636 matches
-
semnificație și nici o putere de explicație sunt de nedorit și ar trebui eliminate. După cum afirmă și Andreas Huyssen 194, indiferent cât de discutabilă este transformarea culturală despre care teoretizează postmodernismul, ea există și în acest context, atât susținătorii, cât și detractorii postmodernismului trebuie să cunoască trăsăturile și strategiile noului fenomen, astfel încât elogierea și ridiculizarea postmodernismului în ansamblu nu mai reprezintă opțiuni valabile. Ca o consecință a criticii reificării postmodernismului se impune și considerarea conceptelor specifice lui drept constructe teoretice, care sunt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sale de după 1980 corespund descrierii fazei a treia a consumului. La fel cum mitul consumului are, după cum remarca Baudrillard, un discurs și un antidiscurs, propria sa teorie despre consum are susținătorii (care i-au lecturat exagerările sub forma avertismentului) și detractorii săi (care i-au lecturat exagerările sub forma lipsei simțului realității). Foarte multe interpretări au avut în vedere o serie de apropieri dintre teoria sa și cele ale Școlii de la Frankfurt, ale lui Guy Debord, Pierre Bourdieu, Michel de Certeau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
proiectat într-însa. Aceasta este partea care interesează într-o operă și în această privință, d-l Loghi nu datorește nimic lui Böcklin, deoarece în opera artistului nostru se răsfrânge temperamentul său"410. A-l "vedea" pe Kimon Loghi prin intermediul "detractorilor" devine mult mai profitabil întru configurarea profilului artei sale, în contextul eteroclit al membrilor "Tinerimei artistice" cu care pictorul s-a identificat, fiindu-i președinte din 1920 până în 1947. Critica constantă pe care i-o face Tudor Arghezi constituie turnesolul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
altceva, impunând alte rigori. Desigur, rigorile pot supăra, ceea ce s-a și întâmplat de altfel. Există o întreagă literatură critică pe seama momentului junimist. Însă cel vizat era, cel mai adesea, chiar Maiorescu. E un lucru bine știut că așa-numiții detractori ai lui Eminescu apăreau tocmai pe linia criticii indirecte la adresa lui Maiorescu și a Junimii. Da, era inevitabil ca anumite critici la adresa grupului să se reflecte asupra unuia sau altuia. Grupul însuși nu era deloc unitar. Știm de exemplu că raportarea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
firea sa era mai înclinată către pierderea de vreme decît către lucru, în convorbire ducea familiaritatea pînă la nota trivială, crud pînă la neomenie, slobod pînă la ingratitudine, nerușinat pînă la cinism. Pentru a nu avea impresia că citează din Detractorii lui Caragiale, Cioculescu concede că scrisorile lui împrumută o ținută aleasă (ceea ce nu concordă deloc cu exprimările referitoare la N. Gane " Ieri am dejunat la Grand-Hotel cu scîrnăvia, cu Liki Ganef" sau ministrul destituit Bădărău "L-au regulat boierii pe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cel din urmă ocupant fanariot, sau inaderența lui la spiritul românesc (Cuvîntul liber, august 1935) s-a acoperit de mult de ridicol prin aprecierile hilare și total părtinitoare ("măscărici literar"), fiind drastic și în spiritul adevărului corijat de Șerban Cioculescu (Detractorii lui Caragiale) și P. Constantinescu (Inaderența lui N. Davidescu la spiritul critic), însă asupra rezervelor lui M. Ralea așezate sub un titlu nepotrivit (Crima lui Caragiale, în volumul Valori, 1935) s-ar cuveni în continuare meditat: "Caragiale a lăsat intelectualilor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
să acordăm atenție domeniilor de cercetare în care el poate fi aplicat cu succes, slăbiciunilor sale trecute și prezente și probabilelor sale limite viitoare. *** Printre sarcinile prietenilor societății civile este și aceea de a înțelege mai bine de ce aceasta are detractori și chiar dușmani, precum și de a clarifica mai bine punctele slabe, potențiale, ale conceptului, vulnerabilitatea sau lacunele sale. Traiectoria contemporană a limbajului societății civile spre centrul științelor umaniste, asemeni tuturor evoluțiilor intelectuale, întîmpină, desigur, o opoziție activă. Controversele au fost
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
adăposti oricînd în spatele unei valori argumentative, cu scopul de a susține că enunțarea ei convine perfect contextului pe care [ea] vrea să îl realizeze" (A. Berrendonner, 1981, p. 238). Astfel, în [P4], Gallimard Jeunesse poate mereu să argumenteze în fața eventualilor detractori că toate micile josnicii (dinți ca să ronțăi mai bine; lovituri sub centură; răspunsuri proaste la întrebări idioate) fac parte din viață și copilul trebuie să le cunoască. În sfîrșit, ironia apare ca un vicleșug care permite supunerea enunțătorilor față de regulile
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
drept tot atîtea cuceriri ale Civilizației. Nu trebuie decît să comparăm starea unor regiuni care nu au nici comerț, nici industrie cu starea provinciilor în care comerțul stimulează meșteșugurile, replică unul dintre cei care apără sistemul capitalist de credit împotriva detractorilor ecleziaști. Nu vor fi, pe de o parte, decît obiceiuri pe jumătate sălbatice, o inerție generală, talentele vor fi neștiute, va fi o mizerie generală cu viciile ce decurg din ea. [...] Pe de altă parte, va fi o activitate prodigioasă
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
din Alianța Civică cum reprezenta și un refuz implicit al oricărui program revanșard, câtă vreme candidatul Convenției fusese unul dintre cei aproape 4 milioane de simpli membri ai PCR (asemeni celor mai mulți universitari înainte de 1989). În ciuda a tot ce au afirmat detractorii săi, în frunte cu Ion Iliescu, care a mințit și în acest punct în repetate rânduri, cu o obstinație demnă de o cauză mai bună, Constantinescu nu fusese însă niciodată activist al acestui partid și nu jucase niciun rol în
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
agelast, înclinat să vadă în veselie o formă de tristețe mascată și să aprecieze în comedie numai substratul tragic, la fel ca ilustrul său predecesor și model, Titu Maiorescu. De aceea, nu chiar fără motiv a fost trecut Lovinescu printre detractorii lui Caragiale, și nu întâmplător reflecțiile privind "comicul dureros" al vieții ajung să umple până la refuz paginile de confesiune, ca să nu mai vorbim de literatura sa "beletristică", edificată de la un capăt la altul pe tiparele melodramei. Nu ne mai miră
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în Biblie, Dumnezeu i-a dat lui Moise o misiune similară, folosind aceleași cuvinte. Acesta a fost cel mai bun discurs din palmaresul lui George W. Bush, unul pe care admiratorii săi l-ar considera o sursă de inspirație, iar detractorii, o dovadă de exaltare. El amintea de primul mandat al președintelui, în timpul căruia acesta a ripostat împotriva celui mai cumplit atac din istoria Statelor Unite, a condus America în două războaie, a stârnit pasiuni atât în rândul liberalilor, cât și al
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
și acum că cel adevărat era blegu-ăla pe care îl știau ei de-acasă și oricât m-aș preface n-o să-i păcălesc eu pe ei, deși recunoșteau că alții se lăsau păcăliți. Da, o fi, dar... și aici acești detractori pe care aveam să-i descopăr curând și în orașul lumină, tăceau așa un semn cu degetele desfăcute la tâmplă, că adică ceva n-ar fi în regulă cu gândirea mea. Considerați de toată lumea normali, acești inși au acest obicei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
convorbire despre un subiect plicticos, numai s-o poată privi și asculta. Fata îl provoca, prin opinii pe care știa că le respinge, despre „măreția eșecului“, despre „eroismul încercărilor ratate“. Dacă față de admiratorii doamnei Hariga se arăta rezervată și tăcută, detractorii primeau totdeauna replici dure. Interlocutorul trăia plăcute momente de încântare, decis să nu întrerupă ardoarea tinerei, care se lansa în evocarea desenelor, convinsă că „exactitatea excesivă, deci himericul“ o apropiaseră pe Sia Strihan de marea șansă de-a deveni, de-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Florin Chirițescu și Dan Petrescu, cu o scrisoare de la Mircea Eliade și o postfață de Sorin Antohi, București, Ed. Nemira 1995) îl "inspiră" pe Dan Ciachir să-l aprecieze pe autor ca fiind "o autoritate în dialogurile cu vârcolacii și detractor pasionat al Bisericii Ortodoxe". În realitate volumul abordează o problematică complexă care omagiază și continuă analiza preocupărilor lui Mircea Eliade în studiul ipostazelor sacralității. 181 Ioan Petru Culianu, "Avers și revers în istorie. Câteva considerații cvasi-epistemologice", în vol. Jocurile minții
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și eleganța fac un continuu schimb de locuri pe termen scurt. Oricine știe că, în artele frumoase ca și în Ceruri, cei din urmă vor fi cei dintâi. Sarcasmele care au însoțit primele decenii ale cinematografiei reapar aproape identic la detractorii televiziunii. "Pantomimă pentru copii de trei ani" (Paul Souday). "Divertisment de iloți" (Georges Duhamel). "Cel mai rău ideal popular... sfârșitul unei civilizații" (Anatole France). Ca și în alte părți, în estetică aportul major vine prin genul minor. Se expune așadar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
atunci), melon (la vîrstă mijlocie) și pălărie cu boruri tari (la bătrînețe). În aproape toate pozele și filmele documentare are un trabuc (o havană) în gură. Considerații generale Ca orice personalitate publică de prim rang, Churchill a avut adulatorii și detractorii lui. Istoricii înșiși sînt divizați (historici certant): unii îi sînt favorabili, alții nu (de exemplu, John Charmley). Principalele imputări care i se aduc au fost următoarele: 1) a fost un traseist politic: conservator liberal conservator, așadar un turncoat. 2) A
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și modificat procentual ulterior în avantajul rușilor) care a stat la baza "cortinei de fier" și a condamnat la ucidere fizică și spirituală, timp de șase decenii, trei generații de cetățeni nevinovați: țările menționate ar fi fost astfel "trădate", spun detractorii lui. O istorie contrafactuală ar admite ipoteza că dacă debarcarea ar fi avut loc cu succes în Grecia, țările din Estul și Centrul Europei nu ar fi intrat în orbita URSS. Churchill ar fi dorit ca cel de-al Doilea
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în: „Omne vivum ex vivo“ (Orice viață provine din viață) și care constituie începutul embriologiei. Pentru Harvey, numai cunoașterea anatomiei normale poate înlesni cunoașterea anatomiei patologice precum și adevărul că de la fiziologie se ajunge la fiziopatologie. Cu tot numărul impresionant al detractorilor, răspândiți pe continent, cel al partizanilor lui Harvey crește de la o zi la alta, între ei afirmându-se și Descartes și naturalistul danez Arnisoeus, autor al: Experimenta nova anatomica (1654). La orizont, viitorul era deja de partea sa. Circulația limfatică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
poemului dramatic sau Primul Discurs, Discursul despre tragedie și mijloacele de a trata despre ea conform verosimilului sau necesarului sau Al Doilea Discurs, Discursul celor trei unități, de acțiune, de zi și de loc, sau Al Treilea Discurs 8. Răspunzând detractorilor săi, care îi reproșează că nu se conformează regulilor, el vorbește aici despre toate regulile scenei cu care s-a confruntat și expune soluțiile noi pe care a preferat să le aducă. Face aici, asupra teatrului său, un efort critic
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin abundența și lungimea lor, să dăuneze verosimilului vorbirii personajelor. Este mai bine ca în teatru să arăți decât să povestești. Toți autorii dramatici au afirmat acest lucru, chiar și Racine, la care povestirile abundă. În prima Prefață la Britannicus, detractorilor săi care îi reproșează că o readuce pe Junie pe scenă după moartea lui Britannicus, pentru a spune "în patru versuri destul de mișcătoare că trece pe la Octavie", în loc ca acest lucru să fie povestit de un alt personaj, Racine le
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la Alexandre, unde, pentru a închide gura adversarilor săi, el scoate în evidență faptul că tragedia sa este bine construită, pentru că scenele au legătură între ele, iar venirea fiecărui personaj este motivată cu grijă. Însă de ce anume se plâng ei [detractorii săi], dacă toate scenele mele sunt complete, dacă ele sunt în mod obligatoriu legate unele de altele, dacă toți actorii mei nu vin pe scenă fără să se știe motivul care îi aduce acolo și dacă, cu puține incidente și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
una nu este mai puțin dificil de făcut decât alta. Dorante Desigur, Doamnă; și dacă, în privința dificultății, ați adăuga un mai pentru comedie, poate că nu ați exagera". Dacă, în Critica Școlii femeilor, Molière, furios că este coborât de unii detractori la rangul de vulgar farsor, urmărește un scop polemic de netăgăduit, el se manifestă și în calitate de teoretician, dându-i comediei, care-și obține pentru prima dată recunoașterea, o poetică. Arătând, prin cuvintele pe care le spune aici Dorante, superioritatea comediei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un text novator care pregătește calea pentru dramă. În acest discurs, pronunțat în fața Academiei de la Madrid înainte de 1608, și publicat în 1609, Lope de Vega, care a produs deja patru sute douăzeci și patru de piese de teatru 2, își apără arta împotriva detractorilor care îi reproșează că se îndepărtează de Aristotel și îl somează să se justifice, condamnându-i fără drept de apel pe partizanii "artei noi". Această lucrare polemică, scrisă în strofe de endecasilabe, departe de a îmbrăca forma unui tratat, ia
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ziduri; și am crezut și mai cred că, în felul acesta, unitatea de loc era suficient păstrată." El se refugiază în spatele autorității lui Aristotel și a lui Horațiu, care nu au decis o asemenea regulă, pentru a se reabilita în fața detractorilor săi care îi reproșează o asemenea iregularitate. În ceea ce mă privește, adaugă el puțin mai încolo, negăsind în Poetica lui Aristotel, nici în cea a lui Horațiu preceptul clar, absolut și rațional al viguroasei unități de loc, mi-am făcut
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]