580 matches
-
au particularitatea de a recurge des la creația internă, fără ca aceasta să presupună, cu excepția islandezei, excluderea împrumuturilor, încît o limbă foarte creativă pre-cum germana a receptat numeroase Fremdwörter ("cuvinte străine" = împrumuturi), preluate uneori din greacă sau din latină chiar cu desinențele originare de plural. Fenomenul compunerii nu presupune însă întotdeauna în limbile germanice realizarea unor cuvinte care să redea idei noi, deoarece un compus precum das Geburtstagsgeschenk [ge΄burtstagsge΄(εnk] "cadou pentru ziua de naștere" din germană nu reprezintă decît unirea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
parte, limbă a minții, latina a devenit modelul de necontestat pentru limbile literare moderne europene, între care limbile germanice se remarcă în mod deosebit, fiindcă nu numai că au împrumutat multe cuvinte latinești, îndeosebi substantive, dar au acceptat uneori și desinențele lor originare de singular sau de plural, fenomen care nu se întîlnește în cazul limbilor romanice decît în fazele vechi ale unora dintre ele. În diferite momente din istoria lor, limbile germanice au fost influențate și de idiomurile romanice moderne
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai important este acela că pe terenul limbilor romanice împrumuturile din latină s-au întîlnit cu elemente moștenite din latină și au fost apropiate în multe cazuri de acestea, încît adaptarea împrumuturilor s-a putut realiza fără modificări în sistemul desinențelor. În limbile germanice însă, împrumuturile din latină au venit uneori și cu desinențe noi, deși sistemul lor morfologic nu a fost afectat, fiindcă, lipsind în general determinările interne pentru terminații (între care se cuprind și desinențele), nici nu s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au întîlnit cu elemente moștenite din latină și au fost apropiate în multe cazuri de acestea, încît adaptarea împrumuturilor s-a putut realiza fără modificări în sistemul desinențelor. În limbile germanice însă, împrumuturile din latină au venit uneori și cu desinențe noi, deși sistemul lor morfologic nu a fost afectat, fiindcă, lipsind în general determinările interne pentru terminații (între care se cuprind și desinențele), nici nu s-a modificat și nici nu s-au produs restructurări în morfologie. Aspectul principal care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fără modificări în sistemul desinențelor. În limbile germanice însă, împrumuturile din latină au venit uneori și cu desinențe noi, deși sistemul lor morfologic nu a fost afectat, fiindcă, lipsind în general determinările interne pentru terminații (între care se cuprind și desinențele), nici nu s-a modificat și nici nu s-au produs restructurări în morfologie. Aspectul principal care apropie limbile romanice și cele germanice din perspectiva receptării elementelor neologice din latină privește tipul de elemente împrumutate, în sensul că ele aparțin
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sufixe, fiecare avînd o unică valoare și numai una. Limbile romanice și latina, precum și cele germanice sînt flexionare, fiindcă un afix poate întruni simultan mai multe valori, încît în latină, de exemplu, nominativului vir îi corespunde acuzativul plural viros, unde desinența -os exprimă în același timp și numărul plural și cazul acuzativ. Pe lîngă aceasta, o anumită valoare gramaticală este marcată de obicei o singură dată în limbile aglutinante, dar în limbile flexionare poate fi marcată de mai multe ori: casele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
notabile, în ciuda folosirii lui de foarte mult timp. De aceea, se recurge uneori și la realizarea unor distincții pe baze tipolo-gice91. Punctul de plecare în această întreprindere este constatarea romaniștilor că în vreme ce latina era o limbă sintetică, fiindcă însuma prin desinențe și sufixe valorile gramaticale ale cuvintelor în chiar structura lor, limbile romanice sînt analitice, căci redau aceste valori de obicei prin cuvinte ajutătoare, precum prepozițiile, verbele auxiliare sau unele adverbe. Nu există însă limbi în totalitate sintetice și nici limbi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
celelalte limbi romanice. Cu toate acestea, și aici, în cazul verbului, dacă au apărut forme perifrastice (analitice), ele au evoluat uneori spre sintetic, încît construcțiile cu habeo, la viitor și la condițional, au ajuns la reducerea auxiliarului la o simplă desinență, deci je chanterai, la viitor (în mod asemănător prezentîndu-se situațiile în italiană, spaniolă și portugheză: io contero, yo cantaré, eu cantarei). Dar, totuși, și la verb, diateza pasivă se exprimă numai perifrastic în toate limbile romanice, în vreme ce în latină se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pulcher, -chra, -chrum) și numai la cazurile unde aceste forme erau distincte și univoce (la nominativ). Ca atare, în latină, genul nu era bine caracterizat din punct de vedere formal, însă, în limbile romanice, s-a impus tot mai mult desinența -a pentru genul feminin și chiar cuvinte de genul masculin sau neutru din latină, dacă aveau desinența -a, au trecut la feminin. Acest -a apare ca -e în franceză și ca -o în provensală, dar continuă tot pe -a de la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
atare, în latină, genul nu era bine caracterizat din punct de vedere formal, însă, în limbile romanice, s-a impus tot mai mult desinența -a pentru genul feminin și chiar cuvinte de genul masculin sau neutru din latină, dacă aveau desinența -a, au trecut la feminin. Acest -a apare ca -e în franceză și ca -o în provensală, dar continuă tot pe -a de la femininul latinesc. Așadar, se constată că, în limbile romanice, numărul și genul se exprimă în forma însăși
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
devenit fix, pe silaba finală. În domeniul gramaticii, franceza se evidențiază ca fiind limba romanică cu flexiunea analitică cea mai dezvoltată, deoarece, prin preluarea modelului germanic de folosire obligatorie a pronumelui personal pe lîngă verbul predicativ, a renunțat la rostirea desinențelor personale, iar pronumele a devenit astfel instrument gramatical pentru marcarea persoanei și numărului. Deși desinența -s pentru plural s-a păstrat în scris, ea nu se mai pronunță și, de aceea, la 90 % dintre substantive și adjective se constată fenomenul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu flexiunea analitică cea mai dezvoltată, deoarece, prin preluarea modelului germanic de folosire obligatorie a pronumelui personal pe lîngă verbul predicativ, a renunțat la rostirea desinențelor personale, iar pronumele a devenit astfel instrument gramatical pentru marcarea persoanei și numărului. Deși desinența -s pentru plural s-a păstrat în scris, ea nu se mai pronunță și, de aceea, la 90 % dintre substantive și adjective se constată fenomenul sincretismului în exprimarea numărului. În mod similar, desinența -e, păstrată ca marcă de feminin în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
gramatical pentru marcarea persoanei și numărului. Deși desinența -s pentru plural s-a păstrat în scris, ea nu se mai pronunță și, de aceea, la 90 % dintre substantive și adjective se constată fenomenul sincretismului în exprimarea numărului. În mod similar, desinența -e, păstrată ca marcă de feminin în codul scris, nu se pronunță, încît există un sincretism de gen la peste 50 % dintre adjective. În asemenea condiții, numărul și genul sînt marcate în general exclusiv prin acord. Situația este aceeași în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de feminin în codul scris, nu se pronunță, încît există un sincretism de gen la peste 50 % dintre adjective. În asemenea condiții, numărul și genul sînt marcate în general exclusiv prin acord. Situația este aceeași în limba provensală, însă aici desinențele care nu se mai pronunță nu se mai notează nici în scriere. Franceza folosește pentru adresarea reverențioasă pro-numele personal de plural vous [vu:], dar prin folosirea lui frecventă, această valoare a pronumelui și-a pierdut relevanța. Cu toate acestea, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cazuri distincte și, la fel, germana are și ea o flexiune nominală bogată, cu păstrarea celor patru cazuri din germanică. Celelalte limbi germanice însă exprimă relațiile cazuale cu ajutorul prepozițiilor, lipsindu-le, prin urmare, flexiunea cazuală, cu excepția genitivului, unde se folosește desinența -s, dar neerlandeza recurge foarte rar chiar și la această desinență (dan. Kongen af Danmarks slot "castelul regelui Danemar-cei"). Ceea ce se exprimă însă în mod sintetic cu această desinență se poate exprima și analitic cu ajutorul unor prepoziții (engl. of, germ.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nominală bogată, cu păstrarea celor patru cazuri din germanică. Celelalte limbi germanice însă exprimă relațiile cazuale cu ajutorul prepozițiilor, lipsindu-le, prin urmare, flexiunea cazuală, cu excepția genitivului, unde se folosește desinența -s, dar neerlandeza recurge foarte rar chiar și la această desinență (dan. Kongen af Danmarks slot "castelul regelui Danemar-cei"). Ceea ce se exprimă însă în mod sintetic cu această desinență se poate exprima și analitic cu ajutorul unor prepoziții (engl. of, germ. von [fon], neer. van, dan. af, norv. av), doar suedeza recurgînd
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lipsindu-le, prin urmare, flexiunea cazuală, cu excepția genitivului, unde se folosește desinența -s, dar neerlandeza recurge foarte rar chiar și la această desinență (dan. Kongen af Danmarks slot "castelul regelui Danemar-cei"). Ceea ce se exprimă însă în mod sintetic cu această desinență se poate exprima și analitic cu ajutorul unor prepoziții (engl. of, germ. von [fon], neer. van, dan. af, norv. av), doar suedeza recurgînd foarte rar la exprimarea prepozițională a genitivului. Există, așadar, din acest punct de vedere, două tipuri de limbi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fel ca limbile romanice sigmatice, în special, la fel ca spaniola și ca portugheza, unde -s și -es se pronunță permanent pînă astăzi. Celelalte limbi germanice realizează un alt tip, întrucît prezintă situații mult mai complexe. Germana are mai multe desinențe de plural, majoritatea fiind moștenite din germanică, dar la unele împrumuturi neologice admite și desinențe latinești, cum se întîmplă, de altfel, și în engleză. Desinențe numeroase de plural (de obicei moștenite) se întîlnesc și în suedeză (-or, -ar, -er, -r
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-s și -es se pronunță permanent pînă astăzi. Celelalte limbi germanice realizează un alt tip, întrucît prezintă situații mult mai complexe. Germana are mai multe desinențe de plural, majoritatea fiind moștenite din germanică, dar la unele împrumuturi neologice admite și desinențe latinești, cum se întîmplă, de altfel, și în engleză. Desinențe numeroase de plural (de obicei moștenite) se întîlnesc și în suedeză (-or, -ar, -er, -r, -n, Ø) și, desigur, la fel stau lucrurile în cea mai conservatoare limbă germanică, islandeza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanice realizează un alt tip, întrucît prezintă situații mult mai complexe. Germana are mai multe desinențe de plural, majoritatea fiind moștenite din germanică, dar la unele împrumuturi neologice admite și desinențe latinești, cum se întîmplă, de altfel, și în engleză. Desinențe numeroase de plural (de obicei moștenite) se întîlnesc și în suedeză (-or, -ar, -er, -r, -n, Ø) și, desigur, la fel stau lucrurile în cea mai conservatoare limbă germanică, islandeza. Daneza însă a redus numărul acestora ( -e, -er, Ø), iar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cea mai conservatoare limbă germanică, islandeza. Daneza însă a redus numărul acestora ( -e, -er, Ø), iar neerlandeza are și ea puține (-en, -s). O parte dintre limbile germanice, germana, suedeza, norvegiana și daneza, cunosc exprimarea redundantă a pluralului, uzînd, alături de desinențe, și de alternanțe ale vocalelor din rădăcină (umlaut: dan. bog "carte", pl. bøger [΄bög(], germ. Buch [bux], pl. Bücher [΄büxər]). Din acest punct de vedere, aceste limbi se apropie de tipul reprezentat de limba română în cadrul familiei limbilor romanice. Spre deosebire de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
numai prin pronumele personale antepuse, norvegiana manifestînd aceeași tendință în vorbire. Ca atare, se regăsește aici tipul reprezentat în cazul limbilor romanice de franceza vorbită. Alte limbi germanice, precum neerlandeza, marchează persoana atît prin pronume personale antepuse, cît și prin desinențe, dar reduse la trei, situație întîlnită într-o manieră apropiată și în germană, dar evidentă în mod deosebit în islandeză, unde se păstrează cinci desinențe distinctive la prezent. O problemă deosebită în cazul tipologiei germanice este cea care vizează articolul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Alte limbi germanice, precum neerlandeza, marchează persoana atît prin pronume personale antepuse, cît și prin desinențe, dar reduse la trei, situație întîlnită într-o manieră apropiată și în germană, dar evidentă în mod deosebit în islandeză, unde se păstrează cinci desinențe distinctive la prezent. O problemă deosebită în cazul tipologiei germanice este cea care vizează articolul hotărît. Situația cea mai simplă se întîlnește în limba engleză, unde articolul hotărît are o singură formă (ca și cel nehotărît, de altfel) pentru toate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
face ca aceste categorii să fie marcate numai în cazul substantivului determinat (în unele limbi romanice, precum franceza și provensala, marcarea numărului și genului se face, dimpotrivă, prin determinanți). Dacă numărul este întotdeauna marcat în limba engleză, de obicei prin desinența -s la plural (dar uneori prin mijloace nondesinențiale: man-men, woman-women, goos-gees etc.), genul nu are întotdeauna o determinare internă (desinență, sufix sau infix), fiind marcat intern doar în cazul heteronimelor (boy girl), marcat implicit prin relația cu realitatea denumită (book
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
marcarea numărului și genului se face, dimpotrivă, prin determinanți). Dacă numărul este întotdeauna marcat în limba engleză, de obicei prin desinența -s la plural (dar uneori prin mijloace nondesinențiale: man-men, woman-women, goos-gees etc.), genul nu are întotdeauna o determinare internă (desinență, sufix sau infix), fiind marcat intern doar în cazul heteronimelor (boy girl), marcat implicit prin relația cu realitatea denumită (book este de genul neutru fiindcă denumește un lucru), dar cu determinare externă în cazuri precum boy-friend, girl-friend (cf. it. amico
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]