567 matches
-
să convingă pe toată lumea, dar până una alta, mie îmi convine să cred că mă plimb uneori cu două dintre exemplarele "cîinelui originar" prin splendidul cartier de vile din Handschusheim. Străzile sânt pustii la ora aceea, în schimb ferestrele sânt dezgolite, anume pentru a deschide casele către exterior și a lăsa totodată să se vadă, ca printr-o enormă vitrină, interiorul luxos al camerelor. Stăpânii caselor aproape că te invită să le privești bogăția, lămpile sofisticate, tablourile imense, căminele din faianță
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Julius se uita la Vilma parcă cerînd ajutor, nu reușea să-și revină. Se uita cînd la scîndurile de pe jos pe care le murdărise, cînd la Vilma, cînd la Nilda care continua să-și alăpteze copilul, cu sînul uriaș complet dezgolit. Vilma tăbărî asupra Nildei, aducîndu-i o mulțime de acuzații grave și Sălbatica Îi spuse: „Așteaptă să termin de alăptat copilul, că te omor“. Din fericire, tocmai atunci intră Celso, anunțîndu-i că un tînăr pe nume Palomino venise pentru injecții. Vilma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fixez un reper și să nu torn alături. E un mic truc folositor. Din cauza cicatricii mele, nu i-am agreat niciodată pe frizeri. Mă umileam singur spunîndu-le: „Atenție, nu dezgoliți tîmplele!“, dar, cînd Îmi Înapoiau ochelarii, Îmi descopeream cicatricea artistic dezgolită. Asta e una din problemele pe care le pune miopia: nu poți supraveghea ce fac frizerii cînd te tund. Moda părului lung a sosit prea tîrziu. Avusesem deja timp să sufăr la școală, unde În mod inevitabil, an de an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
supus la tortură pe cruce pe deplin și absolut după legea naturii. În tablou acest chip este teribil de desfigurat din cauza loviturilor, este tumefiat, cu vânătăi îngrozitor de umflate și însângerate, ochii îi sunt deschiși, cu pupilele încrucișate; albul ochilor, mare, dezgolit, strălucește cu o reflexie moartă, sticloasă. Dar, ciudat, privind cadavrul acestui om chinuit, ți se iscă în suflet o întrebare specială și curioasă: dacă toți ucenicii lui au văzut un cadavru exact ca acesta (și negreșit trebuia să fie exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ușor o mână în aer, apoi o lasă să cadă, in decis, înapoi pe masă. — Mă întreb dacă nu a venit momentul... — Ce moment, stăpâne? Bătrânul principe repede bărbia înainte și își mozolește preț de câteva clipe gingiile în parte dezgolite. Rostește apoi tărăgănat: — Ne-ar trebui un procurator pentru probleme econo mice... Trasează șovăielnic cu degetul un triunghi pe masă. — La bază, sunt procuratorii fiscali, deasupra lor - procura torii generali pe provincii, iar aici... Ezită, după care ciocăne insistent: — Aici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trădare prin transmitere de secrete. De fiecare dată când mă gândesc la anchetarea domnului Răceanu, în fața ochilor îmi apare, invariabil, imaginea unui pom aflat chiar în fața ferestrei camerei în care ne întâlneam. În prima zi a lui februarie, cu ramurile dezgolite mișcate ușor de un vânt ce anunța parcă primăvara, apoi încărcate, pe rând, de zăpadă, flori, frunze și fructe.... Ancheta începea în jurul orelor 10-11, fiecare având în față câte o cafea și o băutură răcoritoare, iar la prânz făceam o
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
-i așteptat cu masa pusă jos. - Istalan’ ’i de-a’ lor!, anunță Maxim. Da’ mai du-ti-n chizda mă-ti, ciolovecule!, ’nghițâ-ț-ai stèua di pi coadî! Fumeile chirăie, chiuie - de râs. Ileana - văd bine de tot - Își arată dinapoiurile dezgolite; alb-alb, geamăn. Mama coboară scările școlii, vine Încoace: - Doar ți-am spus să intri-n casă! Doar mi-a spus. Dar nu intru - doar. Dealtfel, mama se oprește În mijlocul curții și Înalță capul. Crește vuiet. Ridică și mama o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
atletă... dacă n-ar fi fost atît de alb. Se putea afirma că Înclinația LUI pentru spate, care l-a determinat să excludă și asemenea picioare, ținea de apucăturile lui bizare. Fără Îndoială pricepută În meserie, Își lăsa piciorul lung dezgolit, bătînd ritmul melodiei În bar cu sandaua ce-i atîrna de vîrful degetelor. — Barman, cronometrează ! Eu beau un gin cu sifon. Încerc să fiu ponderată. — Domnul Nemuro mi te-a recomandat călduros. — Ce ? Cine-i ăsta ? — Cred că-l cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
noastră din cauza zidului imaginar pe care-l ridicase muzica Între noi. — Să-l dau mai Încet? — Nu-i nevoie. E mai bine așa. Fata rîse ironic. Își puse amîndouă mîinile pe tejghea se trase puțin Înapoi și ridicîndu-și mult piciorul dezgolit, și-l petrecu peste celălalt. Coapsa ei groasă și scînteietoare umplu complet spațiul dintre bar și scaun. Lăsîndu-și greutatea În mîna cu care ținea paharul, se Întoarse spre mine mult, reducînd la jumătate distanța dintre noi doi. — Clientul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
români, descoperiți ca fiind colaboratori ai Securității comuniste, apar într-o postură șoc pentru doi oameni serioși: sunt goi. Bineînțeles că nu este vorba de corpurile reale ale celor doi, ci de prelucrări care fixează chipul acestora pe alte corpuri dezgolite. Impactul asupra publicului devine maximal. Imaginile prelucrate au farmecul lor, dar aceste posibilități de utilizare și de transformare pot conduce și la abuzuri. Astfel de articole au contribuit la căderea Monei Muscă cu două poziții în topul încrederii publice, de pe
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
pe vârful picioarelor, îngândurată. Împinse cu mare grijă ușa dormitorului de alături și deschise ochii mari să admire priveliștea din fața ei. Pe pat, în curmeziș, cu brațele și picioarele desfăcute larg, de parcă se așezase pe nisip la plajă, Daniela dormea dezgolită. Cearșaful era împins la marginea patului, aproape făcut sul, mototolit, ca de obicei. În partea opusă a camerei, ghemuită pe un fotoliu, confortabil de altfel, dormea adânc doamna Lucreția, cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
De dimineață o văzuse pe Ioana, femeia de serviciu de la birouri, o brunetă mică și foarte vorbăreață, picotea pe un hârb de scaun, la WC-uri. Ședea cu tâmpla rezemată de perete, cu un picior împins în față, cu genunchiul dezgolit, cu celălalt flexat sub scaun, cu laba întoarsă, lăsând să se vadă o gaură în talpa ghetelor cutate și jerpelite de atâta purtat, cu mâinile atârnând moi în poale. Nu se trezi decât atunci când apa se dezlănțui cu zgomot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până la ușa biroului. Nu era prima oară când femeia îi povestea cu lux de amănunte secvențe picante din viața ei de familie. Dar în ziua aceea, amestecul acela de soare ce promitea și întărâta speranțele, mirosul de clor, genunchiul Mariei dezgolit, mâinile desfăcute în poală, relaxate ca după un efort teribil, oglinda jupuită, pereții vopsiți de un verde catran, toate îi creaseră o senzație nelămurită de silă, un gen de irascibilitate tulbure, se gândea cu dezgust la toate aceste stereotipii, viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mulți oameni. Își întinse cearceaful. Îi trebuise puțin curaj ca să-și tragă peste cap rochia de plajă. O împături, o așeză peste coșul din papură. Apoi se întinse pe spate. Avea pielea foarte albă, i se părea că este impudică, dezgolită așa. Curând constată că nu-i era frig. Soarele avea suficientă putere ca să o încălzească. Când, după o vreme, își așeză mâna pe abdomen, constată că pielea i se încălzise, parcă nu-i mai aparținea. Se ridică, privi în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
depășesc tot ce ne-am fi putut imagina despre capacitățile ființei umane. Singurul nostru noroc e că războiul a transformat popoarele În frați. Ajunge!, răsună sloganul solemn În parlamentele de pe Întreg globul. Confruntați cu un astfel de adevăr, suntem cu toții dezgoliți, ca În prima zi a genezei. Trebuie să ne maturizăm și să ne transformăm Într-o comunitate adultă, unde fiecare membru să fie respectat, indiferent de orientare. Institutul meu vrea să contribuie la această misiune onorabilă. El susține același principiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nimic de-a face cu organele sale genitale. Acum că sunt pe care de a aduna ultimele mele impresii, ultima mea speranță e În intuiția lui Groethe, pentru care n-a fost niciodată acceptat: anume, că adevărul nu trebuie totdeauna dezgolit. Există multe lucruri care mă deranjează În legătură cu povestea asta - detalii pe care nu le Înțeleg, circumstanțe care mi-au rămas obscure. Mult timp am presupus că totul se lega Într-un mod misterios, dar, până la urmă, evident. Tot ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se prinse În bucla furtunului dintre rezervorul de aer și cască. Ajunse cu mâna la spatele propriei căști și, un moment groaznic, avu senzația că trupul mai avea viață În el. Apoi cizma Îi rămase În mână și un picior dezgolit - carne cenușie, unghii purpurii - Îi lovi vizorul căștii. Avu un acces de greață care trecu rapid. Norman văzuse prea multe accidente aviatice ca să-l mai impresioneze așa ceva. Dădu drumul cizmei și o privi cum cade Înspre Beth. Trase de piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și, când nu mai putu să suporte, deschise ochii și văzu masa de carne albă zvârcolindu-se, Încolăcindu-se cu capetele mici și limbile bifurcate pulsând. Închise din nou ochii. Simți un șarpe târându-se pe cracul costumului, Înspre pielea dezgolită. — Nu mișca, Norman. . . Era Beth. I se simțea tensiunea din voce. Privi În sus, dar nu-i văzu decât umbra. O auzi spunând: — Of, Doamne, ce oră o fi? Și se gândi: „La dracu cu ora, cui Îi păsa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
făceam. Are dreptate cine cântă că În scăfârlia care În ea intră puțin, tot puțin și rămâne; nici până azi nu pot să uit buchernițele care don Wenceslao punea să le zgârie pe hârtie. Copertele iera cu niște purie petroase, dezgolite și multicolorate, și se chema Grădina parfumată, Spionul chinez, Hermafroditul dă Antonio Panormitano, Kama-Sutra și / sau Ananga-Ranga, Pălăriile melancolice, opere dă Elefantis și dă Arhiepiscopu dă Benevento. Nici că s-a mai pomenitără așa șozuri, mandea nu sunt un puritar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe dinlăuntrul lucrurilor și nu rămîi decît cu coaja, cu povestea. Mai vorbim noi, mai vorbim." Și a țîșnit pe ușă dintr-un salt, fără să mai bocăne pe mozaicul roșcat ce dădea o oarecare căldură holului înalt, cu pereți dezgoliți, doar pendula ticăind semn de viață, semn de moarte. Apoi, prințul l-a chemat destul de des la Vilă, se plictisea, putea să-și închipuie asta încă din ziua cînd a luat hotărîrea de a rămîne iarna în Vladia, și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi înlăturat cu o mistrie înțeleaptă și inteligentă, în fața ochilor ar apărea un ceva de neînțeles, care, poate, n-ar mai aduce aminte nimănui de palatul știut. Ar fi o alcătuire bizară cu grinzi, piloane de rezistență, arcuri de boltă dezgolite, fundații turnate după o regulă indiferentă la obișnuința ochiului nostru, ar rămîne un schelet fără grație, fără nici un fel de simetrie și ordine, atît de plăcute omului doritor de liniște și siguranță, aflat la limita rezistenței, din care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Era cu adevărat minunată, ochii albaștri, de un albastru închis, dens, străluceau de parcă ar fi băut un pahar de vin înainte, purta o rochie din catifea neagră, nu prea complicată, dar îndeajuns de provocatoare ca să poată observa albeața pieptului cam dezgolit. În acea clipă i-a părut foarte rău că n-a venit eu niște flori, ar fi trebuit măcar să rupă cîteva în drum, măcar niște liliac, era destul aplecat peste gard chiar din curtea Vilei, s-a fîstîcit și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
recunoaște chiar din depărtare. Și asta pentru că la japonezi, oricât de albi ar fi, se poate observa întotdeauna o nuanță întunecată în culoarea lor albă. Aceste femei își acoperiseră, în plus, cu straturi groase de pudră albă, toate părțile corpului dezgolite, de la spate până la brațe și subsuori, pentru a nu rămâne în urma străinilor. Și totuși pudra nu reușea să le acopere colorația întunecată care persista în esența pielii. Ea își făcea simțită prezența, așa cum se face vizibilă o murdărie pe fundul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
poate... poate doar dacă rămâi aici“. S-a întins o clipă pe spate cât să deschidă un aparat de radio portativ și sânii mici i-au țâșnit prin țesătura rochiei. L-a privit din nou, mâna lui rămăsese pe genunchiul dezgolit, a atins-o cu vârfurile degetelor murmurând câteva vorbe ininteligibile, poate în ungurește. N-au mai vorbit, cât și-a băut cafeaua. Apoi reîncepu să-i povestească, dar Andrei Vlădescu nu se mai gândea deloc la ce-i spune, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
alungat din Olimp... Glasul de înger... Cântecele despre iubiri vinovate și doruri rătăcite... În fața lui stătea acum chiar acel prince charmant. Venea spre el. Sau, cel puțin, așa a crezut în primul moment. Aceeași privire luminând printre gene... Același piept dezgolit, frumos, atât de frumos... Aceleași plete arzând cu flăcări negre pe umerii lui... ― C’est toi, mon cher? C’est toi, vraiment? Oh, mon cher!șopti, cu totul transfigurat de surpriză, Ledoulx. Cuvintele răzbeau singure. Treceau, năvăleau dincolo de orice barieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]