570 matches
-
publicat Ă chiar am gândit cu-adevărat în momentul în care am scris” (II, 95). Nu e singura mărturisire de felul acesta, în care scrisorile par nu un document autentic, ci unul contrafăcut. Iată: „Din când în când, primesc scrisori deznădăjduite, inspirate mai mult sau mai puțin de Tratat, la care trebuie să răspund. Cum de cele mai multe ori e vorba de gânduri de sinucidere, mă străduiesc să-i abat gândul celui care-mi scrie. Căci să-l încurajez chiar nu e
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
toarnă șampanie în două pahare) Hai, gata, gata! Să bem pentru copil! Ilie: (nu crede) Mina, trebuie, trebuie, trebuie să-l avem! Mina: Bine, bine, bine... numai să nu mă mai pui să jur... (Ilie o privește cu zîmbetul celui deznădăjduit) Ilie: Adevărul... Mina, e că mi-e dor de pămînt, de apă, de frig, de durere, de iarbă... de ceva adevărat... Mi-e dor să tai lemne, butuci mari de lemne, să car iarbă în spate, clăi întregi de iarbă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu metodă)... nu, dragule, pînă la piața de flori este Kauffland-ul... Dosar nr.: Da... așa e, Kauffland-ul... ăla de la intersecția aia mare... cu semafoare, cu... mașini... cu polițai... cu multe lumini... cu mulți polițai... și foarte multe lumini... și... și... (deznădăjduit, plînge) * Obiectiv: Unii... mă gîndesc... ar putea spune că sîntem cam... șui... că venim aici de atîta vreme. Sursa dublă: Da de ce?! Venim aici ca să aflăm adevărul... adevărul despre noi... poate și despre alții. * Dosar nr.: (plînge cu fața-n
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
beau alcooluri ciudate/ pe un dulce fond de erori". Lumea organică și cea anorganică sunt supuse metamorfozării și trecerii ("Umbra", "Hârtie albastră"), atmosfera este bacoviană, chiar versificația ne trimite la poetul "plumbului" și al "scânteilor galbene", îi lipsește însă eroismul deznădăjduit al poetului ce a coborât în infern ("Din altă toamnă", "Văzduh", "Bacovia", "Culorile se schimbă"). Motivul păsării Phoenix sensibilizează comentariul existenței. Însăși zăpada, care își repetă egal și măsurat existența, provine din arderea păsării Phoenix; minunea albului îi dă poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rămâi mai mult decât trebuie te disprețuiește, căutând neapărat pe un altul, capabil s-o părăsească... Uneori cred că nici nu-i place să se simtă superior ei... O doare superioritatea și nici nu vrea să fie protejată... ALTA (plânge deznădăjduită). CELLINO (fără urmă de răutate, cu o minte firesc obiectivă): Dacă vrei mai ales să guști liniștit frumusețea femeii, e neapărat nevoie s-o faci să sufere... Numai suferința o înfrumusețează... așa cum numai când simt umbra morții cântă sublim lebedele
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cartier distrus, răspun-zînd tuturor problemelor simultan, iar dacă lipsește o verigă... Spre exemplu, reabilitați bine un HLM, dar nu v-ați ocupat nici de problema ajutorului școlar, nici de cea a creării de întreprinderi în vecinătate, așa că oamenii vor rămîne deznădăjduiți, iar distrugerea va continua. Dacă ați reușit să faceți să se simtă o îmbunătățire în toate aceste sectoare simultan, în același timp în care îmbunătățiți locuințele familiilor, atunci ameliorați perspectivele de viitor ale copiilor de o manieră vizibilă. Asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
al vremii. Receptarea acestor stări era emotională, pe un fundal pesimist datorat în primul rând realității. Astfel se explică lipsa sa de sociabilitate, depresiunea reactivă la primejdiile și structurile clevetitoare, la cabala de tip conspirativ. Eminescu n-a fost un deznădăjduit organic, alienarea sa motivându-se punctual, dependentă de "problema astei vieți cu care lupt". Prevalându-se de firea sa demonstrativă și exaltată, poetul a supralicitat fantezia și năzuința spre valorile afective ale artelor. A reușit astfel, în virtutea tipologiei hăruite al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Devine palpabil. Scena întîlnirii, cu ezitarea nefastă a lui Sandu, înregistrată de Ioana ca un cataclism, este întretăiată de reflecții generale ("Cu ocazia dragostei, femeilor le devine orice indiferent"), de adevăruri intime, reiterate în momente asemenea, de Ioana (" Cînd era deznădăjduită, își începea lamentația obișnuită: <<Nu mă iubești, Sandule>>) și chiar de o scenă imaginată, gîndită de un Sandu care se pune în locul Ioanei, empatic: "Pot reconstitui toată starea sufletească a Ioanei înainte de sosirea ei la Brașov (...). La fiecare stație din
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mai regăsește pe sine în calitate de creator, harul poetic ("unghia îngerească") s-a tocit de atâta efort. În final, în atmosfera sumbră e întuneric, ploaia se aude "departe afară" și poetul simte durerea ca o gheară, fără a se putea exprima. Deznădăjduit, se căznește să comunice cu lumea, "cu unghiile de la mâna stângă"; aceasta, după o anumită simbolistică, trimite la forțe demonice. Unele cuvinte din lexicul arghezian șochează: mucigai, regionalism arhaic, metaforele sugerează starea de claustrare, atemporalitatea stărilor de tristețe este semnificată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și facem toate celelalte care ne ajută la vindecarea sufletului<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Despre preoție, 4, 3, în P. G., XLVIII, 665. footnote>. Într-o altă împrejurare, făcând referire la puterea cuvântului în ridicarea sufletului căzut sau deznădăjduit, Hrisostom afirmă: Cuvântul este instrument, cuvântul este hrană, cuvântul este cea mai bună temperare a atmosferei; el ține loc de medicament, de foc, de sabie: dacă e nevoie de ars sau de tăiat, de el trebuie să ne servim; dacă
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
posibil să ajute orice formă de viață aflată în suferință." Albert Schweitzer, Viața și gândirea mea " Iată-le cum zac, ca niște avioane doborâte, cu o aripă în aer. Sau ca niște cai rupți de oboseală. Sau ca niște făpturi deznădăjduite. Sau ca niște bieți somnoroși. A doua zi, câte una se mai trezește, mai încearcă terenul cu un picior, mai bate dintr-o aripă. Uneori, această mișcare cuprinde întregul câmp de luptă, apoi se cufundă toate și mai adânc în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și facem toate celelalte care ne ajută la vindecarea sufletului<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Despre preoție, 4, 3, în P. G., XLVIII, 665. footnote>. Într-o altă împrejurare, făcând referire la puterea cuvântului în ridicarea sufletului căzut sau deznădăjduit, Hrisostom afirmă: Cuvântul este instrument, cuvântul este hrană, cuvântul este cea mai bună temperare a atmosferei; el ține loc de medicament, de foc, de sabie: dacă e nevoie de ars sau de tăiat, de el trebuie să ne servim; dacă
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
ca la 1876 - și el continua spunând că dacă războiul izbucnește „ trebuie să consacrăm toate silințele noastre pentru România să nu devină teatrul războiului. Dar la 5 aprilie, el înștiința puterile că o invazie turcească va aduce România la hotărâri deznădăjduite, iar la 10 aprilie, el făcea responsabile puterile însăși de a urmări. La 29 aprilie, Camera constată o stare de război, prin care poarta rupea legăturile ei cu România, a cărei independență rămânea să fie recunoscută la pacea viitoare. Prin
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
să vedem un fel de desfătare în înfrângere și o preschimbare a acesteia în substanță cavalerească."198 De fapt, în situația lui Ladima nu e vorba de a declama stihuri, ci de a le compune și include în scrisorile sale deznădăjduite, ceea ce nu schimbă foarte mult datele problemei. Și, dacă acceptăm că firea lui Camil Petrescu e de natură donquijotescă, atunci, conform teoriei pluriperspectivismului lansate de Tudor Vianu, G. Călinescu și N. Manolescu (ceea ce noi credem a fi de fapt o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ca la 1876 - și el continua spunând că dacă războiul izbucnește „ trebuie să consacrăm toate silințele noastre pentru România să nu devină teatrul războiului. Dar la 5 aprilie, el înștiința puterile că o invazie turcească va aduce România la hotărâri deznădăjduite, iar la 10 aprilie, el făcea responsabile puterile însăși de a urmări. La 29 aprilie, Camera constată o stare de război, prin care poarta rupea legăturile ei cu România, a cărei independență rămânea să fie recunoscută la pacea viitoare. Prin
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
poate reprezenta pentru el „salvarea“, adoptarea lui nu va fi rezultatul unei deliberări, al unui examen critic al argumentelor, ci o adeziune pasionată. „Ar fi ca și cum cineva m-ar lăsa, mai întâi, să văd, pe de o parte, starea mea deznădăjduită, pe de altă parte, mi-ar arăta instrumentul salvării, până când, din proprie inițiativă, sau, în orice caz, nu condus de mână de către instructor, m-aș repezi la el și l-aș apuca.“50 Unui raționalist, cum a fost Russell, acest
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
chestiunilor nevralgice.150 Întâlnirea lor este, în orice caz, una de factură critică. Montale nu a preluat decât parțial pesimismul absolut, specific gândirii mature a lui Leopardi, renunțând, de exemplu, la componentă eroica: durerea romanticului era deopotrivă mai simplă, măi deznădăjduita.151 Totuși, prin imobilitatea și resemnarea lui împinse până la extrem, pesimismul montalian îl egalează în asprime pe cel al antecesorului. Deși autorul Oaselor de sepie nu se plasează în interiorul curentului propriu-zis leopardist, se poate afirma că trăiește, eliberat de expresiile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de secure ale Scripetelui, mușcând din cerul albastru". Interstițiul de expectativă aproape lirică este pulverizat de violența invaziei, introdusă abrupt în tablou: "În această pace adâncă, în această fântână dintre munți, plină de chipul și de aleanul soarelui, pocni strigătul deznădăjduit: "Fugiți! fugiți! vin turcii!..."". Teribila veste se materializează subit și implacabil: "Numaidecât niște nourași albi se destrămară în aer, iar prăpăstiile rostogoliră un ropot de pistoale". Decizia femeii este dictată mai mult de instinctul de conservare și de protecție maternă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al victimei asaltului devine clar chiar în pragraful următor, atunci când fragilele bariere raționale, pulverizate de oroarea apariției considerate supranaturale, reacționează prompt: "când nebunul a voit să-l sugrume, atunci hangiul, smintit și el de frica morții, a făcut o săritură deznădăjduită... Ocnașul a sărit cât colo ca un mototol, a bufnit în ușă, ușa s-a deschis de perete și mototolul a pierit în întunericul nopții". Coordonate prin juxtapunere, propozițiile se rostogolesc implacabil, întocmai destinului eroului. Rămas în prostrație, Stavrache își
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ubicuului și monstruosului Igor din filmele cu Frankenstein: "Gușatul, cu mâinile lungi, cu pași rășchirați, venea șuierându-și răsuflarea din cimpoul de carne". Urmărirea simplă se transformă într-o dublă încatenare: "Cu toate puterile adunate, am început să gonesc mai deznădăjduit; înainte, fugărind arătarea albă, în urmă, fugărit de jivina omenească, pe care nu o știam ce vrea și de ce aleargă". În aceste condiții, senzațiile de repulsie provocate de mediu încetează, iar cursa continuă: "Uneori piciorul intra până la gleznă, stropi de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
surdă și profundă a democrației populare. Mai mult, eu nu mă puteam împiedica să mă gîndesc la prietenul meu Lex Ende, redactor șef la Neues Deutschland, mort în condiții suspecte în 1949, în timpul perioadei staliniste celei mai dure. Priveam chipul deznădăjduit al prietenului meu Rudolf Leonard, emigrat în Franța în 1933, care se întorsese în cele din urmă în RDG, pentru că la Paris trăia într-o sărăcie și o izolare din ce în ce mai greu de îndurat. Era cazat la hotelul Adlon, și îmi
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
civile și intervenției în caz de catastrofă sau cataclism. Aceste perspective, cît se poate de improbabile în urmă cu doi ani, rămîn încă improbabile, dar par astăzi posibile. Europa a împins la extrem și a răspîndit în întreaga lume căutarea deznădăjduită și dementă a Mîntuirii, intoleranța religioasă, capitalismul, naționalismul, totalitarismul, industrialismul, tehnocrația, voința neînfrînată de putere și voința neînfrînată de profit, mitul frenetic al Dezvoltării, distrugerea culturilor umane și a mediilor naturale. Europa a răspîndit în lume flageluri care provin din
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
la un mod personal sau nepersonal, sau printr-o locuțiune verbală: a) După aceea ziua curse liniștită. Noaptea se lăsa murdară și grea. Puii sunt mâncați fripți. b) Priveam la apa care se strecura lină și limpede. Toți așteptau întristați, deznădăjduiți. A auzit-o întâia oară suspinând ușurată. Cum cutezați a intra nechemați? Se așează zâmbind fericiți pe banca de lângă fereastră. c) Stătui de vorbă vesel, ca niciodată. Numele predicativ circumstanțial stă mai ales pe lângă verbe intranzitive care exprimă mișcarea (a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
un păcat, socotim că n-am meritat o așa soartă. Cel care va observa cu atenție va găsi următoarea diferență între aceste două feluri de deznădejde: cea dintâi ne împinge spre nepăsare, iar cea de-a doua lasă pe cel deznădăjduit să se nevoiască mai departe și mai departe într-o sleire inutilă. Înțelegem acum de ce, o dată în plus, dincolo de complicitate, ostilitate și confruntare i-am simțit pe Lică și pe Ghiță atât de aproape unul de celălalt. Cine e sămădăul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cu citatul în exergă: Aproape două milenii și nici un singur zeu nou!169. Sugestia provocatoare care ar putea deriva de aici este cea de a citi gândirea lui Heidegger ulterioară confruntării cu Nietzsche, așadar ultimul Heidegger, ca pe o tentativa deznădăjduită de a se ridica din de profundis-ul nietzschean. Cazul Heidegger confirmă astfel profeția pe care Nietzsche a făcut-o odată despre sine însuși, și care și-a păstrat intactă valabilitatea: după ce l-a descoperit pe Nietzsche, a fost ușor să
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]