790 matches
-
modernității. Încă o dată, hrănit poate excesiv cu textele clasice și romantice, cred în Individ, scris cu majusculă și, prin romanele mele apărute sub comuniști, am luptat, indirect, cu armele metaforei și ale epicii romanești, în sprijinul „acestuia”, îngrozit, dar nu disperat de magma și torentele materialist-vulgare abătute asupra societății românești și a valorilor ei, invocându-i pe aproape interzișii Nietzsche, Dostoievski, Unamuno, Th. Mann și alți câțiva, preoți ai nobleței și ai rolului prometeic al individului în istoria faptică, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
botezat imediat „cinism vesel”, deoarece răul social, profund, insidios, nu mai era văzut ca un „dușman” al firii noastre individuale și istorice, ci... ca o formă posibilă de existență! Dar era și mai puțin decât atât, era mai puțin, mai „disperat de puțin” chiar decât acea luptă pentru simpla supraviețuire din primul deceniu stalinist, ’48-’58, probabil cea mai neagră, mai barbară parte a istoriei românești din ultima jumătate de mileniu! Iată, era și aceasta o „ultimă formă a adaptării”, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sub stigmatul derapajului solitar, al unei „nelegitime“ patologii. Și Iisus are momentul lui de disperare, când se simte abandonat de Tatăl. Evident, se poate rezista disperării, se poate rupe cercul „fatalității“ ei. Dar a cădea, în anumite situații, sub trauma disperă rii face parte din complicația - aș spune povidențială - a condiției umane. Aș îndrăzni să spun și ce nu trebuie făcut într-o lume destructurată de disperare: nu trebuie s-o amplifici. A folosi disperarea generală ca sursă de rating, a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
generală ca sursă de rating, a o transforma în spectacol televizat sau în armă politică, a vâna sinucigași pentru a face paradă de iubire creștină și de simț civic e obscen. E iresponsabil. Și recunosc că ori de câte ori văd un fost disperat reciclat în analist politic la câte o emisiune de televiziune, sau adus, cu comentarii funebre, în studio ca să frângă inimile concetățenilor, mi se pare că, pentru întreținerea stării de disperare, guvernul și presa colaborează armonios, de pe poziții egale. Uite că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
bun. Ea își poate permite să bombăne, să fie prost-dispusă și, în orice caz, să dârdâie. A-ți păstra speranța în ciuda frigului nu e a te iluziona cum că frigul nu există. Continui să dârdâi. Dârdâi și speri! Omul care disperă e infinit mai nerealist. El face conexiuni enorme: din existența acută a frigului, el induce, de pildă, inexistența lui Dum nezeu sau lipsa de sens a vieții. Omul care speră ia frigul drept frig. Și socotește că ceea ce e esențial
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Focșanii pe un timp extrem de rău și mai ușor decât m-aș fi așteptat am ajuns în sat în preajma orei 2 când am ascultat radiojurnalul la d-l Condrea. Dumnezeu a vegheat asupra mea și tocmai când altul ar fi disperat în mijlocul drumului, atunci îmi trimitea salvarea. A fost o probă de rezistență foarte grea pentru mine dar am trecut-o cu bine. Nu m-am ales decât cu mici înțepături ale gerului pe la urechi. Ziua de astăzi a trecut ușor
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
se poate de ciudate „ale tinereții valuri”. Am avut destule până acum, ar fi de dorit să se mai retragă. Câtă putere, câtă voință îți trebuie în viață. Singura cale pe care să mergi e aceea a speranței. Să nu disperi orice s-ar întâmpla. E singura rațiune care te mângâie. Am ținut să vă spun cele întâmplate. M-am săturat să-mi fac numai părinții părtași la sentimentele mele, la încercările mele. Dacă ar fi mai nepăsători, dar, oricum, sunt
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
preot» «Am impresia că m-am născut preot», spunea don Calabria religioșilor săi. Încă de copil s-a simțit atras de preoție și a încercat să imite gesturile celebrantului, improvizând predici și împărțind binecuvântări. În fața atâtor dificultăți întâlnite, nu a disperat niciodată că nu va ajunge într-o zi preot: moartea prematură a tatălui, sănătatea precară, sărăcia familiei, întreruperea studiilor, neînțelegerile. O știa bine sfânta sa mamă Angela; era sigur prietenul său protector don Scapini; erau convinși cunoscuții și vecinii de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
timp erau și preoți mobilizați în război, pentru a-i încuraja și a-le ține treaz moralul marilor luptători, ca și el. Stând în adăpost, preotul le spunea ostașilor că „o să ne întoarcem sănătoși la casele noastre” și să nu dispere. Numai că, în timpul tragerilor, cel care a ieșit să vadă cu ochii lui tirul proiectilelor era însuși tânărul preot, cum a scos capul deasupra parapetului o schijă rebelă l-a lovit drept în cap și a căzut la pământ. Cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pentru că cel cu care călătoream avea defecțiuni la cutia de viteză. Am acceptat cu ușurință anunțul, deși știam că jumătatea de oră se va mări la o oră și jumătate chiar două ore,așa cum s-a și întâmplat. Nu disperam, că eram la începutul călătoriei și în plus coborâsem la o benzinărie unde se desfășura la restaurantul din spate o nuntă cu urale, chiuituri cum se obișnuiește, la care se antenaseră și unii din pasagerii noștri. Unul dintre ei consumând
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
este fenomenul sectar pentru viața creștinilor noștri, și m-am convins că trebuie să mă pregătesc serios pentru apărarea credinței strămoșești. După această întâlnire, ne-am oprit la părintele profesor Vladimir Prelipceanu care era curios să afle ce părere avem despere fenomenul sectar. Părintele Slevoacă a făcut multe constatări în care a apreciat că o mare parte din rătăcirea sectară se datorează unor lipsuri în activitatea misionară a fraților noștri preoți. Eu am mărturist că până la acea discuție, n-am știut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care să ne ghideze în drumul spre noile provocări. În acești patru ani de studiu mi-am putut dezvolta atât eu, cât și ceilalți elevi abilitățile de comunicare, creativitatea și spiritul competitiv. De asemenea, am aflat că nu trebuie să disperăm dacă ocazional comitem câte o greșeală; pur și simplu ne ridicăm și mergem înainte, căci aceste erori ne vor da puterea de a înfrunta greutățile întâlnite de-a lungul vieții. Am învățat că oricine poate transforma potențialele înfrângeri în victorii
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Druhuş Mihaela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1861]
-
fără voința de realizare.” Același autor propunea ca: „Existența fiecăruia să constituie un element la temelia României. Aceasta să ne fie menirea. Nu e mare lucru a iubi România din instinct; nu este merit. Dar să o iubești după ce ai disperat total de destinul ei, îmi pare totul. [...] Nouă nu ne rămâne altă cale, pentru a atinge un nivel istoric, decât să explodăm cu toată substanța noastră, într-un efort de maturitate spirituală. [...] Un neam care n-are o misiune nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lat de vro doi. Acest podiș se numește Marea de gheață și are într-adevăr aspectul unei mări în valuri care deodată ar fi înghețat, și de sub care izvorăște râul Arveyron. Noi pe atunci nu puteam să ne dăm samă desper ce este Marea de gheață. Singura idee că în mijlocul lunei lui cuptor, la o înălțime de 2000 metri, aveam să călătorim pe o așa-zisă Mare de gheață ne înflăcăra imaginația. Această escursiune, pe lângă caracterul ei original, avea și avantajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de lebădă? Motto: „Când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă.” (M. Eminescu, Scrisoarea a-III) Toți cei care s-au gândit că vor merge în priveghi la Chișinău, să nu dispere, să-și țină recuzita pentru priveghiul guvernului de la București; lumânarea, ața cu care se leagă mâna mortului ca să-i sperie pe cei care vor să-i aducă ultimul omagiu, să joace „Calul”, „Fântâna”, „Giușca” și altele, dar să fie atenți
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ei expresă de a ne achita datoriile. Vreau să zic că domnul președinte a venit nepregătit cu mesajul lui către Parlament și nu a putut semăna decât confuzie și neîncredere, chiar printre cei pe care-i reprezintă. Dar să nu disperăm. Totdeauna te mai poți agăța de ceva care să te țină la suprafață, așa cum ar fi, bunăoară, frunza Ilenei lui Cucoș, deschizătoare de drumuri și speranță în turism. În fața frunzei, pălesc inițiativele lui Boc cu Prima casă și cu milionul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ocuparea portului Constanța și abandonarea podului de la Cernavodă în mâna austro-bulgarilor, văzând totala inactivitate a trupelor ruse, Brătianu îl trimite pe ministrul C. Diamandy la primul ministru rus, Stürmer. După întrevedere, Diamandy se confesează lui Paléologue, care notează: „Diamandy este disperat. Spune că Alexeev este inabordabil, iar Stürmer i-a spus: `Aveți încredere ! Dumnezeu este mare, și atât de bun, atât de bun !`”. Aceiași atitudine a afișat-o Stürmer și în cadrul întrevederii din 10 octombrie cu generalul Berthelot, în prezența ambasadorului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de la țară aude la tot pasul ferească Dumnezeu ! și trăiește având conștiința împăcată că această formulă îl va scăpa de toate relele posibile. Altfel, când se zgârie din neatenție într-un spin de salcâm și îi curge sânge, el este disperat că pe acolo i se va scurge viața. Atunci, formula Doamne, apără-l și păzește-l ! este pentru el o formulă magică și privește în ochii mamei, cerșind cu disperare vindecarea de ceea ce crede el că este moartea. Cum însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
obligat să tragi concluzia rapidă că, atunci când alămurile celeste declanșează sarabanda infernală, tot ceea ce îți rămâne de făcut este să bagi capul între umeri și să aștepți încheierea impetuoasă a spectacolului. Zgâlțâit de mâini nevăzute, cortul sălta spasmodic, agățându-se disperat de pământ prin punctele de ancorare, iar Turistul își privi ceasul, ca și cum ar fi numărat cu teamă nerostită ultimele secunde de dinaintea unui deznodământ anticipat. Ghidul acela pe jumătate beat a avut, totuși, dreptate, până la urmă, murmură... Îl întâlnise în apropierea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o strige. Un alt val, ca un zid alb, se năpusti asupra ei și o izbi cu furie. Anda se clătină și căzu, dispărându-i din fața ochilor. Nu e adevărat! își spuse Eduard, luptându-se cu valurile și căutând-o disperat din ochi pe Anda. Nu poate fi adevărat! Trebuie s-o găsesc! Partea a treia îN CERC 1. Doamna Ionescu se trezi cu bucuria secretă a unei alte zile care avea să înceapă, un frumos cerc de 24 de ore
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la noul supermarket alte cești de cafea - pentru că acum va trebui să le arunce pe cele desperecheate. Sau nu, mai bine să le dea menajerei. Da, așa va face. Imediat ce vine menajera, îi va spune că-i face cadou ceștile despere cheate și o va lăsa în casă la curățenie, iar ea va pleca la cumpărături. Se privi gânditoare, neștiind cum să se îmbrace. Sportiv sau elegant? Alese până la urmă să-și pună o haină de blană trei sferturi peste pantalonii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apucîndu-i o mână o duse la buzele ei - poți suferi amorul meu? să-l suferi numai... căci nu pretind să mă iubești; dar să te lași iubit... ca un copil... Am auzit că ești urîtor de femei, singuratic și am desperat iubindu-te... El îi cuprinse talia, o ridică încetinel de la pământ, o așeză lângă el; apoi îi puse mâna după cap și se uită drept și lung în ochii ei... Îi era ciudat... nu-i venea să creadă ceea ce vedea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de ceea ce zicea, și apucîndu-i o mână o duse la buzele ei, poți suferi amorul meu? să-l suferi numai... căci nu pretind să mă iubești; dar să te lași iubit... Am auzit că ești urîtor de femei și am desperat iubindu-te... El o ridică încetinel de la pământ și o așeză lângă el. - Drept vorbești!? întrebă zâmbind. Ea-și plecă fruntea în jos. Văzuse zâmbetul lui și văzuse destul pentru a nu spera. Ah! gândi în sine, ce plăcere poate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
apucîndu-i o mână o duse la buzele ei, poți suferi amorul meu? să-l suferi numai... căci nu pretind să mă iubești; dar să te lași iubit... ca un copil... Am auzit ca ești urîtor de femei, singuratic și am desperat iubindu-te... El îi cuprinse talia, o ridică încetinel de la pământ, [și] o așeză lângă el; apoi îi puse mâna după cap și se uită drept și lung în ochii ei.. îi era ciudat... nu-i venea să creadă ceea ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
frumos, și voi sînteți bătrân... Însă de când v-am văzut, marchize, mi s-a părut că aveți un caracter nobil, că nu veți voi [să] mă sacrific unui maritagiu care nu vă va ferici și care pe mine mă va despera... {EminescuOpVII 253} - Te iubesc, Senora, zise el c-un ton sec și scurt... dar nu voi să te nefericesc... Dar prezența d-tale ar fi în stare de-a mă face egoist, căci ești atât de frumoasă... Senora, renunț la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]