481 matches
-
au ajuns pe celălalt mal, în pădure, femeile le-au arătat un stejar bătrân și le-au făcut semn să se așeze acolo. Ele au pornit în fugă prin pădure. Se vedeau în lumina lunii cum își leapădă alergând hainele, despletindu-și părul. Aruncând ultima cămașă, au rămas în mâini cu cele două bucăți de pânză albă. Au alergat așa un timp fiecare în altă direcție, agitând bucățile de pânză. Nu era nimic urât și nici frumos în goliciunea lor, erau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Copila avea în mâna dreaptă o doniță pe care până atunci nu o băgaseră de seamă. În locul unde s-au întâlnit, fiecare femeie a pus în doniță bucățile ei de pânză. Erau îmbrăcate ca la venire, doar părul le era despletit. Nu părea să le fie frig. — Să mergem în cuhnie, măria ta, să te spălăm cu rouă și să-ți alungăm brânca bătând-o cu nuiele de pelin verde. — O să fie un an bun, măria ta, te-am văzut domn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fără să le mai întrebe nimic. Crăița îi fu recunoscătoare. Odată urcate în tren, colega începu să vorbească despre Mădălina. Era un subiect inepuizabil și neutru, toate colegele Crăiței se jucau cu Mădă când veneau la Crăița, o pupau, o despleteau și o împleteau la loc, ca pe o păpușă și Mădălina le împărțea cu generozitate zâmbete și pupici. Tot drumul de la întoarcerea spre casă încercă să pară nepăsătoare, apoi, ca să braveze, ieși cu prietenii la o terasă. Aflând de la prietena
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
codițe lungi, prinse sub basma. Cozile astea nu erau subțiri, de fetiță, ci grele și feminine, având o putere naturală, ca o coadă de castor. Cozile purtau ani, anotimpuri, și tot felul de condiții atmosferice și noaptea, când și le despletea, părul Îi cădea până la brâu. Acum cozile aveau Împletite prin ele și panglici de mătase neagră, ceea ce le făcea și mai impozante, pentru cine ajungea să le vadă - și puțini erau aceia. Expus publicului larg era chipul Desdemonei: ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Acum, În fața oglinzii din dormitor, Desdemona ținea piesa aceea de vestimentație ciudată, complicată, lipită de corp. Jos cu ciorapii până la genunchi și lenjeria cenușie. Jos cu fusta cu talie lată și bluza cu guler Înalt. Își scoase basmaua și Își despleti părul, lăsându-l să-i cadă pe umerii goi. Corsetul era din mătase albă. Îmbrăcându-l, Desdemona avea impresia că Își țese propria gogoașă, așteptând metamorfoza. Dar când se uită din nou În oglindă, se dezmetici. Degeaba. N-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
exact În clipa În care acesta intră pe ușă. ― Ei, pe care ai ales-o? Lefty tăcu, cercetându-și sora. Dormise În aceeași cameră cu ea de când se știa, așa că putea să-și dea seama când plânsese. Părul Îi era despletit și Îi acoperea mare parte din față, dar din ochii ridicați spre el se revărsa emoția. ― Pe nici una, răspunse el. La care Desdemona simți o bucurie nemaipomenită. Dar spuse: ― Ce-i cu tine? Trebuie să alegi. ― Fetele alea arată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
răsună grozav la pași, și coridorul mirosea pătrunzător a excremente. Felix ar fi voit să plece, spre a nu fi prins de Weissmann, atât de umilitoare i se părea situația, însă câteva capete ieșiră la o ușă. O femeie tânără despletită înainta de-a binelea, arătîndu-și picioarele goale. Un evreu bărbos, mai mult bătrân, îi strigă: - Intră înapoi, Fany, de ce ieși dacă tu n-ai pantofi? Ce să-ți fac eu dacă n-ai pantofi? Ce să caute domnul? întrebă apoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
superi, zise el lui Felix, dar domnișoara Aurica este o fată așa periculoasă. Trece printr-o criza sexuală. Trebuie neapărat să profeseze amorul liber. Câtăva vreme Aurica fu prada unei nebunii mute, calme. Apoi căpătă o fizionomie desperată, patetică, își despleti părul în fața oglinzii și începu să cânte lugubru Te duci de Drossino. Pe urmă se potoli, se vopsi și mai violent pe față și-și începu turneele pe Calea Victoriei. Felix văzuse și la ea, ca și la ceilalți mai bătrâni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a născut, doi colaci de grăsime se ivesc pe burtă de cum își scoate corsetul, uite-așa poți să-i strângi în mână ! Se vede că nu-și scoate cămașa de pe ea niciodată, așa cum nici cozile sub bonetă nu și le despletește. Uite, medalionul, uite-l, se mai privește încă o dată, visătoare, în apa argintată, închide ochii, oftează, les rêveries d’une jeune fille, uite încă un coș, acesta ascuns sub nară, atenție, fața s-a înroșit de concentrare, degetele apasă și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la a treia; totul se concentră În jurul buricului și, puțin mai jos, scoica strălucitoare deveni orizontală, atît de tare se Înghesuise spre buric, din pricina Încordării. A patra lovitură era cît pe-aci s-o omoare, Își răsfiră părul acum, se despleti toată de durere, suferea Îngrozitor; judecind după fața ei, ai fi zis că moare, murea și chiar ar fi murit, dar bateristul știa multe și, după ce aruncă mai Întîi o privire zîmbitoare fetelor care-și așteptau rîndul goale pușcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
singura care acceptă propria pierire pentru a-și salva soțul. Dan Botta concepe aceste două acte ca pe o dispută cu final dinainte știut între viață și moarte, între lumină și întuneric. Într-un decor pluvial și nocturn, cu arbori despletiți de vânt, s-ar spune, părul Eriniilor (I, p. 187), are loc înfruntarea inițială între umbra fatidică a îngerului morții (I, p. 191) cu aripi negre de vultur (I, p. 194) și zeul Apollon, floare înflăcărată, centru radios al lumii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
credincios nimic nu trebuie să-i scape: scârba, deznădejdea, moartea. Oamenii cad spre cer; căci Dumnezeu e un abis privit de jos. Revelația subită: a ști tot și fiorul care-i urmează: a nu mai ști încotro. Deodată, gândurile au despletit universul și ochii s-au oprit în zăcămintele firii. Timpul și-a pierdut respirația. Atunci, cum ai măsura vârtejul luminii ce te inundă? El pare a dura cam cât absența absolută a unei secunde. După astfel de străfulgerări cunoașterea e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu s-a lăsat înduplecat în ruptul capului, deși Germanicus, dacă i s-ar permite, ar putea deveni un al doilea Alexandru cel Mare. — Vrei să-ți ia foc părul? o ceartă în continuare pe copilă. Și ce umbli așa despletită în fața larilor? Acoperă-te! îi poruncește scurt. Antonia pune repede mâna pe capul fetiței și o trage speriată spre ea. Mulți dintre servitori schimbă între ei priviri îngrozite, pline de înțelesuri ascunse. Cu toții știu că focul are puteri magice, incontrolabile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Era foarte bătrînă, și primise un fel de lovitură În piept. CÎnd Kay Îngenunche lîngă ea și-i căută inima, femeia gemu. — E bine, nu-i așa? Întrebă cealaltă femeie cu glas tare. Tremura, iar părul lung și cărunt era despletit pe umeri; probabil că fusese prins Într-o coadă sau un conci, dar explozia i-l despletise. — N-a scos un cuvînt de cînd stă Întinsă. Are șaptezeci și șase de ani. Din cauza ei sîntem acum afară. Stăteam acolo - arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i căută inima, femeia gemu. — E bine, nu-i așa? Întrebă cealaltă femeie cu glas tare. Tremura, iar părul lung și cărunt era despletit pe umeri; probabil că fusese prins Într-o coadă sau un conci, dar explozia i-l despletise. — N-a scos un cuvînt de cînd stă Întinsă. Are șaptezeci și șase de ani. Din cauza ei sîntem acum afară. Stăteam acolo - arătă spre adăpost - ca-n sînul lui Avram, jucînd cărți și ascultînd radioul. Apoi a zis că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prin deosebite țări, dar rareori întâlnești frumusețea măreață și sălbatică prin care se deosebesc Munții Moldovei. Acolo, pământul, stâncile și pâraiele sunt încă în starea primitivă a naturii. Din streașina munților, râuri frumoase, dătătoare de viață și nenumărate pâraie se despletesc în cărări de argint. Călătorii ce au străbătut acești munți, cu greu mai recunosc locul pe unde au trecut. Totodată acest amfiteatru de munți a apărat poporul român de orice primejdie de-a lungul veacurilor. Din vesele sate sau orașe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
al coniferelor domnește în acest ținut în care garda de onoare a cerului înflăcărat de razele cele de pe urmă ale soarelui, zugrăvește o armie întreagă pe întinsul pământ. Din streașina munților, râuri frumoase, dătătoare de viață și nenumărate pâraie se despletesc în cărările de argint peste întinsele șesuri blânde, luminând frumusețile țării. Miresme dulci, îmbătătoare, înconjoară numeroase văi depărtate pe care sclipesc râuri de argint. O zână a acestui paradis mă plasează în mijlocul altei minuni. În fața mea, o cascadă uriașa tulbură
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care crede în boli, îi urăsc pe amândoi, dar de amândoi am nevoie, și atunci o văd alergând într-un suflet pe strada de dedesubtul meu, cu răsuflarea tăiată, o tânără subțirică îmbrăcată toată în alb, părul ei lung este despletit, încadrându-i fața, iar în mână ține coșul acela ca și când s-ar grăbi spre piață, din câte se pare, nu există nici un tată prin preajmă, care ar putea avea grijă de fetiță, și mă cuprinde un puternic sentiment de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
noi la acele plimbări, atunci vine el aici. Paznicul a stăruit, fără să înțeleagă nici el de ce: — Mai stăm puțin, domnule doctor. Numaidecât trebuie să stăm. Lumina din fund începea să se umbrească și din acea umbră prinse a se despleti cătră curmătură o ceață subțire. Îndată ce se așeză pâcla aceea de toamnă, schimbând înfățișările dintru început ale priveliștii, paznicul deveni neliniștit. Prindea să se amestece funingine în pâclă, când el se sprijini în coate și înălță fruntea. Mormăi ceva. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-a pus să îl învețe produsele sale din brutărie, arătându-i-le unul câte unul. Cel mai ușor i-a fost cu japoneza: precum cocul unei femei din Japonia. I-a explicat chemând-o pe mama de la frământat aluatul, despletindu-i coada lungă și făcându-i-o rapid coc, în care apoi a pus unul din sucitoarele subțiri de pe raft, pentru a-i arăta un coc japonez. Ea, cu degetele pline de făină, și a alungit ochii și apoi s-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu un zâmbet încurajator. După cafea o ceruse de soție pe Mariam. În prima noapte, după ce deschisese ușa iatacului, o găsise stând în genunchi, lângă pat. Se oprise descumpănit. În lumina candelei, părul ei negru avea reflexe albastre. Și-l despletise și îi acoperea umerii firavi. Pe un gheridon era o vază cu stânjenei galbeni. Umbra unei flori tremura peste mânile cu care își acoperise ea fața. Îi trecuse prin cap că poate tremura de teamă. Prin fereastra deschisă auzea țârâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
purtând a luminii povară, Ziua-nflorește ca o fiic-a surâsului, prea radioasă... Aici putem șușoti neștiuți, ne-nfricoșați de noaptea de vară. Plimbări singuratice... Oare splendoarea sau ce ne-a legat Adânc În vreme, când vara părul și l-a despletit? Umbre iubeam și tiparul de ele pe sol aruncat, Tapițerii mistice, abia vizibile În aerul neclintit. Aceea fu ziua... și noaptea unei alte istorii, Palidă ca un vis și umbrită de pomi ca trași cu creionul; Strigoi de stele treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prințesa Ada. IV Plecând în ziua aceea de la Sia, Lică tăia cu bastonașul vârful crăcilor de castan fluierând ușor ca un om care n-are nimic de lucru. Traversând cu pas zvelt bulevardul Lascăr Catargiu, larg și 161 11 Fecioarele despletite, , Drumul ascuns pustiu, se gândea încotro să apuce. Nu era, totuși, distrat și văzuse bine un dog-cart frumos și înhămat cu un murg minunat, ce venea în trap mare. Caii erau marea lui dragoste, mai mare poate ca femeile, sau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de spini, peste punți și peste rîuri. Ședea ca pe o saltea de vînt pe butoiul ăla zburător și se temea, nu că va pica de acolo, ci că i se vor amesteca drumurile, că nu le va mai putea despleti ori că necurata o va Înturna de unde pornise. Nu recunoștea nici un crîmpei de cale, de vreme ce striga o Învîrtea numai prin desișuri. Degeaba se ruga În gînd. Nu se mai lipea rugăciunea de făptura ei dacă se spurcase nimerind cu piciorul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lumea visului meu și mi-ai înlocuit absența cu poemele mele. Ce mai pot să fac în acestă minciună în care zidul dragostei e un secol de ardere? Goliciunea sensului e universul pustiu, iar sintagma veșniciei e umbrită de geruri. Despletită în lumea de timp, caut oasele dragostei prin putrefacția înnoptărilor unde am rămas în iubirea de tine. UN FEL DE A IUBI Timpul a trecut și a luat cu el multe iluzii în care mi vedeam înfrântă ființa si prefăcută
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]