782 matches
-
românilor, și că bine ar fi a nu ne mai trimete nici o scriere. Cu toate astea nu poți discuta cu ei, căci nici ei nu vor a te Înțelege, ci sunt așia de absurzi, Încât de dezgustă. Despre Eliade au desperat de a l Învinge, atâta sunt convinși de opiniunea Întinsă ce are În țară. Din milă abia Îi dau meritul literar (mai cu seamă d. C. Florescu, care acum e mare naturalist, mare gramatic și mare filolog); cât despre meritul
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Hubert, ce puteți face pentru a controla din nou situația? Hubert - Să reluăm plimbările, o cină în exterior, cinematograf și să alternăm episoadele de alintări, mângâieri și penetrări, dacă fiecare se implică în aceste acțiuni cu bunăvoință. Eu, nu sunt disperat deoarece simt ca am erecție... Terapeutul - Simțiți că v-ați afirmat în alte domenii după ce ați început terapia? Hubert - Da, în alegerea hainelor mele, am „întinerit”, mi-am schimbat look-ul spre marea mea plăcere. Cred că sunt mai seducător
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cel care acordă îngrijire se găsește în poziție înaltă și pacientul în poziție joasă. Le Barbier de Seville, 1775 Mai ales în cazul privirii. Recontextualizare, reformulare, rezumare și întărire (renforcement). Miller și Rollnick, 1992. De exemplu: "M-am săturat", "sunt disperat", "nu mă voi descurca", "mi-e frică", etc. Cel mai adesea el îl privește mult mai puțin pe terapeut, și cu mult mai mult în "gol" concentrat asupra realității pe care o evocă. Recontextualizare, reformulare, rezumare și întărire (întărire = renforcer
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
absolut, vă va ajuta să vă atingeți idealul, dar s-ar putea să aibă, mai Întîi, niște rezultate care să vă oblige să vă confruntați cu blocajele care vă Împiedică de obicei să obțineți ceea ce doriți. De pildă, dacă sînteți disperat să aveți o relație plină de iubire, aceasta ar putea avea drept cauză faptul că nu simțiți că sînteți o ființă Întreagă În lipsa unui partener. Acest lucru poate Însemna că este nevoie să schimbați ceva În legătură cu respectul de sine și
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
din aceeași familie cu Eddie Mars și Clark Brandon), condiționând preluarea cazului de simpla găsire a lui Les Valentine. Acesta, un jucător înrăit, scrisese o poliță în valoare de o sută de mii de dolari, iar apoi dispăruse. Lipshultz e disperat pentru că lipsa banilor fusese observată de patronul clubului, care-i dăduse un ultimatum pentru a acoperi pierderea. Cazul pare simplu, chiar banal, dar ițele se încurcă: Les Valentine se dovedește a fi chiar ginerele milionarului Blackstone, iar soția acestuia, Muffy
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Duh din Comentariul neterminat la Scrisoarea către romani. Augustin pleacă de la analiza formulei pauline de salut, „har și pace” (charis, eirene), afirmând că acestea sunt două denumiri ale Sfântului Duh, neinvocat explicit de apostol: „Păcătuiește Împotriva Duhului Sfânt cel care, disperând sau bătându-și joc sau disprețuind cuvântul (praedicationem) harului (gratia), prin care se dezleagă păcatele, și al păcii, prin care ne Împăcăm cu Dumnezeu, refuză să se pocăiască de păcatele sale și decide să persiste (perdurandum esse) În dulceața (suavitas
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cert, semnificativ. În amețitoarea diversitate a lumii, eterogenă, de o materialitate grea, imuabilă, invadatoare, dar și cu o neliniștitoare viață secretă („spațiile blestemate”, „viclenia obiectelor”), relevată prin emanații receptate în cursul unor scurte anastomoze ale ființei cu lucrurile, eul e disperat de lipsa reperelor stabile, a rostului. Pe cât de densă, împietrită e materia, pe atât de abstract și nedefinit este fluxul conștiinței, a cărui instabilitate dislocă eul din realitate și îi provoacă vertijuri. Terorizat, exclus sau atras cu perfidie de materie
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
1990. Copilul nu mai era o tabula rasa; fiecare nou-născut era marcat de genetică și de evoluție. Viața mea există În miezul acestei dezbateri. Eu sunt, Într-un fel, rezolvarea ei. La Început, când am dispărut, doctorul Luce a fost disperat, simțind că Își pierduse cea mai mare descoperire. Dar mai târziu, realizând, probabil, de ce fugisem, a ajuns la concluzia că nu eram o dovadă care să-i susțină teoria lui, dimpotrivă. Spera să tac din gură. Și-a publicat articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și rezerva corespunzătoare: — A depășit vârsta minimă necesară și sunt sigur că îndeplinește celelalte condiții de avere și onorabilitate ca să pot semna decretul... Își vede secretarul clătinându-se, ca și cum ar fi primit o lovitură în moalele capului, apoi agățându-se disperat de colțurile mesei, să nu cadă. — Ce s-a întâmplat? întreabă speriat. Libertul se prăvălește, greoi, în genunchi și începe să se tâ rască înspre el. Cerșește, cu brațele întinse, mila împăratului: — Iertare, preamilostive stăpâne, dar înălțându-l astfel, îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că acum au ajuns la o cu totul altă concluzie. Da, am un iubit, dar viața mea sigur nu e basmul care credeam eu că va fi. Deodată îmi dau seama că în cea mai mare parte a timpului sunt disperat de singură, chiar dacă sunt în Los Angeles, cu Brad. Sunt mult, mult mai singură decât eram acasă, în Kilburn. Cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât mai tare îmi dau seama că nu m-am simțit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
păr ebenin La pieptu-i îl strânge mai tare. Așa marinarii pe mare îmblînd, Izbiți de talazuri, furtune, Izbiți de orcanul ghețos și urlând, Speranța îi face de uită de vânt, Și speră la timpuri mai bune. Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină, Speranța cea dulce de plată în cer, Și face de uită de-a morții dureri, Pleoapele-n pace le-nchină. Cum mângâie dulce, alină ușor Speranța pe toți muritorii! Tristeță, durere și lacrimi, amor, Azilul își
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
năvăleau înăuntru peste bord și azvârliți în larg. La strigătul meu, Tanaka Tarozaemon veni în fugă pe culoar cu sabia. Am țipat la el să-i stăvilească pe negustori. Tanaka își trase sabia și urlă la negustorii care se năpusteau desperați pe scară. Negustorii șovăiră, dar se opriră. Corabia începu să miște înainte și înapoi, nu numai să se legene. Eu mă străduiam din răsputeri să rămân sprijinit de perete. De pe punte răsuna doar un vuiet năprasnic de talazuri ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să rămân sprijinit de perete. De pe punte răsuna doar un vuiet năprasnic de talazuri ca o bubuitură de tun, iar cala vuia și ea toată de bufnituri și ciocnete de lucruri care cădeau și se spărgeau. Neîncetat se auzeau țipete desperate de oameni. Am încercat să mă întorc în cabină, dar nici nu mai puteam să mă mișc. M-am târât în patru labe ca un câine pe coridorul plin de apă și până la urmă am ajuns înapoi la cabină. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
apropiat, au început să arunce peste noi plasele pline cu pietre. Auzisem și eu că indienii aruncă pietre înfășurate în plase. Cu astfel de arme s-au luptat când au venit străbunii noștri să cucerească Nueva España. Eu mă străduiam disperat să-mi liniștesc calul, iar japonezii, la porunca tăioasă a lui Tanaka încercau să se ascundă în umbra cactușilor. Unul mai puțin iute de picior se prăbuși la pământ. Era unul dintre însoțitorii lui Tanaka. Acesta alergă de sub cactusul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și a fricii de intimitate -, o femeie incredibil de frumoasă pe care să o aibă și să o păstreze, care ar Înțelege când anumite părți ale lui ar da rateuri și s-ar strica, acum și pentru totdeauna. Harry era disperat după dragoste și sex, iar pentru prima dată În viață, chiar În această ordine. Frumoasa și eleganta Marlena Chu se urcase În autocarul care urma să-i ducă la Lijiang chiar În fața lui și se așezase pe unul dintre locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
De data aceasta fără lumina iertătoare a lumânărilor și a dorinței sexuale, iar În curând și fără nici un pic de intimitate. Ce se auzea? Strigăte de bărbați, pași tropăind pe podețul de lemn! Harry și Marlena Începură să-și caute disperați hainele numai cu câteva minute În urmă abandonate pe podea cu gesturi grăbite și fericite. Harry reuși să-și găsească pantalonii și se chinuia să-și introducă un picior. Marlena, În schimb, nu găsi decât un cocoloș de voal portocaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Păi, am ajuns cam în trei minute... În tot acest timp, tânărul a fluturat batista pe geam. Am trecut toate semafoarele pe roșu, am mers și pe contrasens. Polițiștii ne-au văzut, dar n-au spus decât: „Mergeți repede!“ Eram disperat. Îmi dădeam seama că e o luptă pe viață și pe moarte. Dar, ce să vezi! Nu ne-au lăsat să intrăm în spital. A ieșit o asistentă. Cu toate că i-am spus că la stația Kasumigaseki se pare că avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
stridente, să plutească spre orizont. Celelalte o priveau cu capul ridicat, încremenite toate, pricepând se vede că se petrece în mijlocul lor ceva neobișnuit. M-am uitat cu binoclul până ce n-am mai văzut-o. - Parcă erai tu, Ioana... Ioana plânge desperată lângă mine. În pustiurile micului port, cu câteva magazii și câțiva oameni primi- tivi, s-a găsit un loc pentru o aventură: vameșul, domnul Jianu, cu doamna Pitpalac. Vameșul e un flăcău bătrân, cu zâmbetul mereu pe buze, vorbind monosilabic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
foarte curând i se păru chiar că el rămăsese în șa doar fiindcă ea îl ținea în brațe. Se întoarse și îi fu de ajuns o ocheadă ca să înțeleagă că nu aveau nici o șansă. — Ne ajung! îi strigă. Waltan era disperat. Privirea i se încețoșa, iar goana calului, cu zguduiturile ei, făcea durerea insuportabiă. Simțea cum îl lasă puterile și cum crește în el o teribilă senzație de greață. Urmă o cotitură și imediat după ea intrară în galop pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de obicei locurile unde se adunau mulțimile în cetate. Atmosfera generală era, dimpotrivă, mai curând depresivă, mai ales din pricina numeroșilor fugari, a căror mizerie, și aici, ca și în Sapaudia, dădea mărturii grăitoare despre cataclismul ce se abătuse asupra Galiilor: disperați, nu puțini, printre ei chiar femei, care, prin aspect și veșminte, păreau de rang, nu șovăiră să-i oprească, cerșind de mâncare; copile cu chipul îmbătrânit înainte de vreme rătăceau cu privirea pierdură și inexpresivă ori trăgând cu ochiul fără pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zece, străduindu-mă, acum cât am pe pagină aspectul fizic al lui Seymour, să găsesc o cale de a-l înfățișa ca atlet și sportiv, fără a-i irita prea mult pe cei ce detestă sporturile și jocurile fizice. Sunt disperat și scârbit, zău așa, constatând că nu pot începe capitolul ăsta fără o scuză. Întâmplător, fac parte dintr-o catedră de limba și literatura engleză care numără printre membrii ei cel puțin doi poeți moderni, a căror faimă tinde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Înțeleg că bătrânul era foarte libidinos, spuse. Pipăia fetele tinere. Orfanele lui, poate. Știa că vor muri toți. Apoi totul părea să iasă la suprafață ca o eflorescență, o revărsare a „personalității“ lui. Poate că atunci când oamenii sunt atât de disperat de impotenți cântă la acel instrument, personalitatea, din ce În ce mai tare și mai nebunește. Îmi pare că am văzut asta des. Îmi aduc aminte că am citit Într-o carte, dar nu-mi aduc aminte unde, că atunci când oamenii au găsit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
viziunea lui asupra lumii. Câteodată, când el și Sheba vorbeau sau se uitau la tablouri, el se ridica brusc, se ducea la fereastra atelierului și comenta forma norilor sau purpuriul amurgului. Odată, într-un moment care trebuie să fi fost disperat, a pus mâna pe materialul aspru al draperiilor muștar ale atelierului și a zis, „interesant material“. Pentru mine e destul de evident că aceste izbucniri de vorbe spirituale și mirări erau cum nu se poate mai calculate. Prin asta nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
grijă, cu foi de carton special între ele, rame de lemn etc. Transportul a ajuns la destinație "zob 40%" nu fuseseră puse foi între geamuri, la baterea ramelor de lemn cuiele nimeriseră nu în rame, ci în geamuri... Importatorul era disperat! Am reclamat cele întâmplate ministrului comerțului exterior, ministrului de externe, la C.C. Mi s-au dat asigurări că "s-au luat măsuri" și că livrările următoare se vor desfășura fără probleme. Aș! Al doilea vapor avea marfa distrusă în proporție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Instinctiv, ridică brațele; revăzu mâna dreaptă strângând sabia, i se păru că ridică brațul spre cer și auzi glasul acela: Nu-l ucide! Inima începu să-i bată nebunește și i se tăie răsuflarea; se ridică din nou, privindu-l disperat pe Salix, în timp ce tânărul cu părul negru din dreapta lui urla: „Skorpius!“ — O să-l ucidă pe ticălosul de Salix... Vreau să-l văd mort pe Salix, ticălosul! — Ești un dobitoc! izbucni Valerius. Ridică pumnul să-l lovească, dar își lăsă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]