452 matches
-
sângele tău nu vor putea să moștenească împărăția lui Dumnezeu; ci vor putrezi întru scârnăvia de jos!", p. 147) în cuvinte inspirate de același apostol: "Nu știți, oare, că nedrepții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu." (Corinteni 1, 6, 9-10); [31] Caracterizarea divinului via negationis, pe care Teodor i-o
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ai lor. Prin acestea și fericiții devin mai fericiți". Ca și în ortodoxie există o cale apropiată de Purgatoriul catolic, de natura celui descris de Dante. Și, spre exemplu, citim în cartea lui Nicodim Măndiță cazul unui boier milostiv și desfrînat, trăitor în vremea lui Leon împărat la Țarigrad. După moarte îl aflăm legat între Rai și iad (loc asemănător Purgatoriului) așa cum se arată Patriarhului Bizanțului de la acea vreme: El suspină amar și adeseori căutînd spre rai, se tînguia cumplit. Apoi
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
trei fiare simbolizînd: necumpătarea, trufia și lăcomia. Virgiliu, poetul latin îl va salva și-i va fi călăuză prin infern și o parte din purgatoriu. După Poarta Infernului și Vestibulul Infernului urmează cele nouă cercuri infernale, debutînd cu Limbul și Desfrînații și culminînd cu tartorul suprem, Lucifer. Bolgiile se succed pe un con cu vîrful în jos, spre centrul pămîntului - în vîrf se află, hidos, Lucifer, hrănindu-și cele trei guri cu Iuda, Brutus și Cassius. În al treilea cerc aflăm
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și va fi cu greu străbătută de Dante. Pe cele șapte trepte ale Purgatoriului în ascendență, trufașii pe primul, invidioșii, cei plini de mînie, nepăsătorii, zgîrciții și risipitorii, pe penultimul sînt lacomii și pe al șaptelea își ispășeau pedeapsa sufletele desfrînaților, ale celor care n-au avut puterea de a se stăpîni. În Cîntul VI, Dante întîlnește umbre ce se rugau ca alte rugi să vină,/ întru gîndirea lor la sanctitate (traducerile folosite sînt reluate din cartea lui Giuseppe Cifarelli). Pedeapsa
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sale, dar Iisus n-a greșit cu nimic. Apoi a zis către Iisus: „Pomenește-mă Doamne când vei veni întru împărăția Ta. Și Isus a răspuns: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu mine în Rai”. De asemenea, și femeia desfrânată, mustrată de conștiința sa, a venit la Iisus, luând un vas de alabastru cu mir de mult preț, a stat la picioarele Lui, cu lacrimi udându-I picioarele și cu părul capului ștergându- le. Pentru aceasta și Mântuitorul i-a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ne iartă nouă greșalele noastre... Chiar dacă sunteți străini de idolatrie, de ghicitul în stele și de vrăjitorie, chiar dacă nu ați căzut în erezie și nu ați fost de partea celor ce dezbină Biserica, dacă nu ați avut atingere cu ucigașii, desfrânații, hoții, martorii mincinoși și cei asemenea lor, să știți că omul poate greși în multe alte privințe. Atunci când privește cu jind la ceea ce nu se cade să privească, păcătuiește! Cine ar putea să împiedice curiozitatea ochiului? Și chiar dacă ochii poți
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dintre acelea pentru care s-ar cuveni oprită de la împărtășanie? Limbuția, clevetirea, calomnia, hula - acestea sunt păcate cu gura. Dar chiar dacă mâna nu face nimic rău, dacă picioarele nu te duc către păcat, dacă ochiul nu se umple de pofte desfrânate și auzul este surd la ceea ce nu se cuvine să audă, chiar dacă gura nu spune ceea ce nu se cade să spună, poate oare să-ți oprească cineva gândurile? De câte ori nu ni se întâmplă fraților, când ne rugăm, să rătăcim cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
respectat și turmele se războiesc. - Exercițiul suferinței - askesis. Criminalul are mai multe șanse să se apropie de Dumnezeu decât omul cumințel care nu iese din confortul lui. Acesta este paradoxul creștinismului-că topește istoria anterioară a individului în flacăra prezentului. Nici desfrânatului nu i se închide calea, nici lacomului. Fiecare însă e adus pe cale de pronia lui Dumnezeu care e urgie uneori. Manolios fusese în preajma unui călugăr dar, smuls din drumul lui de boier, este redat lumii ca și cum ar fi fost recuperat
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
suveranul devine definitiv nebun. Dar George al III-lea nu moare decît în 1820. Anglia trăiește aproape două decenii cu o putere regală cu atît mai fictivă cu cît prințul de Galles și ceilalți fii ai regelui sînt mediocri și desfrînați. Esența puterii revine deci Primului ministru, consolidîn-du-se astfel tradiția apărută între 1714 și 1760, pe care George al III-lea a încercat să o repună în discuție. Rămînînd fidel suveranului, Pitt îi cere să se abțină de la orice intervenție în
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
feciorii cu bordelurile. De ce această toleranță? Pentru că bărbații sunt stăpânii lumii, desigur, iar ei pot face în așa fel încât să interpreteze spre propriul avantaj rigorile moralei catolice. Spre deosebire de sexualitatea feminină, libidoul masculin este considerat de nestăvilit, impetuos, "o patimă desfrânată rezervată sexului tare"4. Sexualitatea venală, această scursură seminală, cu toate că se confundă adesea cu rușinea și dezgustul de sine, este percepută ca un rău necesar, o descărcare. Și apoi, ce importanță are că bărbații se compromit! În societatea secolului al
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
preface a fi confundat ușa pentru a-l surprinde în cameră. Inversând rolurile feminin masculin, îi trimite flori și nu se jenează să-l urmărească, allegro furioso, în tren. În mod inevitabil, această idilă napolitană se încheie abrupt. Larderel, un desfrânat și un alcoolic, se înșeală asupra intențiilor Mariei. Îi atribuie fetei mult mai multă experiență decât are ea de fapt. Ca atare, îi propune fără înconjur să-i fie ibovnică. Marie se arată profund jignită, redevenind brusc tânăra îmbujorată și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și-a "întinat" buzele, "murdară ca după o călătorie de douăzeci și patru de ore cu trenul". "Buzele și mâinile, nu contenește a-și repeta, s-au lăsat sărutate de buze ușuratice și stupide, iar mijlocul mi-a fost cuprins de brațe desfrânate și mincinoase". "Nicicând nu-mi voi putea ierta purtarea nesocotită, își spune ea sporindu-și suferința, nicicând nu voi înceta să mă învinuiesc pentru această slăbiciune pe care o răscumpăr cu atâtea păreri de rău". Poate că avea să și-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cale ferată. Desfătările domoale și grosolane au loc în văzul și cu știrea tuturor 50. Când nu trimite cu gândul la lumea muncitorească, la "gloată", flirtul evocă atitudinea fetelor ușuratice, a femeilor ieftine, sau lumea considerată ca fiind coruptă și desfrânată a boemei artistice. Există o categorie de femei îngrozitoare, scrie Catherine Pozzi în jurnalul său, pe 14 martie 1897. Sunt cele care vin după-amiezile la patru, la șase sau la miezul nopții la Polul Nord (un patinoar artificial) să valseze pe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
al acesteia. Însă ea se scaldă în egală măsură în atmosfera postbelică, identificându-se cu sex-simbolurile, cu bombele sexy etalate pretutindeni, în reviste și pe ecrane. Aceste două imagini pe care le are despre ea însăși fecioară înzăuată și "fata desfrânată unsă cu toate unsorile" nu se împacă, iar Leslie flirtează cu schizofrenia. Pentru a încerca să iasă din acest impas, din această contradicție absurdă, începuse să facă, asemenea atâtor americani albi, bogați și cultivați, ședințe de psihanaliză. Ce se poate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
corupt, corumpător,/ Pescuitor de-amoruri prin versuri de amor./ De când el mai cu seamă a scris Arta iubirei,/ Femeile, perdute pe câmpul rătăcirei,/ În brațele-i se aruncă orbiș, într-un noroc (I 1). Calificându-l pe Ovidiu drept trândav desfrânat/ Care-n onorul casnic lovește nencetat (I 2), histrion/ Ce mințile-amețește cu șiruri de cuvinte (II 2), Ibis caută să-l dea pierzării și tocmește un ucigaș cu simbrie, gladiatorul Rutuba care știe să cântărească valoarea victimei sale (Ovidiu ? Poetul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sentimentele dintre Ovidiu și Iulia și de data aceasta el obține rezultatul dorit, căci suveranul bănuiește deja efectul versurilor asupra nepoatei sale : ea-i cuprinsă/ În mreaja lui Ovidiu, cu mintea sa aprinsă. Principele e pornit împotriva autorului de versuri desfrânate, periculoase pentru morala publică, și e convins că Ovidiu corumpe Roma ntreagă./ Veninul de pe buze-i în miere se descheagă (III 2). Iulia caută să-și îmblânzească bunicul amintindu-i că în tinerețe nutrea el însuși ambiții de autor epic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nefolosite și având în vedere totodată în vedere utilitatea publică (V, 75). Se face însă precizarea că de data aceasta muncitorii vor fi plătiți, angajamentele voluntare, cu excepția acelor nesimpatizanți ai Republicii, speculanți de toate categoriile, tinerii care duc o viață desfrânată, precum și alte categorii (V, p. 76). Să nu uităm, piesa este contemporană „sistematizării” urbanistice a Bucureștiului în ultimii ani ai dictaturii ceaușiste. Tabloul Romei lui Tarquinius fixează o atmosferă de teroare familiară publicului român din epocă. Evidențierea unor astfel de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai dificile. Ce facem noi preoții, noi persoanele consacrate? Vom sta tot aici să dezbatem în zadar despre războiul licit sau ilicit, pe când el duce la exterminarea familiei umane, când acesta este o descărcare a celor mai mârșave patimi, exercițiul desfrânat al celor mai rele instincte, distrugerea calculată a unor rase și popoare? „Război contra războiului”, striga Pius al XII-lea în Mesajul său de Crăciun din 1944. Așadar, de ce să nu mobilizăm cu adevărat amvoanele noastre, altarele noastre, cei 400
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
trădează! Ar trebui să-l Îndepărtezi de la tine. Nu te Încrede În el! — Eglord? Nu se poate! răspunse mirat ducele. E adevărat, copil de cor nu e, mi-au ajuns și mie la ureche unele și altele... E crud și desfrânat. Dar ce vrei, sunt șerbii lui, nimeni nu-l poate Împiedica să-și ia femeile care-i plac de pe moșia lui... Așa a fost și așa va fi Întotdeauna. Totuși până la trădare e cale lungă. Nu uita, e o spadă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ale lumii. Specialitatea mea, ca scriitor și om de drept, a fost ancheta socială, interviul și reportajul. Călătoriile prin țară m-au ajutat să cunosc graiuri, dialecte, idiolecte, inclusiv cel brăilean, în care am scris Îngeri și banjouri și Poeme desfrânate, de care vorbește criticul Marin Mincu într-o cronică din Luceafărul. Călătorind, am descoperit alte logosuri, din care am preluat unele elemente de vorbire. Toate mi-au îmbogățit limba: limba în care scrii este averea cea mai de preț a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
povestiți despre "Metamorfozele lui Casanova"? Un titlu interesant, incitant... Cartea nu întâmplător a primit acest titlu, un titlu bun atrage cititorul. Casanova există în fiecare din noi, cum scrie Ion Deaconescu în prefață, însă nu este vorba de scriitorul, gânditorul desfrânat faimos, ci de faptul că personajul "Casanova e mereu în noi, cu împliniri efemere și bucurii ale dragostei, ce te inspiră și te împlinesc." Erosul ne saltă spre marile înălțimi ale sufletului, dar și spre dezamăgiri. În frământarea lui, deseori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
interpreții, nu numai de marii actori, cărora le scria monologuri comice memora- bile. Însă banii sau notorietatea nu îi schimbă cu nimic pe cei trei amici, care, indiferent cât câștigă, cheltuie cu și mai mare patimă și petrec și mai desfrânat, indiferent câtă impor- tanță capătă statutul lor, nu uită nicio secundă de unde au plecat și rămân la fel de trăsniți și libertini. Într-o după-amiază, Fernic, Pribeagu și Cristi chefuiau cu bere într-o cârciumă, vorbind despre câteva piese noi și de-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
legate de dispariția sa și alte zvonuri răutăcioase, se obișnuise deja fără prezența lui pe afișe și în restaurante. Prin capitală se auzise că e la pat, însă cui să-i pese ? Un bețiv, unde credea că va ajunge ? Un desfrânat, un petrecăreț fără limite, să -i fie învățătură de minte ! Altele erau problemele lumii, mai importante decât destinul unei vedete ce părea tot mai depășită. În nebunia singurătății sale, de care tot timpul i-a fost cea mai mare teamă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nimic din jur, ci poate cu altele, din evul mediu târziu al țărilor române, cu Domni ce-și cumpărau tronul În altă parte și se lăsau Înconjurați de o camarilă servilă, excesiv, suspect de servilă care, după ce le ridica monumente desfrînate, Îi izola de lume și de realitate și apoi Îi ucidea. Într-un fel sau altul, prin otravă, cuțit sau glonț. Bucuroasă de libertate - deși libertatea Încă nu era pe nicăieri, aproape, deoarece libertatea este una nu numai formală, afirmată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dintr-un dialog cu eroarea? Este adevărat că ne cunoaștem prost unii pe alții. Și că într-o discuție față în față cu aceasta, este tentant ca fiecare să se înțepenească în rolul pe care i-l rezervă celălalt: eu, desfrânatul imperialist proaspăt ras, ei, subdezvoltații fanatizați și bărboși. Cred totuși că există, mult mai multe cărți despre islam în librăriile din Paris sau din Londra, mai multe anchete la televiziune, decât volume despre creștinism sau ateism în librăriile din Cairo
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]