809 matches
-
temei pentru acasă. Se orientează discuția spre argumentarea imposibilității celor două personaje de a deveni un cuplu, se desprind concluziile din schița lecției privind atingerea idealului educațional (despre dramă singurătății). Se conturează tema pentru acasă 9 (despre personaje caracterizate prin dezagregarea personalității, influențând în mod nefast destinul lui Felix și al Otiliei). Pentru evaluare, se poate aplica următorul chestionar: alege un personaj preferat din românul studiat și ilustrează, cu argumente, de ce consideri că ar putea fi un model pentru tine. 4
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
tot mai numeroase. Decis, în fine, să iasă din complexul propriei inteligențe și a izolării aferente, Antoine încearcă mai multe soluții. Prima va fi beția sau alcoolismul, adică dezinhibarea în fața jocurilor omenești și chiar integrarea socială și, pe cale de consecință, dezagregarea eului profund și a conștiinței. După o documentare exhaustivă asupra alcoolului (care are mai multi adepți decât creștinismul), se lasă inițiat de barmanul alcoolic Léonard din Montreuil. Testul practic îl va aduce pe discipolul de ocazie în stare de comă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Petru Cimpoeșu aduce în arena romanului post-proustian insolitul concept de prezent etern, prin deposedarea violentă de improvizațiile trecutului și de impostura viitorului. Un prezent cu copertele rupte, anonim ca o carte fără coperte. Doar el poate mântui omenirea de forțele dezagregării care anticipă surmenajul materiei în întregul ei. Povestea Marelui Brigand ascultă de legile interne ale unei vaste construcții poematice, de ritmurile și tensiunile disputei pe viață și pe moarte ce scandează ultimele clipe ale grefierului și ale urbei din Abraxa
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a concettismelor, ciunismelor, parte integrantă a armamentariului de lexeme și stereotipii criante, patriotarde, ce asigură rezistența sarcarstică a cărțiii. Trecerea metropolei spre totalitarismul cu elanuri expansioniste se răsfrânge fidel în sintaxa prolixă și găunoasă a spiritului revanșard, direct proporțional cu dezagregarea moravurilor cetății pe fondul haosului istoric deja în mers. Tabăra de antrenament a recruților este o colonie penitenciară cu toată recuzita unui coșmar regizat de Membrii Gărzii. Pe care-l va trăi protagonistul romanului, Alexandru, un tânăr arhitect, menit să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
între elementele sistemului, apoi revine, pe un nivel superior faza cantitativă, aglomerînd noi elemente, care mai apoi vor cîștiga în calitate ș.a.m.d. Dacă evoluția aceasta în spirală nu continuă, sistemul stagnează, înregistrează disfuncționalități ce pot duce chiar la dezagregarea sau implozia lui. Acestea sunt așa-numitele dezeconomii de scară. Acest principiu de dezvoltare bazat pe alternanța cantitativ-calitativ este valabil și la nivel microși la nivel macroeconomic. Se ajunge astfel la celebrele cicluri de creștere, gen Kondratiev, Juglar ș.a. Dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
rezerve cu privire la nevoia de toleranță sunt sincer Îngrijorați de posibilitatea pervertirii unor valori morale perene. Într-adevăr, excesul de toleranță, asociat cu indulgența sau chiar cu indiferența, pasivitatea față de opinii sau acte reprobabile, poate genera dezordine și chiar dezagregare socială. Va trebui totuși să acceptăm pledoaria lui J.S. Mill, În Despre libertate (1859Ă, conform căreia „o toleranță largă este esențială pentru progresul social și științific, ca și pentru dezvoltarea morală și spirituală a individului.” Un fapt rămâne: cel puțin
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și care se întoarce pe insulă locuit de furia idealiștilor decepționați ; în fine, Aurélie, sora lui Matthieu, arheolog, figură luminoasă, deși devenită cinică prin forța lucidității. În jurul lor, o preafrumoasă Corsica, împărțită între ritualurile tradiționale, adesea sumbre și primitive, și dezagregarea contemporană, adusă de invazia turistică și dezvoltarea nesătulei societăți de consum. Lumea se năruie, dar nu înainte de a izbucni într-o ultimă, spectaculoasă înflorire, căci, împotriva tuturor așteptărilor, la început, cei doi prieteni reușesc să reînvie barul muribund, să reanime
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ferme, a coerenței interne și într-un portret contradictoriu, ce dezarmează orice rutină de cercetare. În acest sens, putem spune că postmodernismul se bucură de un succès de scandale, care s-a făcut remarcat mai ales printr-o retorică a dezagregării și rupturii decât printr-o "etică" a muncii de construcție. Cu toate acestea, un corpus semnificativ de lucrări și teorii s-a conturat de-a lungul timpului, demonstrând că dincolo de agon-ul dezbaterii inițiale, curentul are o substanță demnă de a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Costache se simte expus între murii conacului. Tensiunea epică devine de nesuportat, fiind completată de notațiile naratorului: "Ce groaznică spaimă de tăcere și de întuneric! Prezența mortului amplifica la nesfârșit întinderea tăcerii și adâncimea nopții". Mecanismele ordinii raționale intră în dezagregare: "Brumă avea impresia că dacă mortul va rămâne întins acolo, el nu se va mai putea clinti de lângă dânsul, va sta mereu cu ochii la cadavru, fascinat de acest trup pe care îl ucisese". Crima seduce prin aceea că-i
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
S. Antohi în Postfață). (12, nota 4, p. 467) Și pentru că americanii nu tradiția, ci viitorul îl prețuiesc (12, p. 290), au făcut din eros o obsesie care a cam golit atât viețile indivizilor, cât și cele ale comunităților, prin dezagregarea familiilor. În astfel de realități se manifestă nihilismul postbelic. Heidegger l-a suscitat și mai mult prin reflecțiile sale din Ființă și timp. Problematica nihilistă a fost extinsă atât prin concursul altor filosofi, cât și prin furibunda cursă a înarmărilor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
spre creșterea consumului, potrivit unei mai vechi doctrine economice, reformulată după grava criză bancară apărută la începutul anilor 2000, continuată cu încetinirea creșterii economice. S-au adăugat noi factori de slăbire a virtuților înscrise în "genetica" tradițiilor proprii. Parazitismul social, dezagregările multor familii, clanurile și bandele de cartier sunt firești pentru unii ideologi. Creșterea tensiunilor dintre oameni este vizibilă în frecventele sentimente de ură și dispreț, de rupturi intercomunitare și ale relațiilor dintre oameni, precum vecinătatea, solidaritatea, odihna, marile sărbători. În
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
existență hibridă, în interstiții, pe mai multe paliere, fie ca atitudine, fie ca atmosferă, având drept numitor comun estetismul. "Decadentismul se sprijină pe postulatul după care trăsăturile estetice socotite ca potrivite fazelor de decadență politică, fie un rafinament extrem însoțind dezagregarea structurilor formale aflate în uz, vin să marcheze sfârșitul secolului al XIX-lea"22. Însă, pentru a face distincția între decadentism și simbolism, și Rapetti a apelat la translatarea discuției în spațiul literaturii, utilizând concluziile în vederea delimitării celor două fenomene
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cele care apar pe acest ecran existențial nu întreține o relație conștientă cu un altul, de aici impresia de dezarticulare universală a șuvoiului uman, "de chaosmos" transportat în sfera unei viziuni de un pesimism crud, o viziune deziluzionată, sumbră. Această dezagregare a umanității elimină orice posibilitate de recuperare metafizică a principiului ordonator. Ca într-un vis, fără conștiință în act, omul traversează cele trei vârste spre un deznodământ implacabil. Cele trei vârste ale omului (1905) a pictorului vienez va preciza mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Victoria luminii asupra întunericului". Nu Adevărul, Dreptatea și Legea guvernează lumea, ci manifestarea oarbă a instinctelor, proiectul aulic al unui imperiu guvernat sub egida primatului rațiunii lasă loc unui tumult al forțelor anarhice care animă lumea politică și care vestește dezagregarea imperiului. Klimt realizează o deplasare a atenției "de la ethosul public la pathosul personal"103. Medicina nu a reușit să vindece moartea, Filozofia nu a oferit răspunsul la întrebările esențiale, iar Justiția nu a reușit decât să pedepsească fără să îndrepte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
indivizi, cea a femeilor voluntare din literatura română. Dacă examinăm structura prozei contemporane, în comparație cu cea modernă, putem observa cum rolul jucat de personaj se coordonează cu mutațiile apărute în structura discursului epic, cu repercursiuni în planul denominației narative. Concomitent cu "dezagregarea" ansamblului epic, are loc "moartea eroului" și "dispariția autorului"186. Ca urmare, asistăm la subminarea rolului identificator al numelor proprii. Totul se întemeiază pe răsturnări intenționate ale identificării, realizate prin atribuirea mai multor nume pentru unul și același personaj, prin
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
singurii posesori ai aurului pămîntului, adevărata putere va trece în mîinile noastre." Rămîne totuși de pus în aplicare o ultimă strategie, extrem de complexă, pe care oamenii Complotului au învățat cu toții s-o utilizeze: aceea a corupției, a degradării moravurilor, a dezagregării sistematice a tradițiilor sociale și a valorilor morale. Copilul, mai ales atunci cînd aparține categoriilor dominante ale corpului social, constituie, în mod evident, obiectivul privilegiat. Se va încerca nu numai să se acționeze asupra inteligenței sale, asupra lecturilor, a modului
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cel al Revoluției salvatoare sau al Complotului malefic. Toate sistemele metodologice cărora am încercat să le definim structurile se alătură direct fenomenelor de criză, cum sînt accelerarea bruscă a procesului evolutiv al istoriei, rupturile brutale din mediul cultural sau social, dezagregarea mecanismelor de solidaritate și de complementaritate ce ordonează viața colectivă. Toate aceste sisteme se referă la situații de vacuitate, de neliniște, la spaime sau la contestații. În mod constant, analiza tinde să ne aducă din nou la ceea ce Durkheim numea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unui "pietism (misticism) neștiințific, separatist". Sarcina catolicismului este să combată ambele tendințe, mai ales pe prima, reintroducând conceptul de autoritate în sens ecleziastic, politic și științific, împotriva oricărei îndoieli sau protest, vechi sau noi"35. Nihilismul este identificat aici cu dezagregarea "adevărurilor sacre", așadar cu distrugerea normelor și regulilor tradiționale care funcționau ca principii ale coeziunii sociale. Originea unui astfel de nihilism este detectată în exercitarea necontrolată a raționalității științei. În prelegerea academică inaugurală din 1826, această accepție a termenului va
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sale derivate în parte din teama de cunoaștere, în parte din disprețul pentru cunoaștere"36. Nihilismul și obscurantismul, considerate pe rând drept consecințe ale folosirii prea libere sau prea reținute a rațiunii, sunt stigmatizate sever ca simptome ale degenerării și dezagregării vieții religioase, sociale și civile. Chiar și în acest text programatic Baader consideră că trebuie intervenit împotriva tendințelor "nihiliste" prezente în societate, și că forța capabilă să le țină piept este catolicismul: acesta trebuie să se organizeze, încercând să le
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
motive despre décadence acumulat prin intermediul explorării literaturii franceze urmând călăuzirea "psihologică" al lui Bourget. Un motiv, mai cu seamă, pare să-l fi impresionat pe Nietzsche: cel potrivit căruia această décadence este caracterizată prin descompunerea fiziologică a organismului și prin dezagregarea părților care se desprind de întreg și devin independente. Deja într-o scurtă însemnare din iarna 1883-1884 Nietzsche își notează teza centrală a lui Bourget: Stil al decadenței la Wagner: doar fraza devine suverană, subordonarea și coordonarea devin întâmplătoare 79
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ca noi, se înțelege, nu disprețuiește, ci definește 81. Doi ani mai târziu, în Cazul Wagner, Nietzsche abordează încă o dată teoria decadenței, dându-i de acum o formă definitivă, preluând de la Bourget analogia dintre decadența literară și decadența socială, dintre dezagregarea întregului unui text și dizolvarea societății în ansamblu. Numai că, în ciuda declarațiilor de intenție décadence fiind "un cuvânt care (...) nu disprețuiește, ci definește" el nu observă decadența cu neutralitate detașată, ci i se opune categoric. De aceea, pe de o
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
mai rezidă în întreg. Cuvântul devine suveran și face un salt în afara frazei, fraza uzurpă și ascunde sensul paginii, pagina prinde viață pe seama întregului, întregul nu mai este întreg. Dar aceasta este alegoria oricărui stil de décadence: mereu anarhie atomistă, dezagregare a voinței, "libertate a individului", sau pentru a folosi limbajul moralei extins la teoria politică, "drepturi egale pentru toți". Viața, vitalitatea statornică, vibrația și exuberanța vieții, întâlnite în cele mai mici organisme, și restul sărăcit de viață. Pretutindeni paralizie, durere
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cea a lui Bourget solicită gândirea nietzscheană. Cu aceste trei scrisori, se încheagă unul dintre motivele călăuzitoare ale propriei gândiri pe care Nietzsche îl surprinsese de multă vreme în sentența "Dumnezeu a murit" și care s-a contopit cu diagnosticarea dezagregării valorilor supreme și cu recunoașterea dinamicii istoriei Occidentului interpretată ca decadență, ca istorie a platonism-nihilismului. Încă din tinerețe (1870) Nietzsche a recuperat motivul "morții lui Dumnezeu" din afirmația, redată în De defectu oraculorum de Plutarh, potrivit căreia "marele Pan a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și patologiile creativității artistice, în sfârșit depășirea nihilismului prin intermediul existenței experimentale a artistului. Încă și mai grăitor, în istoria posterității lui Nietzsche, este exemplul lui Hermann Broch. Opera sa literară, nutrită, după cum se știe, de o articulată reflecție filozofică asupra "dezagregării valorilor" (Zerfall der Werte) nu poate fi gândită fără teoretizarea nietzscheană a nihilismului. Chiar dacă se distanțează net de această poziție, Broch recunoaște că Nietzsche are dreptate să adopte decadența valorilor ca o cheie de boltă pentru înțelegerea crizei contemporane, reproșându
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ale misticismului, pe de alta. Iată de ce, atunci când în receptarea învățăturii heideggeriene urmăm una dintre perspective, ne vedem confruntați cu problemele pe care cealaltă le deschide. Radicalizarea interogării filozofice, care investește și consumă totul, determină pe de o parte accelerarea dezagregării, potențarea nihilismului. Pe de alta, când o asemenea dezagregare are loc, gândirea se deschide așteptării a ceea ce este întru totul altceva, a ceea ce se se află în mod radical dincolo de ceea ce a fost dezagregat. Deconstrucția conceptelor și teoremelor filozofiei tradiționale
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]