2,728 matches
-
conteze cu ceva, spuse el. Am prins zăpadă la Constantinopol În aprilie. În Bosfor bat vânturile dinspre Marea Neagră. Te taie când dai colțul străzii. Orașul e plin de colțuri. — Sper că vestiarele sunt Încălzite, spuse ea. Pe scenă n-ai destule haine ca să nu-ți fie frig. Ce bine mi-ar prinde să beau ceva fierbinte! Se rezemă cu fața albastră și genunchii Îndoiți de fereastra vagonului. — Suntem aproape de Köln? Cum se spune cafea În nemțește? Expresia ei Îl alarmă. Alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
altceva. Adăugă cu calculată insolență: — Cred că, În ce mă privește, valorați patru lire pe săptămână. Dr. Czinner spuse gânditor, fără mânie: — N-am de gând să vă spun nimic. Ea făcu un gest cu mâna. — Mi-ați spus deja destule. E aici, bătu cu mâna În copertele ghidului. Ați fost profesor asociat la Great Birchington-on-Sea. Vom afla amănuntele de la directorul școlii de acolo. Capul lui căzu. — Și apoi, spuse ea, mai este și harta. Și aceste desene. Le-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ea Începu să zdrăngăne iar clanța, până când nu avu Încotro și lăsă flacăra să scadă din nou, ca să strige la ea: — Taci! Nu glumesc! Îți sucesc gâtul, japiță bătrână ce ești! Vocea ei scăzu, dar o putu auzi totuși cu destulă claritate. Probabil că Își lipise buzele de gaura cheii. — Nu, să nu spui asta, Anton! Ascultă. Lasă-mă să ies de aici. Trebuie să-ți zic ceva, să te previn! Nu-i răspunse. Suflă În flacără, făcând oțelul să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doi străini. La cină fuseseră doi vechi prieteni care nu aveau să-și spună nimic. Tot timpul dejunului vorbiră repede și fără oprire, de parcă trenul ar fi consumat timp, nu kilometri, iar ei ar fi trebuit să umple orele cu destule discuții pentru o viață Întreagă Împreună. — Și când ajung la Constantinopol ce fac? Camera mea a fost repartizată alteia. — Nu trebuie să-ți bați capul. Am luat eu cameră la hotel. Vei veni cu mine și voi aranja să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
e cazul să fie Îngrijorată. Domnul Stein zâmbi și Își aprinse pipa. Myatt Începu să citească iarăși contractul de la capăt. Era adevărat că putea fi demontat, dar instanțele judecătorești prezentau și ele riscurile lor. Un avocat bun Îi putea da destulă bătaie de cap. Și erau cifre pe care nu ți-ai fi dorit să le vezi date publicității. La urma urmelor, afacerea lui Stein prezenta interes pentru firmă. Ce nu-i plăcea lui era prețul și funcția de director care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o scot în toiul petrecerii și s-o arăt. Ce zici? Halal romane citite! Anulați naibii petrecerea! se înfurie Mihai. E prea tîrziu și-ar fi murdar, nea Toadere. Una-i să faci o greșeală la furie, și mata ai destule probabil, și alta-i să premeditezi o murdărie. Dacă ăla-i tîmpit, va rămîne tîmpit și după ce-i arăți fotocopia, și atunci la ce bun osteneala?! Iar dacă nu-i tîmpit, pedeapsa cea mai cruntă pentru el e Doina, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încă o nuanță: vilă și prostie. Certezenii sunt cunoscuți în Oaș ca „ziariști”. În ultimii ani, ei au plecat în masă la Paris unde, distribuind pe străzi și în gurile de metrou Macadam și alte publicații populare, au adunat franci destui ca să treacă drept bogați atunci când s-au întors pe meleagul lor, în țara leului flămând. O dată cu întoarcerea primului val de „ziariști” au început să răsară în Certeze vilele sau, mai degrabă, un soi de castelușe pătrățoase cu trei și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Matei atâția ani, a înțeles încet, încet. Ca inginer, lui tata îi plăcea să fie șef peste cât mai mulți oameni, dar ca fotograf era un artist retras, care n-avea nevoie de public. Pozele lui alb-negru ar fi câștigat destule premii și și-ar fi găsit loc în reviste dacă pe el l-ar fi preocupat asemenea lucruri. Nu-l preocupau. Îl interesau doar luminile, contrastele și contururile, cu care făcea experimente de alchimist în minuscula lui cameră obscură (amenajată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
șoptit. Implică atîția nevinovați... Nu se justifică nici faptul că prima victimă era... necinstită, sau că judecătorul e un bețiv... Străinul Îl Întrerupse, cu o insuportabilă aroganță: — Greșești, domnule. Uneori, chiar și crima poate fi justificată. Doar s-au văzut destule cazuri, le cunoaștem cu toții, nu-i așa?... Crima..., repetă Rowe În șoaptă, cu amărăciune. Nu se simțise niciodată sigur de ceva, ca omul acesta. — Se spune că, nu-i așa, răul nu poate aduce nimic bun. — Baliverne! rînji omulețul. Morala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
haine de lucru. Știți, cărțile sînt pline de praf. — Vă interesează cărțile vechi? — Specialitatea mea e literatura horticolă. Mai ales arhitecții peisagiști din veacul al XVIII-lea. Mă numesc Fullove și locuiesc În Battersea, pe Fulham Road. Și aveți clienți destui? — Mai mulți decît vă Închipuiți, răspunse el, desfăcîndu-și larg brațele și alungînd vrăbiile, ca pe niște copii cu care se jucase Îndeajuns. Dar de la o vreme, toate merg prost. Nu pricep ce nevoie au oamenii să se războiască! Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
E adevărat că te supravegheam pentru ei. Dar nici eu nu voiam să-ți recapeți memoria. Nu voiam să te văd că suferi. Acum Îți amintești tot? adăugă ea cu neliniște În glas. — Îmi amintesc multe, și am aflat multe. Destule ca să știu că nu-s criminal. — Slavă Domnului! murmură ea. — Dar, dumneata știai că-s nevinovat? — Da, desigur. Știam... Și mă bucur că și dumneata știi... Vreau să fii fericit, Îți stă atît de bine! Rowe rosti, cu toată tandrețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că acolo unde ne este inima, acolo e și comoara noastră. De aceea, nu e bine să ne lipim inima de bani. Esențiale în viață sunt altele: iubirea, libertatea, sănătatea, fericirea, echilibrul, pacea sufletească. Când ai bani ai și prieteni destui dar nu poți ști cu certitudine cine îți este cu adevărat prieten, lucru care e destul de neplăcut. Aurelia Anastasia Marinescu preciza în „Codul bunelor maniere”: „În lumea asta banii nu sunt totul. A trăi frumos nu este sinonim cu a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
grijă de rudele tale indiferent de cât ar fi de îndepărtate. Sunt aici, Rra, strigă ea. Prânzul e gata! Domnul J.L.B. Matekoni ridică privirea. — Aaa, exclamă el. Am venit cu niște copii. Trebuie să ia și ei masa. — E mâncare destulă, răspunse ea. Am făcut o tocană pe cinste. Așteptă câteva minute până să intre în sufragerie, terminând la repezeală piureul din cartofii care se prinseseră de fundul oalei. Când intră, însă, ștergându-și mâinile cu sârg de un șervet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fost foarte mulțumiți și, drept rezultat, m-au avansat din nou. Între timp, toți angajații necinstiți fuseseră puși pe liber, așa că nu mai aveam mare lucru de făcut. Totuși, îmi mergea bine în continuare și, în final, am economisit bani destui ca să-mi pot deschide o măcelărie. Am primit un cec gras din partea conducerii companiei, căreia i-a părut foarte rău să mă piardă și mi-am deschis o măcelărie chiar lângă Gaborone. Poate chiar ați trecut pe lângă ea pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prăbușit. Îți mai trebuie pozele bunicilor? Nu, Dumnezeu să-i ierte. Mai ai nevoie de toate cărțile? Nu, nu m-au făcut mai deștept și nici mai bogat. Tablouri? Nu erau ale unor nume mari și, dacă vrei artă, sunt destule muzee pe lumea asta. Și ce să faci cu atâtea haine? Pe cine vrei să impresionezi? Pentru cine să fii elegant? Unde te duci, până la urmă? Și cui îi pasă de cum arăți tu? Ești generos din plictiseală, din oboseală, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Dacă ar fi după mine, n-ai avea decât să-ți faci cuib în mijlocul casei, în televizor sau în calculator, să-l tapetezi cu tomuri mărunțite, pe-alese, clasici vrei, clasici îți dau, de-amor pe franțuzește... s-ar găsi destule... Serios, din partea mea, n-ai decât să stai să-ți așezi mustățile în fața oglinzii în fiecare dimineață, să te pomădezi. Mă adulmecă, se ridică înc-o dată în două lăbuțe, are o pată albă pe una dintre ele, și coboară tacticos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
jurnalist chițcăind, probabil știa ce-l așteaptă și de aceea l-a poftit în față, a rîs și el, ce putea face, și pe chestia asta s-au prefăcut a fi prieteni vreo trei zile, timp în care au făcut destule prostii împreună, încît, pînă la urmă, să afle cam tot ce era de aflat în legătură cu ,,banda lui Cocoș". Se putea duce chiar ă doua zi la slujbă și să-i prezinte lui Mihail un raport în cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
margine a îngăduinței naturale ori omenești. Iar el, Radul Popianu, cu toate că îl simpatiza nu-și putea permite să transforme Vladia într-o "tranșee în lupta cu necunoscutul", cum chiar Pangratty spusese într-un moment de exaltare. Momente din astea erau destule, Hariton nu se zgîrcea, nu era leneș, aducea la Vilă tot felul de butelii și sticle prăfuite, căutîndu-i cu privirea aprobarea, deși se silea pentru prinț, știa prea bine cine e cu adevărat autoritatea acolo, în Vladia. El încuviința, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oricum, dacă le-ai fi luat în serios ți-ai fi dat seama că toate nu puteau încape în viața, cîtă fusese pînă atunci, a lui Șerban Pangratty. Dar, dincolo de poveștile vînătorești ori aventurile zborului, ori cele cu femei, erau destule și din astea, Radul Popianu descoperea o atracție permanentă a prințului către tot felul de anarhiști, socialiști, nihiliști, cărvunari mai vechi și mai noi, tot felul de inși care nu dădeau doi bani pe viața lor. O regulă de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încetul pînă la a deveni de nesuportat. Nici nu știa bine dacă dureroasă devenea strînsoarea lor ca de menghină sau temperatura ce creștea vertiginos. Era emoționat de-adevăratelea, așa cum nu-l văzuse niciodată în Vladia și doar fuseseră și acolo destule motive pentru aprinderea sufletului! Fie numai confruntarea cu Radul Popianu, în noaptea de pomină cînd cu Loteria vieții, ori atunci cînd s-a prăpădit domnișoara Sofie. Nu fusese, desigur, stană de piatră însă așa cum îl vedea, cum îl simțise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se petrecuseră în nici zece ani, și atentatul de la Senat, nu a fost decît meritul întîmplării ca prohodul să nu i se cînte de-adevăratelea lui Pangratty, apoi grevele mai dese decît sărbătorile, procesele politice și cele de pe urma războiului, fuseseră destule și surprizele, întorsăturile de frază, conversiunile, disparițiile de pe scena politică ori aparițiile fulminante. Iar Serviciul trebuise să știe tot despre toate și încă un pic pe deasupra. Ei bine, pînă la acest "pic pe deasupra", totul era bine și frumos. Oamenii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noi și despre planurile noastre. Îți spun sincer, domnule Popianu, că sîntem înclinați să credem că vei fi, cum să zic, cooperativ. Idealurile, planurile noastre s-au bucurat, după cum ți-am spus, de sprijin din partea unor oameni ca dumneata. Avem destule semnături ale celor ce și-au făcut din păstrarea ordinii o meserie și un crez. Noi vrem să le oferim ceva de păstrat, în schimbul liberalismului putred, găunos, pe care sînt nevoiți acum să-l ocrotească. Noi vrem să le oferim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
strîns ca dintr-o mușcătură de ger, erau cuvintele sale, termenii pe care îi folosise în raportul trimis la Prefectură prin Iacobovici. A zîmbit în silă, a dat din mînă ca pentru a alunga o gîză insistentă, "sigur, energie este destulă, domnule maior, chiar și ordinea este mulțumitoare. Drept să spun nu mai am ce face pe aici, tai frunza la cîini, cum s-ar zice". Stavri clipi ștrengărește, totuși nu putea fi un om rău, viclean da, însă rău nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în față și să audă și ceilalți, dar pe mijlocul uliței se apropia destul de repede colonelul Stoicescu, înconjurat de cîțiva zurbagii din "garda civică", așa că renunță și aproape o luă la fugă pentru a dispărea într-o grădină părăsită. Erau destule, poate chiar mai multe decît acelea în care se mai lucra cît de cît. Cu Stoicescu nu voia să aibă de a face în general, dar în acea clipă nu voia chiar deloc. Cuvintele lui Stavri ascundeau o amenințare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
primele adieri de vânt din larg, iaro călătorie fără insecte se dovedeste întotdeauna mult mai plăcută decât cu ele la bord. Vreo treizeci de oameni și vreo douăzeci și cinci de animale, conviețuind în mai puțin de trei sute de metri patrati, ridicau destule probleme, de aceea voiau să facă tot posibilul pentru a evita altele, prostești. Nimeni nu se îndoia că Miti Matái va ști să-și impună autoritatea asupra celor aflați sub comanda sa, insă Navigatorul-Căpitan era primul care recunoștea că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]