486 matches
-
clovnul candid, cu fruntea înaltă și sprâncele stufoase și privirea de copil, deslușesc prin ochiul zgâriat cu unghia în gheața geamului o gară ninsă și pitică, cearceaful fără sfârșit al câmpiei, ritmul vântului care o asediază. Trenul se urnește, își dezmorțește articulațiile, bătrânește, fără grabă. Ar trebui să încerc câțiva pași pe culoarul traversat acum de o largă pelerină pestriță. Lipesc palmele de sticla rece, îmi frec pleoapele cu palma, rotesc mâna, văd părul cânepiu, roșcat, negru, crescut în dezordine pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca în copilărie, de ce, de ce. Banca pe care zăcuse atâta timp, în liniștea greoaie a duminicii, deveni neagră, ca și aleile și arborii eliberați de arșița de peste zi. Se ridică în picioare, scuturându-și brațele și umerii pentru a se dezmorți. ...Trupul ei părea că se pierde în îmbrățișare, topindu-se. Devine cu-adevărat nemaipomenită în participare... așa spusese Lucian, înainte de a se despărți. Se întorsese, dintr-odată, spre celălalt, pentru a-i mai relata încă un amănunt. Singura femeie cunoscută
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
am să vă dau pașaport, curînd-curînd, domnilor! în orice caz, ar fi nimerit să începeți a face mai multă mișcare, barem prin seră, dacă nu prin parc. Afară e încă iarnă, ce-i drept, dar ar trebui să vă mai dezmorțiți oasele, domnilor!... Ar fi foarte, foarte bine! ― Parcă n-o să ni le dezmorțim iar pe front, doctore? zise Varga înviorat. Sper că ne dai un concediu de convalescență, doctore! E imposibil să ne trimiți numaidecât în luptă, cu rănile de-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să începeți a face mai multă mișcare, barem prin seră, dacă nu prin parc. Afară e încă iarnă, ce-i drept, dar ar trebui să vă mai dezmorțiți oasele, domnilor!... Ar fi foarte, foarte bine! ― Parcă n-o să ni le dezmorțim iar pe front, doctore? zise Varga înviorat. Sper că ne dai un concediu de convalescență, doctore! E imposibil să ne trimiți numaidecât în luptă, cu rănile de-abia cicatrizate! ― Desigur... negreșit! răspunse medicul cu zâmbetul scăzut. Întrucât depinde de mine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Mai ales îi era rușine pentru că niciodată nu știa ce să vorbească cu ele. Chiar Marta, și chiar după ce s-au logodit, îl încurca de multe ori, de se roșea ca o fecioară. De-abia uniforma și războiul l-au dezmorțit și i-au șters sfiala. De-a treia zi, când s-a îmbrăcat militărește, a cucerit o casieriță sentimentală jurîndu-i credință veșnică și uitînd-o pe urmă în brațele alteia. Pe unde îl ducea soarta, iubirile trecătoare îl întîmpinau și i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în cale, hămăind furios. Apostol îl domoli cu o șoaptă și câinele i se gudură la picioare, bătând pământul cu coa-da-i stufoasă, parcă i-ar fi fost rușine că nu l-a recunoscut mai curând... Zgomotul portiței și lătratul dulăului dezmorțiră casa întunecată. O licărire galbenă răsări în dosul unui geam, dispăru și se ivi iar în antreu, apropiindu-se de ușa dinspre curte. Apostol urcă treptele și bătu. Lumânarea se opri șovăind... Din altă odaie se auzi glasul doamnei Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
câteva împușcături, aproape, în față. Zgomotul se prelungi cu ecouri din ce în ce mai moi. " Am ajuns!... Slavă Domnului!" își zise Bologa, ca și când pocnetele de arme i-ar fi vestit bucurie. Dar bucuria i se înecă pe dată într-un noian de gânduri dezmorțite de ecourile împușcăturilor. Își dădu seama că a fost prins pe când voia să treacă dincolo și se spăimântă. În aceeași vreme își imputa că a plecat fără măcar să chibzuiască ce face și chiar fără armă, încît acuma... Se simți deodată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cuvânt cu nădejde fierbinte, i se coborî în suflet încrederea și-și zise, ridicând capul spre albastrul însorit al văzduhului: "De ce să mor?... Nu vreau să mor! Viața e doar... Viața!..." Și îndată simți nevoia poruncitoare să vorbească, să se dezmorțească și să arate că trăiește. Se uită înviorat la sublocotenentul amuțit și zise cu glas umed și cu ochii zâmbitori, parcă ar fi spus o veste de necrezut: ― Frumoasă vreme, așa-i?... Lumea-i totdeauna frumoasă... toată lumea... Sublocotenentul tăcea zăpăcit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de pe mărginea drumului. Satul se pierduse în urmă, până la oraș era o distanță intangibilă... dealurile la orizont se unduiau prin parbriz, neclar, ca niște sâni și umpleau ținutul bântuit de furia vântului și bătut de ape; amețită începuse să se dezmorțească dându-și seama că existau numai ei doi, căzuți în balta universului; restul omenirii dispăruse în negurile cerului! Mașina porni din nou și femeia încurajată își scoase pardesiul contorsionându-se și icnind de efort în acel spațiu îngust, punându-și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-mi avanseze proiectele? Cobor de mai multe ori pe zi ca să-mi cercetez cutia de scrisori, în fiecare seară accesez e-mail-ul, aștept telefoane: ce vești bune voi primi toamna asta? După vidul fiecărui sezon mort, prin septembrie începe să se dezmorțească și viața orașului. Deodată vezi cum totul se animă. Centrul devine mai tânăr și mai colorat. Se-ntorc studenții. începi să te-ntîlnești din ce în ce mai des cu cunoscuți, doriți sau nedoriți, care te opresc pe stradă pentru lungi conversații. Pe tarabe apare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
șederea era plăcută. Dar iată că Hor cel dintâi începu să-și desfacă curelele. Auta se uită la el mirat. Hor îi spuse rîzînd: - Am ajuns. Auta își desfăcu nehotărât curelele de pe trup, apoi se întinse puțin ca să și-l dezmorțească. După aceea se duse cu ceilalți, spre ușă. Înăuntru era lumină, iar în ușă îl întîmpină cerul înstelat. - Unde suntem? întrebă Auta cu uimire. - Tot tu mă întrebi! râse cârmaciul. Ți-ai uitat Piscul Sfânt unde mi-ai spus că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o practică tenace pentru ca un adept de rând să reușească să deschidă Orbita Macrocosmică fără îndrumări speciale din partea unui profesor calificat. Totuși, pentru adepții care sunt dedicați din punct de vedere spiritual și înzestrați natural și care reușesc să-și dezmorțească singuri canalele Orbitei Macrocosmice, iată un exercițiu de respirație profundă recomandat de Maestru Chao Pi-chen pentru a ajuta la deplasarea energiei prin cele opt canale ale Orbitei Macrocosmice: - inspirați, pentru a deplasa energia de-a lungul coloanei vertebrale, prin regiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
să se descotorosească de ea, avea să-l coste scump. Și-n orice caz, ar face-o din motive personale, nu pentru că nu era ea la înălțime. Lucru care s-ar putea să nu-l împiedice, recunoscu în sinea ei dezmorțindu-și mâinile. Oamenii tot spuneau că afacerile nu sunt treburi personale, dar de obicei ziceau asta fix atunci când chiar exista un considerent de natură personală! La urma urmei, afacerile tot în jurul oamenilor se învârt. Sigur, unele hotărâri erau luate numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nieve trebuia să recunoască faptul că mai mult o încântau prețurile acțiunilor ei decât pregătirile pentru nuntă. Dar, își spuse ea, nunta avea să țină o zi și gata. Profiturile ei din vânzarea acțiunilor aveau să dureze la nesfârșit. Își dezmorți puțin brațele. Cu toate că nu-i prea plăcea ideea de a nu fi tot timpul la curent cu pulsul pieței, o pauză tot ar fi fost bine-venită. Niciodată nu-și luase o lună de vacanță de la birou, iar acum era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vesel al pilotului. Nu au putut fi evitate. Însă vremea în Dublin e frumoasă. Darcey își lăsă mâna în poală, își lărgi strânsoarea centurii de siguranță, pe care însă nu o desfăcu. Neil dădu și el drumul cotierei și își dezmorți degetele. Te cam zdruncină o asemenea experiență, spuse. Ei, a mai ajutat și șampania, îi spuse ea. Estompează sentimentul de groază. Semnalul de punere a centurilor de siguranță se aprinse din nou și amândoi îl priviră circumspecți, însă de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
blestemată de un vrăjitor rău, dar voi m-ați salvat, așa că vă dăruiesc o candelă de argint. Când veți fi la liman, să bateți o dată și veți avea tot ceea ce vă doriți! Mulțumim, bună Crăiasă! rostiră oamenii, încercând să-și dezmorțească trupurile înțepenite. Fata pieri într-o clipă, parcă luată de unduirea răcoroasă a pârâului. Iute, călătorii își strânseră lucrurile și plecară, înfundându-se în întunecimea tainică a pădurii. Merseră ei ce merseră și, deodată, se loviră de un cal uriaș
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dar când a ajuns aproape de nori a rupt-o vântul. fântânile Diminețile vin năpraznice în sudul Mexicului. Se trezesc mai întîi șerpii și vulturii. Cei dintâi ies din ruine să se încălzească la soare. Ceilalți dau ocoluri imperiale în văzduh, dezmorțindu-și aripile. Între ruine, cresc spini și trandafiri sălbateci. Pe aleea ce duce la piramidă au răsărit urzici. Vorba unui poet mexican, moartea are gust de pământ. La picioarele mele lunecă din când în când șopârle. În apropiere, descopăr un
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Mița Biciclista și țigănci cu părul bălai și sâni ca de piatră... Și altele, și altele, și alte bancuri, și alte cântece, până ce autobuzul a oprit în curtea largă a taberei de la Budila. Am coborât, ne-am întins ca să ne dezmorțim după orele de mers și am privit în jurul nostru. Ziua era mai departe însorită și mirosea a brad, a rășină scursă pe coaja brazilor și albită în crăpăturile ei. Acolo era conacul. Am fost fericit și fermecat când l-am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nașterii mele și nu mi-a spus dacă vreodată a mai întrebat cineva de mine, copilul lui Dumnezeu, așa spuneau călugării despre mine, Daniel, mă caută Theo cu glasul, S-a trezit, Da! Sunt aici! Se ridică în picioare, își dezmorțește trupul, Am adormit! Da! Ai adormit de parcă n-ai fi dormit de foarte mulți ani, El zâmbește, Așa este, Daniel, am adormit, cât să fie ceasul?! Și eu mă uit în jur ca și cum frunzele de vie neclintite-n soare, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ridică privirea. Figura lui era tristă, ca și cum ar fi fost în doliu, iar ochii lui negri păreau să ascundă secrete. Apoi a văzut-o pe Lisa și a schițat un zâmbet de recunoaștere, deși nu se întâlniseră niciodată. Atmosfera se dezmorți. —Lisa? Felul în care îi rostise numele i-a stârnit o senzație ciudată de căldură. —Intră, ia loc. Ocoli grăbit biroul și veni lângă ea să îi strângă mâna. Lisa îl întâmpină aplecându-se în față, lăsându-și astfel spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Când trioul a fost redus la un morman de haine bleumarin, Blanchard le-a strigat: — La palatele din Tripoli cu voi, dobitocilor! Apoi s-a întors spre pachuco: — Hola, Tomas. Am clătinat din cap și m-am întins să mă dezmorțesc. Brațele și spinarea mă dureau cumplit și articulațiile degetelor de la mâna dreaptă îmi zvâcneau. Blanchard îi punea cătușele mexicanului, iar eu n-am putut decât să îngaim: — Ce naiba a fost asta? Blanchard îmi zâmbi: — Scuză-mi proastele maniere. Domnule polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la scurt timp după ce Maddy a intrat pe ușă. În ziua a patra am luat o pauză, dar am revenit la locul de supraveghere de pe Muirfield Road la scurt timp după lăsarea întunericului. Tocmai ieșeam din mașină, ca să-mi mai dezmorțesc picioarele, când am auzit: — Bucky? Tu ești? Era Jane Chambers, care își plimba spanielul maro cu alb. M-am simțit ca un copil prins cu mâna în chiseaua cu dulceață. — Bună, Jane. — Bună și ție. Ce faci? Spionezi? Te ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
afla pe undeva pe-acolo. Cine azvârlise cadavrul locuia la o aruncătură de băț de containerul ăla de gunoi. În cele din urmă, renunță la cana de cafea rece din care tot gustase În ultima jumătate de oră și Își dezmorți spatele. Nu ajungea nicăieri. Și tot nu vorbise cu nimeni despre cadavrul din port. Poate era timpul să ia o pauză? Biroul doamnei inspector Steel era cu un etaj mai sus, cu covoare albastre jerpelite și mobilă Învechită. Pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
balustradei podului de care aproape uitasem că era acolo. În fața mea sclipea ceva ca un vârtej de raze care prindeau culori și intensitate pe măsură ce priveam mai mult. Îi simțeam răsuflarea ca o căldură ce ajungea la mine din depărtări înghețate, dezmorțindu-mi gândurile. Ai deschis ochii, mi-a spus vocea și mi s-a părut că zâmbește binevoitoare. Acum ridică-te și hai să urci scările... Asta e prea mult... nu cred că aș reuși, am zis abia găsind cuvintele și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
a repetat ființa indefinibilă, fără îndoială... În acel moment, razele de lumină au devenit un joc de culori și scântei, ca o cometă ce se rotea în fața ochilor mei, în jurul meu, încălzindumă încet-încet, cu fiecare secundă. Atenția mi s-a dezmorțit imediat, dezmeticindu-mă parcă din somn. Ești steaua răsăritului? am întrebat mirându-mă și bucurându-mă în același timp. Ești aici? Da, închipuiește-ți că am ajuns aici... Acum hai să mergem dincolo de pod. Ai încredere! E adevărat că ai mult
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]