476 matches
-
și tragic, un portret cuceritor, pe alocuri contaminat cu elemente din lirica de dragoste țărănească, așa cum se poate constata prin comparația cu o versiune a Legendei Maicii Domnului culeasă din Bucium (zona Iași): "Și o purces Maica Maria / Cosițe negre despletind / Mărgăritari înșirând / Din ochi negri lăcrămând. / Unde lacrima chica / Două merișoare de aur se făcea / Îngerii că le strângea / Și în sân i le punea."31 Conform doctrinei creștine ortodoxe, Iosif are un vis inspirat, în urma căruia o scoate pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
coastă, când pe spate, tologindu-se voluptos pe patul de valuri. Începuse a însera și ea iar se lăsa amorului ei cu marea, iar surâdea în fața valurilor cu acea intensivă și dulce voluptate. Își golise gâtul ei de ninsoare, își despletise părul pe umerii rotunzi și pe sânii crescuți în sete de amor, până rămase goală și frumoasă ca o statuă antică, având înaintea acestei din urmă avantagiul vieței, acea pieliță caldă, dulce, netedă care lăsa urme dac-o atingeai.” Cuplul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
jertfa jertfelor supreme...” Pare-o „ciută” jertfită pe altarul unei căVătorii, pe care ea nu o acceptă. Tânăra - „cerească făptură” (Friedrich eölderlin) - arată precum o „plantă ce-i bolnavăși nu poate să-ndure soarele...” și natura pare răvășită. Blând își despletește toamna ramurile clătinate-n vânt... Enigmatic peisaj de fiori (pre)romantici (amintindu-ne de Byron, Novalis, eeine), la care concură „cerul roșu ca o rană”, dar și mai grav, tăcerea „de ger” a zeilor. Doar apariția nuntașilor „lălăind” - corteJiu gălăgios
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de ea, de el, de Nicos mirele, de Sofula nu. Sofula învinsese. Și-o amintea venind spre el seara, șchiopătând, în brațe cu Gheorghios care mirosea a lapte și cumva a pui. O să i dea basmaua jos și-o să-i despletească părul ca să-l sărute șuviță cu șuviță. Ce diavol l-a stăpânit până acum? Îi venea să cadă în genunchi, să mulțumească Domnului că scăpase de patimă. Fusese oare fermecat de cineva? Îi va spune toate astea și Laviniei, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se rugă, spunea cuvintele psalmilor știuți pe dinafară, dar gândul umbla în altă parte. Iartă-mă, Doamne, se pomeni vorbind iar. Avea acum planul stabilit. Știa că mâine seară va dormi aci cu doamna lui și o va dezmierda dulce, despletindu-i părul. Va porunci să se încingă sobele, să fie cald în toate odăile. O să fie cald și bine... Dorobanțul de pe sală lipi urechea de lemnul ușii. Nu mai auzea podeaua scârțâind sub pasul grăbit. I se păru chiar că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au ajuns pe celălalt mal, în pădure, femeile le-au arătat un stejar bătrân și le-au făcut semn să se așeze acolo. Ele au pornit în fugă prin pădure. Se vedeau în lumina lunii cum își leapădă alergând hainele, despletindu-și părul. Aruncând ultima cămașă, au rămas în mâini cu cele două bucăți de pânză albă. Au alergat așa un timp fiecare în altă direcție, agitând bucățile de pânză. Nu era nimic urât și nici frumos în goliciunea lor, erau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Copila avea în mâna dreaptă o doniță pe care până atunci nu o băgaseră de seamă. În locul unde s-au întâlnit, fiecare femeie a pus în doniță bucățile ei de pânză. Erau îmbrăcate ca la venire, doar părul le era despletit. Nu părea să le fie frig. — Să mergem în cuhnie, măria ta, să te spălăm cu rouă și să-ți alungăm brânca bătând-o cu nuiele de pelin verde. — O să fie un an bun, măria ta, te-am văzut domn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și capricios ca tine. Peisajul, simfonie de culori tandre și aspre, îmi desfată și uimește ochiul, invitậndu-mă la gravitate. Gậndurile mele se îndreaptă de fiecare dată către tine, Yoane! Inima mea e tristă ca salcia de pe maluri ce se oglindește despletită în valuri. Dar o dragoste adevărată se înalță deasupra existenței normale. Dragostea mea, Yoane, visează să treacă dincolo de forme și de timp, dincolo de toate reticențele terestre și cred că fidelitatea mea este unul dintre semnele dumnezeiești care o va sorti
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mari în flori de umbră mă cuprind Și vântul mișcă arborii-n grădină. Dar prin fereastra ta eu stau privind Cum tu te uiți cu ochii în lumină. Ai obosit, cu mâna ta cea fină În val de aur părul despletind. L-ai aruncat pe umeri de ninsoare, Desfaci visând pieptarul de la sân, Încet te-ardici și sufli-n lumânare... De-asupră-mi stele tremură prin ramuri, În întuneric ochii mei rămân, Ș-alături luna bate trist în geamuri. {EminescuOpIV 381} {EminescuOpIV 382
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-a moleșit picioarele înfierbântate. În magazinul de amintiri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare; ai dat totul la o parte, conștientă și împotriva tuturor care te umpleau de stigmate în răspăr, iar vremelnicele concepții le-ai aruncat în grabă eliberând aspirații furibunde; te-ai îndepărtat ca să rămâi în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
că nu mergea nici un troleu pe care putea face blatul până la cămin. Într-o pauză, Giulia își aminti mânioasă: - Edy, de ce te miști atâta!? Și iar ajutam patul să ajungă în ritm de mambo! Edy, exasperat de atâtea îndemnuri își despleti cârlionții din tunica Ilenei, se ridică greoi, amorțit sau amețit din pat, trecu peste noi, se îmbrăcă pe bâjbâite și își luă tălpășița fără comentarii; era foarte târziu sau mai degrabă devreme. Bine că plecase... aveam acum loc să ne
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de ore de gimnastică, ce-i dădeau o ținută de invidiat. Părul permanent ondulat, dar fără să fie artificial, roșcat în șuvițe aurii vara, pe care iubeam să le împletesc în codițe ștrengărești, în vacanțele de pe malurile mărilor lumii, se despletea și-mi intra în ochi și în gură în nopțile de amor nesfârșit, terminate în îmbrățișări adormite, până când doar soarele sau căldura ne mai trezea. Avea plăcere în a-ți oferi plăcere, dedicîndu-se ca o gheișă mediului tău sexual și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
plimbare mergem umăr lângă umăr printre toate amintirile comune ca frații de cruce fiecare pas deschide o altă ușă dar tu ești prezentă în toate camerele îți sărut fiecare șuviță de gând apoi plec pentru a te descoperi din nou despletită în altă încăpere a drumului meu rămâi aici (îmi spui) în toate camerele mă vei găsi pe mine are și viața nevoie de singurătate noi ne avem unul pe celălalt e de ajuns 18 august 2011 Inconsistența întrebărilor Nu întrebați
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
luminând albe de sub furoul transparent; are un abdomen sculptural, ce se lasă, se ridică aritmic, respiră viclean, o ventuză enormă la pândă, nu spune nici un cuvânt, doar gesturile; acolo e fusta aruncată pe jos, bluza de mătase pe pernă, părul despletit În dezordine, ochii semideschiși; nu se mișcă, nu scoate nici un sunet, respiră precipitat, o venă i se umflă șarpe vânăt pe gât, respiră; pântecul bombat se lasă În jos, se ridică, coboară, urcă din nou, se oprește, continuă, respiră; Întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
depusă literalmente În raza noastră vizuală de veacul fanariot. Nu știu de ce, dar, când trec eu, agitația acestei paiațe, smulsă din textul lui Mateiu și al lui Ion Barbu, Întrece orice limită imaginabilă; se apleacă peste fereastră cu părul alb-sur, despletit În smocuri Încâlcite din timpi Înghețați; cu gesturi emblematice, ține un pieptene lucios de metal În mâna tremurândă, cu care face gestul retezat de neputință de a se pieptăna, Într-o mișcare largă de a mă atrage, de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi știut că ea își purta cozile împletite în jurul urechilor ca niște gogoși. Ale mele sunt cozi împletite simple și le port pentru că nu m-am spălat pe cap. Maria s-a aplecat spre mine și a început să-mi despletească cozile. Tot nu te pot lăsa așa. Îmi asasinezi privirile. Desfăcute arătau ca o perdea grea de păr negru, drept și rebel. Așa, acum semeni mai tare cu tine. Trebuie să-ți lași părul desfăcut ca să compenseze nasul lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lumea visului meu și mi-ai înlocuit absența cu poemele mele. Ce mai pot să fac în acestă minciună în care zidul dragostei e un secol de ardere? Goliciunea sensului e universul pustiu, iar sintagma veșniciei e umbrită de geruri. Despletită în lumea de timp, caut oasele dragostei prin putrefacția înnoptărilor unde am rămas în iubirea de tine. UN FEL DE A IUBI Timpul a trecut și a luat cu el multe iluzii în care mi vedeam înfrântă ființa si prefăcută
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de ani. DE ATUNCI ATÂTA IUBIRE Simt un suflu renăscut în adierea norilor peste lăcașuri arzătoare de deziluzie. Plecarea mea din cuta răstignită a descompunerii, își așteaptă la capăt de vieți venirea ta prin aducerea suavă a întâmplăriloră Norii grăbiți despleteau în trupuri setea apropierii de ceea ce nu se poate ademeni în cele din urmă. E o amărăciune leșinată-n absență când strigătul meu te sărută când ochii mei adormiți în iubire simt înghețuri descompuseă În unda unui vis pășeam spre
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un timp născut de vămile dragostei îmi copleșise un dor nebun de patimi... Acolo unde ca o idilă vegheam un asfințit descompus de teama de a nu învinge până la urmă firimituri din balsamul tăcerii... Și ca un strigăt nebun mă despletesc să pot muri o singură dată în brațele durute de timp. Și ca un strigăt nebun mă domini în simpla formulă a iederii. 9 oct. 2008 RAZELE DE DRAGOSTE FLĂMÂNDE d-lui actor Ovidiu Cuncea De ce atâta liniște-n ochii
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
idei preconcepute de tămâioasa aberație a prezentului. În dărâmarea colosului am murit înainte de a vedea ce albă era noaptea înecată în pietrele mărilor... LACRIMI ARSE DE TOAMNĂ în memoria prof. Alexandru Poamă După ce am plecat, norii albăstriți de pustiu își despleteau mireasma durerilor. Mirosea a viteze îmbătrânite-n trupurile dealurilor. În sângele meu dragostea avea plânsul pământului și aduna în lacrimi numai ceruri de liniști. Prin demonii urâcioși și bâlbâiți pășeam cu luare aminte împiedicându-mă de multe întrebări. De ce luceferii
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Iarna a venit ca o taină de soare Inima mea e un clopot de cer Ce-mi transformă despărțirea-n uitare Prin gândul de secol înserat de-un mister. Iarna a venit ca un nor de tăceri, Suflet de timp despletit peste-o noapte Albăstrită de vise și adânci mângâieri Prin zăpezi infinite și dureri însetate. Iarna a venit ca o lume de dor, Mi-a lăsat moștenire trăirea, Din pământul de neam gânditor Prin trupul de stea nesecată-i iubirea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în suflet și norii mă ceartă, Plecată prin timpuri, iubiri regăsesc, Le cânt simfonia de AER, prin șoaptă, Și-n trupuri de nopți, un ochi îngeresc,... Îl privesc cu luare aminte, Și-mi spun că trăirea e o clipă Ce despletește o umbră-n veșminte, Prin zborul ucis de-o carnală aripă,... Ce se avântă-n soarele vers Și-n pământuri de dragoste sfântă, Mi-e sete de vocea durerii-n ERES, Și-n amiezi flămânde, o viață-mi cuvântă,... Cum
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DE IERI recviem pentru prof. Iancică Dobriță Arderea timpului s-a dus Cu un sărut de mare, Un petec de nor neînvins Într-o culoare de zare. O lume din fărâme de ceți, Savurau un delir în ispită, În amiezi despletite de vieți Părăsea o eternă iubită. Ele se duc și se vor Nisipul de lună zglobie Cu îngerii demoni la sfatul de dor, Cu îngerii lună pe-o ardere vie. Să plângem în taină Sufletul blând ce-a plecat În
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Era foarte bătrînă, și primise un fel de lovitură În piept. CÎnd Kay Îngenunche lîngă ea și-i căută inima, femeia gemu. — E bine, nu-i așa? Întrebă cealaltă femeie cu glas tare. Tremura, iar părul lung și cărunt era despletit pe umeri; probabil că fusese prins Într-o coadă sau un conci, dar explozia i-l despletise. — N-a scos un cuvînt de cînd stă Întinsă. Are șaptezeci și șase de ani. Din cauza ei sîntem acum afară. Stăteam acolo - arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i căută inima, femeia gemu. — E bine, nu-i așa? Întrebă cealaltă femeie cu glas tare. Tremura, iar părul lung și cărunt era despletit pe umeri; probabil că fusese prins Într-o coadă sau un conci, dar explozia i-l despletise. — N-a scos un cuvînt de cînd stă Întinsă. Are șaptezeci și șase de ani. Din cauza ei sîntem acum afară. Stăteam acolo - arătă spre adăpost - ca-n sînul lui Avram, jucînd cărți și ascultînd radioul. Apoi a zis că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]