790 matches
-
solicitat la Arhiepiscopia romano-catolică, a ocupat funcția de director al Cancelariei timp de mai mulți ani. Reîntorcându-se în Moldova, a fost vicar parohial la Barați, județul Bacău și la Luizi-Călugăra. În timpul său liber s-a ocupat mult cu istoria, dezgropând multe lucruri importante privitoare la originea catolicilor din Moldova și la dezvoltarea și creșterea sentimentului religios la poporul nostru. Lucrările sale de mare importanță se află păstrate cu grijă în manuscris în arhiva parohiei romano-catolice din Luiziu-Călugăra, (astăzi în arhiva
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
povestească coșmarul. Fugeam... Parcă aveam plumb în picioare... Și bașbuzucii veneau, veneau!... Am căzut. Erau deasupra mea! Rânjeau! Am țipat! Și m-am trezit! De frică, toată noaptea am măsurat iatacul! E cumplit, unchiule! Cumplit! Maria, de ce scormonești în tine? Dezgropi și tot dezgropi! Trecutul e mort! Și vulturul e mort! Lasă-l! Fugi! Uită-l! Războiul!... oftează el. Aista-i războiul... Parcă pot? scâncește ea sfârșită. Gândurile se țin scai. Mă urmăresc nemiloase ca Eriniile. Dacă le înfrunt, dacă dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Parcă aveam plumb în picioare... Și bașbuzucii veneau, veneau!... Am căzut. Erau deasupra mea! Rânjeau! Am țipat! Și m-am trezit! De frică, toată noaptea am măsurat iatacul! E cumplit, unchiule! Cumplit! Maria, de ce scormonești în tine? Dezgropi și tot dezgropi! Trecutul e mort! Și vulturul e mort! Lasă-l! Fugi! Uită-l! Războiul!... oftează el. Aista-i războiul... Parcă pot? scâncește ea sfârșită. Gândurile se țin scai. Mă urmăresc nemiloase ca Eriniile. Dacă le înfrunt, dacă dau piept cu ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poate n-am știut, nu m-am priceput... Cum să fac? "Cum să faci?" Simplu! Fii femeie! Fii aproape lui! Iubește-l! Ca la început! E atât de simplu! Mai lasă urâtului gândurile negre! Trecutul e mort! Să nu mai dezgropăm morții! Împărăția, așijderea! Vulturul cu două capete e mort! Să privim înainte! Ia viața de la început! Să trăim azi! Aici! Acum! Mai dă-o dra... naibii de sfințenie! Doamne iartă-mă! Miroși a tămâie cale de-o poștă! Aruncă straiele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare, pe o costișă, se afla cimitirul. Apa verzuie pe care pluteau sloiuri de gheață Îl ademenea și trebui să se stăpânească cu toată puterea ca să nu sară În unda ei. „Am tot timpul s-o fac după ce-o dezgrop pe Wilfriede“, gândi el, „o scot din pământ și sărim Împreună În apă...“ Dintr-odată auzi de undeva de sub stâlpii podului, pe care tocmai se pregătea să pășească, niște scâncete slabe. Urs se opri și, luându-se după ele, coborî
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
gând la plecare adică au semănat și boronit cu grijă ogorul. La întoarcere au întâlnit în drum mulți consăteni care schimbau vorbe cum au împlinit treburile la care robotiseră ziua întreagă. Schimbau păreri cum trebuie îngropată sămânța ca să n-o dezgroape și s-o mănânce păsările dar că nici nu se poate semăna la mare adâncime că putrezesc boabele sau răsar prea târziu. Fețele lor erau pârlite de soarele și vânturile primăverii, unii erau îmbrăcați subțire și cu capetele descoperite alții
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
postum, o Bildungsautobiographie, o autobiografie a formării sale spirituale, de la revelarea primelor produse ale inconștientului, văzut ca prag originar al psihicului său, până la cristalizarea unei conștiințe proprii prin cunoașterea de sine. În Straja dragonilor, punctul de plecare este abisal, fiind dezgropat ultimul strat al biografiei din perspectiva prezentă, inocent-conștientă, a evocării. Autenticitatea fermecătoare și profundă totodată a Autobiografiei provine din „colaborarea“ armonioasă dintre copil și adult, ambii la fel de candizi, chiar dacă la ultimul e activă o rafinată conștiință psihanalitică (cu semnale și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
va fi furat de ucenici, cu intenția de a-L proclama „Înviat”, Iuda Îl ia pe ascuns și-L Îngroapă la loc sigur, În propria grădină. Când apostolii, descoperind mormântul gol, Încep să răspândească vestea despre Înviere, Iuda merge și dezgroapă leșul, Îl leagă de coada unui cal și-l târăște prin tot orașul până la „curtea reginei”. Astfel confruntarea se termină cu victoria clară a iudeilor, iar „erezia” creștină este denunțată ca o impostură. Isus a existat, dar calitățile Sale magice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
că, ne avînd ceea ce atît de suav se numește „personalitate juridică“, nu am putut încheia nici un contract cu vreo librărie. În consecință, textele publicate în acel vol um au fost, în mare măsură, îngropate. În ceea ce ur mează, încerc să dezgrop cîteva dintre ele. Iată prima poves tire a grupajului meu, intitulat „Ființe, păsări, lu cruri“./ Poveste de la țară Nu mai fusese de mult pe la nenea Dode să se joace cu schija. Nenea Dode stătea la cîteva case mai încolo (era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de oră; eram prezenți: Corina și bărbatul ei, Corinica, doamna Vang[hele], Lina și cu mine. Nu știu de ce, slujba asta de pomenire a fost pentru mine mai emoționantă decât toate celelalte. Poate fiindcă de obicei după 7 ani se dezgroapă morții - iar el abia după 7 ani și-a putut găsi popasul final al călătoriei? Acasă îi aranjasem un fel de altar funerar, pe comodă. Frumosul Christ, candela [primită de la] Ana, masca mortuară, fotografia lui, câteva cărți luate din biroul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă întreabă, pe când urc destul de sprinten dealul: Da pe-acolo, pe la București, mai este vre-un volintir? Nu, nu mai este. Da de ce-ntrebi? Apoi întreb, că de la ei au rămas îngropate pe aici multe comori... Ș-ai vrea să dezgropi o comoară? Da! De ce? Apoi ași vrea să dezgrop o comoară ca să zidesc o biserică..." Mă privește blând, zâmbind. Nevinovat și simplu sue înnainte, culege un fir înflorit din iarbă, îl miroase, și pletele lungi, negre, îi fâlfâie în aburirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acolo, pe la București, mai este vre-un volintir? Nu, nu mai este. Da de ce-ntrebi? Apoi întreb, că de la ei au rămas îngropate pe aici multe comori... Ș-ai vrea să dezgropi o comoară? Da! De ce? Apoi ași vrea să dezgrop o comoară ca să zidesc o biserică..." Mă privește blând, zâmbind. Nevinovat și simplu sue înnainte, culege un fir înflorit din iarbă, îl miroase, și pletele lungi, negre, îi fâlfâie în aburirile vântului. Suim, suim, apoi coborâm coasta stâncoasă, printre arbori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deoarece niciodată dihăniile nu-i stricau turma. Însă, adăogeau oamenii, când a muri au să-l mânânce lupii. Într-adevăr, așa s-a întâmplat. După ce l-au îngropat ai lui în țintirim într-o iarnă, au venit lupii, l-au dezgropat și l-au mâncat. DIN MEMORIILE CĂPITANULUI VALCOF. Brăila 1872 În vremea ciumei se închideau familiile în ogrăzi și se izolau complect de lumea externă, având cu ei alimentele trebuitoare. Astupau toate bortele gardului. Numai un băiat deschidea o gaură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Voltaire), cocostârc (voiajor), flamingo (lăcomie), veveriță (friandise), vulpe (viclenie). Scaunele cu gobelinuri reprezentând scene de La Fontaine. Pendula d-nei de Pompadour. Flautul, o partitură de muzică pentru flaut. În galeria pe care am văzut-o întăiu, sunt și două bucăți dezgropate de la Pompei un Mercur și o Diană. Terasele cu sere unde este viță de vie. Jos fântâna țâșnitoare uriașă. Spre Palatul nou, construit tot de Frederic, Orangerie, Paradis etc. Ghidul: C'est ici le paradis. Adam et Eve ont été
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lumina succesului, a adaptării În social, de fapt „nici nu există!”. Iar de un Nietzsche nici nu mai vorbim, abia după al doilea război, Americanii, ca și o bună parte din vechile culturi europene, l-au descoperit și venerat târziu, dezgropându-l de sub molozurile unor ideologii extreme, de stînga sau de dreapta, care au făcut din el marele mentor, dar și neobositul diavol! (E adevărat că nici pe solul cultural românesc nimic nu m-a ajutat să-l descopăr pe Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și o frumoasă recompensă. Pentru asta, Gough doar ar fi trebuit să-i divulge doar numele celor mai importanți conducători ai rețelei de spionaj economic. Primele dubii în legătură cu vinovăția lui Gough au apărut peste doi ani. Încetul cu încetul, se dezgropă tot cazul. Ziarele făcură vâlvă, iar Noul Metro Goldwyn Mayer turnă un film. O sectă religioasă îl declară mucenic. Conservatorul, care-i purta, mai nou, numele, institui o bursă pentru studierea vieții lui Gough. Peste alte câteva zeci de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
au limitat la expozeurile lui Zimberlan și s-au transformat în emisiuni extrem de urmărite de marele public. Emisiuni științifice în care profesorul încerca să dovedească (mereu cu documente concrete) că nimic nu este nou în cunoaștere, știința nefăcând decât să dezgroape surse uitate de memoria omenirii. Singura "inovație posibilă" nu este decât enunțarea ideii cu alte cuvinte... "Toată istoria scrisă și vorbită nu este decât un nesfârșit palimpsest" aceasta era teza lui Julius Zimberlan. Așa că procesul profesorului Julius Zimberlan fu mutat
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
dorința lor de a-i ajuta pe cei în nevoie a fost scrisă în cartea de amintiri din ceruri. Împreună cu fratele Sorin Goleanu am fost invitat la o altă emisiune la Speranța TV și din nou am făcut apel ca să dezgropăm și ultimele sate rămase: Târlele - comuna Cochirleanca, Satele Bobocu și Bobocu Gară și satul Găvănești - comuna Săgeata. Împreună cu fratele Sorin Goleanu am fost invitat la o altă emisiune la Speranța TV și din nou am făcut apel ca să dezgropăm și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ca să dezgropăm și ultimele sate rămase: Târlele - comuna Cochirleanca, Satele Bobocu și Bobocu Gară și satul Găvănești - comuna Săgeata. Împreună cu fratele Sorin Goleanu am fost invitat la o altă emisiune la Speranța TV și din nou am făcut apel ca să dezgropăm și ultimele sate rămase: Târlele - comuna Cochirleanca, Satele Bobocu și Bobocu Gară și satul Găvănești - comuna Săgeata. Astfel, duminică, 26 februarie, ne-am adunat peste 250 de voluntari din București, Teleorman (Peretu), Prahova (Vâlcănești, Gherghița și Ploiești - Sion și Maranatha
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
autorități locale, după ce pirații conduși de Black Dog au fost înlăturați într-o teribilă confruntare nocturnă. Doctorul și judecătorul Livesey, împreună cu Squire Trelawney și comandantul Smolett, au condus goeleta Hispaniola spre insula desenată pe harta lui Flint, pentru a-i dezgropa comoara. Acolo lucrurile au luat întorsături surprinzătoare, s-au dat lupte, unii au schimbat taberele, iar bucătarul Long John Silver s-a arătat cel mai inteligent și mai șiret dintre toți protagoniștii. Cu ajutorul lui Benn Gunn, părăsit, odinioară, de camarazi
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
câte ceva despre ce se întâmplase cu ea, de când o văzuse plecând, pe Bosfor. Și, cel mai important, a aflat că prietenul său trăiește. Cu un echipaj vrednic, format din români, un cârmaci grec și un bucătar turc, Anton Lupan a dezgropat corabia, a reparat-o și a făcut-o din nou să plutească. Rebotezată Speranța, ea a fost lansată la apă în aceeași formă inițială ca atunci când pornise din Istanbul cu o încărcătură de coloniale pentru Galați, cu Pierre Vaillant făcând
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ia rămas bun de la el. A fost înmormântat în fața mănăstirii unde se nevoia. După 20 de ani s-a arătat în vis unei femei credincioase dintr-o țară străină: „există un sfânt, la o mănăstire din puștiul Hozeva, să-l dezgroape”. Așa i s-a arătat de câteva ori. Ea a povestit preotului și acesta i-a spus să meargă în pelerinaj. Și când a venit a cunoscut locul din vis. A adus la cunoștință preotului în drept și autorităților și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
s-a arătat de câteva ori. Ea a povestit preotului și acesta i-a spus să meargă în pelerinaj. Și când a venit a cunoscut locul din vis. A adus la cunoștință preotului în drept și autorităților și l-au dezgropat. Mare minune a fost. Se uscase puțin și era intact, neputrezit, răspândind o mireasma plăcută cu bun miros. Și așa s-a arătat în vis la o altă persoană străină și bogată să facă un sicriu bun și deosebit, cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
murit. Și l-a îngropat îmbrăcat f. frumos, cu boandă nouă, ițari, cămașe, ghete nouă. Duminică l-a îngropat și Joi era cu ele de vânzare un criminal Bîcu lui Bîtlan, care făcea groapă la morți și tot el îi dezgropa și le lua hainele și le vindea în Fălticeni. Și acel Bîcu lui Bîtlan a avut un fecior f.deștept. În armată a fost sergent major. După eliberare s-a băgat în jandarmerie fiind aghiotant. Un servitor din Baea care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
explicația nedepășirii traumei suferite, întrucât șocurile și rușinea îndurate în timpul acțiunii au fost suficient de puternice încât să inducă o stare de dezamăgire viscerală față de natura umană și de destinul lor. Ei și-au refulat amintirile traumatizante, nedorind să le dezgroape, și reprezintă majoritatea supraviețuitorilor după 1989, dar, deși suferinzi și dezamăgiți la rându-le, nu au refuzat cu totul contactul cu lumea exterioară și au reușit să își întemeieze familii și cariere, atât cât le-a permis regimul. Un alt
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]