546 matches
-
albului buhăit, un funcționar, un biet om de paie al acestei lumi, un șobolan În cămașă, iute ca un șobolan cînd e vorba să-și caute adăpost, la fel de iute cînd e vorba să ucidă fără riscuri, cu dinții de șobolan dezgoliți, Înaintează cu același mers tîrșîit ca și protectorul său - slujitor servil al groazei, sprijin de nădejde al crimei - ivindu-se cu dinții de șobolan dezgoliți, cu fața albă ca ceara crispată de frică și de plăcerea lașului de a ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
caute adăpost, la fel de iute cînd e vorba să ucidă fără riscuri, cu dinții de șobolan dezgoliți, Înaintează cu același mers tîrșîit ca și protectorul său - slujitor servil al groazei, sprijin de nădejde al crimei - ivindu-se cu dinții de șobolan dezgoliți, cu fața albă ca ceara crispată de frică și de plăcerea lașului de a ucide fără milă și pedeapsă, În timp ce soarele scînteiază necruțător pe butonii manșetelor scrobite și licărește stins pe butoiul pistolului automat albastru, pe care-l strînge În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-mi permit să profit de sentimentele bune pe care le ai față de mine. Într-un fel, era puțin cam târziu. Femeia își dezbrăcase deja ciudata cămașă bărbătească, dând la iveală un veșmânt transparent și jumătatea de sus a doi sâni dezgoliți. Lucrul acesta deveni și mai evident și mai intim, deoarece, după ce el vorbi, ea se întoarse și se postă cu fața la el. Era dificil să-ți dai seama, după expresia feței ei și după poziția ușor înclinată înainte a corpului, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
semne, Corto este martorul ce contemplă viața care se naște din neînțelegeri și ură. Între aliați și germani, Corto nu dorește să aleagă o tabără. El este piratul solitar căruia îi repugnă fidelitatea față de o cauză în spatele căreia intuiește rapacitatea dezgolită a statelor. Din marginea în care se instalează, Corto este aliatul celor care încearcă să treacă prin acest vârtej al lumii ieșite din țâțâni. Textul din 1967 se organizează în jurul acestui Pacific care adună, ca pe o scenă shakespeariană lichidă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dureros. —Uite. Avea lângă el un prosop a cărui margine era îmbibată cu apă. Îl răsuci și îl puse pe ceafa lui Maggie. Mai întâi totuși trebui să-i ridice părul, în așa fel încât ceafa să-i fie neacoperită, dezgolită. Își simți trupul înregistrând confuzia și, în același timp, o durere și un fior de dorință revigorată. Prosopul era rece, atenuând roșeața. — Uri! spuse ea brusc, smulgându-i prosopul pentru a putea sta cu fața la el în timp ce vorbeau. Dă-mi geaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asta m-am învârtit eu pe străzi? — Am să stau în fața ușii să te aștept, spuse Jones. Hei! Ignatius flutură fericit din labă și se îndepărtă. Avea în sfârșit o rațiune pentru a câștiga bani: Harlett O’Hara. Îndreptă prora dezgolită a căruciorului spre debarcaderul feribotului Algiers, unde se adunau după-amiaza docherii. Strigând, scuzându-se, trecu cu căruciorul prin mulțimea de oameni și reuși să-și vândă toți crenvurștii. Plin de curtoazie și eficacitate întindea cu energia unui pompier ketchup și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fixez un reper și să nu torn alături. E un mic truc folositor. Din cauza cicatricii mele, nu i-am agreat niciodată pe frizeri. Mă umileam singur spunîndu-le: „Atenție, nu dezgoliți tîmplele!“, dar, cînd Îmi Înapoiau ochelarii, Îmi descopeream cicatricea artistic dezgolită. Asta e una din problemele pe care le pune miopia: nu poți supraveghea ce fac frizerii cînd te tund. Moda părului lung a sosit prea tîrziu. Avusesem deja timp să sufăr la școală, unde În mod inevitabil, an de an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că este. După ce Închise telefonul, Kitty nu mai suportă să stea În apartamentul Înghesuit nici măcar un minut. Simțea nevoia unui spațiu deschis și ieși din casă, aproape alergând spre Central Park. Sufletul Îi rămăsese la dealurile verzi ale Californiei. Copacii dezgoliți Își profilau siluetele Întunecate pe fundalul albastru al cerului, soarele era paralizat, totul era pictat În alb. Oamenii erau Îmbrăcați ca niște eschimoși, cizmele scârțâiau ca discurile vechi pe stratul gros de zăpadă, iar respirația ei fierbinte ridica dâre albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zăpadă și decorat cu cele 7500 de porți budiste de culoarea șofranului și cu mii de cosițe plisate de nailon zburdând În vânt. În lumina opacă a iernii, materialul portocaliu, vesel, Încălzea parcul Înzăpezit, strălucind ca flăcările pe fundalul copacilor dezgoliți. Aleile erau pline de mulțimea de oameni care veniseră să vadă lucrarea. În acest labirint de porți portocalii și oameni făcând fotografii, se afla și Matthew. Dar unde? Kitty trecu de statuia de marmură a lui Cristofor Columb, sări peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
făcu un balon de gumă și Îl pocni dezgustat. Era prietenul ei? Valentina avea deja un prieten? Valentina, cu numărul 9 Întipărit pe spate, cu degetele Învelite În bandaje albe. Avea pantalonașii scurți ce-i lăsau să se vadă picioarele dezgolite, subțiri ca niște scobitori, cu o musculatură abia schițată. Fetița lui. Când Valentina Înscria câte un punct, Antonio țâșnea În picioare lângă balustradă, aplauda, gesticula și striga numele ei, care din cauza acusticii proaste răsuna Îndelung sub bolțile sălii. Prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
despre tine. — Serios? comentă Antonio fără entuziasm. Cine era rotofeiul ăsta transpirat cu care fetița lui se afla În confidențe? Nu avea Încredere Într-un bărbat de treizeci de ani care Își petrece vremea cu douăsprezece minore, mereu cu picioarele dezgolite. — Eu am descoperit-o pe Valentina În echipa under 15, spuse antrenorul, pentru a-i face pe plac. Valentina e un fenomen. Pariez că anul viitor o vor lua la națională. — Vom vedea, spuse Antonio vag. Valentina Își trase blugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șiruri care erau duși spre Damasc și negustori din Salem care se îndreptau spre Carchemish, aproape de vechea noastră casă. Atâția oameni ciudați treceau pe lângă noi: bărbați cu barba rasă care arătau ca niște băieței și bărbați imenși, negri, cu pieptul dezgolit. Deși nu treceau multe femei pe drum, am reușit să văd câteva, niște mame înfășurate în văluri negre, fetițe sclave dezbrăcate și o dansatoare care avea un pieptar făcut din monede mici de cupru. Iosif era și el la fel de fascinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dispărea și eu eram un suflet nou, renăscut în gustul gurii lui, în atingerea degetelor lui. Mâinile lui imense îmi luau corpul ca pe un potir și desfăceau noduri secrete create de anii de singurătate și de tăcere. Picioarele lui dezgolite, groase și sculptate cu fibre mă stârneau atât de mult încât Benia ajunsese să mă tachineze dimineața, când pleca și își ridica haina arătându-mi partea de sus a coapselor. Eu mă înroșeam și râdeam. Bărbatul meu se ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
într-un picior, și strigându-mă să vin s-o ajut, că acuși i se rup ciorapii, și când am deschis ușa, am văzut-o pe mama în sutien, stând într-un picior, piciorul ridicat în aer era pe jumătate dezgolit, și atunci m-am dus la ea, ea mi-a spus s-o țin bine, să nu cadă, și atunci am luat-o în brațe, și am văzut că are obrajii scăldați de lacrimi, ea și-a plecat capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
progres În materie de aparatură; În general, e suficient ca să primești premiul Nobel. Fușereală, chițibușuri.” În după-amiaza zilei de 1 iulie, căldura era sufocantă; era una dintre acele după-amiezi care se termină prost, când furtuna, până la urmă, izbucnește alungând trupurile dezgolite. Ferestrele din biroul lui Desplechin dădeau spre cheiul Anatole-France. De cealaltă parte a Senei, pe cheiul Tuileries, homosexualii se plimbau la soare, discutau doi câte doi sau În grupuri mici, Își Împrumutau prosoapele. Aproape toți purtau slipuri minuscule. Mușchii unși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
El nu păru s-o audă. Va trăi tot ce trebuia să trăiască. În salonul de reanimare, bunica era singură. Cearșaful, de un alb extrem, Îi lăsa descoperite brațele și umerii; Michel Își desprinse cu greu privirea de la carnea aceea dezgolită, zbârcită, albicioasă, cumplit de Îmbătrânită. Brațele străpunse de perfuzii erau legate cu niște curele de marginea patului. Un tub Îi pătrundea În gât. Alte fire intrau sub cearșaf, legate de aparate de Înregistrare. Îi scoseseră cămașa de noapte; nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
O să vedem ce zice Thierry. —Ah, iar îl avem pe Thierry coregraf? Excelent. Vreau să fac multe tumbe și el se pricepe de minune. Marie, care îl juca pe Puck, își descheie jacheta și o aruncă pe un scaun. Așa dezgolită, părea chiar mai firavă decât mi-o închipuisem, cu o talie minusculă, gata să se frângă. —Avem cafea? —Matthew a pus un ibric la fiert pe undeva prin camera de aranjamente florale. Camera de ce? —Drăguță, suntem într-o casă parohială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cozii, despărțindu-se de lumea celor vii, iar în apa atât de nemișcată, se stârni o ușoară undă ce se pierdu în depărtare. Apoi sosi, tăcută, o libelulă, care se opri din zbor să-și găsească odihna pe piciorul lui dezgolit. O privi îndelung, simțind gâdilătura piciorușelor ei, fără să facă nici o mișcare, ca să nu o sperie. Bun loc ți-ai mai găsit, șopti el. Nu e foarte obositor zborul ăsta neîncetat... de colo-colo? Cum naiba îți poți mișca aripile atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trâmbițe, că Ramón Cáceres „câștigase deja“ alegerile care urmau să aibă loc abia peste un an. Whisky-ul era excelent, de contrabandă sau din import, la fel ca și țigările, proaspete și aromate. Dădu pagina. O blondă frumoasă cu sânii dezgoliți împodobea un reportaj despre noile obiceiuri ale vilegiaturiștilor de pe plajele de la Saint-Tropez. Apărea și o fotografie mică a lui Brigitte Bardot, deja uzată și ofilită de vreme, dar încă ispititoare. Îl cuprinse o blândă toropeală și lăsă ziarul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și tăcere. Într-o deplină tăcere. Se întinse în caiac, își sprijini ceafa de margine și lăsă ca soarele dimineții să-i pârlească pielea. Sosi, tăcută, o libelulă, care se opri din zbor și își găsi odihna pe piciorul lui dezgolit. — Bun loc ți-ai mai găsit, șopti el. Vâsli rar, prin canalele nemișcate, la umbra mahonilor și a arborilor de capoc, printre liane și plante agățătoare. Vâsli fără efort prin întinsele lagune, făcându-și loc printre mangrove, speriind cârdurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a instalat tot ce trebuia. În casa lor nu se făceau nici un fel de economii. Ochii parcă fierți ai asistentei Harris s-au rotit de jur împrejur într-o manieră dezaprobatoare. Apoi s-au oprit asupra fundului în mare măsură dezgolit al lui Gary, pictorul pe care Amanda îl angajase de curând ca să picteze ceea ce ea numea „dormitorul cel mare“ și scara în culori antichizante. Lui Hugo nu-i plăcea albastrul șters care era aplicat în acele clipe pe scară. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
măturoi. MĂcar aveam personalitate. Așa arăt ca un cățeluș. Fii, fată, serioasă, mi‑a tăiat‑o ea scurt. Hai, vino, vreau să‑ți prezint pe cineva. Am intrat În barul hotelului. Simonetta și‑a croit drum printre mese. Pulpele ei dezgolite atrăgeau privirile ca un mag‑ net. Într‑un târziu s‑a oprit În dreptul unei mese la care doi bărbați discutau aprins. Unul era slab, palid, cu părul creț, cu ochi de șarpe care studia atent prada prin ramele aurii și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vânează foci și balene, ci mănâncă de la supermarket ! Îmi cade În mână o poză a unui eschimos al cărui chip e aproape În Întregime acoperit de o cagulă de iarnă și de o căciulă de blană cu urechi, care lasă dezgolit doar micul oval al privirii. De gene Îi atână mici țurțuri de gheață. mai mult decât țurțurii Însă mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a eschimosului. Deși fața Îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Înainta În sus pe braț. o lovitură puternică peste mână m-a culcat la pământ. Fluturele zăcea strivit sub pielea mea devenită sidefie. Era chiar el : angalok-ul. El fusese cel care strivise fluturele. Stătea la intrarea În iglu cu bustul dezgolit și cu doi câini husky pe umeri ca două statuete maiestuoase. — Fugi ! strigă angalok‑ul. Trebuie să pleci chiar acum ! — Nu mă lăsa surioară ! se tângui cel care nu apucase să-mi fie frate. Afară e o haită de câini
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
măturoi. Măcar aveam personalitate. Așa arăt ca un cățeluș. Fii, fată, serioasă, mi-a tăiat-o ea scurt. Hai, vino, vreau să-ți prezint pe cineva. Am intrat în barul hotelului. Simonetta și-a croit drum printre mese. Pulpele ei dezgolite atrăgeau privirile ca un magnet. Într-un târziu s-a oprit în dreptul unei mese la care doi bărbați discutau aprins. Unul era slab, palid, cu părul creț, cu ochi de șarpe care studia atent prada prin ramele aurii și cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]