565 matches
-
ai legiunilor demoniace, își înalță, rând pe rând, cu semeție, frunțile smolite. Cei Patru Călăreți damnați ai străfundului tenebrelor, avangarda hoardei nelegiuite a puterilor malefice, galopează și aceștia întracoace. Peste tot teamă, spaimă, disperare, trădare și groază, violență, vrajbă, hulă, desfrânare, erezie, ură, păgânism. Întrebarea este... Putem salva ceva? Pot fi opriți cei răi? Și cum? glăsuiește Bursucul. Îngerul se îmbunează și-i zâmbește blând, ca unui neajutorat. -Tehnic vorbind, Domnul a luat în calcul Apocatastaza, ca pe o ipoteză curentă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
disprețuiți, străinul este chinuit, orfanul și văduva sunt asupriți. 8. Tu Îmi nesocotești locașurile Mele cele sfinte, Îmi spurci Sabatele. 9. În tine sunt bîrfitori, ca să verse sînge; în tine se mănîncă jertfe idolești pe munți; în mijlocul tău se fac desfrînări; 10. În mijlocul tău, se descopere goliciunea tatălui, în mijlocul tău, este silită femeia în timpul necurăției ei! 11. În mijlocul tău, fiecare se dedă la urîciuni cu nevasta aproapelui său, fiecare se spurcă prin amestecare de sînge cu noră-sa, fiecare necinstește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Anotimpuri de indiferență Îți sorb tăcerea și gustul cutremurător al desfrînării ideilor de ieri ce nu pot năvăli peste ziua de azi, când noaptea strănută turbată și-ți pretinde zburdălnicii, udând vestejitele anotimpuri de indiferență. Îneci suferințele de odinioară, când priveam pe-ascuns valurile interminabile ale asfințitului pedant, suprapunând gândurile răbdătoare
Anotimpuri de indiferen?? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83713_a_85038]
-
după sfatul lui ei se învoiră a stârpi viile și a trăi fără vin. Se pare într-adevăr că cu toată cumpătarea ordonată de Zamolxis, ospețele sale cele modeste degenerau în niște orgii în chipul Bacanalelor romane și că atari desfrânări loveau în puterea statului dac. Aceste obiceiuri, scandaloase trebuiau înfrânate și la Daci, precum fusese la Greci și la Romani. Fiind însă că cumpătarea, recomandată de Zamolxis numai prin predică și exemplu, fusese uitată de Geți, apoi organizatorul statului dac
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Ea era Shirin, avocata cu o mie de suflete de femeie, trebuiau să le omoare pe rând, dar nimeni nu voia să înceapă. În cele din urmă, mullah-ul termină de citit capetele de acuzare: era vinovată de moharab și de desfrânare împotriva Coranului. — Pedepsiți-o, oameni cinstiți! îndemnă apărătorul Islamului, însă nimeni nu voia să înceapă. Atunci, purtătorul turbanului și al legii luă o piatră mai mare decât ar fi trebuit și o nimeri între ochi. De îndată, groparii făcură la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
originar al lui Dumnezeu. Toate concesiile sunt, după el, consecința împietririi inimii: Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise să vă lăsați soțiile. De la început, însă, nu a fost așa. Dar eu vă spun: Cine își lasă femeia în afară de desfrânare, și se căsătorește cu alta comite adulter» (Mt 19,8-9). În versiunea lui Marcu, devine clar că Isus în această problemă vrea ca bărbatul și femeia să fie tratați în același fel: Oricine își lasă femeia și se însoară cu
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Dezordinea dorințelor îl face pe om orb din punct de vedere spiritual, și îi paralizează capacitatea de a lua decizii. Dezordinea nu trebuie acceptată, ci trebuie îndepărtată. Ea se bazează pe un „câștig” egoist, pe o recompensă a unei înșelătoare desfrânări. Esența desfrânării este egoismul. Este o deosebire între acela care acționează împins de pasiune, o dată sau ocazional, pentru că nu reușește să se stăpânească din slăbiciune, și acela care face din propria desfrânare o obișnuință. Climatul de excitare sexuală în care
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
îl face pe om orb din punct de vedere spiritual, și îi paralizează capacitatea de a lua decizii. Dezordinea nu trebuie acceptată, ci trebuie îndepărtată. Ea se bazează pe un „câștig” egoist, pe o recompensă a unei înșelătoare desfrânări. Esența desfrânării este egoismul. Este o deosebire între acela care acționează împins de pasiune, o dată sau ocazional, pentru că nu reușește să se stăpânească din slăbiciune, și acela care face din propria desfrânare o obișnuință. Climatul de excitare sexuală în care trăim astăzi
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
câștig” egoist, pe o recompensă a unei înșelătoare desfrânări. Esența desfrânării este egoismul. Este o deosebire între acela care acționează împins de pasiune, o dată sau ocazional, pentru că nu reușește să se stăpânească din slăbiciune, și acela care face din propria desfrânare o obișnuință. Climatul de excitare sexuală în care trăim astăzi, nu ușurează încercarea de a face ordine în acest domeniu. Însă, merită să ne angajăm. Ordinea care se impune în acest domeniu este premiza necesară, ca omul, prin dăruirea sa
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
preferințele sale - nu se poate ține pasul cu el, provoacă invidie sau tristețe. - Iată, mai cu seamă, inima. Când se neliniștește? Dorințele apar și dispar, poftele vin și pleacă, de neprevăzut este mareea de vicii și de pasiuni; sfiiciunea și desfrânarea, teama și îngâmfarea, alternează în mod continuu și, deseori, amenință pe cel temător, paralizat și resemnat, până la epuizare. Într-un fel sau într-altul ne torturăm, viața noastră nu are spațiu pentru exigențele sale, și ne frământăm până ne facem
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
aer liber, a ambuteiajelor și clădirilor de birouri, a fetelor în maiouri scurte și băieților cu părul aranjat în țepi făcuți cu peroxid. La mică distanță de Ierusalim, unde sfințenia plutea ca un nor, Tel Avivul părea un templu al desfrânării permanente, nestăvilite. —OK, stă la numărul 6. Să parcăm acolo. Se aflau pe strada Mapu, care, judecând după mărcile de mașini parcate pe marginea drumului, părea să aparțină unuia dintre cele mai luxoase cartiere din Tel Aviv. Clădirea în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
afli. Ce mai e de adăugat? Unul după altul, intră ceilalți. Părintele Bresciani mă informase că pentru a-i reprezenta pe iluminații germani avea să vină Babette d’Interlaken, strănepoată a lui Weishaupt, marea fecioară a comunismului helvetic, crescută În desfrânări, tâlhărie și sânge, expertă În a răpi secretele impenetrabile, În a deschide depeșele fără să le violeze sigiliile, În a administra otrăvuri dacă secta ei Îi poruncea. Intră deci ca un tânăr agatodemon al crimei, Înfășurată Într-o blană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau. Un pahar de vin, un joc de cărți, o lulea de tutun, din când în când o privire repezită asupra profilului unei copile zâmbitoare - astea erau în faptă și întotdeauna toate renumitele lor desfrânări. Tot farmecul consista în misterul cu care îmbrăcau fațarnic micile lor pasuri lumești. Ieronim își aruncă rasa pe el, tăie o față sinistră, mucalitul bătrân tăie una smintită de tot, spre a face efect asupra spărietului portar, și amândoi ieșiră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau. Un păhar de vin, un joc de cărți, o lulea de tutun, din când în când o privire repezită asupra profilului unei copile zâmbitoare - astea erau în faptă și întotdeauna toate renumitele lor desfrânări. Tot farmecul consista în misterul cu care îmbrăcau fațarnic micile lor pasuri lumești. Ieronim își aruncă rasa pe el, tăie o față sinistră. mucalitul bătrân tăie una smintită de tot, spre a face efect asupra spărietului portar, și amândoi ieșiră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
corpuri slabe"] 2257 Juni cu corpuri slabe, cu suflete stoarse trec pe sub ferestre roșii - și e destul un sunet răgușit din partea lor ca să vezi aprinzîndu-se un chibrit la [a] cărui lumină zărești o față spoită, ca o mască rânjind o desfrânare absurdă, grețoasă. {EminescuOpVII 228} SOFIA - DOCHIA [" Din surâsul său un surâs sunt "] 2255 [din su]rîsul său un surâs sunt, din bucuriile sale, o bucurie sântă. In fine, n-ai văzut-o tu îmbracată în alb, rugîndu-se Dumnezeului ei? Astfel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la care se ajunge printr-o serie de prescripții, reguli de raționare morală (Sârbu, 2005, p. 39ă. În contrast cu etica, morala vizează un discurs normativ și imperativ și se opune imoralității, care presupune utilizarea În mod voit a actelor malițioase, egoismului, desfrânării, injusteții, corupției. Prezența conștiinței este fundamentală, deoarece aceasta Îndeamnă la Împlinirea legilor morale. Pornind de la natura sentimentelor pe care omul le are față de moralitatea faptelor sale, se poate vorbi despre o morală a binelui, concretizată În onoare, demnitate, solidaritate, sau
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
s-o las Îmi hotărî.” Sătul și dezamăgit, soțul rupe, În fine, foaia de zestre și se separă de infidela nevastă. Feciorul este crescut „În răzgîieli” de mamă, nu se ține de școală și, cînd se face mare, umblă „Întru desfrînare”. Revolta Împotriva tatălui e iminentă: „M-a defăimat și În față Și În dos, cum i-a venit, Vrăjmaș mi-a fost pe viață, Binele nu mi-a voit. ......................................... Precum nici că iscălește Cu prenumele meu: Pann, Ci p-al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Mario tu știi că la Napoli trăiesc cam trei sute de mii de suflete din care nu muncesc decât vreo cincizeci de mii; și ăștia trag din greu și-și ruinează sănătatea, iar trândavii pier la rândul lor prin trândăvie, lăcomie, desfrânare și camătă, și-și bat joc de mulți sărmani aservindu-i și sărăcindu-i, sau atrăgându-i să ia parte la viciile lor, astfel încât serviciul public practic nu există și poliția nu face față. Mario surâse. Știu foarte bine, cunosc
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai multor persoane suspecte cu care intrase în legături de când era în Iași, cea mai probabilă ar fi comiterea unei sustrageri de 250 galbeni de la părintele său, cu care bani fugise la București, unde după câteva zile de prodigalitate și desfrânare, părintele său aflîndu-l, l-a urmărit imediat acolo. Atunci, părăsind Bucureștii, el a venit, sânt acum vreo 15 zile, în Iași și au găzduit la Hotel de Paris sub numele mai sus citat. În Iași au contractat relații intime cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vocația sacerdotală, dedându-se întru-totul plăcerilor vieții, autorul încercând să ofere un tablou cât mai realist, nota puternic anticlericală apropiindu-l pe Giovanni Boccaccio de spiritele laice renascentiste: „de la cel mai mare până la cel mai mic preoții păcătuiau cu toții prin desfrânări trupești; și nu doar întru cele rânduite de fire, ci chiar și-n desfrânarea sodomiei, fără a cunoaște frâul pocăinței ori al rușinii [...] îi cunoscu pe toți drept lacomi și bețivi, robiți pântecelui ca dobitoacele și fără altă grijă decât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai realist, nota puternic anticlericală apropiindu-l pe Giovanni Boccaccio de spiritele laice renascentiste: „de la cel mai mare până la cel mai mic preoții păcătuiau cu toții prin desfrânări trupești; și nu doar întru cele rânduite de fire, ci chiar și-n desfrânarea sodomiei, fără a cunoaște frâul pocăinței ori al rușinii [...] îi cunoscu pe toți drept lacomi și bețivi, robiți pântecelui ca dobitoacele și fără altă grijă decât desfrâul lor. [...] mai văzu că-s și zgârciți și atât de lacomi de bani
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fapt ce îi permite accesul la nevasta acestuia, „proaspătă, frumușică și rotunjoară ca un măr domnesc”542, dar și isteață („Tu-l pui pe frate Puccio să facă pocăință, iar noi prin pocăința lui intrăm de-a dreptu-n rai”543). Desfrânării i se adaugă prefăcătoria și minciuna. În istorisirea a opta a zilei a treia, starețul unei mânăstiri este descris ironic ca fiind: „un preacinstit monah, cucernic întru toate, și sfânt, și evlavios, dar care nu răbda opreliști când era vorba
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vocația sacerdotală, dedându-se întru-totul plăcerilor vieții, autorul încercând să ofere un tablou cât mai realist, nota puternic anticlericală apropiindu-l pe Giovanni Boccaccio de spiritele laice renascentiste: „de la cel mai mare până la cel mai mic preoții păcătuiau cu toții prin desfrânări trupești; și nu doar întru cele rânduite de fire, ci chiar și-n desfrânarea sodomiei, fără a cunoaște frâul pocăinței ori al rușinii [...] îi cunoscu pe toți drept lacomi și bețivi, robiți pântecelui ca dobitoacele și fără altă grijă decât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mai realist, nota puternic anticlericală apropiindu-l pe Giovanni Boccaccio de spiritele laice renascentiste: „de la cel mai mare până la cel mai mic preoții păcătuiau cu toții prin desfrânări trupești; și nu doar întru cele rânduite de fire, ci chiar și-n desfrânarea sodomiei, fără a cunoaște frâul pocăinței ori al rușinii [...] îi cunoscu pe toți drept lacomi și bețivi, robiți pântecelui ca dobitoacele și fără altă grijă decât desfrâul lor. [...] mai văzu că-s și zgârciți și atât de lacomi de bani
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fapt ce îi permite accesul la nevasta acestuia, „proaspătă, frumușică și rotunjoară ca un măr domnesc”542, dar și isteață („Tu-l pui pe frate Puccio să facă pocăință, iar noi prin pocăința lui intrăm de-a dreptu-n rai”543). Desfrânării i se adaugă prefăcătoria și minciuna. În istorisirea a opta a zilei a treia, starețul unei mânăstiri este descris ironic ca fiind: „un preacinstit monah, cucernic întru toate, și sfânt, și evlavios, dar care nu răbda opreliști când era vorba
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]