608 matches
-
pască depărtările și era așa de bine și cald, fericirea era posibilă pe-atunci trecea pragul casei la chindii și noi comunicam unii cu alții așa cum comunică apele în mare. Apoi a trebuit să ne întoarcem la lucruri să le despuiem de forme să le jefuim de conținut să le ridicăm ca piei de oaie în proțap să le facem culcuș în patul nostru în retină și-n suflet, pitindu-se printre idei ca ielele și strigoii. Scările lumii s-au
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
și pios a sta (m)ucenic în strana ta la octava trapezunt fuga una e mai dă-mi vârsta lumii și sigil spasmul/țipăt de copil prețul beznei între Vămi lângă styx psalmistul grec soare și văzduh și cer îmi despoaie de mister Maica-n octostih s-o trec - finule tot chinul e sângele prin athanor nu sudoarea din folclor timbrul vocii mi-a scăzut ritm retoric să risip? geniul îmi răpi ne/chip maraton la azimut melos bal ludiclumesc? pierdum
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
nu va rămâne nimic. Toată morală nu are alt scop decât a transforma această viață într-o suma de ocazii pierdute. Nimeni nu face psihologie de dragul psihologiei, ci mai de grabă dintr-o invidie sadica de a demonstra nulitatea altuia, despuindu-l de aureola să de mister. Toate fiintele sunt nefericite, dar câte știu asta?... Nu suntem noi înșine decât prin suma de eșecuri. Despre iubire. Cand iubești o ființă, momentele de reală cunoaștere sunt extrem de rare... Pe ființă ce o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
cu luna - o pecingine uscată încuie vere poarta că e ceață că moartea poartă-n ea destulă viață! romanță desuetă vioara mea de antracit cât te-am iubit cât te-am iubit cădeau căldurile pe noi uitam ades să te despoi și te sorbeam ca pe-o cireașă înrotunjindu-te-n cămașă spărgând hotarele-n păcat pruncia ta s-a despicat că prea-nchiseseși în secundă triunghiul care te fecundă acum am morții mei în spate și mă retrag pe de-a-ndarate în veacul
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
tumultul vârtejului în pieptul bâlbâind slăbit Ca înaintea sicriului rugăciunea De a fi: Sunt ea în cele mai ascunse Măruntaie ale sale. Atunci vine furtuna și mă suge Din carne, din os și din duh Până ce mă revărs peste maluri Despuind digurile de memorie. Și bine e să uiți chiar și visul Că lacrima ți-a fost mireasă. 25 decembrie 2006 Vine o liniște turbată Din orice spațiu dăruit Lacrima dacă își arată, Oglindă sieși, pe cel ce a murit. Vine
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
care nu apucaseră să fugă sînt scoși din oraș - de nemți, de români? - și secerați cu mitraliera. O ploaie torențială umflă apele unui pîrîu și urnește din loc cadavrele. "Trupurile împușcaților erau goale. Nu-ți puteai da seama dacă fuseseră despuiate de îmbrăcăminte înainte de a fi început potopul, sau apa le smulsese hainele în timp ce le rostogolea la vale." Atrocități asemănătoare se vor produce chiar sub ochii memorialistului: "Foștii dughenari, micii comercianți evrei de la noi din sat au fost adunați și ei
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
duși în Ťpădurea codruluiť și împușcați." Victimele n-au fost îngropate, ci lăsate pradă cîinilor hămesiți și profanatorilor de cadavre. "Mă întreb și nu mă încumet să răspund cu Ťdať dacă măcar pe unii dintre consătenii mei, care i-au despuiat de haine pe împușcații din pădure, îi va fi mustrat conștiința." Revenirea Basarabiei sub administrație românească îi permite mătușii autorului ("nu-i voi mai spune de-acum încolo tiotea!") să-i facă maică-sei, la un an după deces, cuvenita slujbă
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
în acel loc, fiindcă scriitorul îmi declarase că iubește marea și că ar dori să o vadă...A fost una din cele mai emoționante întîlniri literare, și aceasta începînd cu intervenția lui António Lobo Antunes la colocviu, cu discursul său despuiat de orice ornamente stilistice, dar avînd o aproape insuportabilă încărcătură afectivă. Am avut impresia că scriitorul s-a confesat în public. * Rodica Binder: În intervenția dumneavoastră ați evocat două amintiri antagonice: cea a experienței din timpul serviciului militar (de ofițer
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
voi v-ați iubit, Că pot s-afirm -și nu vă mint Un pic de-ați mai fi zăbovit, Făceați și... nunta de argint! Idilă antică (amfibrah) Duios patriciana declama Ostașului ce-o-mpresura setos, Pe când corsetul fin i-l despuia: „Ah, noli tangere circulos meos!” Iubita poetului Domnișoara a schimbat, Motivat, mai mulți amanți: Ultimul că-i talentat, Dar e fără de talanți! Virtutea (definiție) Ca un merit cunoscut e, Să eviți cât poți păcatul; Dar iubirii când e datul Și
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
magazinul de arme din Glay. CAPITOLUL XIX NU ÎNCETA să se mire de tot ce i se întâmplase. Această organizație mare și fascinantă fusese întemeiată aici, în însăși inima unei civilizații necruțătoare, o civilizație care, doar în câteva săptămâni, îl despuiase de tot ce poseda. Cu un efort de voință își opri acest nou șuvoi de gânduri. Fața lui virilă se încreți când spuse: - Jude... judecătorul... Fara șovăi în privința numelui. Se încruntă din nou supărat pe sine însuși, apoi continuă... Judecătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
culegeam odată trandafiri sălbatici. Aveau atâția ghimpi, dar n-am voit să-i rup. Credeam că-s - muguri - și-au să înflorească. Te-am întîlnit apoi pe tine. O, câți ghimpi, câți ghimpi aveai, dar n-am voit să te despoi - credeam c-o să-nflorească Azi toate astea-mi trec pe dinainte și zâmbesc. Zâmbesc și hoinăresc prin văi zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil. STALACTITA Tăcerea mi-este duhul - și-ncremenit cum stau și pașnic ca un ascet de piatră, îmi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
culori se mai văd doar în stemele țărilor, sau la ouă de păsări. Semințele-n palme de le ridici, răcoroase, un sunet auzi precum ni l-ar da pe-un țărmure-al Marii de Est mătăsoase nisipuri. Copil, îmi plăcea, despuiat de veșminte, să intru-n picioare în cada cu grâu, cufundat pîn' la gură în boabe de aur. Pe umeri simțeam o povară de râu. Și-acuma, în timpuri târzii, când mai vad Câteodată grămezi de semințe pe arii, anevoie
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
salva de lumină reteză cizmele neamțului, proiectându-le pentru o clipă, urieșește, în rotirea ei hiperboreană, și se șterse prăbușind întunericul și mai dens deasupra lui. Miluță mai săltă o treaptă căutându-și cu spinarea un sprijin stabil. Vedenia spectrală, despuiată-n lumină, și-ntunecată la loc, îl trăgea-n sus ca un miraj. Neamțul, un tip, probabil, înalt și slăbănog, judecând după cizme, cânta dintr-o muzicuță de gură cu destulă pricepere și bătea tactul, ritmic, cu călcâiul. Gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
asculta mereu, legănat de goana trenului, cântecul atât de curat că închise ochii să nu zărească-n cădere fața cântărețului, care încă mai plutea pe valurile visului și ale valsului, ridicat în picioare deasupra podului să privească-n beznă imaginile despuiate de degetele oarbe și pârjolitoare ale reflectorului. Gata! Acum! își spuse. Se agăță fulgerător de cizmele santinelei, trăgându-le-n jos, peste capul lui, ca și cum ar fi icnit să zvârle din spate un sac ce-l incomoda. Muzicuța căzu lovindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pătimașă și de propria ei închipuire căznită de dorință, când strângea perna jilavă în brațe și simțea că sângele ei se aprinde în galopul străbătut prin deșertul marelui pustiu din ea, incendiind întunericul și tot pământul. Prima noapte când se despuie de tot ce prisosea pielii ei fierbinți înfrăgezite în mirosul bun al bărbatului, pierdută în brațele lui, dormind satisfăcută, goală și obosită, toropită de dulcea istoveală. Vâlvoarea de august se mistuia ca o cenușă a pasiunii lor consumate, învăluită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ale suferinței/ Zdrențe îngrozitoare" (Fără suferință de viață șvariantăț). Provocată prin extrapolarea "senzațiilor elective" ale eului, materia însuflețită ca și cea neînsuflețită se reîntoarce asupra emitentului liric în starea sa devalorizată, primordială, precum o foaie albă. Existența apare în sine, despuiată de atribute, ca o pură vocație, ca un punct zero al creației poetice. Produsul acestor senzații născute din sine sînt hibrizii, amestecurile de regnuri cu care ne-a obișnuit pictura lui Magritte, Dali, Brauner ș.a., aici de-o factură orfică
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
viața senină și liniștită pe care o duceau odinioară neamurile vechi de boieri, bogați dar curați la suflet, și atît de deosebiți de acei maloruși josnici, ieșiți din rîndul păcurarilor sau al unor precupeți, care năboiesc ca lăcustele în cancelarii, despoaie de ultimul bănuț chiar pe consătenii lor, împînzesc Petersburgul cu pîrîtori, pînă la urmă-și umplu buzunarele și se leapădă de neamul lor malorus, adăugîndu-și cu pompă un "v" la coada numelui lor, care se termină cu "o"". Nevski Prospekt
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
într-o dimineață însorită, alături de ea lângă un lac, cu câțiva ani în urmă) cred...fără să știu prea bine că iubește împreună cu muzica, natura. Adică tot ce este natural, scenografia celui de sus, tot ce este pur, cu desăvârșire despuiat de artificiu. Am auzit-o rostind câteva propoziții cehoviene: alunecare a gândului la ce va fi - altfel - neștiut de noi, pește multă vreme (a spus... "o sută de ani?"). Cu toata fragilitatea aparentă, intuiesc un caracter puternic, un temperament năvalnic
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
pentru patrioți improvizați din advocați fără pricini și sabiuțe ignorante în directori de bancă și drum de fier; nu se cumulează câte zece funcții pe căciulă. lată ceea ce nu se face sub regalitatea adevărată, pentru că nu îngăduie monarhul să se despoaie poporul său fără a i se da în schimb vreo compensație materială sau morală din partea cavalerilor de industrie. Cine are deci dreptate e tot d. C. A. Rosetti care zice în Cameră: "Ce-mi pasă de forma monarhică, daca trăim
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
falsificăm textul ca să ascundem aceasta. Dar acest adevăr nu se poate ascunde. Chiar daca n-am fi știut nimic sigur, tot am fi bănuit că, și pe vremea aceea, se găseau boieri pământeni rătăciți cari serveau de instrumente prin cari străinii despuiau și apăsau pe români, precum se găsește astăzi un partid întreg care servește de unelte ca să apese țara. Am fi bănuit aceasta chiar daca n-am fi știut nimic; dar din nenorocire avem și documente istorice cari adeveresc acest prepus. Astfel
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
decât oricând, că nu e om - nu cu vro minte deosebită sau pretențios, ci oricum l-ar fi lăsat Dumnezeu - care să nu simță că Parlamentul e în mare parte compus din farsori și că administrația maltratează lumea și o despoaie. Daca până și tatarii au început a părăsi Dobrogea, oameni fără nici un fel de necesități și mulțumiți cu orice soi de guvern din lume, necum să n-o simtă altcineva. Dar, așa cum era, majoritatea stătea compactă și statornică în mijlocul mișcării
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
oameni corupți: ei au fugit și v-au lăsat liberi să moralizați Țara românească. Te vei întîlni acolo cu d, Petre Grădișteanu, reprezentantul țăranilor din Tecuci; cu d. Stolojan, care a tratat în Cameră pe d. Skileru de cămătar care despoaie și ruinează pe țărani; cu Skileru, care a aruncat în fața lui Stolojan milioanele câștigate în timpul ministeriului său; cu Mihălescu - warșawsky și alți atâția, și cu toți împreună veți lucra la regenerarea morală a Țării românești; veți stârpi corupțiunea și imoralitatea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-n argint înnegrit era ținut de patru copii, deschis la fila în care fugarii din Eghipet, cu Moisi-n frunte, trec Marea Roșie între zidurile de apă. Popa ceti buchiile negre și roșii, psalmodnnd și cădelnițând, apoi făcu semn țăranilor să-l despoaie pe Vasili, băietul cel ales. În ciuda gerului care scotea aburi din piele ca la cai, el rămase liniștit, fără să tremure, fără să-și frece cu palmele pielea de găină a pieptului, pe care lucea o cruciuliță de alamă. Păstrase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
privirea, de parcă s-ar fi uitat în soare. Serile mergea acasă prin fluidul de ambră care inunda cartierele sărace, cu fetițe jucîndu-se cu cercul și femei grase la porți, sau, o dată la câteva zile, trecea pe la Estera, pe care-o despuia brutal, aproape imediat cum închidea ușa garsonierei de pe terasa blocului vechi și fărâmicios, o trântea pe pat cu fața-n jos și-o pătrundea pe la spate până când fata, pierzîndu-și mințile de excitație, cu fața udă leoarcă în părul de liță
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sau albe, ca pe cerul nopții, ci sclipeau în mii de culori: violete, roze, verzi ca jadul, ciclam, acaju... Îmi zicea că așa sânt ele-n realitate, dar noaptea ochiul nostru nu mai distinge culorile, așa că le vedem anemice, jalnice, despuiate de frumusețe. Așa mi-am explicat atunci paloarea tristă a ruinelor ce ne-au ieșit în față. Era ca și când secole trecuseră peste clădirile din tablou. Nici un perete al lor, subțire și fragil ca hârtia, nu mai era-ntreg. Ferestrele deveniseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]