794 matches
-
ai uitat... Închid telefonul și, aproape ținîndu-mă de mobile, mă târăsc până în camera mea. Doamne, de ce nu pot să uit? De ce nu se stinge odată jarul ăsta fără sens și fără rod? Aș vrea să fac ceva care s-o dezguste pe Maitreyi de mine, s-o silească să mă uite. Căci noi nu puteam fi niciodată unul al altuia. Am să mă duc să locuiesc cu Geurtie și am să-l trimit pe Khokha să spună totul Maitreyiei. ...Tatonări cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vulpe, suferința geloziei ? Un lucru simplu, pe care doar naivitatea ei îl complică. Pentru că Sophie este atât de naivă și atât de prost vede în jur, încât nici măcar lașitatea sigisbeului ei, Titi Ialomițeanu, e neînstare să o observe, ca să se dezguste de el ! Poate atunci s-o lase lipsită de supravegherea lui ? Desigur, ar da mult ca să i se ofere și cel mai mic fapt, în loc de această interminabilă interpretare a fiecărui gest și a fiecărei vorbe, cu care se obosește de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-mă cu bunătate, acordă-mi un strop de bunătate, te rog, nu am făcut nimic rău. Jur... Rozanov o privea din ce în ce mai încruntat și gura lui mare molatică se strânsese într-o urâtă expresie de scârbă. Spuse, aproape în șoaptă: — Mă dezguști. Își smuci mâneca din mâna ei și ieși pe ușă. Pearl îl urmă prin iarbă până la capătul potecii care se pierdea printre copaci. Auzi poarta din spate trântindu-se și taxiul demarând. Mai rămase un timp locului. Pe urmă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
supună. Semeții călugări nu înțelegeau să atârne în nici un fel de guvernul român, constituind un fel de stat aparte. În timpul domniei lui Bibescu, ei ajunseră să ceară ca arendarea moșiilor mănăstirești să se facă fără nici un amestec al autorităților civile. Dezgustat de lăcomia lor, Bibescu însuși a cerut a se comunica guvernului condițiile arendării, pentru a le uniformiza la toate mănăstirile, dar și pentru a pune capăt <jafurilor nerușinate ale arendașilor ce vin, sub falsul nume de egumeni, și despoaie fără
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și m-a sfătuit s-o las baltă cu investigațiile pe această temă. Lumea comenta răutăcios interesul pe care-l arătam unei întîmplări oarecare. În loc să-i explic ce era în capul meu, m-am înfuriat și i-am strigat: "Mă dezgustă să te aud vorbind astfel. Nu vezi că și tu porți o mască de sticlă?" Ce mai, m-am purtat ca un neghiob. Rezultatul a fost că am îndepărtat de mine și ultimul om apropiat. Această pierdere a fost mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
câmpul gol, inutile și ironice. Am făcut un ocol. Acum bătea vântul și am simțit cum mă cuprindea o toropeală împotriva căreia nu puteam lupta. Ascultam vântul stând în picioare, nemișcat. "Ca îmblînzitorii", mi-am zis și iarăși am fost dezgustat de mine. Vântul curgea în jurul meu ca o apă. O apă în care dacă mă prăbușeam, m-aș fi înecat și râul mi-ar fi dus cadavrul spre locul de vărsare. Mă străduiam de aceea să nu mă clatin. După
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
adaug: dar cei care au stat în acest timp lângă eșafod și au privit totul, ce-au făcut? Dumneavoastră chiar, domnilor judecători, unde ați fost? Nu erați, ca și mine, printre cei care așteptau în fața ghilotinei, cu capul în pământ, dezgustați de atâta sînge?... O, să nu-mi răspundeți că noi nu eram născuți încă. Ba da, am trăit în ezitările, dilemele, teama sau indiferența altora. Îmi permit să vă amintesc de cetățeanul Sieyes, deputatul Sieyes care a stat toți anii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de rândul acesta să mă leg față de Mihaela. Prea îmi intrase libertatea în sânge ca să mă pot împăca vreodată cu jugul căsniciei. Și apoi firea mea capricioasă, nestatornică, n-ar fi fost un izvor nesecat de amărăciuni pentru amîndoi? Mă dezgusta repede femeia după ce o îngenuncheam. Dacă nu-mi păstra trează pasiunea, ea înceta să mai existe pentru mine. Aș fi înșelat-o fără doar și poate, cu alta, apoi cu altele, m-aș fi depărtat tot mai mult de cămin
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Dumnezeu, ca să nu mai săvîrșești alte nelegiuiri cu toate urîciunile tale!" 44. "Iată că toți cei ce spun zicători, vor spune despre tine zicătoarea aceasta: "Cum este mama, așa și fata! 45. Tu ești fata mamei tale, care s-a dezgustat de bărbatul și copiii ei. Tu ești sora surorilor tale, care s-au dezgustat de bărbații și copiii lor. Mama voastră era o Hetită și tatăl vostru un Amorit. 46. Sora ta cea mai mare, care locuiește la miază-noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
toți cei ce spun zicători, vor spune despre tine zicătoarea aceasta: "Cum este mama, așa și fata! 45. Tu ești fata mamei tale, care s-a dezgustat de bărbatul și copiii ei. Tu ești sora surorilor tale, care s-au dezgustat de bărbații și copiii lor. Mama voastră era o Hetită și tatăl vostru un Amorit. 46. Sora ta cea mai mare, care locuiește la miază-noapte de tine, este Samaria, ea și fiicele ei, și sora ta cea mai mică este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
a plăcut - și cum să-ți placă, când nici mie nu mi-a plăcut - dar crede-mă că de nimic nu mi-i atât de groază ca de ideea că tonul ultrasentimental să nu-ți facă plictis, să nu te dezguste. Astăzi am avut o zi mai tristă decât toate celelalte - deși triste sunt toate - sunt cuprinsă de adâncă descurajare și deznădăjduire, un bine ce-l mai pot avea ar fi să mor. Și, dacă n-am mai zis nimic de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
noi revolta, începe pentru el morala. Dacă Rim știa și era onest, și-ar fi putut schimba atitudinea. Ar fi renunțat la schimonoselile lui din ideea că e fata nevestei. Gândul că e un fel de tată l-ar fi dezgustat de el sau de ea . . . - Numai să nu-1 excite tocmai ideea asta. - Atunci e un Rim monstru . - O mostră tot e el! ... și un maimuțoi! O gorilă care fredonează Oyral . . . Fatalitate, dragă! Să pice cu pacostea tocmai pe dolofancă . Uite
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
scurt. Acea afacere i-1 făcea nesuferit. Avea unele scrupule. Fie că Rim nu era consanguinul Siei, erau însă în judecata lui Mini unele căi, grozav de intime, pe care soțul și fiica Linei se întîineau în vinovăția lor. O dezgustase. Desigur era destul de deprinsă cu astfel de cazuri din zvonul public: X e amantul cumnatei, Y trăiește cu fata nevestei etc. • ■ Fapte diverse destul de frecvente și banalizate de scepticismul public. Când ești însă confruntat cu ele îți fac altă impresie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plin neliniștea erotică pură, mă excită de multe ori o necunoscută din tr-un autobuz, mă rătăcesc adesea în labirintul fan teziilor violente și-ntunecate, populate tocmai de aseme nea obiecte sexuale, total aservite voin ței mele. Por nografia nu mă dezgustă întotdeauna - îmi asum ca bărbat zecile de mii de site-uri de pe inter net și sutele de reviste pe care nici o femeie nu le-ar cumpăra - și sunt momente când am o nevoie imperioasă de imagini orgiastice. Cu toate acestea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
n-avea chiloți pe dedesubt... După ceva caznă eram bărbat, dar în locul fericirii și ușurării pe care mi le închi puisem nu simțeam decât o scârbă intensă de la mirosul de tocană, ciudă că terminasem din prima clipă și mai ales dezgust pentru tot ce ținea de acea du pă-amiază, pentru femeia dizgrațioasă și duhnitoare de lângă mine, pentru garsoniera cu pereții strâmbi, până și pentru cerul de amurg transpirând prin perdeaua de la geam. Nu mă puteam gândi decât să plec mai repede
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ceva. Trăsăturile mai moi, noul strat de grăsime de copil. Totul era chimic, nimic mai mult. Dar până la urmă, creierul însuși era un val de substanțe psihoactive. Așa spuneau toate cărțile pe care le citise după accidentul lui Mark. O dezgusta. Îl voia pe adevăratul Karsh, nu pe filosoful ăsta tolerant, care se desfășura peste tot. Dar antipsihoticele... Făcea o chestie - își verifica întruna cu dreapta pulsul de la mâna stângă. Înainte o scotea din sărite. Acum o speria doar. Robert își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am tot uitat la cer, gândindu-mă: Hei, vreau și eu. Luați-mă și pe mine. O senzație groaznică. De gol. De genul: Unde-am greșit? Își netezește sprâncenele cu degetele. Acum o cunoaște, știe ce anume din ea îl dezgustase atât de tare la un moment dat. Slăbiciunea ei. Nevoia ei de-a face bine, după rigorile lumii. Un fel de lecție pentru noi. Ideea lui despre ce face un tată. O ținea una și bună despre sânge, familie, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lasă. Vorbește într-un aparat. În curând, majoritatea reportajelor vor fi despre apă. Se adună, își scutură părul și îndreaptă spre el toată forța golului ei. Adoptă o poză de nepăsare, ca pentru o revistă de modă. Asta l-ar dezgusta, dacă n-ar fi ceea ce recunoaște în ea și împărtășește. Speranța aceea disperată că poți scăpa nedescoperit. — Îți spun tot. Cât de multe vrei să știi? Nu vrea să știe nimic. Chiar și acum, ar vrea să dispară cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și inacces la veșnicie. Oftat cu probe, multe lacrimi mulți oameni nu mai sunt acasa, la poarta vieții doar o plasă ne apasă cu atâtea patimi. În școli se face-o altă carte, țarina noastră e îngustă, atâtea rele mă dezgustă unul muncește, altu mparte. Vor mai veni și-alte măceluri, să nu fugim, să fim mai treji să stăm de veghe la creneluri cu toți ai noștri mari viteji. Aceste vânturi și furtuni vor trece, va veni dezghețul, și viața
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
domnul Thaw trebuia să mănînce cînd se întorcea de la lucru, i-a pregătit o plăcintă ciobănească, strîngînd din buze mai mult decît în alte dăți. Fiul ei refuza întotdeauna plăcinta ciobănească sau alte feluri de mîncare al căror aspect îl dezgusta: fîșiile albe și buretoase de burtă, cîrnații moi ca un penis, inimi de oaie umplute, cu valvele și micile lor artere. Cînd unul din aceste feluri de mîncare ajungea în fața lui, îl încerca nesigur cu furculița și spunea: — Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
efedrină și și-o imagină sclavă într-un bordel de lux, unde el o tortura forțînd-o să facă dragoste perversă cu el. A doua oară cînd se masturbă, o transformă în June Haig, iar a treia oară, într-un băiat. Dezgustat de sine, se uită fix la tavan pînă în zori, apoi adormi iar. Era duminică, și în după-amiaza aceea veniră și alți studenți care făcură cafea, pictară și pălăvrăgiră. Thaw stătu întins, prefăcîndu-se că citește, dar compunîndu-și, de fapt, discursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tîrî pînă la cămară și la toaletă, apoi se întoarse în pat. Zăcu acolo ca un leș, cu creierul putred și viziuni de răzbunare. O chinui în fantezii sexuale, recompuse și lungi discursurile de despărțire, amintindu-și cu minuție și dezgust fiecare clipă petrecută împreună. Se întrebă de ce mintea lui era atît de preocupată de o fată care-i dăruise atît de puțin. Sentimentele dureroase se transformară treptat în rigiditate musculară, iar mișcările calculate, o modalitate de a economisi respirația. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise nesăbuitul. — O putem folosi, spuse liniștitul. Ce s-a întîmplat atunci? — A intrat în institut și a lucrat cu Ozenfant. Deși o piesă importantă în departamentul de energie, calitățile lui nu au fost apreciate și, în cele din urmă, dezgustat de inepția birocratică, s-a întors în Unthank, dar nu înainte de a înregistra un protest personal virulent împotriva lordului președinte director. — Loc pentru detaliu dramatic aici, spuse nesăbuitul. Mai precis, de ce v-ați certat cu Ozenfant? Lanark încercă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi șopti: — Nu vrei să te dărui? — Nu pot. Jumătate din puterile mele sînt zăvorîte de teamă și ură. — De ce? — Nu-mi amintesc. — Dar cum ai vrea s-o arăți? — Aș vrea să... nu pot s-o spun. Ai fi dezgustată. — Spune-ne. — Aș vrea să... nu vă pot spune. O să rîdeți. — Riscă. — Aș vrea să mă urîți și să vă fie teamă de mine, dar să fiți incapabile să scăpați. Aș dori să fiți prinse și legate, să așteptați biciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își spălă lenjeria de corp de mai multe ori în vasul de toaletă și o atîrnă pe margine pentru a se usca. Cu unghile rîcîi crusta de vomă de pe cracul pantalonului și frecă locul cu pătura udă. Materialul mototolit îl dezgusta. Deși îi era sete, nu fusese în stare să golească mai mult de o cană cu ceai rece. întinse pantalonii pe platformă și îi frecă în cercuri mici cu baza cănii, apăsînd cît putea de tare. Făcu acest lucru mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]