1,677 matches
-
praf ce se așterneau peste manuscrise secundă după secundă, simțea totul cu o acuitate greu de înțeles, uneori se adîncea în lecturi sublime, alteori medita la naștere și la moarte și le raporta la măreția sufletului tocat mărunt de ură, dezgust, patimă, nefericire și de rătăcirea în dezordinea imposibilului. Într-o zi, pe care nu mai putea s-o precizeze, pentru că își pierduse noțiunile elementare cu care ar fi putut să mai navigheze în prezentul continuu, auzise ușa podului deschizîndu-se și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
gîndire și, cu toate astea, tot oamenii, dacă o fi adăvărat, descoperă galaxii care nu există și inventează inteligențe artificiale ... Strivit într-un orizont mistic, sufletul, care ar trebui să fie asemenea unui porumbel alb și mătăsos, se umple de dezgustul trăirilor. Bate cîmpii! striga Vax Albina, responsabilul cu protecția socială, n-are metodă, n-are concepție, n-are contracepție ... și e grosolan să arunci cu noroi în cele sfinte, cum ar fi căpițele de fîn, caprele negre, care culeg norii
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
aceste vârfuri vin cu oamenii lor, chiar dacă înlocuiesc profesioniști adevărați, târșiți în adevărata muncă de poliție... E posibil ca ziua de mâine să mă arunce și pe mine cine știe pe unde, a clătinat capul comisarul Grosu cu amărăciune și dezgust, chiar dacă nu sunt eu un specialist de talia dumneavoastră. - Mda, dacă nu și‑ar băga politicul coada, ar fi foarte bine. Am avea continuitate în muncă și altele ar fi rezultatele, dar hai să schimbăm subiectul. Devine prea interesant pentru
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
altele ar fi rezultatele, dar hai să schimbăm subiectul. Devine prea interesant pentru cine poate trage cu urechea... - Că n‑or fi pus microfoane și prin barul ăsta de trei parale! s‑a arătat revoltat polițistul, clătinându‑și capul a dezgust. Cred că la cafeaua asta, neașteptat de bună, ar merge un coniac bun. Nu se face gaură‑n cer dacă ne permitem și noi un asemenea lux. Ce ziceți? - Eu nu mă socotesc a fi în timpul serviciului. Da! Hai, că
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
în care să credem cu adevarat. Din păcate, trăim într-o lume cu care nu ne putem identifica și vizavi de care nu poți să reacționezi decât afișând o detașare ironică. Asta atunci cand nu-ți explodează mintea de draci, de dezgust, de panică morală și de panică a bunului-gust. Iar acestea sunt stări cu care ne confruntam zilnic. Eu cred că la ora asta națiunea română doarme îngrijorător de profund, iar horcăitul acestui somn nu-mi sună deloc a bine. Stau
ADRIAN PINTEA, POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356713_a_358042]
-
bietului om.Tămâie și jar, ambrozie și fiertură, iluzie și foame, nectar și sete, iată raționamentele cărnii,filozofia venelor și teoria arterelor. Marile biblioteci ale lumii contra bucătăriilor - micile biblioteci ale lumii.Farfuriile contra astre, tacâmurile contra constelații, gust contra dezgust, mirodeniile contra mironosițe, saliva contra uscăciunii.Pâinea, colacul, turta și mămăliga au fost și sunt evangheliile gurii citite zilnic de tot flămândul și însetatul. Am senzația, deloc papilo-gustativă, că nu în cerul cosmic, ci în cerul gurii, LA ÎNCEPUT A
CERU-I CER ŞI LERU-I LER de JANET NICĂ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355698_a_357027]
-
care continuă să se întindă rugători în plan vizual și auditiv, de către pseudointelectualii profani, legați la ochi de mâna balanței justițiare pentru a nu vedea și nu auzi gemetele puternice ale umbrelor nopților în care trăiesc, urmăriți de jale și dezgust. Din aceste umbre tenebroase se aleg personajele dureroase ale vieții noastre de astăzi, multe și greu definite. În casele lor se simte mirosul infernului, al oaselor putrezite înainte de vreme ale celor cărora mințile lor bolnave i-au condamnat la torturi
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
spre fericire Parcursu-i floare la ureche. Sărutul a marcat geneza Prin seva mărului mușcat, Iar Eva a împlinit sinteza Căzând spre marele pacat. Sărutul unui om fățarnic Cu gust amar și fals de iudă, Lovește amorul dur amarnic, Lăsând numai dezgust și ciudă! Sărutul prins sub interese Când banu-n rege se îmbracă, Iubiri frugale în mers el țese Cu gust răcit de promoroacă... Sărutul pătimaș în noapte Sporește amoru-n slăbiciuni Și rezultatele sunt coapte C-un bebeluș la noua luni! Sărutul
SĂRUTUL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369091_a_370420]
-
înjură și te bagă și te scot la cea mai mică greșeală. Îi observ pe bătrânii grăbiți, care se împing și dau din coate, dar nu înțeleg că nu pleacă autobuzul fără ei. Că ei, uneori, privesc generația tânără cu dezgust, refuză să ne creadă în stare de ceva, se grăbesc să ne critice și să ne judece, fără să ne lase dreptul de a vorbi sau măcar să ne asculte. Rar am întâlnit și bătrâni fericiți, care nu s-au acrit
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370795_a_372124]
-
de libertate, alături de români, în anii de dictatură, în carcerele subterane ale fortului Jilava; de furia neputincioasă de a asista la încercarea distrugerii unei culturi naționale, misiune pe care și-o îndeplineau cu zel emisarii terorii impuse din exterior; de dezgustul provocat de trădători și delatori; dar și de sentimentul fermecător al unor prietenii trainice, care a rezistat în clipele de cea mai mare restriște și pe care nu le voi uita niciodată. După cum nu voi uita niciodată faptul că fratele
MODEST OMAGIU PENTRU OMUL, SCRIITORUL, ESEISTUL, JURNALISTUL ŞI EDITORUL HANS BERGEL LA 90 DE ANI ! de ION DUMITRU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369782_a_371111]
-
ai Epocii de Aur, iar mai apoi de privatizările eșuate ale tranziției postcomuniste... Acest drac și-a făcut treaba cu prisosință, bravo lui! Fosta fabrică de pe cheiul gârlii arată acum sinistru, un adevărat topos al periferiei umane, un loc al dezgustului demn de a găzdui doar un club... fără autorizații. Și aici apare în plină glorie și mereu actual dracul legalist, cel al funcționarilor, al șpăgilor, al neregulilor camuflate de albul imaculat al plicului vârât în buzunar. Ehei, multe ar fi
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
pe fructele de mare. Trebuie să ne gândim că are o textura sensibilă și un gust delicat. Nu trebuie să intervenim prea mult! Uneori adaug doar un sos slab de usturoi, sau poate wasabi. De ce te uiți la mine cu dezgust? Cum adică "oamenii nu se mănâncă"? Asta-i raționamentul tău? Cine susține asta? Oamenii? Ha! Ha! Ha! Mai ai și alte perle de acest gen? Ar suna amuzant ce spui, dacă n-ar fi atât de stupid! Acelaș argument îl
BILINGUAL POEMS (2) / POEME BILINGVE (2) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353215_a_354544]
-
prăpăstii, adâncimi. A trăi în culmile disperării este a atinge cele mai groaznice abisuri.[...] A fi sănătos înseamnă în lumea aceasta a umbla legat la ochi, a nu sesiza nimic din culmile sau adâncimile existenței”. Melancolia e un gen de dezgust rafinat, sentimentul că nu aparții lumii de aici. E o senzație de plecare a ființei, având în structura ei „o dilatare și un gol cărora nu li se pot stabili granițe”. Regretul ar fi cauza melancoliei, dar el nu paralizează
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
universitari, doctorii, inginerii sau cercetătorii științifici. Dacă adăugăm tabloului descris nepotismele, birocrația, firmele căpușa și promovarea nonvalorilor, în tandem cu reducerea anuală a procentelor de la buget alocate învățământului, sănătății, culturii și cercetării, este ușor de înțeles îndobitocirea populației, apatia și dezgustul față de politcă sau față de exercitarea dreptului la vot. Politicienii mizează pe faptul că o mulțime de proști este mai usor de condus decât o mână de oameni inteligenți care pun întrebări. Migrația creierelor - Măsurile politice și economice care au condus
GENOCIDUL ROMÂNESC ŞI SUICIDUL EUROPEI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354335_a_355664]
-
la un viraj al drumului de fier, Alice rămăsese singură, cutremurată de neliniști dintre cele mai rele. Pentru prima dată, se simți singură și neajutorată pe lume. Dar nu avea de ales. Ștergându-și lacrimile, se întoarse, cu teamă și dezgust, la casa tatălui ei. Închisese cu ciudă poarta la care și acum aștepta răbdător doctorul, ca în cele din urmă să se refugieze în camera ei, în care spera să-și regăsească liniștea. Dar pentru asta vărsă lacrimi amare, lacrimi
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
Signor Antonio le povestește legenda vulcanului care s-ar trage dintr-un om urât și foarte rău, un adevărat dușman al omenirii. Contele Petro Foscari era puternic și bogat, dar foarte urât și avea impresia că toată lumea îl privește cu dezgust. S-a îndrăgostit de Letiția, fiica unui conte de Neapole, i-a cântat o barcarolă venețiană, i-a declarat dragoste, dar a fost luat în râs de iubitul acesteia, contele Amalteo Peroni, pe care l-a străpuns cu o lovitură
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
se descarce în ea, să-și ia blugii și să fugă unde o vedea cu ochii. Și în clipa aia un gîndac negru, imens, i-a căzut din tavan pe burtă și ea a urlat de oroare, de silă, de dezgust și de umilință. Auzind-o, băiatul s-a excitat și a început să tremure, dar ea l-a împins cît colo și sperma lui a țîșnit neputincioasă pe gresia albă, asemenea unui scuipat grețos. Blugii și i-a luat din
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
mă comentase într-un manual, așezat cuminte în sacul cu atitudini, din spatele unei dimineți de amurg. *** Iubesc viciile, fiindcă mi-e frică de sfințenie. Nostalgia dezmățului duce la adevăr. Iată de ce-l urăsc pe Kant, moralistul! Construiește o lume fără dezgust, fără geamăt. Existența pură e dincolo de „cerul înstelat și de legea morală-n mine”. Nuditatea amantei ce-și desfată înclinațiile e mai dulce decât slova rațiunii. Doar ruina cărnii îți trezește conștiința finitudinii. Te scoate din ordinea lumii, desăvârșindu-ți
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
de când dormim în umbră, / În cimitirul violet...” (Amurg). Când constată inutil fiindul teluric, ca parte a lumii din care trupu-i materie se dezintegrează în timpul tăcut al lumescului, meditează și regretă: „Și dacă vremea iar întoarce / Nedumeriri în jurul meu, / Un iad, dezgust îmi este viața, / Nu este cum a fi mai rău” (Și dacă), ca apoi, în liniștea universală a inițiaților lumii, care din când în când își mai abat cu regret adieri de entități mărețe asupra egoului teluric, să suspine: „Un
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
anume „dumnezeu”, ba uneori spre a amăgi complet folosind chiar numele de Hristos și de Dumnezeu. Dacă Robespierre înclina spre o „Ființă Supremă”, Hitler vedea o „forță supremă”, a unui „dumnezeu din lăuntrul oamenilor”. „Credința” în doctrina ateisto-antiteistă plină de dezgust, suspiciune, orgoliu, nerăbdare, invidie, gelozie, răzvrătire, profanare sau blasfemie, a avut un larg succes datorită faptului că: „argumentele sale sunt convingătoare nu în măsura în care sunt adevărate, ci în măsura în care i-a pregătit pe oameni să le accepte” ( ibid.p. 106) „Justificarea” tiraniei nihiliste
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
mamă, acesta a tânjit după această căldură, vibrând la suferințele celor din jur, la suferințele umanității. De aceea și atmosfera cazonă a politehnicii din Petersburg, unde a fost student, militarizată după sistemul aracceevist, îi smulge accente încărcate de disperare și dezgust:” Dragă frate-îi scria Dostoievski fratelui mai mare-ce trist e să trăiești fără speranțe.Scrutez viitorul și sunt îngrozit ... Mă zbucium într-o atmosferă de îngheț polar, unde nu pătrunde nici măcar o rază de soare. “ Cu această dezamăgire și altele multe
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359443_a_360772]
-
de un observator vigil. Cartea lui Viorel Vintilă îmi aduce aminte de a ce scris Nietzsche în „Nașterea tragediei”: „Astfel, acest abis de uitare desparte lumea realității cotidiene de cea dionisiacă. Îndată ce acea realitate cotidiană reapare în conștiință, ea provoacă dezgust: rolul acestor stări sufletești este un sentiment ascetic care neagă voința Sub acest unghi, omul dionisiac prezintă oarecare asemănare cu Hamlet: amândoi au aruncat odată o privire cuprinzătoare în esența lucrurilor; au ajuns la cunoaștere și le este scârbă de
VIOREL VINTILĂ – ROMÂNAŞ LA SAN FRANCISCO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360742_a_362071]
-
normală poate face asta?).. Oare scriitorii nu sunt un factor de educație, de moralitate, sau e de..? Bine, întocmai cu moralitatea, după ea ar trebui să punem cât mai multe puncte, căci eu unul n-am încercat atât de mult dezgust (ba, chiar și mai multe problem că acum n-am avut vreodată și-am cunoscut și iadul, dar acolo nu ai așteptări ‘înalte’). Pot da multe exemple.. dar, hai zic doar de unu: ce și-a strâns tot felul de
FACEBOOK BUCLUCAŞ...(II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360056_a_361385]
-
rămâie, curată ca un crin, Icoana de iubire la care mă închin...” Epoca veroniană , cum a numit-o Perpessicius.( 1874- 1883) a dat cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română. De la exaltarea sentimentului de dragoste la lehamite și dezgust. În „Călin -file din poveste” aventura iubirii se petrece pe ambele tărâmuri, ale realului și idealului. Iubirea dintre Zburător și fata de împărat se desfășoară noaptea în taină, în furișe și fugitive îmbrățișări. Păcatul săvârșit de fată o exilează, din
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
pagină iernatică de pierdere a iubirii. Decăderea iubirii ca forță ordonatoare morală, estetică, creatoare, înseamnă un grav dezacord al ființei cu cosmosul. Renunțarea la dragoste înseamnă pierderea ființei, suferință și chiar nebunie. Prin aliterații consonantice, șuierătoare, stridente, poetul își exprimă dezgustul: „Alfel șuieră și strigă, scapără și rupt răsună, Se împing tumultoase și sălbatice pe strună Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustiit Aspru, rece sună cântul cel etern nwisprăvit... Unde-s șirurile clare din viața-mi să le
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]