702 matches
-
Clément Vautel, Raymond Escholier, Împăratul cu ochii albaștri, București, 1946. Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, IV, 476; George Dumitrescu, Șerban Bascovici, „Destăinuiri”, U, 1938, 16; Constantinescu, Scrieri, I, 193-196; Al. Iacobescu, Șerban Bascovici, „Destăinuiri”, CTC, 1938, 1-2; Ștefan Baciu, Șerban Bascovici, „Destăinuiri”, „Sfarmă-Piatră”, 1938, 132; Perpessicius, Opere, VII, 321-325; Petru Comarnescu, Traducerile din Baudelaire ale lui Șerban Bascovici, RFR, 1940, 11; Bote, Simbolismul, 146, 148; Adriana Iliescu, Literatorul, București, 1968, 120-124; Ciopraga, Lit. rom., 444-445; Micu, Scriitori, 105-106; Nae Antonescu, Șerban Bascovici
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
sânt drept că importante și trebuincioase, dară numai spre a ajunge la o așa claritate a noțiunilor cari se reclamă la o sinteză sigură și extinsă, ca la cucerire-n-adevăr nouă. Aicea-i ascuns prin urmare un mister oarecare a căruia destăinuire numai poate să asigure propășirea în nemărginitul câmp a cunoștinței curate a rațiunei, așa încît să te poți lăsa pe ea: adică de a descoperi cu necesara generalitate originea putinței unor județuri sintetice a priori, de a stabili condițiile sub
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
procesul esențial prin care trece orice nou venit În Lumea Nouă, de reconciliere Între imaginea despre America adusă În sacul de emigrant și realitatea americană. Un proces a cărui rezolvare, În fond, dă măsura «succesului» ori «insuccesului» În țara «nouă»”. Destăinuirea unei asemenea experințe personale, care nu e una indiferentă și nici strict jurnalieră, este foarte importantă pentru reconstituirea exilului românesc, În general, și pentru evoluția acestuia Într-un interstițiu În care degradarea supraviețuirii În România devenise mai evidentă. Drama emigrantului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ani, VR, 1969, 1; Micu, Început, 391-392; Leon Baconsky, Lucia Mantu, ST, 1972, 7; Leon, Umbre, II, 235-239; Gheorghe Iancovici, Microcosmosul Luciei Mantu, ST, 1973, 18; Constantin Ciopraga, Feminități: Lucia Mantu, CRC, 1973, 38; Maftei, Personalități, II, 159-160; Profira Sadoveanu, Destăinuiri, București, 1989, 139-143; Dicț. scriit. rom., III, 64-66. G.D.
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
și ea viziunii maniheiste a autorului, înfruntării dintre idealismul eroului (aparținând speciei „oamenilor din lună” sadovenieni) și vulgaritatea vieții din jurul său, subsumată „răului”. Bine primită a fost S-a stins candela, dramatizare a povestirii Răzbunarea lui Eremia Runcu din volumul Destăinuirile colonelului Mihu (1934). Tot pentru scenă M. a tradus din Edmond Rostand (Puiul vulturului, 1924) și din Henry Bataille (Făcliile, rămasă în manuscris). Proza - secțiunea mai rezistentă - a fost abordată relativ târziu de autor. Mai întâi cu Iconița Zorinei (1931
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
fost abordată relativ târziu de autor. Mai întâi cu Iconița Zorinei (1931), o poveste pentru copii, cu infuziuni poematice, având atingere cu motivul tinerețe fără bătrânețe, apoi cu povestiri din lumea satului, a cazărmii și a războiului, reunite în volumele Destăinuirile colonelului Mihu și Camaradul Spiruș (1939). Au urmat romanele Sfânta dreptate (1936; Premiul Academiei Române), Catrinel (1937), Târgul mausului (1940), intitulat, la ediția a doua, Maioreasa (1945), Povara recunoștinței (1944), Poezia trupului (1947) și Frații Valbudea (nepublicat). Sfânta dreptate, cel mai
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
vast. Cel puțin Scânteitoarea viață a Iuliei Hasdeu e un veritabil document în sine, datorită preluării unor informații și mărturii orale de la cei care au cunoscut-o pe poetă. SCRIERI: Rândunica, Iași, 1914; Nebunul, Iași, 1926; Iconița Zorinei, București, 1931; Destăinuirile colonelului Mihu, București, 1934; Sfânta dreptate, București, 1936; Catrinel, București, 1937; Scânteietoarea viață a Iuliei Hasdeu, București, 1939; ed. îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2000; Camaradul Spiruș, București, 1939; Târgul mausului, București, 1940; ed. 2 (Maioreasa), București, 1945; Tragedia
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
Crina Decusară, București, 1972; Corespondența B.P. Hasdeu - Iulia Hasdeu, publ. Paul Cornea, Elena Piru, Roxana Sorescu, introd. Paul Cornea, DML, III; Versuri. Proză. Corespondență, îngr. și pref. Crina Decusară-Bocșan, București, 1976; Scrieri alese, îngr. și pref. Crina Decusară-Bocșan, București, 1988; Destăinuiri, îngr. Crina Decusară-Bocșan, București, 1992; Năzdrăvăniile Denisei, îngr. Crina Decusară-Bocșan, București, 1997; Fluierașul de os, îngr. Crina Decusară-Bocșan, București, 1998; Muguri de aprilie, îngr. Crina Decusară-Bocșan, București, 1999; Basme și legende, îngr. Crina Decusară-Bocșan, București, 2000; Bourgeons d’avril, ed.
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
memorialistice. În Planeta părăsită (1970) domină amintirile copilăriei, încadrată în universul miraculos al vârstei. O secțiune distinctă în sumar o constituie publicistica axată pe întâmplări cotidiene, unele cu inflexiuni afective, altele cu tăiș ironico-satiric la adresa aspectelor reprobabile ale vieții. În Destăinuiri (1989) autoarea portretizează personalitățile pe care le-a cunoscut îndeaproape: G. Topîrceanu, Jules Cazaban, Demostene Botez, George Enescu, Ion Marin Sadoveanu, Panait Istrati, George Lesnea, Mihai Ralea ș.a. Deosebit de interesant este ciclul Popasuri sadoveniene, ce reia sau adâncește scene din
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
Stele și luceferi. Reportaje (1936-1937), pref. G. Călinescu, București, 1969; Planeta părăsită, București, 1970; Somnul pietrei, București, 1971; Cântece lui Ștefan-Vodă, București, 1974; Flori de piatră, București, 1980; Ora violetă, București, 1984; Foc de artificii, București, 1985; Rechinul, București, 1987; Destăinuiri, București, 1989; 33 sonete, București, 1993. Traduceri: Alfred de Musset, Mierloiul alb. Romanul tinereții lui Alfred de Musset, București, 1930; Roland Dorgelès, Plecare, București, 1931 (în colaborare cu Teodora Sadoveanu); Peter Neagoe, Vifor, București, 1936 (în colaborare cu Teodora Sadoveanu
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
RL, 1972, 15; Cioculescu, Itinerar, I, 241-245; Corbea-Florescu, Biografii, I, 185-192; Al. Raicu, Autografe, București, 1983, 183-195; Ciopraga, Propilee, 350-360; Monica Spiridon, „Foc de artificii”, RL, 1985, 48; Șerban Cioculescu, „Planeta părăsită” sau Geocentrismul familial, RL, 1987, 11; Aurel Martin, „Destăinuiri”, JL, 1990, 32; Liana Cozea, „... Cineva din mine îmi dictează ce să scriu” (interviu cu Profira Sadoveanu), APF, 1992, 9-10; Micu, Scurtă ist., III, 325; Faifer, Faldurile, 25-28; Popa, Ist. lit., I, 1048-1049; Dicț. scriit. rom., IV, 145-147. I. O.
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
munți, la Cota 1400. Textul lui S. trimite la Muntele vrăjit de Thomas Mann, citat de altfel în prima pagină, dar și la Pavilionul canceroșilor, romanul lui Aleksandr Soljenițân. Admis într-un spațiu privilegiat, protagonistul, scriitorul Petre Curta, ftizic, ascultă destăinuirile unor pacienți proveniți din structurile determinante ale societății socialiste. Confesându-i-se, inșii se autoportretizează implicit și astfel, prin coroborarea faptelor rememorate cu diversele lor comportamente în sanatoriu, se creează portrete morale și la nivel tipologic. Comunist din adolescență, trimis
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
Iulia Argint Cartea doamnei Sanda Sântimbreanu, apărută la Editura Mașina de scris în 2001, este un fel de destăinuire făcută în spirit analitic și totodată o manifestare elocventă a talentului său literar. O viață în plus este un volum de proze a căror întindere variază și a căror unitate este dată de tema prezentă în fiecare dintre scrieri, trecutul
Scrisul by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/15017_a_16342]
-
este un volum de proze a căror întindere variază și a căror unitate este dată de tema prezentă în fiecare dintre scrieri, trecutul, adus în prezent, o răfuială cu el și cu eroii lui. Se observă însă, tocmai prin această destăinuire făcută când într-un registru autobiografic, când în plan pur fictiv, că intenția autoarei este de a depăși acest moment grav. Volumul se deschide cu o mărturisire a scriitoarei unde cititorului i se va dezlega misterul titlului. este cel care
Scrisul by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/15017_a_16342]
-
înălțător și impunător al Junimii”, pentru care S. nutrește aproape un cult. În articolașele lui mișună, de altfel, tot soiul de „reminiscențe junimiste”. O „istorie anecdotică” (cum o definea Șerban Cioculescu) este lucrarea, de minuțioasă documentare, Figuri din Junimea. Din destăinuirile unor membri ai societății ieșene (obținute și prin discuții particulare, și prin interviuri), din texte cunoscute sau nepublicate încă (unele, redate în facsimil), scoțând la iveală fotografii, desene, caricaturi, plasând în pagină afișe și reproduceri de tablouri, incluzând în comentariu
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
o meditație adesea gravă asupra destinului lumii de astăzi. SCRIERI: Poeme banale, București, 1969; Balerina portocalie, București, 1970; Ora translucidă, București, 1974; Acceptați retrovizorul, București, 1974; Aventură în cosmos, București, 1974; Pregătirea pentru echinox, București, 1977; Amfora de rezervă, 1979; Destăinuirile vulcanilor stinși, București, 1985; Antinomii, Cluj-Napoca,1986; Multiplii faptului divers, București, 1986; Departe, între ieri și mâine, Cluj-Napoca, 1991; Destin de împrumut, București, 1995; Învinși de abstracțiuni, București, 1995; Delapidatorul de timp, Cluj-Napoca, 1996; Tratat de fantezie, Cluj-Napoca, 1997; Partitură
SARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289495_a_290824]
-
translucidă”, LCF, 1974, 24; Dana Dumitriu, „Ora translucidă”, RL, 1974, 38; Radu Boroianu, Liviu Rebreanu, „Răscoala”, dramatizare de Valeriu Sârbu, RL, 1977, 14; Eugen Simion, Poezia obiectelor, RL, 1980, 10; Ilieș Câmpeanu, „Amfora de rezervă”, CNT, 1980, 20; A. I. Brumaru, „Destăinuirile vulcanilor stinși”, AST, 1986, 10; O. Dobre, Proză informațională, CC, 1991, 10-12; Ulici, Lit. rom., I, 231-233; A. I. Brumaru, Poeme de azi, Poeme cenzurate, „Gazeta de Transilvania”, 1996, 1 798; Petria, Vâlcea, 365-366; Popa, Ist. lit., II, 643; Dicț. scriit
SARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289495_a_290824]
-
matură. 2. Corijarea iubitoare Greșelile copiilor noștri nu sunt făcute, cum s-ar putea crede, din răutate, ci mai degrabă pentru că nu sunt asistați corect. Ei doresc să fie înțeleși, apreciați, ajutați și iubiți pentru ceea ce sunt, așa cum rezultă din destăinuirile lor. O fetiță de 12 ani scria în jurnalul ei „pot să mă dau peste cap, tot nu primesc niciodată nici o laudă și numai reproșuri și obișnuita frază: „Uită-te un pic la sora ta, ea într-adevăr..." Un tânăr
EDUCAŢIA COPILULUI ÎN FAMILIE. In: Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
dar... cu lipsuri, București, 1963; Plec la facultate, București, 1964; Fără minuni, Doamne!, București, 1967; Cruce de ocazie, București, 1969; Lume, lume, soro lume!, București, 1971; Eu și îngerul meu păzitor - Mitică, București, 1972; Sus mâinile, domnule scriitor!, București, 1972; Destăinuirea marilor secrete, București, 1974; Ghidul superstițiosului (12 + 1 zodii), cu ilusrații de Tia Peltz, București, 1974; Carte de explicare a viselor, București, 1975; Răpirea ucenicului nevrăjitor, București, 1976; Fără înger păzitor sau Cum am ajuns scriitor, București, 1977; Un băiat
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
Însemnătate politică deosebită a avut-o călătoria Domnitorului la Viena și Ems (iunie-iulie 1873). Profitând de ocazie, Carol I va expune succint lui Andrássy greutățile Întâmpinate În relațiile cu Poarta și intenția de a proclama Independența. Oarecum surprins de această destăinuire fățișă, cancelarul austroungar reliefa eventualitatea ca România independentă să rămână „În aer” <ref id="15"> 15 Ibidem, p. 276. </ref>; cu alte cuvinte, fără garanția colectivă acordată prin Tratatul de la Paris. Domnitorul ținea În mod deosebit să aducă În discuție
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
opera de regenerare”. Subintitulata inițial „Revista social-literară”, de la numărul 1/1926 devine „Revista literară, artistică, științifică”. Semnează versuri Horia Furtună (Fragment), Const. Rîuleț, I. C. Aslan, Cezar Gr. Cristea, Traian G. Stoenescu, Ștefan Sfetescu, cu proza figurează Const. P. Niculescu (Luminișuri. Destăinuirea, fragmente din românul Religia iubirii), Eugen Boureanul, Coriolan Bărbat, Petru Bănescu, iar Const. Rîuleț publică piesă Urechea mahalalei. Apar recenzii la cărți de Henriette Yvonne Stahl (Voica), Panait Istrati (Chira Chiralina), Ion Minulescu (Roșu, galben și albastru), Ștefan Petica (Poeme
ŢARA VOEVOZILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290075_a_291404]
-
lor intime, prin punerea sub reflector a unor practici medievale de conducere instituite de Ceaușescu, operante chiar la cel mai înalt nivel de partid și de stat. Fostul scriitor de curte, membru al CC al PCR, răsfățatul familiei conducătoare, invocă destăinuiri ale unor comuniști de frunte, comparși ai lui Gheorghiu-Dej, potrivit cărora acesta nu trăia deloc ascetic în lagăr; îl arată pe Hrușciov beat mort, de țuică de Văleni, scuipându-l pe Ceaușescu, menționează că în timpul războiului Emil Bodnăraș, arestat ca
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
volume - Pe adresa copilăriei (1969), Versuri de vacanță (1973) - se adresează copiilor. Din 1974 va renunța la acest tip de poezie. Versurile din culegerile Cel din urmă (1974) și Scrisori către prieteni (1978) marchează un intimism întors către evocare și destăinuire potolită. Poetul este atras de o atmosferă incertă, ambiguă, dar care nu incită la debusolare, ci, dimpotrivă, la meditație calmă. Predomină seara, amurgul, umbra, se mizează pe nedumerire. Se invocă „suprafața istoriei”, deși în realitate se încearcă trăirea în profunzimea
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
uneori Andrei de la Zagovia ori Andrei de sub salcâmi), la „Literatură și artă română”, „Noua revistă română”, „Curierul literar”, „Generația nouă”, „Făt-Frumos”, „Conservatorul”, „Viața literară” ș.a. Deși în 1894 anunța un volum căruia zece ani mai târziu îi da și titlul (Destăinuiri), mai mult delăsător decât neîncrezător în sine, poetul și-a amânat mereu debutul editorial. Câțiva prieteni devotați i-au strâns o parte din stihuri în 1921 în placheta Poezii postume , retipărită cu adăugiri și cu o prefață semnată de Ion
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
Din țările durerii. Ți-aduci aminte iar de seara / Și-amurgu-acela violet, / Când toamna și-acorda încet, / Pe frunza-galbenă, chitara?” (Intimă). Senzualismul e discret și gingaș, mai mult visat (Visez o iubire), discreția sufletească însoțește chiar și despărțirea (Frumoasa mea), dar destăinuirea sentimentelor e câteodată prea francă: „Am spus la o alta întâi / Cuvinte, de patimă pline... Când știu c-am mințit-o pe ea / La ce să te mint și pe tine?” (Cântec). În câteva poezii P. încearcă să schimbe registrul
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]