512 matches
-
mari.“)... nu cred că este o simplă coincidență... autorul Luminării a fost și rămâne un textualist pursânge, un împătimit jucător „de cărți“. Iată cum își începe naratorul discursul său, pe care-l va relua, în final, în cheie oarecum tragică: „Desfunzi o sticlă de vin sau, și mai bine, de șampanie, îi spuneam prietenului meu, și arunci undeva dopul. Bei două-trei pahare și, când vrei să o astupi iarăși, cu dopul ei de adineauri, constați că el nu se mai potrivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
două palme seci după ceafă fiecăruia. „Mișcă, mișcă!“ Busturi goale În fața chiuvetelor pline cu apă până În buză. „Nu vezi, mă, că-i Înfundată? De ce te speli aici?“ „Păi, nu mai e loc,to’ar’șu pedagog!“ Atunci pune mâna și desfund-o și pe urmă te speli“. Doi Într-un pat care Încă mai dorm. Grințu dând jos pătura de pe ei și descoperindu-i Îmbrățișați. „Luați imediat teul și cârpele și spălați scările! Când ați terminat, mă chemați!“ Impuls suplimentar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mișcare rucsacul și porni mai departe prin mijlocul drumului plin de noroi. „Ștalap, ștalap!“ - făceau pantofii lui de sport prin mocirlă. S-ar fi zis că-i face plăcere să se murdărească, dar, de fapt, el mergea pe mijlocul drumului desfundat din simplă prudență: Începea să se Întunece, iar el nu cunoștea drumul, puteau fi gropi sau șanțuri pline cu apă În marginea lui, nu i-ar fi plăcut să facă o astfel de baie. După mai mult de un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și proiectile trase de tunuri și morminte proaspete, unele cu nume românești pe cruce. am trecut vreo două poduri bine construite peste ape. drumul era greu. puneam câte 8 boi la cuptor și totuși mergea foarte greu pentru că drumul era desfundat de ploi și de circulația de vehicule grele. Nouă, celor născuți În a doua jumătate a secolului XX, adică la cel puțin opt ani după evenimentele povestite cu atâta coerență de caporalul G.P., ni s-au povestit Într-adevăr multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
uit de situația grea, disperată în care mă aflam. Parcă îmi era rușine când mă întâlneam pe drum cu cineva. După îngropatul viei, iau hârlețul tatei și plec la vie, ca să uit de mine însumi. Am luat pe rând la desfundat toate haturile și poienile cu vița lipsă din vie și le-am desfundat pe toate, până în jur de 20 noiembrie, când a început să înghețe pământul. În ziua următoare, de comun acord cu tata, hotărâm să mergem la Bârlad să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
când mă întâlneam pe drum cu cineva. După îngropatul viei, iau hârlețul tatei și plec la vie, ca să uit de mine însumi. Am luat pe rând la desfundat toate haturile și poienile cu vița lipsă din vie și le-am desfundat pe toate, până în jur de 20 noiembrie, când a început să înghețe pământul. În ziua următoare, de comun acord cu tata, hotărâm să mergem la Bârlad să-mi iau bagajele și actele ce le aveam la școală. Zis și făcut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în ziua de 4 aprilie 1974, fiindcă, după ce am venit de la piață, i-am amintit soției despre peripețiile mele din timpul retragerii liniei frontului pe Nistru, la care am ajuns la data respectivă cu multe și trudnice eforturi pe drumurile desfundate din bălțile de la Iaska, din stânga Nistrului, având corespondent pe malul românesc localitatea Cracmaz. Ajuns pe malul românesc, am aflat despre teribilul bombardament asupra Bucureștilor făcut de anglo-americani, soldat cu trei mii de morți și mult mai mulți răniți, plus incalculabile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a luat peste picior: “Te plângi ca babele, flcăule. Trebuie să te duc și prin alte locuri, ca să știi și tu unde te afli fiindcă prea te crezi într-un târgușor unde nu s-a întâmplat nimic deosebit. Să-ți desfunzi urechile, că ai să mai ai ce afla... Nu uita să-i dai un pupic... Știi tu cui... Am să aștept în...” - am mai apucat să aud, în timp ce prin gând mi se învălmășeau cuvintele: “Te ții de rele, mehenghi bătrân
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mâini delicate, de fatè, profetizeazè pentru Matei iminentă procesului de feminizare a lumii, ascultându-i cuvintele, aproape șoptite, am senzația cè, undeva în creier, un canal de scurgere, înfundat, în care adunasem toate deșeurile constructelor filosofice moderne, începe sè se desfunde, eliberându-mè de sub presiunea cumplitè, De unde știi tu asta, Ilarie? el scuturându-și mândru pletele blonde, Știu! Totul e spus atât de simplu în mesajele de la Medjugorje! Eu, încercând senzația cè am ignorat pânè acum o anumitè laturè femininè a creștinismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Vandeenilor rătăcește pe furtună În largul coastelor bretone; deodată, un tun se desprinde din lăcașul lui și, În timp ce corabia rulează și tanghează, o ia la goană de la un bord la altul și, ca un monstru uriaș ce este, riscă să desfunde babordul și tribordul. Un tunar (vai, tocmai cel din neglijența căruia tunul nu fusese asigurat cum trebuie), cu un curaj fără seamăn, cu un lanț În mână, se aruncă sub matahala care-i gata să-l facă chisăliță și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
București a ajuns doar când a fost să-i tragă o chelfăneală lui fiu-său - năpârstocul ciuntise barba și pletele unui călugăr-profesor adormit - și să-l mute la Seminarul din Târgu-Neamț. După care zbâc! înapoi în satul prăfuit vara și desfundat toamna. Biata prezviteră, ieșită din neam de negustori greci de la Stănișești, a suferit toată viața că a fost ținută printre mujici - ea, fată de prăvăliaș, crescută cu servitoarea Marița, care numai să fi bătut din palme și venea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
exorbitantă. Era un număr de fix, corespunzător zonei de nord, undeva prin Băneasa. Pe spatele facturii, o mână nervoasă scrisese că, după dispariția lui Leo, Adelina părăsise și ea apartamentul din Berceni. Cel mai probabil plecase la Constanța, să-și desfunde ceakrele în bătaia brizei. Pe Tubu îl închisese în casă, unde rezistase eroic timp de două săptămâni fără apă și fără mâncare, doar cu limacși. Atât. Despre cum fusese salvat, ambalat în poșetă și depus la ușa lui nu scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
venit și se întreba de ce l-o mai fi luat. Grigore își dădu seama și-i zise amărît: ― Să mă ierți că sunt cum sunt, dar nici eu nu mai știu ce e cu mine! Brișcă înainta anevoie pe șoseaua desfundată de ploile începutului de primăvară. Vizitiul îndemna telegarii, bombănind: ― Nu s-a zbicit deloc drumul... Dacă tot plouă și nu mai dă soarele... Grigore observa cu atenție și satele, și câmpurile, parc-ar fi căutat să ghicească o taină. Sub
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de ghete (a bătut sângeros pe boy pentru întîmplarea aceasta, deși o murdărise chiar el, când se întorsese într-o noapte beat de la balul Y.M.C.A.), niște gologani de nichel pe patul desfăcut și eu încercînd zadarnic să-mi desfund pipa cu un sul de hârtie, pe care îl răsuceam până ce se subția ca un chibrit. ― Nu zău, Allan, cum de-ți poate plăcea ție o bengaleză? Sunt dezgustătoare. M-am născut aici, în India, și le cunosc mai bine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
făcea femeilor bengaleze, mi-am dat îndată seama că ceva mai adânc leagă încă amintirea Maitreiyiei de gândurile sau dorurile mele. Lucrul acesta m-a amuzat și m-a turburat totdeodată. Am trecut în odaia mea, încercînd automat să-mi desfund pipa. Nu știu ce-am mai făcut după aceea, pentru că întîmplarea nu se află notată în jurnalul meu de-atunci, și nu mi-am adus aminte de ea decât cu prilejul coroniței de iasomiei a că poveste am s-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
depărtate și totuși puternice, exploziile pe șosea. Au început să pună încărcătură dublă, mi-am spus. M-am oprit și am oftat. Nu se mai vedeau camioanele. Trecuseră de crâng, urcau spre Dumbrăvi. Cât puteam cuprinde cu ochii, șoseaua era desfundată și scorojită, parcă ar fi fost ciuruită de bombe. M-am apropiat de Lixandru. - Dacă distrug șoseaua până la Dumbrăvi, spusei, nu se vor mai putea întoarce aici. Asta înseamnă că se retrag. Se retrag spre munte. Dar atunci, de ce s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
eram obosit, istovit. Când mi-a spus unul din nepoții lui Lixandru că parcă s-ar fi auzit un tanc, n-am înțeles de la început. Dacă aș fi înțeles, aș fi alergat și le-aș fi strigat că șoseaua e desfundată. L-am auzit însă când s-a împotmolit în șanțuri și am început să fug. - Să nu se aprindă tancul și să ardă de vii! le-am spus trecând pe lângă ei. Îi auzeam pe amândoi, în urma mea, alergând. Apoi am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În tăcere un platou plin de cooperative agricole de producție comunistă, mai avem de mers vreo 15 kilometri. La un moment dat, din șoseaua principală se desface un drum la stînga, spre munte. Se urcă greu, drumul, deși asfaltat, e desfundat, norii lichizi atîrnă, par să se prelingă pe pămînt, iar povîrnișurile care se văd În jur prin golurile de ceață sînt Împădurite cu brad. Muntele miroase a frig din ce În ce mai tare pe măsură ce urcăm. După o curbă largă, ajungem la poarta unității
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fotografice făcute în vizita de acum o săptămână cu fratele ei, Adrian. Sunt foarte reușite și vor fi o mărturie a momentului respectiv. Iar am un nou moment de bucurie... Profitând de vremea bună mi-am pus grădina la punct, desfundând terenul pentru recolta viitoare, ca un gospodar responsabil ce încă mă simt. După orele serii urmăresc selectiv anumite emisiuni, evitând pe cât posibil bâlciul electoral în deplină fierbere. 8 octombrie. Și astăzi e o zi însorită, luminoasă, senină și călduroasă, de parcă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
schimbă odată semaforul! uite În ce hal l-au adus pe Julius, schimbă semaforul, dobitocule!“ „Ascultă, Julius, spuse deodată: tu ce i-ai spus ăluia care te-a caftit? L-ai Înjurat de mamă? Știi să Înjuri de mamă?... Atunci desfundă-ți urechile, că o să te Învăț cîteva Înjurături ca să le spui ăluia care se mai leagă de tine, ascultă... trebuie să mai Înveți ceva: să dai cu capul; partea proastă e că voi, albii, nu știți să vă folosiți dovleacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
coborându-se însă adâncimea lui la mai bine de 50 de metri. Aici în locul cel mai impunător, unde Dunărea biruiește munții, se citește încă pe malul serbesc inscripția pusă de Traian în anul 100 d. Hr. în care spune că « desfundând stâncile au deschis o cale». Traian pune să transpoarte atât din Moesia, cu ajutorul drumului arătat, singurul care făcea cu putință urcarea îndărăt a șuvoiului Dunării, cât și din Pa-nonia, câtimi mari de proviziuni la Viminacium, din care face baza operațiunilor
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
examină nedumerit. Bătrânica părea încîntată, avea ochi lucioși, nevinovați și surâdea blând. Luă sticla mulțumind răgușit. Melania se înclină politicoasă. "Te-ai gândit foarte bine, draga mea. Cine nu știe că pe bărbați îi stimulează o picătură de alcool." Scarlat desfundă sticla cu tirbușonul de la briceag și luă o înghițitură lungă. Din pivniță străbătea monoton zgomotul târnăcopului. Florence Miga își prinse tâmplele în mâini apăsîndu-și pleoapele. În curând degetele i se umeziră. * Umbrele li se proiectau pe zid. Dascălu își alungă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dascălu amuzat, indiferent în fond și iresponsabil, inginerul nerăbdător, numai nervi, încordat la maxim. Șopti într-un târziu. ― Bine, o ștergem. * ― De ce ocolești? întrebă Cristescu. Șoferul arătă spre dreapta o pancartă așezată în mijlocul străzii. ― Bagă gaze și tot bulevardul e desfundat. Azimioară remarcă filozofic: ― Nu mai contează câteva minute acum. ― Probabil ai dreptate, dar nu mai am răbdare. Când Melania se află undeva poți să te aștepți la toate surprizele. Te asigur c-o să dăm de niște chestii care o să ne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zile eram însurat. Cu ceva tot m-am ales însă din această gafă. La insistențele Liviei, ne-am mutat într-o locuință de la marginea orașului. Ferestrele dădeau spre pădure, ceea ce îmi plăcea foarte mult. Strada nu era pietruită, pământul se desfunda la fiecare ploaie și devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de trandafiri; în special trandafiri galbeni și de un roz palid, obosit, care umpleau aerul cu un miros greu și dulceag. Mă atrăgea să stau între ei, să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zile eram însurat. Cu ceva tot m-am ales însă din această gafă. La insistențele Liviei, ne-am mutat într-o locuință de la marginea orașului. Ferestrele dădeau spre pădure, ceea ce îmi plăcea foarte mult. Strada nu era pietruită, pământul se desfunda la fiecare ploaie și devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de trandafiri; în special trandafiri galbeni și de un roz palid, obosit, care umpleau aerul cu un miros greu și dulceag. Mă atrăgea să stau între ei, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]