652 matches
-
O, de-atâta de departe, din a timpului pierzare, Din adâncul dus în urmă, din adâncul infinit, Mai privesc printre troiene jocul vântului cernit, Dezgolind din vremea dusă, câte-un colț cețos de zare... Aud glasuri vehemente, care dreptul lor și-l strigă Ca și cum ar fi stăpânii, sau urmașii unor nume, Uitând că sunt trecători și că pe această lume, Din imensul lanț al vieții
DE UNDE VIN?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83777_a_85102]
-
sfârtecat de-o schijă, Lăsă să se vadă poza unei fete, Ce nevinovată și fără vreo grijă Își exprima parcă, veșnice regrete... Ninge crini de gheață peste frontul morții, Albul vrând să-ngroape nebunia hâdă, Retezat-o țeastă, ironia sorții, Dezgolindu-și dinții, a-nceput să râdă...
FRONTUL MOR?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83798_a_85123]
-
Încadrau Într-un interval de zece ani, cam Între douăzeci și ceva și treizeci și ceva și În mod evident nici unul nu era pentru prima oară aici. Femeile erau Înalte, slabe și foarte În largul lor În hainele ce le dezgoleau coapsele și În decolteurile ample, dar fără a fi deloc vulgare. Bărbații dansau alături de ele, mișcându-și mâinile pe șolduri, spate și umeri, fără să transpire, având grijă ca niciodată paharul unei fete să nu rămână gol. Nu semăna deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
își supse slăninile, trecu prin ușile de la salon și începu să se dezbrace. Audrey intră și ea și, văzând cearșafurile roz de satin, cuvertura roz și garguii de broderie roz pe post de preșuri de picioare, pufni în râs. Se dezgoli cu un singur clic al închizătorii rochiei. Când sânii ei săltară liberi, Buzz simți că i se înmoaie genunchii. Audrey se apropie de el, îi scoase cravata, îi descheie nasturii de la cămașă și îi descheie cureaua. Buzz își scoase pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de fotografii, se dădu puțin în spate se uită și cugetă. O creatură durdulie, cu picioare scurte, ochi ca mărgelele și o blană groasă, ca să suporte frigul. O coadă de pisică, un bot scurt și ascuțit, unghii ascuțite, dinți fioroși, dezgoliți în fața aparatului de fotografiat. Un copil urât, care știe că e urât și se revanșează făcându-le rău oamenilor, căci pe ei îi învinovățește că l-au făcut să devină ceea ce este. Imagini fulgurante, în timp ce animalul și apartamentul de la 2307
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi trase un picior, pentru noroc. O duse pe leoaică în dormitorul din față și încercă să stingă lumină. Audrey îl prinse de mână. — Las-o. Vreau să te văd. Buzz se dezbrăcă, așezându-se pe marginea patului. Audrey se dezgoli încet, apoi sări pe el. Se sărutară de zece ori mai lung decât de obicei și lungiră tot ceea ce făcuseră vreodată împreună. Buzz intră în ea rapid, dar se mișcă foarte încet. Ea își cambră fesele mai tare decât prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
concesie civilizației europene și-a mai domolit stuful cu un pieptene și dă cu pudră Rachel de proastă calitate. Mini își închipui peste tenul sarbăd al lui Mika-Le praful acelui ciment gălbui; linia pătrată a frunței, pe care pieptenele o dezgolea din vîlvoiui negru al părului, și ochii de chihlimbar mat, liberi ca locul suspect dezvelit din adăpostul stuhului. . . Văzu apoi pe aceeași Mika-Le cu pălăria pe spate și pardesiul cenușiu, dar șterse din minte aspectele variabile și o păstră, rigid
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
focul stins al celui vechi îndemn... Sub zări o stare tristă groaznic geme, răsună-n nopți fragile de blestem. Dorinți, în rit de muguri ne adună pe urmele lăsate-n bronzul viu, și-amar topiți de sete până-n humă mai dezgolim un cer pentru pustiu. Ne prindem în tăceri ca depărtarea, când plânsul a uitat să ne mai doară. Nisipul din clepsidră arde zarea... fugare clipe-n clopote de ceară. Tot mai vioi himerele ne sapă altare opaline-n flori de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Iacov? Nu este oare Samaria? Și care este păcatul lui Iuda? Nu este Ierusalimul?... 6. De aceea, voi preface Samaria întrun morman de pietre pe cîmp, întrun loc de sădit vie; îi voi prăvăli pietrele în vale, și-i voi dezgoli temeliile. 7. Toate chipurile ei cioplite vor fi sfărîmate, toate plățile ei de curvă vor fi arse în foc, și-i voi pustii toți idolii: căci din plăți de curvă i-a adunat, și în plăți de curvă se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
are ce rău să-ți facă, nu? Poate că asta o să te transforme într-o fantomă bună. În timp ce mă urc în pat, mă încurc în cămașa de noapte. — Jos, jos cu aia. Împăratul arată cu degetul spre cămașa mea. Îmi dezgolesc trupul cu jenă. Ce piesă ciudată în care să joci un rol! — Era o poveste despre împăratul Yuan Ti din dinastia Han. Timbrul Majestății Sale e cald și încărcat cu energie: Ca și mine, deținea mii de concubine pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Katsuyori căzu înainte, una dintre servitoare începu să le încurajeze pe cele rămase în urmă: — Doamna noastră a plecat înainte. Nici una dintre noi nu trebuie să întârzie în a o însoți pe drumul morții. Cu aceste cuvinte, femeia își dezgoli gâtul și căzu de propriului ei pumnal. — E timpul... Plângând și strigându-se unele pe altele, cele cincizeci de femei rămase se împrăștiară curând ca florile dintr-o grădină răvășită de furtună, iarna. Zăceau pe o parte sau cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ionel revine vineri la consult. Acum, să intre Vlădescu Dragoș. Ușa deschisă inchisa, a intrat Vlădescu Dragoș: nepoata lui Gulliver. Fața enormă, dospită, rotundă, umedă. Gura mare, roșie, ochii holbați. Părul cânepă, strâns în coc. Fusta trasă sus, peste burtă, dezgolind coloanele abundente ale picioarelor albe și umflate. Sandale, laba piciorului imensă. Piciorul, un corp în sine, independent. — Dumneata? — Pentru soț, Vlădescu Dragoș. Doctorul Marga caută dosarul Vlădescu Dragoș, îl găsește, se adâncește în lectură, ridică în sfârșit ochelarii din hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
au oprit pe mine. Mai vreți și altceva? întreabă pe un ton iritat, dând la vedere niște dinți cu strungăreață mare, când vede că nu mă dau dus. Cum se săltase pe scaun, exact în dreptul feței mele i s-a dezgolit o fâșie de spate bronzat, între bluză și pantalon. Nu, îmi iau eu inima-n dinți, voiam numai să știu cum e programul tău, ca să mai vin să cumpăr când ești tu. Păi aici mă găsiți tot timpu’, ce, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Un salut scumpei noastre Doamne Mao Jiang Ching! Scena e măreață, dar actrița Jiang Ching izbucnește deodată în hohote de plâns. Plouă de trei zile. Burnița seamănă cu niște lacrimi care picură din cer. E o toamnă neobișnuită. Becurile electrice dezgolite din anticul oraș Kai-feng din provincia Hebei tremură în vânt ca niște ochi de fantomă. Ochii vicepreședintelui Liu sunt închiși de zile în șir. A împlinit șaptezeci de ani în închisoare. A făcut un infarct, suferă de hipertensiune, complicații ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că un bulgère de zèpadè, care, luând-o la vale, crește în volum, dobândind o consistențè amenințètoare, provocând declanșarea unei avalanșe totale, fècând că blocuri uriașe de imense cantitèți de zèpadè și de gheațè sè se desprindè de pe sufletul meu, dezgolindu-l și, desprinzându-se de mine, se prèbușesc într-un vuiet asurzitor, Oare de ce cuvintele lui Ilarie, deși nu au o legèturè directè cu mine însumi, m-au tulburat în asemenea mèsurè? Dintr-un compartiment uitat și izolat al sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
carnetul de conducere, dar, Nu te intrebi de ce te-am chemat, Matei? se așeazè că o studentè timidè în primul rând de bènci din amfiteatru, eu luptându-mè cu dorința lèuntricè de a îngenunchea și de a-i sèruta acele porțiuni dezgolite dintre carâmbul înalt al cizmelor și marginile fustei, Plec în America! o anunț de sus, de la catedrè, unde tocmai închideam fermoarul genții cu laptop-ul, în semiobscuritatea din amfiteatru îi ghicesc tulburarea adâncè, Te-ai decis? Când? Aștept actele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Maria, descoperită de părul greu, strâns la ceafă, și conturul sânilor ascuțiți prin bluza roz, vaporoasă. I se părea indecent că se lăsa privită, așa, arcuită deasupra clapelor albe și negre, toți mușchii zbătându-i-se, orbește. I-ar fi dezgolit trupul firav și ar fi intrat lent, exasperant de lent În ea, până când se va arcui, febrilă, mușchii ei se vor zbate, ritmic, iar el o va pândi printre gene, așteptând să recunoască pe fața tot mai străină eliberarea printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
noi nu-l va putea vedea. — Trebuia să te fi gândit la asta înainte de-a aduce străini în tabăra mea. Sub văl, buzele lui Mubarrak schițară un zâmbet ușor: — Atunci încă nu plouase, răspunse și apoi, foarte încet, își dezgoli takuba, eliberând oțelul strălucitor din teaca de piele cu lucrătură în relief. Mă rog ca moartea ta să nu dezlănțuie un război între triburi, adăugă. Nimeni în afară de noi nu trebuie să plătească pentru greșelile noastre. — Așa să fie, răspunse Gacel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu seamă pentru a arăta - fala manelelor, a sârbelor și a hip-hopului dezlănțuit, după blocuri suntem noi care vă facem pe voi, cu fala mobilelor și a lanțurilor de aur de la gât, urechile și nările străpunse de belciugele cerceilor, buricele dezgolite sub blugii căzuți sub pântece și lăsând la vedere pântece și fese semețe, umeri și sâni printre șorturi multicolore și bermude și fuste până-n gaura curului și chiloți cu ața-n cur, preumblându-se și defilând prin lumina vitrinelor încărcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
iar ea mi-o scutură atât de zdravăn, că am văzut stele verzi. Unghiile erau cu siguranță veritabile. Nimic altceva n-ar fi putut rezista la intensitatea aia. — ăăă, ați dori o ceașcă de ceai? am Întrebat eu. Ea râse, dezgolind o dantură sinistră În perfecțiunea ei. — Îmi place la nebunie! Cât de englezesc! Nu, mersi mult. E corect? Adică, așa trebuie să răspund? — Mda, ăăă, oarecum... — Acolo dormi? observă ea, arătând către platforma suspendată aflată În celălalt capăt al camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
părul strâns În codițe și purtând rochii ieftine cu paiete. Cea mai Îndrăzneață avea mănuși lungi și albe și o rochie roșie, lungă până la glezne și decoltată, de pe care nu lipseau desigur paietele. Pe sub fustele scurte, picioarele Însoțitoarelor ei erau dezgolite, dar pielea le era ca de găină. Pereții și podeaua de piatră erau umede și neîncălzite. Pe măsură ce se mai strângea lume, locul avea să se Încălzească, dar, până atunci, fetelor le-ar fi prins bine câte o pereche de dresuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bucuria de a mă fi primit. Apoi, după ce păstră câteva momente de tăcere, se apucă, dintr-odată, sub ochii mei uluiți, să-și descheie copcile corsajului. Am roșit, mi-am Întors privirea, dar mă trase spre ea. Umerii Îi erau dezgoliți, ca și sânii. Prin cuvânt și prin gest, mă invita să sug. Cele două fiice pufneau pe ascuns, dar chipul mamei exprima gravitatea sacrificiilor rituale. Așezându-mi buzele, cu cea mai mare pudoare de pe lume, pe un sfârc, apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
noi ne-am depărtat îndată de ceilalți și ne-am pitit în lanul de grâu din apropiere, în speranța că o vom vedea pe Lea cum își pune costumul de baie. Bărbații și-au împins mașinile, care cum au putut, dezgolind funduri dolofane, femeile au deschis mai întâi umbrelele de soare, prichindeii și câinii s-au dus fuguța la plopi ca să facă pipi, câteva fete au alergat la râu chicotind, au încercat apa, să vadă cât e de caldă, au umflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de generozitate față de timpul care se scurge, față de anii care cresc unul peste altul, formând un turn înalt; Noga este tot timpul dezamăgită, de ce se prăbușește, de ce orice turn se prăbușește în cele din urmă? Pe pânza din fața mea se dezgolea căldura aceea dureroasă clipind înspre mine, cu ochii ei portocalii, mușcându-mă de sfârcuri, iar el mângâia pânza, cu buzele strânse, recompunându-le cu pensula lui, două puncte de culoare, accentuându-mi cu încăpățânare pelvisul, incendiind părul pubian, vopselele curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mama drogurilor, înțelegi? Rotocoalele goale ale burții ei încep să tremure pe sub halat de atâta râs, apoi îmi face cu mâna în timp ce plec, aștept liftul și o privesc surprinsă cu coada ochiului, aproape cu invidie, cum își pune un picior dezgolit peste altul, scoțând fum în fața copilului pe care îl va părăsi mâine, poate că ea este aceea care are dreptate, poate că mâine la ora asta se va întinde pe salteaua ei puturoasă și va fi regina lumii. Capitolul doisprezecetc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]