi bei. Mi-era o sete grozavă! Ai fost chiar pe gândul meu, îi sărută mâna. După ce-au mâncat, se întind când pe o parte, când pe alta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
capacul sicriului. Urmărit atent de rotofeiul Crocodil, care își freacă palmele de presimțită satisfacție, țârcovnicul de Iulică așterne gospodărește pe masă, alături de recipientele cu licori, extrase primele din geantă, și niște pachețele mărunte, în ambalaj din hârtie unsuroasă, de ziar. Desfăcând meticulos hârtia, Apostatul expune țanțoș, pe căprării, feliile pufoase de franzelă albă, cu coaja lor rumenă și crocantă, căpățânile lucioase de ceapă roșioară-trufanda și borcănelul de muștar iute cu hrean, pe lângă micii căldicei, fripți pe cărbuni, încolonați câte cinci pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
foarte jos, iar în spatele lui, dincolo de lanurile de porumb în care se afundaseră în zori, poate chiar din șoseaua pe care se retrăsese compania întreagă cu o noapte mai înainte, auzi pocnetele scurte, surde, înfundate, ale brandurilor rusești. - ... Evident, continuă desfăcând un nou pachet de țigări, atunci mi-am dat seama că visez și m-am deșteptat. Dar am să vă mai spun ceva, deși poate n-o să mă credeți: ce m-a impresionat mai mult, și m-a trezit, n-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
binelui Patriei cu cel familial și a binelui Familiei cu cel personal.Toate treptele prin care Mironescu coboară în afecțiunea și stima celorlalți, până la dispariția completă din cadru, sunt parcurse în aceeași complexitate dialogică și în același joc de perspective, desfăcând și refăcând romanul. În absența unei caracterizări auctoriale supra-ordonatoare, îi revine, practic, fiecărui personaj adult și adaptat plăcerea de a râde, în sinea lui, de capul atât de serios al familiei ; de a-l minți în față și a-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui Florentin Popescu, metamorfozate uneori în statui lângă țărmuri ori sălcii, parte a lumii, devenind adesea mame sau iubite. În fond, drumurile sunt căutări ale sinelui care se vrea lămurit cu aport divin, implorat prin același gest de îngenunchere: mă desfac și mă arăt ție întreg / cad în genunchi și cu mâna la piept / vin să-ți cer răspuns la neliniști / de ce lemn când toamna m-aruncă-n rugină / de ce drum, de ce lătrat, de ce cântec / când însumi ceață sunt și pe lume / eu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și exploatații agricole miniaturale. Aceasta este categorisită ca ultima creație regală de la Trianon, despre care nu se poate spune cu toată inima că a oferit întotdeauna expresia umană și familială a Versailles-ului. Desigur, nici grandoarea acestuia. Oamenii fac, oamenii desfac, oamenii refac în perioada revoluției franceze din anul 1848, Versailles-ul a oferit Europei un altfel de spectacol. După iluminația somptuoasă care dădea întregului perimetru o strălucire celestă, au venit zilele de zguduire socială. în mai puțin de un an
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
compromis, spre a nu rămâne de râs în amintirea urmașilor și a istoriei. La numirea sa pentru primirea firmanului de urcare pe tron, venise cu o mare suită de demnitari și boieri, frații Nicolae și Ștefan Golescu. Cu ei discutase desfăcând firu-n opt, răsturnând pe toate fețele marea umilință ce avea să i se întâmple, respectiv protocolul Porții la înscăunare, unde unșii trebuiau să pupe papucul padișahului, cu adânci temenele și prosternare, până la pământ. Condiția și demnitatea sa de militar, suferea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
miezul nopții. Dacă doriți, puteți să telefonați la București, să anunțați că ați ajuns cu bine", ne invită doctorul. După "telefoane", îmi duc valiza în camera "mea". Băcanu doarme în living, pe o canapea. Blandiana, într-o altă cameră. Îmi desfac bagajul, îmi aranjez lucrurile în dulap și, în sfârșit, mă întind în pat. Sunt exact douăzeci și patru de ore de când ne-am îmbarcat, în avion, pe aeroportul din București. 20 august Mă trezesc devreme. Ceasul cu limbi fosforescente de pe noptieră arată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în infinit, pasul lor aci, jos, înfipt în camera convulsionată de un același spasm, în trupul unic al celor ce erau vii acolo în biserică . Corul tăcuse și ecoul lui venea încă. Nory apăsă mâinile pe urechi ca să și le desfacă din tremurul rezonanțelor. - Ieri! . . . murmură Elena. - Admirabil! îi răspunse prințesa Ada. Elena se uită surprinsă de prezența ei, acolo unde ea se simțea așa de singură, si de sigură cu gândul ei, de altfel necunoscut Adei. în ajun coralul din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
din primele ore ale dimineții, roșii aspectuoase pe care le-am denumit „mere roșii”. Cu intenția de a ajunge la Iași înainte de orele caniculare, puțin după ora 10:30 a luat calea întoarsă spre Iași. După plecarea bunului meu prieten, desfac un prim pachet. Volumul are un aspect deosebit și mi-e mai drag decât primul volum de acum trei ani. Mă aflu în situația unor părinți care-și doresc mult al doilea copil și când minunea se întâmplă, li se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mai vedem. Până atunci, însă, vezi tu sacul acesta din sticlă, cu robinet dedesupt, și cu șurub deasupra? Spune:îl vezi? îl văd. Vezi,între stratul de mălai și membrana de deasupra, o muscă? O văd. Musca asta, dacă nu desfaci capacul, va fi acolo,în spațiul rezervat ei, totdeauna. Dar, de îndată ce desfaci capacul, ca să scoți, cumva, nițel mălai,pe deasupra, musca, gata! - sbârr!, și se duce. Și tu nu o s-o mai poți prinde, ca eu să nu știu că ai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
robinet dedesupt, și cu șurub deasupra? Spune:îl vezi? îl văd. Vezi,între stratul de mălai și membrana de deasupra, o muscă? O văd. Musca asta, dacă nu desfaci capacul, va fi acolo,în spațiul rezervat ei, totdeauna. Dar, de îndată ce desfaci capacul, ca să scoți, cumva, nițel mălai,pe deasupra, musca, gata! - sbârr!, și se duce. Și tu nu o s-o mai poți prinde, ca eu să nu știu că ai scos o mai mare cantitate de mălai decât am convenit, dintru început
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să asculte cuvintele acelea atît de deșuchiate și-și urmă drumul spre etajul Întîi. Carlos Însă se opri să privească acest boboc de fată, calcula În gînd cam cîți ani să aibă, spunîndu-și că peste vreo doi ani o să-și desfacă toate petalele, dar floarea Își ascunse fața cînd Îl văzu, se Întoarse cu spatele la fereastră și amuți. Carlos o dădu dracului și-și ridică ochii spre etaj. De acolo putea să-l urmărească pe Julius. — Îți mulțumesc, Îți mulțumesc. La vîrsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar și iar. Parcă n-am mai văzut în viața mea uși automate. În sala de așteptare am de așteptat cel puțin un sfert de oră. O să i se facă foame copilului. Va trebui să-l alăptez. Reușesc să-mi desfac sutienul pe sub bluză și-mi ridic băiatul din cărucior. Se holbează la noul decor cu ochii ăia mari și albaștri ca ai lu’ ta-su. Îl pup pe gușuliță și-l strâng în brațe. Mă simt extrem de vinovată că l-
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
străzi până apărea vreunul, venea direct spre mine, habar n-avea că îi dădusem întâlnire; câteodată mă gândeam la unul anume, îmi era egal, voiam doar să văd pe cine am să întâlnesc în starea aceea (ar trebui, poate, să desfac puțin și mecanismele dureroase ale eșecurilor, dar prefer să le uit); întâlnirile cu persoane precise le practicasem mai demult, în adolescență, pe când eram topit după o creatură mică și prăpădită, aflasem cum o cheamă, dar nu știam pe unde stă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]