482 matches
-
broaștei. Deschizând brusc ușa, văzu pe guvernanta lui, care, neputând să fugă la vreme, se făcea a mătura pe jos. Aceasta, întîmpinînd în observațiile ei pe gaura cheii aceeași obturație, crezând că a intrat ceva în broască, încercase s-o desfunde. Hagienuș nu se scandaliza de asemenea spionări și nu se rușina când era surprins el însuși G. Călinescu asupra faptului. Cărțile nu satisfăceau toată setea de moțiune sufletească a lui Hagienuș, care căuta evenimente în viața de toate zilele, mărindu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
învățători, profesori etc.), a persoanelor în vârstă, a bolnavilor, femeilor și copiilor, în căruțe, mașini, cu trenul, s-a făcut la repezeală luându-se numai câteva lucruri. Deplasarea a fost mult îngreunată de zilele ploioase și de inundațiile care au desfundat drumurile. Nu au fost puține cazurile în care părinții disperați își căutau copiii rătăciți în vâltoarea evenimentelor, în care familiile au fost descompletate, iar unii membri au dispărut cu totul. Din nefericire, unele din aceste familii nu s-au mai
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1665]
-
acum îi puteam zâmbi fără efort. Tot căuta să-și ascundă miirile înnegrite și înțepate, ca de mecanic auto, pe care le văzusem de la-nceput și despre starea groaznică a cărora nu vroia să-mi spună nimic: curățase chiuveta sau desfundase sifonul de sub ea, nu mai știa prea bine... Doar când m-am întors acasă, după vreo zece zile (timp în care mi-au făcut de câteva ori EEG-ul fără să-mi găsească nimic), mi-am dat seama ce se-ntîm-plase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în lipsa lui Artachino îl rugam să vină să ne corecteze la desen, nu ar fi vroit să-și supere colegul, însă mult rugat de noi cade și după felul cum ne explica parcă ni se limpezeau ochii, parcă ni se desfunda mintea. De cele mai multe ori spusele lui erau tari, noi însă îl iubeam pentru că ne era de folos și îl simțeam om bun Vasile Costin, o figură interesantă a Iașului de atunci. La sculptură, în primul an, a fost Mirea, fratele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
-Ai avut dreptate. De ce am bea altceva decât șampanie? -Nu ți-e teamă c-o să te plictisești de șampanie, după câtă am băut astăzi? -Din moment ce de asta avem poftă. -E drept. Trebuie să asculți doar de propriile dorințe. Desfundai sticla gândind că fraza aceasta m-ar putea duce departe. Am băut cu religiozitate o înghițitură: era totuși o krug 1976. Sigrid se așeză la masă în fața mea și începu să mănânce. -N-am pus sare, din pricina căpșunilor. Dacă dorești, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
moștenisem de la tata. Am pus taburetul și am luat-o. Cu pași de lup m-am apropiat de pat. Am găsit-O adormită, ca un copil obosit. Dormea profund, iar genele Ei lungi se întrețeseau asemenea firelor de catifea. Am desfundat sticla și, încet, I-am turnat pe gât o ceașcă de vin, printre dinții încleștați. Pentru prima dată în viața mea am simțit născându-se în mine o liniște spontană. Văzându-I ochii ce se închiseseră, abcesul care mă rodea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am schimbat așa peste noapte cum au făcut-o alții, își continuă dialogul său la distanță cu Bătrînul, dîndu-și seama că de data asta subiectul devine delicat. Atît a mai rezistat țara asta, zice simțind cum mirosul de alcool îi desfundă căile respiratorii, atît a durat libertatea, haosul, tranziția, sau cum s-o fi numit. Puțin mai mult decît prevăzuse el, zece ani bătuți pe muchie care însă nu înseamnă nimic raportat la istorie. Pentru atîta lucru nu merita să fie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
imaginat; cele două odăi pe care le ocupa la Patriarhia din Constantinopol preafericitul Hrisant Nottara al Ierusalimului fuseseră practic devastate. Pernele de mătase roșie cu broderie din fir de aur fuseseră spintecate cu iataganele, saltelele și ele fuseseră desfăcute, lăzile desfundate pe motiv că ar putea avea fund dublu, icoanele scoase din chivoturi, pereții palmă cu palmă ciocăniți și, unde li se păruseră că sună a gol, dezbrăcați de tencuială până la cărămidă, scrisorile răvășite, cărțile scoase din scoarțele lor cu o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nămeți. - Acum, iarna s-a mai potolit... deși, încă-i tot ”tare”, pentru început de martie! Își zise el. Primele zile ale ”babelor” au fost urâte, dar lapovița a mai topit din stratul de zăpadă și străzile s-au mai desfundat. - Mâine, Duminică, voi merge la cimitir! murmură Iorgu, uitându-se pe fereastra. Vântul adia în falduri perdeaua. Iarna de afară îl întâmpină rece, argintie, strălucitoare... Un vânt subțire, ascuțit, îi tăie iute fața și scutură țurțurii cenușii de pe copacii din fața
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dosarele polițiștilor corupți. «Dă-mi, Lenuță, mijlocelu’! Nu ți-l dau! /Mijlocelu-i ca inelu’, / L-a cerut și colonelu’ / Nu ți-l dau!...» Plutește parfum de raia cu sictir și un «cânticel» de altădată îți stăruie în creieri pe ulițele desfundate din Făurei. Elena Roșca de pe strada Păcii este o jună zeiță care și-a tras gene lungi, negre și false, că nu mai scapi. Alunița aia de deasupra buzei face să sară epoleții și pistolul. «S-o auzi cum spune
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
nu cumpără nimic. Nici n-a încercat. Toți au plan la achiziții, sau duc copiilor, la oraș. De altfel, mîncarea e ultimul lucru ce-l interesează. Țuica, nici atît. Deși are în casă o damigeană și cîteva sticle pline. A desfundat totuși o sticlă, pentru Theodor Săteanu, să-și clătească gura, că n-are voie să bea, din cauza inimii. Mihai nici măcar nu gustă. Mănîncă struguri toată ziua. Umple cîte o găleată, îi spală și-i aduce în cameră. Afară s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
actori bine intrați în rol, fără hiatusuri în interpretare. Să fiu prima care te felicită, s-a plecat Ana spre el, să-l sărute pe obraz. Apoi a turnat vodcă în pahare, deși Mihai s-a gîndit o clipă să desfunde sticla cu vin vechi, rămasă de la Violeta. Cîțiva prieteni și rudele apropiate i-au dat telefon, să-l felicite. Ar trebui să fiu geloasă! a rîs Ana la un moment dat, cînd telefonul a început să sune din nou. Cristina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
schimbă odată semaforul! uite În ce hal l-au adus pe Julius, schimbă semaforul, dobitocule!“ „Ascultă, Julius, spuse deodată: tu ce i-ai spus ăluia care te-a caftit? L-ai Înjurat de mamă? Știi să Înjuri de mamă?... Atunci desfundă-ți urechile, că o să te Învăț cîteva Înjurături ca să le spui ăluia care se mai leagă de tine, ascultă... trebuie să mai Înveți ceva: să dai cu capul; partea proastă e că voi, albii, nu știți să vă folosiți dovleacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Vandeenilor rătăcește pe furtună În largul coastelor bretone; deodată, un tun se desprinde din lăcașul lui și, În timp ce corabia rulează și tanghează, o ia la goană de la un bord la altul și, ca un monstru uriaș ce este, riscă să desfunde babordul și tribordul. Un tunar (vai, tocmai cel din neglijența căruia tunul nu fusese asigurat cum trebuie), cu un curaj fără seamăn, cu un lanț În mână, se aruncă sub matahala care-i gata să-l facă chisăliță și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zece-cincisprezece minute, apoi luară un taxi. Mergeau Într-un loc pe care-l aranjase Reggie, un apartament, undeva În mijlocul orașului. Avea adresa respectivă pe un alt petic de hîrtie. Șoferul cunoștea adresa, dar le spuse că unele dintre străzi erau desfundate, așa că făcu un ocol. Reggie o auzi și pe asta și pufni. Viv simțea ce gîndește, Ăsta-i un alt truc pe cinste. Taxiul mergea Încet, iar ea stătu tot timpul sub tensiune. CÎnd crezu că șoferul nu se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Glasul lui șerpui ca un scâncet de bolnav și se stinse în oftările vântului. 2 Întunericul sugruma satul foarte împrăștiat în care azi trăiau mai mulți soldați dușmani decât civili. Casele negre străjuiau sperioase ulița largă, neprunduită, răvășită de gropi, desfundată de miile de căruțe ce treceau necontenit spre front, încărcate cu merinde pentru oameni, întorcîndu-se înapoi veșnic pline cu rămășițe de-ale luptelor... Ici-colo sclipea cîte-un ochi de lumină galbenă, plăpândă, însemnînd comandamente, spitale, cîrciumi-popote... Prin băltoacele uliții se împleticeau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de acolo și trebuiau să zăbovească un răstimp pe la numeroasele servicii ale diviziei. Fiindcă întîrziase, Bologa nu mai vru să treacă prin sala cea mare, ci coti prin ogradă și intră în tindă, unde câțiva soldați spălau vase, ștergeau tacâmuri, desfundau sticle, în vreme ce alții veneau de pe coridor, de la bucătăria îndepărtată, cu farfurii pline cu mâncăruri ori cu butelii de vin... De aici o ușă dădea direct spre popota mare, iar alta, în stânga, spre cuibul trecătorilor. Un soldat se repezi și deschise
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Noapte bună!... Fără să aștepte răspuns, locotenentul se depărtă, mormăind, prin băltoacele șanțului de apărare. " Ce s-a întîmplat, Doamne?" își zise Bologa, înfiorîndu-se și căutând să se trezească din amorțirea ce-i oprise în loc gândurile. Vântul sufla mai friguros, desfundând iarăși o bură de ploaie măruntă, moleșitoare. Picurii îi țârâiau în spinare ca niște fire de nisip... Apostol își zicea că la fel îi târâie și gândurile în creieri, subțiri, nesigure, pipăitoare. Încetul cu încetul însă izbuti să le rânduiască
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
disprețui că a dezertat, el, ofițer... Și chiar în clipa aceea un bubuit prelung, răgușit, spintecă văzduhul. Apostol înlemni, într-o așteptare amețitoare. Peste câteva secunde, care i se păruseră nesfârșite, izbucni un răbufnit mai greoi, ca și când s-ar fi desfundat pământul. Apoi îndată altele, furioase și din ce în ce mai grăbite. Un clopot năprasnic fierbea în întunericul brăzdat de dâre luminoase. "Ce-i asta? se gândi Bologa uitîndu-se la ceas și văzând că e de-abia patru. Atacul?... Vasăzică, totuși... Atunci..." Apostol își
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plâns înăbușit. Pieptul i se umflă sub puterea loviturilor inimii rănite în care sângele se zvârcolea ca într-o temniță de plumb. Șiroaiele de lacrimi curgeau pe florile de aur ale patrafirului îmbibat cu miros de tămâie, ca un râu desfundat de o furtună năprasnică. Printre gemetele lui sacadate, glasul preotului, moale și mângâietor, i se strecura sfios în suflet, cu vorbe simple, nemeșteșugite, din care, încetul cu încetul, se închegă acolo o liniște ca pânza de zăbranic, străvezie și totuși
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Morpurgo s-a cărat În uliță, da mandea, cu burdihan cu tot, i-am luat-o nainte și m-am aruncat o clipuță mai dăvreme, ș-așa i-am putut fi saltea, care a amortizat impactu și cuasi mi-a desfundat ghirlanda cu ăle nouăjde kile care le-acuză. Mămulică Doamne, când mi-am descălțat umblătorii din gura până În genunchiu lu Manolo M. Morpurgo, omnibuzu ardea În zare, chiar ca un spiedo a lu Perosio, iar gardianu-conductor-propietar plângea dă mama focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pasionat de radio trebuie să fii ca să stai să îl asculți și în timp ce îți torni cu zgomot șuvoaie de apă peste cap? Și ce te faci dacă tocmai când crainicul ajunge la știrea zilei, tu îți scobești urechile, ca să le desfunzi? Sau poate că oamenii vor să asculte radioul în baie în loc să se spele. Cu sonorul la minimum și cu apa curgând în gol. Cât de utilă ar fi fost asemenea invenție (de fapt inovație) în anii comunismului, când toți ascultau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
amestecându-se. Dar iată că într-o zi, după ce descălecai și intrai în crâșmă, Sandu îmi zâmbi cu înțeles: parcă voia să-mi spuie ceva tainic, să mă întrebe un lucru deosebit, și nu îndrăznea. Marin, la locu-i obișnuit, își desfunda țeava lulelei. Îmi dădu bună-ziua cu glasu-i încet și-și căută de treabă. Nimic nu putea să mă neliniștească. Dar domnul Sandu Popescu voia să-mi spuie ceva și nu putea. Totuși, când pornirăm spre baltă, îmi făcu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ș-am mers, am mers, până ce-am nimerit aici... Acuma, cucoane, dacă mi-i primi, eu ți-oi fi slugă cu credință. Cuconu Jor îl asculta în tăcere, învârtindu-și cheile în buzunarul pantalonilor. În pământurile tinere pe care le desfunda, cu oameni de aceștia de strânsură lucra. Cu ei își înmulțea turmele de vite, cu ei făcea grâul pe care îl trimetea la Galați. Într-un ținut de margine, pustiu, trebuia să se mulțămească cu brațe de muncă. De unde veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zile eram însurat. Cu ceva tot m-am ales însă din această gafă. La insistențele Liviei, ne-am mutat într-o locuință de la marginea orașului. Ferestrele dădeau spre pădure, ceea ce îmi plăcea foarte mult. Strada nu era pietruită, pământul se desfunda la fiecare ploaie și devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de trandafiri; în special trandafiri galbeni și de un roz palid, obosit, care umpleau aerul cu un miros greu și dulceag. Mă atrăgea să stau între ei, să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]