594 matches
-
de operă al Doamnei Mao care joacă rolul liderului gherilei își înalță glasul spre nota cea mai înaltă și chinuie cu stil replica finală: Victoria va fi în mâinile tale Dacă-ți păstrezi nezdruncinată credința Chiar și atunci când situația pare Deznădăjduită, iar imposibilă-ți pare biruința. În cele din urmă, când se lăsă amurgul, ei abandonară căutarea. Imediat am pornit-o ca să trec munții. Călătoream noaptea. Nu aveam încălțări și picioarele îmi erau rănite foarte rău. Pe drum, am întâlnit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
babacu’, Al - ca unii care, de când îi știu, nu fac decât să prezică sfârșitul lumii! — Las’ c-o să vezi tu, zice el dând din cap amărât, ai să te-mbolnăvești - și brusc răbufnește într-un acces de furie, un strigăt deznădăjduit, iscat din senin, de ură bestială îndreptată împotriva mea! - ai să îmbătrânești și atunci n-ai să te mai dai așa mare sculă de basculă independentă! — Alex, Alex, sare și maică-mea în timp ce taică-meu se duce la fereastră, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
capul tău de ciochistă făcut fărâme de un smardoi. Așa ar trebui să meargă lucrurile pe lumea asta! Smolka se întoarce din bucătărie și ne anunță că Bubbles nu vrea. — Dar ne-ai promis că i-o punem! strigă Mandel deznădăjduit. Ne-ai promis c-o să ne-o ia la cioc! Că i-o tragem în toate găurile, așa ai zis! — Fute-m-aș, zic eu, dacă nu vrea, cui îi mai trebuie, hai s-o tăiem de-aici... — Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pui fularul!” tocmai când acel Sandu rupea tacticos dintr-un pui și-l servea pe un vlăjgan cu cojocică pe el, care îi întindea rânjind o sticlă cu țuică de cazan de la Răducăneni; „Să-mi scrii, Toadere - striga o mamă deznădăjduită, de cum ajungi acolo!” „Da”, și Toader în timpul acesta îi dăruia unui ieșean un cuțit cu mâner de lemn cioplit chiar de el: „Pe cuvânt că de mine, dacă nu crezi, întreabă în sat la mine pe Epuroi a lui Nicoară
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de cucerire a interiorității, înseamnă devenire. Mișcarea în afară înseamnă pierdere. Devenirea semnifică mythos-ul, pierderea duce la mimesis. În afară poetul se rătăcește printre "pereți de oglinzi", ajungând să imite propriile gesturi, propriile grimase și posturi. Înăuntru se petrece o deznădăjduită căutare de sine și, specific scrierilor lui Botta, o pervertire a ideii de interioritate. Universul liric, abstractizat până la autodistrugere, își găsește în limbaj singurul element de susținere. Interioritatea va deveni, ca ultimă opțiune posibilă, un tărâm muzical, al sonorității difuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nici ultimul... Nu stă în puterea omului să-și împlinească vrerea. Îi șopti o voce dinlăuntrul lui. Trebuie să te împaci cu soarta, care ți-a fost scrisă...!” - Ce să fac, daca vrerea nu e de niciun folos?! Murmură el deznădăjduit. ”- Veghează... Veghează și te roagă!” îi șopti vocea din nou. - Nu mai cred, nu mai cred!... strigă el cuprins de îndoieli. A cerut îndurare, milă de la Dumnezeu... dar, în loc de milă a primit doar, tăcere... Durerea lui era abia la început
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mii de bucăți. Gândul să se mute la Butea, să-i fie mai aproape, deveni tot mai stăruitor. ”- Am ajuns!” îl auzi, ca prin somn, pe Avel oprind motorul. Erau în fața blocului, acasă la Iași... Iorgu se simți, cu totul deznădăjduit. ”- Da!... Trebuie să mă mult la Butea!” murmură el. Avel făcu ochii mari, rămânând fără glas. Iarna s-a dus... a venit primăvara. Odată cu trezirea la viață a cerului, a păsărilor, a plantelor și a oamenilor, sărbătorile primăverii au sosit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iorgu nu-și deslușea decât zvâcnetul arterelor. Il cuprinse o teamă nedefinită. -Fata, Fata mea dragă... unde ești, Fata?!.. se tângui el. -Rând pe rând, fiecare urcă Golgota de veacuri... Fiecare străbate aceleași chinuri!.. îi șopti un gând. Fiecare află deznădăjduita speranță a veacurilor... Fiecare își alătură pașii celor ce au fost și au luptat înaintea lui împotriva morții, au tăgăduit moartea și au murit. Nu folosește la nimic să te tângui. A murit și gata. Fiecăruia îi vine rândul... Asta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
deloc așa, decise Wilt și se cutremură, cuprins de un fior. După cum a zis-o ea, mi-a sunat ca un fel de exercițiu de dat cu capul în gură. Ar fi trebuit să vezi ce privire îmi arunca. Apoi, deznădăjduit, Henry se așeză la masa din bucătărie. Curios, Braintree îl fixă cu privirea. — Clar, dai impresia unuia care a avut multe de tras, zise el. Wilt își coborî privirea spre pantalonii lui. Erau mânjiți peste tot cu noroi, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
încît i se vedeau chiloțeii cache-sexe, tot de mătase neagră. Ținuta asta senzuală contrasta cu fața inocentă, bună, copilărească a Ginei. Am luat-o în brațe și am întins-o pe covor. Ne mângâiam cuprinși de-un soi de furie deznădăjduită. Gâfâind, strîngîndu-mă după umeri cu toată forța ei, ea îmi suspina la ureche: "Andrei, acum nu se poate, dar îți jur, Andrei, îți jur că am să fiu a ta..." Eu îmi pierdusem capul cu totul, numai că mie îmi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mod atât de lent, crud și sofisticat. Nu în fiecare zi reușea să scape de rutină. Pe fundul unui puț sec, în mijlocul celui mai fierbinte deșert, aproape fără aer, în întuneric, cu nisipul ce i se scurgea drept în creștet, deznădăjduitul Gacel nu putu să facă nimic pentru a salva viața fratelui său. Când își dădu seama de situație, mai bine de un metru de nisip îl acoperise deja și el însuși era în pericol să fie îngropat de viu, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dar constituiau singurul punct de referință, singura umbră și ultima speranță de salvare pentru oricine s-ar fi aflat pe o rază de sute de kilometri. Îl privi de sus, își mai spuse o dată că doar o mână de tuaregi deznădăjduiți ar fi fost în stare să supraviețuiască într-un asemenea ținut, și încercă o senzație de ușurare când îl zări pe Gacel Sayah așezat sub palmierul cel mare. Ateriză foarte aproape de cele trei mașini care aruncau scânteieri metalice sub soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la care contribuia în mare măsură o zăpușeală ce devenea tot mai intensă pe măsură ce înainta dimineața, până ce veni un moment când ar fi fost greu de închipuit că în interiorul acelei tăcute peșteri încerca să supraviețuiască o duzină de ființe umane deznădăjduite, ce transpirau din abundență. Sam Muller știa foarte bine că din acel moment transpirația o să fie cel mai rău dușman al lui, așa încât pătrunse în labirintul de piatră și stânci fără să se grăbească, mergând mereu pe la umbră, cu steagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sine, după chipul și asemănarea mistificatorilor de la putere. Datorită lor, România este împărțită în două lumi paralele: una a îmbogățiților peste noapte prin corupție, hoție, alegeri manipulate și trucate, și cealaltă, o lume a sărăciei dusă la extrem, a credulilor deznădăjduiți, a alcoolicilor și a boschetarilor. Deocamdată, „nu-i nimic nou sub soare”, toți ne naștem o dată și murim pe rând. Poporul moare, dar nu se predă, îndreptându-se spre ce-i mai rău, cu mintea în beznă, ca măgaru-n ceață
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
primirea acestor acte. Dorindu-te, te sărut. Veronica 23 oct. [1879] Duminică cred că mă mut. [VERONICA MICLE] Al meu iubit și drăgălaș Eminescu mititel, Nu-ți poți tu închipui câtă liniște și plăcere mi-au adus scrisoarea ta, eram deznădăjduită, nu știam ce s-a întîmplat, dar scrisoarea ta m-a mângâiat și m-a făcut fericită. Ieri am fost la judecătoria de pace să chem să ridice pecețile aplicate; pe drum m-am întîlnit cu Jacques Negruzzi. - Ei! de când
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
străjuiește Statuia Guan Yin a Zeiței Milei. Ea este construită din bronz fiind înaltă de 20 m. Zeița Milei este cea mai iubită femeie, ridicată la rangul de zeitate în tradiția budistă, reprezentând Izvorul Compasiunii, ce aude rugăciunile și plânsul deznădăjduit al tuturor ființelor de pe glob, fiind similară cu Fecioara Maria și cu Zeița tibetană Tara. Din păcate poza a fost nereușită. CAZINOURILE DIN MACAU Jocurile de noroc și pariurile s-au dezvoltat de-a lungul timpului în interiorul diferitelor stadii de
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
poate lua prin contact, dar lepra aceasta putea contamina prin atingere. Le-am strigat celorlalți ceva. Începuseră să fugă, dar nu știau unde; se loveau unii de alții, cădeau, intrau înăuntrul închisorii și ieșeau iarăși în curte, speriați. Se uitau deznădăjduiți, își strângeau mâinile peste corp, ca de frig, icneau câte un sunet nearticulat și o porneau iarăși la fugă. Copiii, care coborâseră în grabă zidul închisorii, s-au oprit o clipă jos și acum înaintau încet, cu mare grijă. Mersul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în față decât imensul fluviu, într-o pornire de groază animalică, s-au repezit, urcându-se peste răniți, împingându-i, călcându-i, strivindu-i în picioare. M-am înfiorat, imaginându-mi vaietele, urletele, acel mal al infernului plin de oameni deznădăjduiți, unii aruncându-se în apă, alții luptându-se pentru o nenorocită de barcă găurită, alții încercând să plutească agățați de câte o scândură, o ladă, șrapnelele și gloanțele inamice vânându-i și aici, cadavre umflate plutind... Ce distrugere, ce risipă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe care-o comisese împăratul Basilios asupra bulgarilor la a[nul] 1016, când a triumfat asupra lor; și daca acel împărat s-a numit Bulgaroktones (tăietor de bulgari), regele din parte-i voiește a se numi Romeoktonos (tăietor de romei). Deznădăjduitul popor grecesc, frîngîndu-și mînile, ridică un țipăt de spaimă și de pocăință la tronul împăratului; Enric, mărinimos cum era, crezu răzvrătiților de-odinioară, dar acum pocăiților romei, îi iertă și-l luă sub scutul său în contra crudului lor nimicitor. Deși
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
după ce va fi ajuns maioren. Când după doi an împăratul Mihail merse atât de departe încît puse să scoată ochii detronatului prinț Ioan și-l ținu închis într-o cetate, virtuosul patriarh Arsenie fu cuprins de o indignație turbată și deznădăjduită și aruncă afurisania asupra neomenosului împărat. În zădar așteptă Mihail cel escomunicat cu răbdare cucernică trei ani după dezlegarea pedepsei bisericești rostită asupră-i; în zădar amenința că va apela la papa; în sfârșit convocă un sinod spre a-l
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rămîne-vor străine înțelegerii noastre tulburi? Viața-i înveșnicirea clipei de teamă nemângâiată în care Adam, proaspăt izgonit din rai, și-a dat seama de nemăsuratul pierderii și de nesfârșitul pierzaniei ce-l așteaptă. Nu reedităm cu toții - în cursul viețuirii - iluminarea deznădăjduită a acelei nemiloase clipe? Moștenirea primului om este lumina întîii deznădejdi. Când stelele se vor preschimba-n pumnale și inima-mi va zbura spre ele, toate laolaltă n-o vor sfâșia până într-atît ca mâhnirea să nu-și descrie, pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu vor înțelege rosturile intime ale vieții și morții. Ce poate opune idealismul sau raționalismul în fața acestora? Nimic. Celelalte concepții și doctrine nu spun însă aproape nimic despre moarte. Singura atitudine valabilă ar fi o tăcere absolută sau un strigăt deznădăjduit. Acei care susțin că frica de moarte nu-și are o justificare mai adâncă, deoarece atât cât este un eu moartea nu există, iar când ești mort eul a dispărut, uită de fenomenul atât de ciudat al agoniei treptate. Unui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
disperare, de a cărei profunzime nu te poți convinge decât trăind-o, aceste acțiuni nu mai sânt posibile decât cu efort și suferințe. Nimeni, pe culmile disperării, nu mai poate și nu mai are dreptul la somn. De aceea, nici un deznădăjduit autentic nu poate uita nimic din tragedia lui, păstrând în conștiință actualitatea dureroasă a mizeriei lui subiective până dincolo de orice margini. Îndoiala este o neliniște care se referă la probleme și la lucruri, ea rezultă din conștiința irezolvabilității tuturor chestiunilor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vedea doar o dâră de fum... Căci focul din noi va arde totul. Bucuria nu trebuie justificată, deoarece ea este o stare atât de pură și de generoasă, încît orice elogiu este inutil. Justificarea ei este inutilă chiar și în fața deznădăjduiților, întrucît aceștia sau sânt organic deznădăjduiți și atunci bucuria este o imposibilitate, sau nu sânt organic și atunci bucuria le oferă destule seducții pentru a face inutilă orice justificare. Este de o mie de ori mai multă complexitate într-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai multă strășnicie. În clipa următoare, remușcă rile îl copleșesc. Atât de multe acuzații false, sau exage rate din motive propagandistice. O impostură, pe cât de grosolană, pe atât de utilă pentru a masca instabilitatea politică. Își prinde capul în mâini, deznădăjduit. Iar intrigile astea au fost mai toate ur zite chiar de femeile din jurul lui. Sunt mult mai periculoase de cât străinii, pentru că uneltesc din interior. Femeile... Complotează și se iau la întrecere una cu alta. Nici nu le mai poate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]