544 matches
-
film, ci, cu concursul unui regizor optimist, lumea filmului este reproiectată pe suprafața existenței lui Hitchcock. Din punctul meu de vedere, aici se află capcana pe care o operă vastă, care oricând poate exploda într-o polisemie derutantă, este utilizată determinist pentru a explica universul lăuntric al persoanei empirice a creatorului ei. Psihanaliza este instrumentul critic privilegiat, transpunerea ei într-o narațiune edificatoare conduce la psihodrama pusă în scenă de către Gervasi. Rezultatul frumos cartonat este modest și convențional, impulsul explicativ face
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
se apropie de Michel Foucault, cel ce sesiza o relație între idolatrizarea ,rațiunii instrumentale", lipsite de orizontul spiritualității, așa cum a fost promovată de iluminism, și ,sistemele de dominație extrem de raționale", bazate pe forță. Dezgustul ,reacționarului" în raport cu ,vechile băltoace" ale materialismului determinist, de unde au răsărit cruzimile ultimului veac, este imens: ,Dacă democrația, de la dreapta sau de la stînga lui Hegel și a urmașilor, cît și a predecesorilor lui, își trage rădăcinile din determinismul materialist al secolului al XVIII-lea (Marx n-a fost
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
care jocul obscur al hazardului îl imprimă fiecărui personaj care asemeni unei bile de billiard lovește o altă bilă și tot așa într-o reacție în lanț. Nu ajută la nimic să găsești un primum movens al filmului, întregul mecanism determinist este ateleologic, întregul proces este alimentat cu un combustibil practic inepuizabil, prostia, care pentru a nu rămîne singură se însoțește cu cupiditatea. Osbourne (Ozy) Cox (John Malkovich) analist la C.I.A., retrogradat pe un post minor, demisionează ultimativ decis să-și
Idioții by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7898_a_9223]
-
materia este în același timp particulă și undă, iar obiectele fizice dețin atât proprietăți ale particulelor reducționiste, locale, precum și proprietăți ale undelor holistice, non-locale, care depind de distanța față de poziția observatorului. Această descoperire a pus sub semnul întrebării legile strict deterministe ale naturii, deoarece obiectele materiale solide ale fizicii clasice se dizolvă în tipare de tip undă ale interconexiunilor probabilistice. În mod similar, o operă ficțională poate fi văzută ca o particulă izolată, atunci când cititorii-observatori consideră textul ca o entitate izolată
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
postbelice erau puține și nesemnificative; în sfârșit, într-o perioadă în care aprofundarea textului beletristic tindea să recurgă la unele discipline moderne de cercetare, cu interpretări care să inhibe supremația sociologistă. În plus, humuleșteanul trebuia smuls din noianul de vulgarizări deterministe și reinclus sub auspiciile esteticului, bătălie care se anunța anevoioasă și de durată. Se impunea așadar o recitire atentă a operei sale, dintr-o altă perspectivă, care să facă legătura cu studiile de până la 1945, semnate de N. Iorga, G.
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
o întinde celor a căror erudiție se oprește la porțile științelor. Este drept că, purtat de la mașina Turing la descrierea logaritmică a unui fulg de zapădă, de la tipologia impreciziei regăsite în teoriile lui Gödel sau Prigogine pînă la teoria haosului determinist, de la programul binar al lui George Boole la teoria definibilității lambda (Church-Kleene), sau de la codul Hamming la potcoava lui Smale și apoi la șirurile aleatoare - purtat prin acest labirint matematic, înclinația sinceră a umanistului ar fi să-și spună: Ce
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
demonstrat că în esența sa Realul este inaccesibil. Muzica Universului oscilează în ritmul legilor fizicii, iar formula matematică ce organizează acest ritm cosmic provine din Teoria haosului.” Motto 6: ”Haosul este sincron. Deși pare „haotic”, în realitate are un comportament determinist. Deși sincron, comportamentul său nu se repetă niciodată: este determinist, dat indeterminabil (...), datorită complexității Realului. Universul este inexprimabil în plenitudinea sa din cauza subtilității conceperii sale (...): o enigmă gigantică (...)” Motto 7: „ ̶ (...) toate acestea ca să demonstrezi ce?” „ ̶ (...) ca să demonstrez că
Logica Lumilor Posibile by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84323_a_85648]
-
oscilează în ritmul legilor fizicii, iar formula matematică ce organizează acest ritm cosmic provine din Teoria haosului.” Motto 6: ”Haosul este sincron. Deși pare „haotic”, în realitate are un comportament determinist. Deși sincron, comportamentul său nu se repetă niciodată: este determinist, dat indeterminabil (...), datorită complexității Realului. Universul este inexprimabil în plenitudinea sa din cauza subtilității conceperii sale (...): o enigmă gigantică (...)” Motto 7: „ ̶ (...) toate acestea ca să demonstrezi ce?” „ ̶ (...) ca să demonstrez că nu suntem altceva decât niște calculatoare foarte sofisticate (...)”. „ ̶ Calculatoarele
Logica Lumilor Posibile by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84323_a_85648]
-
mijlocului și sfârșitului de secol XIX. L. M.: - Este ultima perioadă în care închide un determinism și deschide o probabilitate. Să nu uităm, în 1801 Gauss a publicat prima sa carte despre teoria probabilității într-o epocă în care gândirea deterministă era dominatoare; exact în același timp în care Beethoven încheia primul său ciclu de cvartete de coarde opus 18, lucrări care prin caracterul lor aparțin secolului trecut. Ulterior Beethoven se orientează către tipul de structuri transformaționale, marcate în răstimpuri de
Compozitorul Lucian Metianu in dialog cu Dumitru Avachian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8218_a_9543]
-
acesta scria că lumea noastră este cea mai bună dintre toate lumile posibile. Matila Ghyka este un optimist incurabil, acest optimism nefiind deloc programatic, ci unul structural sau unul provenit dintr-o profundă înțelegere a lumii. Comuniștii erau adepții materialismului determinist, așadar conștiința și sufletul uman erau doar o serie de reacții fizico-chimice (implicațiile etice ale acestor teorii sunt ușor de intuit). Depășindu-și faza determinismului absolut, M. Ghika a înțeles „fără metafizică, pe cale absolut științifică (...) singularitatea, transcendența vieții, a domeniului
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
toate formulele care, în deceniile trecute, își dovediseră viabilitatea: de la cronica judiciară, la mystery story așa cum o ilustrase, de pildă, Allan Poe, la naturalismul american centrat pe studiul „brutei din noi” („the brute within”) și pe existența unui univers indiferent, determinist, ca în cărțile lui Frank Norris, Theodore Dreiser, Edith Warthon ori Ellen Glasgow. Acestora li se adaugă, mai ales la nivel stilistic, influența textelor pur denotative ale lui Hemingway. În subsidiar, la nivel ideologic, au supraviețuit, printr-un fel de
Fabrica de ficțiuni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5094_a_6419]
-
un sistem de opoziții (p. 503-504), dar pe care eu îl văd altfel ierarhizat și organizat: 1. realismul socialist e o metodă de creație universal și permanent valabilă, nu un curent literar național și perisabil; 2. se bazează pe materialismul determinist, dialectic și științific, pe învățătura marxist-leninistă, nu pe idealism, spiritualism, metafizică sau misticism, detestate; 3. exprimă ideologic o clasă socială, un popor, nu o interioritate izolată sau o intimitate; răspunde unei comenzi sociale, colective, și nu unei necesități individuale, egoiste
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
este o vindecare, chiar dacă numai a dezordinilor psihice; de pildă, scriind despre sinucidere, recunoaște cinstit că "obsesia pe care o aveam s-a dezumflat considerabil. Ceea ce dovedește că nu e chiar atît de rău să fii scriitor". Cu mintea lui deterministă, el a scormonit continuu după cauzele răului fizic ce l-a măcinat, dobîndind certitudinea că mama "mi-a transmis toate infirmitățile ei". Pe lîngă cauza ereditară, pe care o invocă la tot pasul, Cioran mai numește "excesul" în care a
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
morală. Ca în filmul noir, nimeni nu iese basma curată din această odisee spitalicească, dar nici unul nu deține vreo vină clar delimitată. Și aici e de găsit toată arta scenariului: personajele sunt palpabil-convingătoare în același timp în care se comportă determinist. Cu alte cuvinte, propagă agresiunea pentru că sunt astfel condiționate de mediu, se prăbușesc unele peste altele ca într-un joc de domino. Acesta nu este singurul strat al filmului. Există și unul simbolic, la nivelul numelor (Dante, Anghel, Virgil pe
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
Pascal Ce determină după părerea Dv. apartenența unui scriitor la un anumit orizont cultural și cum se poate integra într-o societate ostilă? Întrebarea Dv. mă trimite cu gîndul la raportul dintre determinism și libertate. Nu mă refer la doctrinele deterministe cunoscute: marxismul (primatul condițiilor sociale și economice), darwinismul social (primatul biologic și al rasei) sau naturalismul cultural inspirat de Nietzche și Freud (voința de putere sau inconștientul). Determinismul care a marcat existența mea a fost spațial și temporal. M-am
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
revelații. Comentariile sunt la nivelul simțului comun pentru cei care cunosc cât de cât epoca, insuportabil de redundante (multe lucruri sunt repetate obsesiv) și digresive, iar, stilistic, fără farmecul paginilor de eseistică din propriile romane, încercând tot soiul de explicații deterministe facile pentru "specificul național", cu surprinzătoare neglijențe (cacofonii, cenaclul lovinescian apare scris Zburătorul etc.), cuvinte mari și găunoase în fraze patetice, greoaie, încărcate până la saturație cu incidente nepermis de lungi. Fraza arborescentă a scriitorului este un mit. Aici este mărăcinoasă
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
impulsul nevoii de schimbare, care presupunea înlăturarea "falselor legități introduse de marxism în istoria literaturii". Aventura critică și eseistică era așadar efectul unei aprehensiuni față de istoria literară resimțită ca o capcană: Neputința aceasta de a scăpa din strînsoarea unui concept determinist și mesianic de istorie ne-a făcut pe unii dintre noi bănuitori față de disciplina ca atare a istoriei literare, în pofida faptului că mari critici dinainte scriseseră cîte una, nu numai Iorga, dar și Lovinescu și Călinescu. Nu vreau să vorbesc
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
relatare, cu tot cu premisa cvasi-mistică și cu cea de incoerență ale cuvântului. Firul narativ e edulcorat, când nu chiar tulburat, de un lirism răsfățat, care se știe acasă în scrisul lui Neruda, și de o exaltare vagă rezultată dintr-o concepție deterministă care scutește - sau lipsește - lectura de orice tensiune. Vocea memorialistului se situează permanent la înălțimea atinsă de persoana publică a lui Neruda, spre deosebire, de pildă, de Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara, care lasă loc unei naivități, fie
Mărturisiri și capricii by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5804_a_7129]
-
dintre acele impulsuri străvechi, pe care ar fi trebuit să-l lămurească: mentalitatea de turmă. Pe măsură ce neurologia se lăfăia în forța ei instrumentală din ce în ce mai mare, gândurile lui Weber începeau să se îndepărteze pervers de hărțile cognitive și de mecanismele neuronale deterministe către procese psihologice de nivel superior care puteau, în zilele lui proaste, să semene a élan vital. Dar în eterna scindare între minte și creier, psihologie și neurologie, nevoi și neurotransmițători, simboluri și modificări sinaptice, singura iluzie era convingerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
finețe necesitatea de a căuta omul în text, inițiativă hermeneutică implicând în același timp o subtilă decorticare psihologică și morală, care se anunță a fi spectaculoasă dacă ne gândim la mizele puse în joc - aici, Ibrăileanu, sfâșiat inexplicabil între critica deterministă a tinereților și finețea crepusculară a Adelei; apoi Lovinescu, ambițiosul dominat de tentația stilului și refugiindu-se la senectute în imperativul moral; în fine, impulsivul Călinescu, campion al schimbărilor de atitudine, artizan al unei opere monumentale și al unor gureșe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
naturale necesare, independente de simțurile și de punctul nostru de vedere particular 53. În acest sens, obiectivității i se opune subiectivitatea. Punctul de vedere specific științelor exacte a primit o primă relativizare odată cu dezvoltarea fizicii cuantice. Dacă în fizica clasică, deterministă, omul nu era decât o verigă în marele lanț al cauzelor și efectelor, o dată cu fizica modernă și cu demonstrarea relațiilor de incertitudine, distanța radicală subiect-obiect se micșorează, la fel ca și sensul idealului de obiectivitate. Dacă pentru Newton realitatea era
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
cum sunt prezentate la nivel academic diverse teorii privind ordinea socială. Ele au rolul de a simplifica o realitate socială, de a face abordabilă o situație prin încadrarea ei într-o categorie 2. Acest lucru este posibil într-o supoziție deterministă, în care se presupune că viitorul va fi asemenea prezentului și trecutului și că majoritatea stărilor de fapt sunt concordante cu cele din aceeași categorie cu ele. Prejudecățile sunt explicate în teoria dominării sociale drept o pârghie de subliniere a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
zeci de ori și a fost foarte bună în anumite situații, la o schimbare de context se poate dovedi neadecvată. Toate acestea sunt argumente care arată că raționalitatea umană este limitată de faptul că nu trăim într-o lume strict deterministă, cunoașterea noastră fiind limitată. Și atunci, cum luăm decizii bune, eficiente? O primă clarificare ține de procesul de luare a deciziei, care are o anumită structură, anumite etape. În mod normal, un proces de decizie începe cu: 1) Identificarea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
gradul de certitudine/incertitudine datorat mediului în care se ia decizia; modalitatea/procedura de decizie. În funcție în special de nivelul de certitudine/incertitudine, Zamfir (1990) a identificat patru modele de luare a deciziei: decizia certă, într-o lume strict deterministă; decizia certă, de tip probabilist; decizia în incertitudine persistentă; modelul cibernetic de decizie. Mihaela Vlăsceanu (1993) a identificat, de asemenea, patru modele sau strategii decizionale: modelul clasic de luare a deciziei; modelul planificării formale comprehensive; modelul antreprenorial de decizie; modelul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Caracteristici ale modelelor de luare a deciziei Denumirea modelului Denumiri alternative Informația Mediul (și nivelul de incertitudine din mediu) Criterii/ raționalitate Cum se ia decizia (cum se selectează soluția) Costuri 1. Modelul rațional Modelul deciziei certe într-o lume strict deterministă Completă - Stabil, predictibil - Determinist - Nu există incertitudine - Se află sub controlul celui care ia decizia Raționale Un expert suprem, complet informat, nesubiectiv ia decizia (alege soluția) perfectă Nu există 2. Modelul raționalității limitate Modelul deciziei certe de tip probabilist Limitată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]