454 matches
-
seara pentru a primi răspunsul. Frank Îl rugă pe Guy să Îi susțină cauza, iar acesta acceptă - de ce nu? Atunci, o rubedenie a lui Guy, lordul Devenish, În numele căruia se ascundea la pândă ceva „diavolesc“, adecvat personajului, sosea cu vestea că desfrânatul văr al lui Guy decedase brusc și fără a lăsa urmași, ceea ce făcea din Guy moștenitorul averii familiei. Devenish aducea un mesaj de la dna Domville (nu mama lui Guy, care era moartă, ci o văduvă mai vârstnică din familie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac el zugrăvește cărărușile găsite - A aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun. Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate, Magul, gard al răsbunării, a citit semnul întors. Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu dînsu-orașe, ca gigantice sicriuri Unei ginți, ce fără viață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pîn-ce caii lui îi crapă? Și în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cântări molateci, cu-al glasului suspin. Ei schilozesc băieții ca glasul să-l subție, Ca gura lor ca gura muierilor să fie. Păreau c-a lor ființe sunt cu muierea gemeni, Cântau cu glasul dulce și rugător asemeni. 45La cânturi desfrânate ei ascultau cu haz, Se îmbătau de patimi, se îmbrăcau cu-atlaz Și numai în odihnă și-n desfătări de rând, Culcați pe sub umbrare, trăiau ei putrezind În dulce lenevire și nu erau destoinici S-asculte glasul aspru al trâmbiței
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de marmură un înger sub boltirile înnalte, Pe un catafalc depusă - un popor ar plînge-ncalte, După sufletul tău dulce, după sfânta cea frumoasă. Ea? Dacă va cădea moartă într-o noapte de beție Prin ciocnire de pahare și prin danțuri desfrânate.. Vre un cioclu de pe uliți va-ncărca-o-atunci-n spate, Dară nici în moarte însăși liniște nu va să-i fie. Nu. Nici maiestatea morții nu sfințește pe sărac... Căci scheletu-acela care a purtat ast-avuție De amar și de durere, preparat de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
europenii au multe lucruri bune; știu asemene că românii nu sunt desăvârșiți și că, prin urmare, ei au toată dreptatea de a se Împrumuta de la cei dintăi; dar socot că le-am putea lua altceva decât straiele, butcele și luxul desfrânat, care vă pregătește un viitor de ticăloșie”2. Cel care veștejește Împrumuturile străine de suprafață, Îngrijorat de viitorul neamului românesc, e zdravănul boiernaș basarabean, domnul Stihescu, opus cu bună știință de către autor elegantului colonel Leșescu, dandy-ul absolut al Ieșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
profundă și dreaptă precum aceasta, à propos de un dandy ca Brummell: „Displăcea Într-un mod prea general pentru a nu fi căutat”1. Nu recunoaștem aici nevoia de a fi bătute, care le Încearcă uneori pe femeile puternice și desfrânate? Oare nu cumva grația simplă, naivă, spontană era un stimulent insuficient de puternic pentru a mișca acea lume epuizată de senzații și sufocată de tot felul de prejudecăți? Dar dacă voiai să rămâi tu Însuți Într-un asemenea mediu? Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
toate timpurile, deoarece vanitatea e universală. Ceea ce s-ar putea numi coarda dandysmului doarme, spre a se deștepta În mijlocul a treizeci și șase de mii de corzi care alcătuiesc acest afurisit de instrument, atât de complicat și uneori atât de desfrânat al naturii umane. Dar Anglia l-a făcut să sune cel mai bine! L-am pomenit pe Richelieu și l-am opus lui Brummell, pentru a face mai sensibilă diferența lor prin societate și rasă, așa cum erau cei doi vanitoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un mareșal de Richelieu este imposibil. Un pair al Franței sau chiar un prinț riscă să fie sub nivelul unui elector de o sută de ludovici, dacă pierde stima celorlalți: fiindcă nimănui nu-i este permis să fie necuviincios sau desfrânat. Cu cât lucrurile s-au aflat mai mult sub influența gândirii, cu atât amănuntele vieții s-au Înnobilat, s-au curățat, s-au Înălțat. Pe această pantă, pe nesimțite, creștinismul revoluției noastre a luat locul politeismului feudalității; În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Ah! fetițo, porți inele de aur, coliere de vis și cercei care lucesc asemenea ochilor tăi de foc!... Ai grijă! Dacă te zărește sergentul, te va lua și te va Închide pentru că ai coborât așa prin oraș, alergând pe străzi, desfrânată, trezind scântei În ochii bătrânilor care Își golesc punga din pricina ta!... Mâinile-ți sunt albe?... Vei fi strâns de gât În urletele mulțimii care va striga: „Trăiască Fitecine! Moarte seniorilor!”. Porți crucea Sfântului Andrei?... Intră fără nici o teamă În Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să se exprime prin condei sau otravă. Înainte de aceasta totuși, se pare că s-a lăsat Înflăcărat de visele, obișnuite băieților, legate de aventura și cavalerismul vieții de ostaș și că a devenit un tânăr membru al gărzii. Dar viața desfrânată și nesăbuită a camarazilor săi nu a reușit să satisfacă rafinatul temperament artistic al cuiva care era făcut pentru alte lucruri. În scurtă vreme, s-a plictisit de Îndatoririle militare. „Arta”, ne spune el, cu cuvinte care Îi mișcă Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Vizeu, fosta mănăstire a Nerilor, edificiu cu înfățișare măreață și severă, 1900-1908. Anii de agonie ai Monarhiei, care se scurg între moartea lui Eça de Queiroz și asasinarea Regelui Don Carlos și a Infantelui Don Luiz. Ani dominați de propaganda desfrânată a tuturor ideilor antitradiționale, de la republicanism și masonerie până la insurecție armată și invectivă antireligioasă. Dezgustată de rege și de politicieni, amețită de tribuni și gazetari, intoxicată de propaganda ocultă, cloroformizată de câțiva artiști și cărturari de geniu - Portugalia trăia, în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din acestea („Crime pasionale“, scrisă În 1902), tata discută, destul de profetic Într-un sens oarecum bizar, cazuri (din Londra) de fetițe aflate à l’âge le plus tendre (vnejneișem vozraste), adică de la opt la doisprezece ani, care erau sacrificate unor desfrânați („slastoliubtsam“). În același eseu manifestă o atitudine foarte liberală și „modernă“ față de diverse practici anormale, printre altele, inventând un cuvânt rusesc adecvat pentru „homosexual“: ravnopolîi. Ar fi imposibil să consemnăm efectiv miile de articole publicate de tata În diverse periodice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
toate calitățile și cu toate cusururile. Supradimensionat ideologic, mizer și inocent, savant analfabet, metafizician sărac, martir producător de aur, legat de pămînt, cu suflet ceresc, jertfă care ține anonim țara pe oase, strămoșul nostru al tuturor, zeu ignorant, bețiv inocent, desfrînat care ține rînduiala străveche a lumii, strămoșul și copilul veșnic al nostru, îl ținem de mînă și-l învățăm să scrie, să citească, să-și crească vitele, să voteze cum se cuvine, să nu fie magic, să uite de mituri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vina celor care au populat lumea cu prea multe ispite. Cea mai multă energie o consumăm pentru regizarea aparențelor. S - ar putea scrie oricând un eseu despre rolul cârciumii în literatură. Cel mai rapid liant între oameni rămâne viciul. Și desfrânații și - au bătut joc de plăcere. Dar și asceții. Au existat întotdeauna scriitori mari, mediocri și cei care fac trotuarul literaturii. Mascota haitei este ciolanul. Secretul viciului : știe să - și aleagă ambalajul. La rădăcina adulterului nu stă calitatea, ci varietatea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sfîrșesc zilele în fericire, și anii în bucurie. 12. Dacă n-ascultă, pier uciși de sabie, mor în orbirea lor. 13. Nelegiuiții se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănțuie; 14. își pierd viața în tinerețe, mor ca cei desfrînați. 15. Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, și prin suferință îl înștiințează. 16. Și pe tine te va scoate din strîmtoare ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină și masa ta va fi încărcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
un vis, nu e nici măcar starea de beatitudine, darul efemer al unei narcoze - este avortul unui pariu, Încăpățînarea de a demonstra că fuselajul ruginit mai poate să zboare, că poezia se poate supune docil comenzilor reci ale creierului. O, frumoaselor, desfrînatelor, nici cea mai mică tresărire În lumina de aur, nici o fisură În oglinda oarbă, prin care chiotul sîngelui vostru să mai răzbată pînă la mine. Și toate iluziile astea care-mi dau tîrcoale cu fețele lor scofîlcite, grețoase, cum le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
adesea cumpăra totuși, până la urmă, un bilet; odată intrat În sală, se simțea mai bine, plasatoarea era de o discreție absolută. Bărbații se așezau departe unii de alții, Întotdeauna lăsau mai multe scaune Între ei. Se masturba tacticos privind Infirmiere desfrânate, Autostopista nu poartă chiloți, Profa desface cracii, Muistele și câte altele. Singurul moment delicat era la ieșire: cinematograful dădea direct În bulevardul Saint-Michel și risca să dea nas În nas cu o colegă de facultate. În general, aștepta să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
munți, în minele de plumb, pe câmpul de luptă al tranșeelor și au dat cele mai multe jertfe întru păstrarea credinței strămoșești. De aceea considerăm că aversiunea și dușmănia împotriva Mișcării Legionare, împinsă până la crimă și ucidere în masă, precum cea a desfrânatului asasin Carol al II-lea, a nefericitului Ion Antonescu, condamnarea la moarte a tineretului și trimiterea pe front în așa zise batalioane de reabilitare, batalioanele morții, apoi îngrozitoarele crime comuniste, este un blestem, nebunie și trădare. Da, cercetați faptele celor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
disciplinei, pentru a-l opune lui Hannibal și pentru a favoriza severitatea. Recunosc că ordinea, într-o armată, nu poate fi stabilită fără disciplină; căci, altfel, cum i-ai putea face să-și vadă de datoria lor pe niște libertini, desfrînați, scelerați, poltroni, aventurieri, animale grosiere și mecanice, dacă frica de pedeapsă nu i-ar opri măcar în parte? Tot ce-i cer lui Machiavelli, în această privință, este moderație. Să știe și el că, dacă pe un om onest clemența
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
puternic din Gallia. Acesta îl instruise și îi dăduse în grijă biblioteca sa enormă. El, Titus - pentru că așa se numea -, îi cunoștea pe Platon, Aristotel, poeții greci și latini. Fusese o perioadă fericită. Când stăpânul său murise, fiul acestuia, un desfrânat pasionat de jocurile de noroc, îl vânduse pe Titus în piața de sclavi. Fusese cumpărat de un lanist, un oarecare Manteus, care avea o școală de gladiatori în Gallia. Manteus îl vânduse apoi ca secutor lui Vitellius. Titus oftă. — Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
câte am înțeles, Vitellius are în Vespasianus un rival teribil, spuse cocoșatul, alungându-l pe sclavul care îi pusese în față o grămadă de ficăței de sturz; se întoarse apoi spre bucătarul-șef: Îmi pare bine, pentru că Vitellius e crud, desfrânat și hoț. Ești de acord cu mine? — Dar mama lui Vitellius? Biata femeie, o căină paharnicul. Oracolul a prezis că Vitellius va domni multă vreme numai dacă îi va supraviețui mamei sale. Am auzit că Vitellius îi dă tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
feciorii cu bordelurile. De ce această toleranță? Pentru că bărbații sunt stăpânii lumii, desigur, iar ei pot face în așa fel încât să interpreteze spre propriul avantaj rigorile moralei catolice. Spre deosebire de sexualitatea feminină, libidoul masculin este considerat de nestăvilit, impetuos, "o patimă desfrânată rezervată sexului tare"4. Sexualitatea venală, această scursură seminală, cu toate că se confundă adesea cu rușinea și dezgustul de sine, este percepută ca un rău necesar, o descărcare. Și apoi, ce importanță are că bărbații se compromit! În societatea secolului al
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
preface a fi confundat ușa pentru a-l surprinde în cameră. Inversând rolurile feminin masculin, îi trimite flori și nu se jenează să-l urmărească, allegro furioso, în tren. În mod inevitabil, această idilă napolitană se încheie abrupt. Larderel, un desfrânat și un alcoolic, se înșeală asupra intențiilor Mariei. Îi atribuie fetei mult mai multă experiență decât are ea de fapt. Ca atare, îi propune fără înconjur să-i fie ibovnică. Marie se arată profund jignită, redevenind brusc tânăra îmbujorată și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și-a "întinat" buzele, "murdară ca după o călătorie de douăzeci și patru de ore cu trenul". "Buzele și mâinile, nu contenește a-și repeta, s-au lăsat sărutate de buze ușuratice și stupide, iar mijlocul mi-a fost cuprins de brațe desfrânate și mincinoase". "Nicicând nu-mi voi putea ierta purtarea nesocotită, își spune ea sporindu-și suferința, nicicând nu voi înceta să mă învinuiesc pentru această slăbiciune pe care o răscumpăr cu atâtea păreri de rău". Poate că avea să și-
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cale ferată. Desfătările domoale și grosolane au loc în văzul și cu știrea tuturor 50. Când nu trimite cu gândul la lumea muncitorească, la "gloată", flirtul evocă atitudinea fetelor ușuratice, a femeilor ieftine, sau lumea considerată ca fiind coruptă și desfrânată a boemei artistice. Există o categorie de femei îngrozitoare, scrie Catherine Pozzi în jurnalul său, pe 14 martie 1897. Sunt cele care vin după-amiezile la patru, la șase sau la miezul nopții la Polul Nord (un patinoar artificial) să valseze pe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]