782 matches
-
a minții mele flușturatice, mi-a zădărnicit aspirațiile spre arheologie. Paradoxul face că că lenea m-a dus de-a dreptul spre munca fizică. Dar datoriile trebuie plătite, iar eu chiar știu să sap. Chiar dacă acum îngrop acolo unde odinioară dezgropam. Mă consider un furnizor de dovezi pentru viitorii arheologi. Trebuie să o cred. Nu văd nici un alt semn de demnitate în munca mea actuală. După cum știi, Nicholas Deggle mi-a rezolvat să obțin slujba de față. Ieri a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
n-a mai văzut-o pe Penélope și n-a mai auzit de ea după 1919. — Anul cînd Carax a plecat la Paris, observă Fermín. — Trebuie să-mi promiteți domniile voastre că n-o veți agasa pe biata bătrînă ca să-i dezgropați amintiri dureroase. — Drept cine ne luați, preasfințite? Întrebă Fermín, mîniat. Bănuind că nu va mai scoate nimic de la noi, părintele Fernando ne puse să jurăm că Îl vom ține la curent cu tot ceea ce aflam. Ca să-l liniștească, Fermín se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bine, n-ar ține ore de algebră și de latină; ar ajunge direct la episcopat, cu un birou de cardinal și covrigei moi de marțipan la cafea. — Așadar, ce sugerezi să facem? — Mai devreme sau mai tîrziu, va trebui să dezgropăm mumia Îngereștii bătrînici și s-o scuturăm de glezne, ca să vedem ce pică. Pentru moment, o să trag de cîteva fire, să vedem ce mai aflu despre Miquel Moliner. Și n-ar strica să arunc o privire și la Nuria Monfort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
făcuseră deja treaba și așteptau să se termine slujba. Ne-am dus lângă ei și am vrut să vedem la ce se uitau cu atâta atenție. Erau trei și din când În când Îi apuca Închinatul, lucru rar la gropari. Dezgropaseră oasele unor bunici ai celor morți, oameni decedați la rându-le cu douăzeci, treizeci de ani Înainte. Oasele fuseseră duse În fața bisericii pentru a li se face slujba de pomenire. Și, cum așteptau ei acolo liniștiți, cei trei gropari mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
l-o vândut pe Horea!“ (Ei, bine, cam În aceste condiții am aflat eu ce era acel obiect la care se tot Închinau groparii. Era ceva care arăta ca o cârpă maronie, dar... era pielea de pe palma unuia dintre morții dezgropați pentru pomenire. Închipuiți-vă, domnule profesor, putreziseră până și oasele mai subțiri, iar această bucată de piele rămăsese intactă! Aproape că puteau fi citite, la o privire foarte atentă, liniile plantare principale. Erau aproape treizeci de ani de la Înhumare. Aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atât mai vehement refuza ea. Mai mult, încerca să-l educe pe Stefan în stilul aristocrației cehe, din mijlocul căreia fusese răpită de naziști - cu lecții de limbi străine, tradiții culturale și obiceiuri europene -, ignorând amintirile pe care i le dezgropa copilului. — Copilul îi aparține mamei. Chiar și un avocat ratat ca tine ar trebui să cunoască maxima asta. Mal ascultă zgomotul produs de mașina de cusut a Celestei. Soldații de jucărie continuau să lovească în ușa lui Stefan. Găsi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care și le comandau codoșii negri pasionați de voodoo. Pentru că detectivul Danny Upshaw îi pusese gând rău, străpungând cu ace mici de tot o mică păpușă voodoo cu chipul lui Buzz Meeks. Mal îl sunase ca să-i comunice știrea. Ploaia dezgropase cadavrul lui Niles. Cei de la LAPD l-au înhățat pe puști, apoi i-au dat drumul, ordonându-i să se prezinte a doua zi pentru un test cu detectorul de minciuni și pentotal de sodiu. Puștiul nu a apărut, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dar vezi să rămâi în viață, flăcău! *** Buzz o luă pe autostrada Pacific Coast până în Wilshire, L.A., la est de Bunker Hill. Pe cer se adunau nori negri, amenințând cu un potop care să înmoaie bine regiunea, poate chiar să dezgroape mai multe cadavre și să trimită alți duri în căutarea răzbunării. Casa de pe strada Beaudry, numărul două sute treizeci și șase Sud, era o clădire în stil victorian, cu chirii modeste și fiecare solz de lemn decolorat de soare și crăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cirezii - dacă veți fi În stare să arătați calități combative. Vă amintesc, deci, că dovada de netăgăduit a faptului că strămoșul nostru, Întemeietorul, și-a așezat și statornicit pe locurile unde sălășluim noi astăzi Întreaga ceată de hămesiți a fost dezgropată de acea alunecare de teren care s-a produs În Împrejurări de acum bine cunoscute. Nu vom insista asupra amănuntelor, Însă vă pun În vedere că târziu, mult mai târziu, un urmaș al Întemeietorului a băgat de seamă, dând dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bubuitul, când se apropiase de sat o dusese de coarne și făcuse cu ea ceea ce avea să se vadă un sfert de secol și mai bine după acea Îngrozitoare Întâmplare. Baronu se arătă dezamăgit. „Și ce averi vrei tu să dezgropi acolo, prostovane? Ce-a fost fier a ruginit demult; nici măcar cu o armă ca lumea nu ne putem alege. O să fie muncă de-a-mboulea...” „Prost ești tu”, oftă Vieru, „ia gândește-te cum ar fi să vezi peste două-trei zile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neastâmpărați și nemuritor. La câteva săptămâni după Înmormântarea hoitului său ciuruit de alice, Daie Gulu se Întorsese În Satul cu Sfinți și trăsese un chef cu strigături În cinstea noii sale Învieri, iar mortul de sub crucea cu numele rătăcitorului fusese dezgropat și dus la oraș, Într-o dubă neagră și hodorogită din tablele căreia, la hopuri, curgeau șuvoaie roșietice de pulbere de rugină. Cheful Învierii se ținuse la atelierul lui Nicu Fieraru și mai luaseră parte Ion Găman și Nae Cuțitaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu fii supărat pe ele. Sunt ființe inteligente și foarte prietenoase, dar și prevăzătoare. Da’ iarna cine le hrănește, părinte? Întâi trebuie să știi că ele au grijă să îngroape în diferite locuri alune, nuci sau ghindă, iar iarna le dezgroapă pe rând și se hrănesc. Mai am și eu grijă să le aduc câte ceva...Să le vezi numai cum înoată prin omăt ca să ajungă la mine...În ultima vreme, au învățat că e mai bine ca întâi să ajungă la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Wilt. Tot ce știu e că omul e un intelectual, o javră inteligentă, și crede că ne-a îmbrobodit. Mai întâi îl ridicăm pentru interogatoriu, poate chiar îl ținem în arest, iar când am terminat cu asta, ne ducem și dezgropăm o păpușă de plastic. Dacă mergem la tribunal cu o păpușă gonflabilă ca dovadă, o să părem niște nătărăi. O să ajungem de râsul întregii planete. Prin urmare, cazul e respins la tribunal și ce se întâmplă a doua oară, când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sa de uzură lingvistică. Inspectorul Flint se aruncă în capcană cu capul înainte: — înmormântare? A cui înmormântare? — A oricui, aruncă cu veselie Wilt. Ai făcut un fel, ai făcut felul... Dumneata ai putea să-mi spui ce se întâmplă când dezgropați un cadavru căruia i s-a făcut felul. Faceți un fel de repetiție, deși presupun că tovarășii dumitale nu-i fac felul nimănui. — Pentru numele lui Dumnezeu! urlă inspectorul. Nu poți să te ții niciodată de subiectul discuției? Ziceai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cadavru. Arăta ca un cadavru și era limpede că se comporta ca un cadavru, chiar dacă unul foarte greu, dar era ceva la genunchii femeii care sugera că, din punct de vedere anatomic, nu era chiar totul în ordine la ceea ce dezgropau ei, orice va fi fost acolo. încheieturile parcă ar fi fost dublate și exista o evidentă lipsă de consistență acolo unde picioarele se îndoiau într-un unghi drept, părând să sugereze că, odată cu viața, doamna Wilt își pierduse și oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mâna a doua cu idei de mâna a cincea la materii atât de diverse cum sunt poetica medievală și studiile urbane îmi scapă complet. Elevii ăia ar face mult mai bine dacă și-ar petrece timpul așteptând ca poliția să dezgroape presupusul cadavru al unei femei îmbrăcate în ciment, să o tragă de gât, să-i smulgă hainele, s-o spânzure și în cele din urmă să-i tragă pompe până când explodează. Uite, asta numesc eu o experiență educațională veritabilă. Combină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
al americanilor în lac, oamenii se fac că-l cred și râd mânzește. Solul pepenăriei cu aspect de pârloagă e atât de greu, că te aplatizezi de cum sari pârleazul și începi să faci primii pași pe el. Băiatul lui Sevgin dezgroapă de-aici pepeni cât tot trunchiul lui, ba chiar mai mari, fiindcă atunci când îi ia în brațe, nu mai vede decât verdele întunecat al lubeniței și cerul de deasupra. Sunt pepeni ca-n Texas, domnu’ Tudor, ce n-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Ne aflam în regiunile mocirloase ale pajiștilor mlăștinoase. Era o imagine de coșmar. În apropiere de Tibet, oamenii mei au fost atacați, iar acum treceam printr-o zonă stăpânită de triburi ostile. Nu se găsea nimic de mâncare. Bucătarii au dezgropat ceva ce păreau a fi napi, care mai apoi s-au dovedit a fi otrăvitori. Ne-am îmbolnăvit de la apă. Ne băteau vânturile, iar grindinile fură urmate de ninsoare. Înaintea noastră erau întinse frânghii ca să ne ghideze peste mlaștini, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de moloz, scufundat În beznă, luminat doar de flăcări? Nu mai scurma cu unghiile tale rupte, Însângerate, În cioburile de sticlă, În sârmele Înroșite În foc, nu mai striga: Klara! Mamă! Așteaptă! Au să vină deținuții francezi, prizonierii ruși care dezgroapă cadavrele și bombele neexplodate, le vezi umbrele lângă mormanul de cărămizi unde cândva ai visat că este clădirea vecină cu casa noastră din Bergstrasse? Nu mai săpa cu mâinile În molozul Încins, nu mai urla: Klara, mamă, așteaptă! Au să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vecină cu casa noastră din Bergstrasse? Nu mai săpa cu mâinile În molozul Încins, nu mai urla: Klara, mamă, așteaptă! Au să vină prizonierii, Îi auzi cum sapă tot mai aproape, Klara, mamă, așteptați Încă puțin, ei au să vă dezgroape! Au să sape atent, cu grijă, ca să nu vă rănească, să nu vă... au să dezgroape, ce? Nu urla, trezește-te! E doar un coșmar, ai visat! Nu-ți pierde capul, mergi cum poți Înainte, e viața ta adevărată. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
urla: Klara, mamă, așteaptă! Au să vină prizonierii, Îi auzi cum sapă tot mai aproape, Klara, mamă, așteptați Încă puțin, ei au să vă dezgroape! Au să sape atent, cu grijă, ca să nu vă rănească, să nu vă... au să dezgroape, ce? Nu urla, trezește-te! E doar un coșmar, ai visat! Nu-ți pierde capul, mergi cum poți Înainte, e viața ta adevărată. Mi-e frică să adorm și să visez, mi-e frică să scormonesc, urlând, În molozul fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu toții la țintirim, cu hârlețe, cu lopețe; cu butelci de vin. Cântând, ca la nuntă, lălăind bețivănește ca după nuntă. Chiuie, lălăie, Încolo; Încoace, pe drum de-ntoarce’. Uite-l pe tata: Își duce În spinare crucea de stejar, grea, dezgropată din țintirim, de lângă crucea de piatră a lui Petrică, frate-meu. Parcă am mai văzut eu ceva asemănător: Într-o carte. Numai că, În carte, ducătorul de cruce nu era așa de vesel ca tata: cu păru-n văz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
determinase fusese tatăl lor. Spiritele lor bântuie prin preajmă, Elenuțo, ca să ne vegheze și să ne orienteze destinele. Părerea lui Rafael era că Elenuța mai bine și-ar fi văzut de treabă. N-ar fi trebuit să răscolească și să dezgroape... Tragi a rău și a pagubă. Ea umblase de fapt pe la primării de sector, pe la oficii ale stării civile, arhive, trăgând speranță la o moștenire. Bani, proprietăți, cică ar fi avut niște presimțiri. Degeaba ar fi încercat frate-său s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-a luat după el și a ieșit cum e mai rău, și ea din nou c-ar fi fost mai bine atunci să se fi luat după capul ei, da’ lasă, acuma faptu-i consumat, cine-ar mai sta să dezgroape? Cine dacă nu Rafael, răstindu-se cum că asta-i o tâmpenie și o prosteală pe față, toate regretele astea bășite pentru ce ar fi putut să fie, în timp ce Mirela dă din mână spre băieți că să-l lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vechi, Samarkandul selgiucizilor, acoperit, Încetul cu-ncetul, de straturi suprapuse de nisip, nu mai e decât un câmp supraînălțat. Sub pământ viețuiesc comori și taine; la suprafață, pășuni. Într-o bună zi, va trebui să se descopere totul, să se dezgroape casele și străzile. Astfel eliberat, Samarkandul va putea să ne povestească propria-i istorie. Se Întrerupse. — Sunteți arheolog? — Nu. Orașul mă atrage din alte motive. — Aș fi oare indiscret dacă aș Întreba care sunt acestea? I-am vorbit despre Manuscris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]