2,337 matches
-
piept, o căldură care urca încet și îl ținea strîns de gîtlej. Ca și cum i-ar fi tăiat respirația. Și cum să nu i se taie respirația cînd invitația la Cantacuzino, loc în care nu fusese niciodată, prinții știau să se deteste cordial, invitația era prilejuită de recepția dată în onoarea unuia dintre așii așilor aviației mondiale, Italo Balbo. Orice aviator, iar Șerban Pangratty se considera înainte de toate aviator, zburător, unul dintre aceia care este inițiat în tainele plutirii și care văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
in cele mai intransigente cercuri socialiste. Dumnealui era cum s-ar spune un "prinț roșu", fusese prieten apropiat cu răposatul Gheorghiu, se vizitase cu Cristescu-Plăpumaru, ce-or fi avut să-și spună, Pangratty că-l admiră și Cristescu-Plăpumaru că-l detestă și că pînă la urmă îi va cînta prohodul, nu lui, aviatorului Pangratty, ci prințului? Cine să știe, atîtea se petrecuseră în nici zece ani, și atentatul de la Senat, nu a fost decît meritul întîmplării ca prohodul să nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Și vor mai fi și alții... alți cai vreau să zic?" Șerban Pangratty îl privi foarte atent pe Mihai Mihail. Nu-i plăcea nici faptul că el venise în biroul directorului unui Serviciu pe care avea toate motivele să-l deteste, nu-i plăcea că el trebuia să-i aducă acestuia o știre atît de proastă cum era aceea a morții inspectorului Bîlbîie, de altfel prieten al său, nu-i plăcea mai ales cum decurgea această întîlnire, în care chiar moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plus, oricât de mare ar fi fost o perla, ea nu era decât un biet obiect vulgar și neînsemnat în fața frumosului clopot, care îi fascina pe toți cei de pe catamaran. Aceștia aproape că îl venerau, deși, în același timp, îl detestau. Nimeni nu putea rezista tentației de a-l face să sune, însă pe toți îi deranja când îl băteau alții. Era evident că sunetul lui ascuțit îi enervă ori de câte ori era produs de alții, la fel ca gemetele unei femei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Am călcat pe regina mea!... Se întoarse către discipolul sau, care simți, cât se poate de limpede, frământarea care-i cuprinsese sufletul. Ce pedeapsă mi-o fi rezervat Taaroa pentru ziua când o să mă cheme în fața lui? Dacă deja o detesta, acum, văzând în ce măsură comportamentul ei îl chinuia pe idolul sau, simțămintele lui Tapú Tetuanúi se transformară în ură cruntă și se surprinse pe sine însuși când înțelese că toate resentimentele pe care le avea față de Te-Onó trecuseră deodată asupra prințesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
oară când ieșim un deva În oraș Împreună. Rostind vorbele acestea, nu se Îndoia o clipă că situația nu era În nici un fel convenabilă: o femeie occidentală și un tânăr javanez Împreună Într-un loc public! știa bine că indonezienii detestă astfel de situații. Poate că tocmai din pricina asta se ținea el atât de țeapăn. și-a aruncat o privire În jur, Însă nu se vedea nici un străin. O tânără a sosit să ia comanda. Așa cum era Îmbrăcată, cu haine bărbătești
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea, se sprijini de brațul fotoliului ei. Nu-ți dai seama că, după atâția ani petrecuți împreună, între noi nu se mai poate instala acest soi de indiferență? Că eu nu accept să devii un personaj pe care l-aș detesta? Va trebui să te împaci cu gândul, dragă. Eu deja m-am împăcat cu gândul, nu mi-a fost ușor să te știu al alteia, crede-mă, ca orice nevastă aveam și eu simțul proprietății destul de acut. Ți-e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu. Nici tu n-ai fost la nici unul? Nu. Atât voiam să știu, Carmina, doar atât. Femeia își simți brusc îndârjirea înlocuită cu o baie de sânge fierbinte. Atunci știu că nu i se va împotrivi, că îl dorește. Se detestă. O furie scurtă ce-i împăienjeni mintea. De ce oare nu am nici un dram de mândrie? se întrebă. Când știu bine că am fost înlăturată cu brutalitate. Dar ceea ce se petrecea cu ea era mai presus de orice întrebare logică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
exista și atunci când era trează, exista și atunci când dormea. Era greu să iasă de sub dominație și, totuși, de atâtea ori, i se întâmplase să se înverșuneze, să cadă în cealaltă extremă, să privească totul cu ochi prea lucizi, să se deteste pentru rolul pe care acceptase să-l joace. Ceea ce se întâmpla între ei nu era sentiment, nu era pasiune era o simplă și oribilă perversiune, nimic mai mult, un preludiu, o pierdere de vreme ireparabilă. Atunci lua trenul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întotdeauna o stare bizară, de greață. Era un suspans total. Te intrebi dacă recenziile vor fi favorabile sau defavorabile, deși, logic, știai că jocurile sunt facute - erau deja tipărite și ireversibile. O mulțime de oameni apucaseră deja să le citească. Detestam senzația. În clipele alea nu puteam împărtăși câtuși de puțin trăirile lui Adrian. — Vrei să stau până vin ziarele? se oferi Șam. Sau preferi să rămâi singură? Stai, îl ruga Eleanor. Atunci n-aș putea să beau niște cafea? Eleanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Îndreptă spre magazie cu fața spre el, gata să se oprească la cel mai mic semn. Dispăru după o perdea de pluș care masca ușa depozitului de unde se Întoarse cu un minunat cort cenușiu. O culoare pe care Petru o detesta. Singura bucată de două persoane. Toate celelante sunt de patru. Dar cel din vitrină? Întrebă el fals dezamăgit de Întorsătura pe care o luau lucrurile. Se vedea din nou În tren, printre tineri mai mult sau mai puțin cunoscuți, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se va pensiona și va muri. Tot ea aranja și vitrina magazinului „Viața de apoi” al lui Otto Wellmann. De ce să nu beneficieze și el de exigențele bunului gust? Avea dreptate patronul. Așa că, o dată pe lună, trecea și pe acolo. Detesta coroanele de hârtie. Ca să n-o supere, patronul a amenajat În curtea din dos o seră În care creșteau garoafe și cale. „Vă oferim sicrie și coroane la orice oră”. În ce o privea, va lăsa prin testament să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a lui Janis J. și umbrele altor tipi și tipe, adunați ca o confrerie bolnavă Într-un lazaret. Era nedrept cu Iolanda, dar se temea că, odată cu lumina zilei, ea se va Întoarce Într-un loc pe care el Îl detesta. Acolo, ea nu se mai dezbrăca cu firescu-i știut, ci se lăsa dezbrăcată fără să consimtă și fără să se apere, docilă, indiferentă, supusă, vinovată, știindu-se parcă supravegheată de o privire mustrătoare și Îndepărtată. O putea manipula după plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-s în genul Iordanei Marievici nici pasivitatea, nici prudența, dar reabilitarea dreptei e un subiect prea spinos ca să-l abordăm acum. Nu-i momentul. E o problemă delicată care... Mai mult penibilă decît delicată. Și de ce n-ar fi momentul? Detest formularea asta, "nu-i momentul". Dacă nici acum nu sîntem în stare să recitim trecutul, istoria scrisă de comuniști și să-i contestăm neadevărurile, atunci cînd? Ei, ce zici? Răscolim proletcultul? Dar te avertizez: să pui adevărul pe hîrtie înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
treilea, de cîte ori ne întîlnim: "Arătați așa de bine că nu v-am recunoscut". Mai foșnește o pagină: Tabloul ăsta mi-amintește de Virgil Mazilescu. Tu l-ai cunoscut pe Mazilescu? Cînd o dezbracă pe Margareta/ parcă jupoaie lumea". Detest dezbrăcărețele și pe cei care le dezbracă. Prefer poezia-eseu a lui Mircea Ivănescu. Uite cum pictează Rusalin Pop: cu intestinele la vedere, cu ficații, cu rinichii, cu toate orificiile la vedere. Mi se pare că-i invers. Ție mereu ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aud vocea de-a doua, fredonînd. Are dreptate să mă batjocorească. De ce mă preocupă ce să îmbrac? Cu atît mai mult cu cît mi-am tăiat pletele la vreme, mi-am lungit poalele la vreme, am aruncat la vreme fardurile. Detest discursul ăsta: "la vîrsta noastră nu mai merge să... sîntem bătrîne de-acuma", cu care mă tot întîmpină o fostă colegă, cu toate că-și vopsește părul într-un orange nepotrivit cu vîrsta ei, a mea. Cristoase, lasă-mă să îmbătrînesc frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sarcastic? Eu cred că era scîrbit cînd i-a văzut pe cei doi împletindu-și degetele, pipăindu-se pe apucate, sărutîndu-se pe gură, așa cum i-am văzut și eu. La criza care l-a sufocat a contribuit și cuplul Bradutz-Patrick. Detesta sodomia. Îi detesta pe bărbații ambigui, gravitînd pe orbita sexului masculin. Folia erotică (plaisir de descendre) pentru un Patrick fără urmă de noblețe sufletească a schimbat în rău firea lui Brăduț: devenise excesiv de mofturos și de văicăreț-efeminat. Nimic nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că era scîrbit cînd i-a văzut pe cei doi împletindu-și degetele, pipăindu-se pe apucate, sărutîndu-se pe gură, așa cum i-am văzut și eu. La criza care l-a sufocat a contribuit și cuplul Bradutz-Patrick. Detesta sodomia. Îi detesta pe bărbații ambigui, gravitînd pe orbita sexului masculin. Folia erotică (plaisir de descendre) pentru un Patrick fără urmă de noblețe sufletească a schimbat în rău firea lui Brăduț: devenise excesiv de mofturos și de văicăreț-efeminat. Nimic nu era destul de special pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scrie pentru sertar. Îți trebuie loc unde s-o tipărești. Leandru mă redusese la zero. Urma să mă perfecționez în eșec(uri). Burnița măruntă s-a preschimbat în ploaie. Mă adăpostesc sub copertina largă din Tîrgu-Cucului, sperînd să se oprească. Detest meteorologia cloudy, de fine de noiembrie. Am obsesia limitelor, cum să n-o am? Lupt cu nivelul propriu al (in)competenței, dar știu și că Lerești avea interes să-și elimine concurența. Scria ilizibil, presărînd la derută neologisme. Ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de cuvînt, relativ normale cum crezusem, se amplificau. Nu era dragoste, era catch. "Fac ce vreau cu tine. N-am zis ce pot. Hristos să fii, de cîte ori învii din morți?" Să știi, mai trebuia să-i spun, că detest împreunările frenetice, urletele de leu-leoaică, salturile de fiară, năvala. Le resping. Sînt respingătoare. Un juste milieu e... Idioată mai e madammm Tatatu sau cum o fi chemînd-o, cînd se miră: "Reziști o săptămînă fără un bărbat?" Și, atotștiutoare: "Sexul monogam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
propria-mi e(st)xistență. Cum s-o fac pe demiurgul de ocazie cu viața altuia? Dar am plecat ca să-i las loc lui Șichy, să-l întorc pe Rusalin spre tinerețea ei înflorită sau am plecat ca să-mi apăr (detest să mă citez, dar o fac) mica melodie a libertății? Îmi simțeam amenințată mica mea libertate și-am dat fuga la "borcanul" grădinii, să mă lăfăi în singurătatea mea exclusivistă. Obosisem de atîta Rusalin. Conversațiile prelungite mă agasau, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
când văzui vila. Aveam oroare de vile. Vila este întruchiparea ideii pe care sufletele simple și-o fac despre lux. Instinctul completează „Vila visul meu”. Orice vilă se numește așa. O vilă nu are ferestre, ci goluri cu sticlă. Le detest funcțiunea. Ferestrele le servesc locuitorilor unei case să vadă exteriorul, în vreme ce golul cu sticlă le servește locuitorilor unei vile să fie văzuți din exterior. Dovada este faptul că golul cu sticlă coboară până la podea: or picioarele nu privesc. Asta le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
la rece. Vreți? Am făcut ochii mari. -Cu ce ocazie? -Am eu poftă. Vă place? -Da. Destupă o veuve-clicquot. Mă tulbură gândul că, fără s-o știe, avea ceva în comun cu această doamnă 1. -Îmi place grozav șampania și detest să beau singură. Îmi faceți un serviciu. -Sunt servitorul dumneavoastră. Vinul era așa de glacial încât ți se umezeau ochii. Mereu l-am preferat așa. -Cum vă numiți? -Olaf, spusei fără să ezit, încurajat nițel de bulele amețitoare. -La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Te obosesc, expozițiile astea, dar suntem mulțumiți că le-au văzut copiii. Lui Baptiste i s-a părut magnifică.” Cultura se sprijină pe o neînțelegere. Pe scurt, dacă muzeele m-ar fi plictisit pur și simplu, nu le-aș fi detestat. Nu am nimic împotriva plictisului, dar să te plictisești simțindu-te obligat să simulezi interesul, ce suferință! După ce-mi terminai micul dejun și considerațiile spăimoase, am urcat în birou. Am reluat repertoarul la litera I si m-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
speciei umane - să te bucuri că ești invidiat - fu destul ca să o discrediteze de-a binelea. Începui să examinez bărbatul, numai cu scopul de a-i reproșa josnicia sentimentului pe care mi-l inspira. Nicio îndoială că un voyeur ar detesta să fie observat, la fel ca unul care stropește dar nu-i place să fie stropit. În mod bizar, lucrul acesta nu-l deranjă. Rămase plantat acolo. Un alt tip se apropie de el și-i întinse un sandvici. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]