428 matches
-
acordat evreilor se scursese pe trei sferturi, Bălțata veni ea însăși să ne vestească: — Am aflat că marele rabin al întregii Spanii, Abraham Senior, tocmai s-a botezat împreună cu fiii săi și cu toate rudele sale. Am fost la început dezgustată, apoi mi-am spus: „Sara, văduvă a lui Iacob Perdoniel, vânzătoare de parfumuri la Granada, ești tu mai bună evreică decât rabi Abraham?“ Așa că m-am hotărât să mă botez, la fel ca și cei cinci copii ai mei, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îi dispăruse acum. Ce crezi că făceam aici. Toată operațiunea avea ca scop salvarea negocierilor. Știam că vor fi mai moarte decât un curcan în noiembrie, în momentul în care ar ieși la iveală tăblița. O privi pe Maggie profund dezgustat. —Pur și simplu nu înțelegeți, nu-i așa? Nici tu și nici tâmpiții ăia de liberali elitiști și îngâmfați de pe Coasta de Est sau din Europa. Se aplecă peste masă și ochii îi scânteiară. —Vă plac la nebunie lururile drăguțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ei. Se aplecă apoi cât poate, ținând de capătul funiei.) BĂRBATUL CU BASTON: Repede, că înnebunesc! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Așteaptă, dracului, un pic. BĂRBATUL CU BASTON: Aștept. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage acum! (BĂRBATUL CU BASTON trage găleata afară. Dezgustat, se duce și o varsă într-o pubelă pe două roți. Epuizat, se prăbușește lângă fântână. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE scoate capul din fântână, agățat cu mâinile de marginea fântânii.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Păi, ce faci? BĂRBATUL CU BASTON (Tresărind.): Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
frumos. CĂLĂUL: Ce știm noi ce e frumosul? De ce să exagerăm? ARTUR: Și apoi că eu nu mă sinucid niciodată. CĂLĂUL: N-are nici un rost să vorbiți așa. Niciodată e un cuvânt spurcat... Nu se știe... Nu... (Învins.) Spurcaților! GARDIANUL (Dezgustat; către ARTUR.): Mai bine ne apucăm de treabă... CĂLĂUL: Da, da... Apucați-vă! Vă vindeți sufletul... GARDIANUL: Să terminăm cu lașii. Să-ncepem să scriem. ARTUR: S-o scriem, Bruno. Scrie acolo... Către guvernatorul orașului. CĂLĂUL: Nebuni! Total nebuni! Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zi, guvernatorul răscolește cu un băț în tomberon... (Îi dă cheile lui ARTUR.) Aveți grijă să nu iasă nimeni de aici... (Sprijinindu-l pe GRUBI.) Nu se poate să nu se uite și azi... (ARTUR rămâne singur, oarecum obosit și dezgustat.) ACTUL III După un timp; GARDIANUL și CĂLĂUL dorm, fiecare trântit pe unde a apucat; sforăituri, gemete, reacții violente în somn; ARTUR, așezat pe buturugă, cu picioarele într-un lighean cu apă; e dezbrăcat până la brâu, are pe gât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU ZIARUL scoate din buzunar o cutie care pare a fi de medicamente, extrage două miezuri de vată și începe să facă două cocoloașe mici, lucrând nervos cu degetele. BĂTRÎNUL CU BASTON și DOAMNA CU VOAL îl privesc pe jumătate dezgustați, pe jumătate mirați. BĂRBATUL CU ZIARUL își înfundă cele două cocoloașe în urechi și privește triumfător în jur.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Pentru sine.): Ce oameni... Hm... (BĂTRÎNUL CU BASTON se ridică și se apropie de BĂRBATUL CU VIOLONCELUL. Așteaptă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-mi că numai nebunii sunt cei care... Încearcă să obțină... așa ceva, că numai nebunii aspiră... la așa ceva... la acest lucru... atât de frumos... atât de înălțător... Vedeți, de aceea, mai târziu, m-am ascuns în această gară pustie... rușinat și dezgustat, am fugit aici, departe de hohot... (Frământat.) Ah, dacă aș fi fost călător prin ploaie! Dacă aș fi fost măcar o zi... măcar pentru o zi... călător prin ploaie! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Timid.): Și totuși... n-aș putea spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
poporului portughez o proclamație în care cere ordine, muncă și respectul proprietății. Pe străzile Lisabonei o mulțime înnebunită de entuziasm manifestează fără odihnă, până târziu după miezul nopții. Totul se înfățișa într-adevăr ca o monarhie fără monarhiști, pierind obosită, dezgustată, lovită în însuși centrul ființei sale. V. "BALBURDIA SANGUINOLENTE" Scriitorul Eça de Queiroz prevestise, cu mulți ani înainte de izbucnirea revoluției, că Republica va fi o "dezordine sîngeroasă" (balburdia sanguinolente). Nu se înșelase. Un sfert de veac de agitație, conspirații și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
le-am folosit până acum, plante exotice importate aici, nu ne dau guvernarea de care avem nevoie; ele ne zvârleau unii împotriva altora în lupte sterile, ne împărțeau prin ură, în timp ce națiunea se păstra în cea mai buna parte indiferentă, dezgustată și inertă în fata Statului... Cum o va face? Printr-o operă de educație care va modifica principalele defecte ale formației noastre, va înlocui actuala dezorganizare printr-o organizare și va integra națiunea, întreaga națiune, în Stat, prin ajutorul unui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
inițiativă. De la mijlocul anului 1918 până la Începutul lui 1919, Într-o pauză dintre două ocupații bolșevice și Într-un conflict permanent cu elementele zurbagii din armata lui Denikin, a fost ministru de Justiție („al minimei justiții“ obișnuia el să spună dezgustat), Într-unul din guvernele regionale, cel din Crimeea. În 1919, a plecat În exil autoimpus, trăind mai Întâi la Londra, apoi la Berlin unde, În colaborare cu Hessen a scos cotidianul liberal al emigrației, Rul (Cârma) până la asasinarea lui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
trântind ușa În nas ultimului vers și așteptând aplauzele să populeze tăcerea. Și mai era bătrânul cher maître depănând perlă după perlă dintr-o admirabilă povestire pe care o citise de nenumărate ori și Întotdeauna la fel, cu același aer dezgustat pe care-l avea chipul lui cu nobile cute de pe frontispiciul operelor sale complete. Presupun că pentru un observator detașat ar fi ușor să facă haz de toți acei oameni ireali care mimau În orașe străine o civilizație moartă, mirajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cunoască prietenele. Una dintre multele ciudățenii cu care le-am amărât zilele. Peste drum, la lacto-vegetarianul de lângă cinematograf, unde servea Tanti Rozi, aduseseră pește. Un somn imens, de câteva zeci de kilograme, stătea aruncat pe trotuar. Îl ocoleau trecătorii, nedumeriți, dezgustați. Apucasem să-i spun tatălui meu că mâncam din când în când la ospătăria aceea. Văzând uriașul pește rămas pe trotuar, ca și cum răspundea celor spuse de mine cândva, m-a privit trist: „Și nu ți-e scârbă?“. Am mers în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia trecutului, căci i se perindau prin minte mereu, una după alta, numeroase trăiri ale lui din trecut: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!, își zicea el dezgustat. Da, într-adevăr, nu-mi plac deloc, nici una, nici alta, chiar deloc nu le sufăr! De fapt, cred că nici eu nu le sunt lor prea simpatic - acesta-i adevărul crud! Dar, oare, de ce mi se întâmplă lucrul acesta în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
două lucruri: ori să executam public câte trei prizonieri pentru fiecare dintre ai noștri care este asasinat, ori să-i urmărim pe fugari prin pădure și să-i vânam până la ultimul. Mă scârbește gândul să execut femei și copii, replică dezgustat Navigatorul-Căpitan, întorcându-se către ceilalți, pe fețele cărora se putea citi că sunt de acord cu el. Istoria insulei Bora Bora nu trebuie mânjita cu o asemenea acțiune. Și crezi că e mai bine să-i lăsăm să ne omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înșfăcat și câteva pachete de baterii. Altceva? Altceva? — Altceva? mi-am întrebat imaginea din oglindă. Cuvintele îmi pulsară în urechi, devenind tot mai false și mai găunoase pe măsură ce răsunau tot mai adânc înăuntrul meu. Reflexia mea îmi aruncă o privire dezgustată și ezitantă, de parcă n-aș fi putut înțelege ceea ce tocmai spusesem. M-am sprijinit de perete ca să-mi revin, m-am întors și m-am îndreptat spre ușă. Infirmeria de Țară era un grup de clădiri - o duzină de structuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și în partid. După ce l-a felicitat, între patru ochi, secretarul de partid îl întrebă ce părere are despre Costică Fărocoastă, acum conțopist la primărie. Pentru acest personaj epoca de glorie trecuse. În tonul întrebării, profesorul întrezări posibilitatea unei răzbunări. Dezgustat, dădu din mînă a lehamete. - Nu e decît un nerod. Speriată de perspectiva măritișului ei cu un profesor, în cele din urmă titulara epistolei găsi un inginer. Avea acum mașină, doi copii și un soț care o înșela. Se adaptase
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vânzătorul din colțul străzii, luându-l cu el într-o cafenea și dând nerăbdător paginile pentru a ajunge la una anume, în timp ce înfulecă un sandvici în fața tejghelei și apoi fălcile i se mișcă tot mai încet în timp ce citește, până când mototlește dezgustat ziarul, îl aruncă la coș și iese valvârtej din local, cu fața lividă de furie și frustrare. Am știut de îndată ce am găsit cuvântul - am știut că aceasta era scena, într-o versiune exagerată, care se va juca vineri dimineața când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
După atîtea strădanii. Asta-nseamnă probabil că sufletul sau vezica mi se comprimă. În legătură cu acest desigur inefabil suflet, ce iese prin vîrful capului, povestind În Jurnal despre Întîlnirea sa cu Rudolf Steiner, care era Îngrozitor de răcit, Kafka i se plîngea dezgustat că el (Franz) este un artist Împotmolit În munca de asigurări. Se lamenta În timp ce observa cu silă nasul care curgea Întruna, nările Înroșite, scuamele, ochii umflați și inacceptabila batistă ezoterică a Întemeietorului antropozofiei. Misticul austriac i se părea incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă privise atât de inocentă, de mirată și sinceră, încît am renunțat. De altfel, acestea se petreceau în urma celor povestite adineaori, într-o vreme când eu primisem destule probe că nu am de ce mă teme de nimeni. ... Rămăsesem îngîndurat și dezgustat, mușcîndu-mi pe furiș buzele și privind cele dintâi stele într-un cer încă palid. Conversația continua într-o bengaleză colocvială, din care nu pricepeam decât foarte puțin; de altfel, nici nu încercam să pricep și nu tresăream decât la râsul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să mă farmece în cele din urmă, descoperindu-mi adâncimi și specii de dragoste pe care nu le cunoșteam și pe care le osândisem aprioric, fără să le bănuiesc dulceața. Eram obosit în fiecare după-amiază și la birou lucram prost, dezgustat, umilit de noul meu patron, un inginer proaspăt venit din America și mare dușman al tradiției indiene. (Deși bengalez, nu umbla îmbrăcat decât în costume europene, chiar acasă, și era cu desăvârșire ridicol.) Khokha a observat, fără îndoială, schimbarea mea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Recunosc, lumea ― cu femeile și iluziile ei, cvi realitățile și luptele ei ― nu mai mă interesa. Dar cu o nestăvilită sete voiam să știu dacă m-ar mai putea interesa toate acestea. Nu cumva eu mă retrag și mă simt dezgustat numai pentru că trebuie să fac astfel? Dacă eu nu mai sunt liber să aleg? Priveam iarăși pe Jenia, și nu simțeam față de ea nici o turburare, nici un gând pătimaș, nici o libertate mentală, și atunci încercam s-o iscodesc, s-o silesc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de spasmul tuturor încercărilor de a o uita pe Maitreyi. ... Am condus-o, luni, până la pârâul ce străbate pădurea cu pini. De ce mi-a scos-o Dumnezeu înainte? Jenia Isaac, ne vom mai întîlni noi vreodată? *** Am rămas iarăși singur; dezgustat, năuc, încercînd să înțeleg ce are să se întîmple cu mine, încereînd să mii întorc iar în dulcele meu somn alături de Maitreyi. Nu voi izbuti niciodată să scriu tot ce mi-a trecut atunci prin minte, în lungile săptămâni ce au
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
degetele lui butucănoase și neîndemânatice, tresărind, când lama țâșni, cu un pocnet, din mâner. Râse nătâng, arătându-l și celorlalți. Râseră și ei, mai puțin Pârnaie, care simți cum îl furnică fluierul piciorului, pe locul unde stătea celălalt cuțit. Privi dezgustat cum Calu se opintește să bage lama în muchea conservelor. Apoi, neștiind cum să vâre lama la loc, Calu îi strigă pe cei doi Puțică. Ei întinseră brațele, același pentru fiecare, adică unul brațul drept, celălalt brațul stâng, și Calu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dansuri pe care le știu. Împotriva voinței mele, mintea mă poartă către o pereche de viermi de mătase care se împerechează - momentul când jumătate din trupul masculului e înghițit de cel al femelei. Stau întinsă, pe jumătate excitată, pe jumătate dezgustată. El geme deasupra mea, murmurând cuvinte pe care nu le înțeleg. Nu-mi vine să cred că durerea așteptată nu se face deloc simțită. Corpul meu își întâmpină bucuros intrusul. Împăratul Hsien Feng se luptă de parcă ar îndeplini o sarcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
răzvrătire a Odettei, "oricât de simplă ar fi fost, o dezgusta mai puțin, dacă stătea să se gândească, decât supunerea oarbă a celorlalte colege". Iată de ce, deși Odette nu căuta să facă prozeliți, Clara și Lisbeth care se arătase inițial "dezgustată", au fost treptat "pătrunse de acest suflu al neîngrădirii". Calea deschisă de Odette s-a dovedit pentru Clara cu atât mai ușor de urmat cu cât Maurice, fratele său mai mare, însărcinat să vegheze asupra ei, o încuraja și el
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]