875 matches
-
zeci de pungi cu semințe ce n-au fost și nu vor fi niciodată însămînțate. An de an, vechile straturi au diminuat și în întindere, și în varietate. Aproape o paragină, priveliștea de acum, comparată cu cea din amintiri, e dezolantă: buruieni, fire de mătură și de lobodă înalte, „ca-n timpul evacuării...” însă mătușa continuă să vorbească frumos atît despre flori, cît și despre cei ce le iubeau: îmi evocă, de pildă, gestul tandru al unei Cortușance, soție de magistrat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Întîi pregătirile (ancorarea tunurilor și stațiilor de radiolocație pe platforme, căratul muniției etc.), apoi călătoria, noaptea, înghesuiți în vagoane de marfă („bou-vagoane”), zdruncinați, iar după sosire marșul pînă la tabără, pe jos, sub un soare torid și orbitor. Locul era dezolant. Deasupra dunelor de nisip și praf, pe care crescuseră ierburi înalte și scaieți, vibra aerul încins al amiezii. Pe drum, ne-am intersectat cu cîteva camioane. În rest, pustiu, nici o mișcare. După repartizarea în barăci și depunerea echipamentului, am fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întîi ce-ați realizat!” *Înainte de a ieși pe ușă, A. a slobozit gîndul care o nemulțumea de dimineață: „M-am săturat de traiul ăsta: rupe ața, înnoadă ața”! Cu această stare de spirit se duce în niște clase și mai dezolante decît casa în care locuim. *Lucru mai puțin obișnuit, m-am întreținut îndelung, pe o alee de lîngă stadion, cu profesorul Gheorghe Chiper, fostul meu coleg de catedră de la Institut, care-și continuă activitatea acolo, predînd româna la „cetățeni străini
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și Viorel Savin) pentru o „șezătoare literară” la Casa de Copii școlari din Tîrgu Ocna, care a împlinit 20 de ani de la înființare. Sub această denumire inocentă funcționează, de fapt, unul din penitenciarele pentru minori. Cînd am intrat, curtea era dezolant de curată și pustie. Am fost conduși imediat la club, unde, în rumoarea specifică unor atari momente, se aștepta începerea serbării. Prezența noastră a fost receptată ca un semn că ea nu mai poate să întîrzie. Cu răbdare (dublată de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de teren la "Fuerte Bulnes", prima așezare din zonă, părăsită și acum reconstituită, aflată la 54 kilometri de Punta Arenas. Peisajul caselor fără geamuri și uși, a bisericii din lemn, toate pustii, la care se adăuga epava navei "Lonsdale", era dezolant. La înapoiere am trecut pe lângă o altă așezare abandonată acum 300 de ani, "Punta Hambre". Deși numele înseamnă "Capul Foamei", în apropiere am luat masa într-un restaurant pitoresc, meniul fiind bazat pe pește, fructe de mare și excelentele "centollas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și paradoxurile enunțării. Am putea spune că scriitorul Caragiale le „aplică”, creând acel context al enun- țului paradoxal, ca exces și care reevaluează doxa cu mijloacele comicului, dar nu mai puțin serios și avenit. Faliții care aduc în discuție situația dezolantă, dar posibilă a falimentului în societatea capitalistă, devin un semn al existenței acelor întreprinderi și societăți vizitate de catastrofă. Cu alte cuvinte crearea faliților și a falimen- tului invocă apariția unei industrii care să poată deveni falimentară ca o consecință
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu atitudini neprecizate”. Din punct de vedere social, componența era următoarea: „27 de bărbați și 6 femei din care: 6 meseriași, 6 funcționari, 9 intelectuali, 7 comercianți și alți 3 cu ocupații neprecizate”. f. „Nu putem opri sionismul” Această constatare dezolantă o trimisese același Terdiman șefilor ierarhici superiori, În „Raportul de activitate dela 28 iunie la 28 iulie 1946”. În spiritul epocii, liderul găsise și vinovații: „Curentul sionist care este În creștere, se datorează unor lipsuri din partea noastră și pe cari
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
care le-am dezbătut În aceste materiale, nici cel cuprinzând și alegerile din 19 noiembrie nu a făcut excepție, Iancu Gutman fiind profund indignat de delăsarea unora față de cerințele de bolșevizare a comunității evreiești locale. Iată ce scrisese la acest dezolant capitol: „În Campania Electorală, În afară de ultimele zile, membrii PCR au avut aceeași atitudine ca și În trecut de exemplu tov. Fisterman cari Comitetul Județean PCR a hotărât eșirea sa din producție Încă cu 3 luni În urmă nici până azi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
acest drum. Declară apoi că acesta va fi și ultimul camino. Se lasă seara la acest han mic și plăcut, în satul sărăcăcios, așezat ca într-o cratiță enormă. Nu-i nimic de făcut sau de văzut aici. împrejurimile sunt dezolante. Pământ arid, albicios, pe care cresc buruieni la fel de sărăcăcioase, smocuri de iarbă ce se încăpățânează să trăiască. Aștept somnul binemeritat în patul supraetajat. Sub mine este un italian (pare scandinav după fizionomieî ce discută cu o doamnă irlandeză întâlnită pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de mașini și rezumată numai la mașini militare engleze. Eram lămurit, ne aflam în zona engleză din Viena. Puțini trecători, în majoritate bătrâni, femei, copii. Aspectul străzii, dezamăgitor. Toate casele neîngrijite, cu ferestre sparte. Strada murdară, gunoaie peste tot. Vizibil dezolant, un oraș nu demult ieșit bolnav dintr-un război greu... Și timpul trece, un sfert de oră, o jumătate de oră. Nu vroiam să las frâu liber gândurilor care mă asaltau. Preferam să mă concentrez asupra unuia singur: tragicomicul situației
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
-lea să fim martori și actori chiar ai unei drame care a zguduit și bulversat întreaga lume, printr-o conflagrație care a ținut atâția ani, jertfind viețile a milioane și milioane de oameni și continuând astăzi cu tragedii atât de dezolante, de necrezut și în același timp total gratuite, adevărate crime. Imaginea acestui tânăr indian și trista lui viață m-a urmărit mult în decursul anilor. Nu-mi mai amintesc cât a durat compania noastră. Știu că, într-o bună zi
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
lua natura, chiar și În dauna noastră. De altfel, și am mai spuso, Viața În general nu poate fi stârpită. Iar În particular, cu atât mai mult o specie care vine, fie și tangențial, În relație cu omul. Iar imaginea dezolantă a unui oraș străbătut de câini vagabonzi nu e de azi de ieri. Ea e comună Întregii istorii a societății umane. Chiar În urmă cu două milenii și jumătate, Mahabharata Înregistra, În cartea a 18-a, cuvintele lui Indra: “În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nouă ninsoare a acoperit totul, rezolvând, În ghilimele, problema. Ca și pisica care-și acoperă cu grijă excrementele, numai că aceea o face din cu totul alte motive. Rezolvare efemeră, căci peste câteva ore se va ajunge la aceeași imagine dezolantă. Dacă cineva și-ar da osteneala de a face o secțiune prin nămeții orașului ar putea scrie o istorie a inconștienței umane de o iarnă, conservată În straturile dezvăluite de acea secțiune. În paranteză fie spus, pentru restul istoriei civilizației
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
decât acela cei este destinat. Raportul dintre om și ceilalți se modifică Însă permanent. De pildă, În timpuri istorice, Sahara a Înlocuit o savană, o tot atât de vastă zonă vegetală, iar Orientul apropiat a devenit din pământ roditor un deșert la fel de dezolant. Pădurile Europei și Asiei au dispărut În bună parte, Înlocuite de orașe și nu numai. Ce Înseamnă asta? Înseamnă că o populație umană În continuă creștere se sprijină pe tot mai puțină vegetație. Pericolul nu stă doar În diminuarea bazei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
eseuri de Eugen Jebeleanu și un altul semnat de Traian Stoica. În primul eseu, E. Jebeleanu constată, între altele, o anume sărăcie a inspirației lirice: „O sărăcie de motive de inspirație extremă. O lipsă de autenticitate, de culoare, de diferențiere, dezolantă... Douăzeci de ani de suprarealism au trecut ca niște fulgere prin atmosfera poetică, nelăsând nici o urmă, provocând o vibrare de o clipă, astăzi cu desăvârșire stinsă.” Condamnând poezia ermetică și izolarea în „turnul de fildeș”, E. Jebeleanu propune „să ieșim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286003_a_287332]
-
Din Moldova" (Iași, 1862), "Buciumul" (București, 1862), "Foaia Societății pentru Literatură și Cultură Română în Bucovina (Cernăuți, 1865), "Familia" (Pesta, 1865), "Revista Dunării" (București, 1865), "Albina" (Viena, 1866). Întors din străinătate, Maiorescu găsește așadar un peisaj publicistic monoton, dacă nu dezolant, cu publicații care nu rezistau în timp, "foi" și "foițe" care nu puteau da satisfacție unui tânăr ce dorea, simțea nevoia să se exprime, un peisaj literar nu tocmai propice comunicării și dialogului, popularizării unor teorii, informații etc. Iată de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
poporul dădu năvală înăuntru, urmându-l pe Iosua... Da, ce poate fi mai plin de vrajă ca acest nume biblic, hugolian, nervalian, mirosind a șofar și a anatemă, scâncet al sufletului și țipăt al fugarilor? Și ce poate fi mai dezolant, mai frust ca Ierihonul de azi? La capătul unei câmpii sumbre, presărată cu mărăcini, descoperi o aglomerație de o modernitate nelalocul ei, informă, cu clădiri joase și lipsite de grație, nu departe de care ruinele însele sunt acum în ruine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-se contradictoriu și speculativ, Philippide își reafirmă poziția în legătură cu etimologia populară întrebându-se: „Și cum avem să putem elucida acest nămol de etimologie populară?”. Răspunsul îl dă tot el în manieră pur neogramatică: „Prin logica noastră individuală”, după care continuă dezolant: „Dar este oare potrivire completă între logica învățatului și acea a poporului, și acea în special a limbii însăși, adică (din punct de vedere al individului considerată) a inconștientului?” (I, 384). Înfundând istoria limbii în subconștientul și inconștientul individului, Philippide
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
iar în cele din urmă, și vom vedea de ce, ca stăpânit de „un pesimism structural”. Până la 1876 singurătatea lui Eminescu a fost optimistă întrucât el credea în utilitatea sa pentru cauza românismului, din primăvara acelui an însă ea a devenit dezolantă: celui care întruchipa românismul în cea mai pură sinteză i s-a învederat că nu poate activa în cultura românească decât, cu o anumită îngăduință, ca poet. Având asigurată de familie subvenția, E. pleacă la Viena în toamna anului 1869
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ghid în cursurile organizate de firmă cu scopul de a pune capăt agresiunilor verbale. 4. Prietenii, partenerul de viață, alte persoane care doresc să ajute victimele agresiunilor verbale sau chiar agresorii (care sunt, de fapt, victimele propriului comportament violent). Este dezolant să vezi cum cineva la care ții se confruntă zi de zi cu un agresor verbal. Este la fel de neplăcut să observi comportamentul ori să stai alături de un prieten ori de propriul partener de viață care nu-și poate controla limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
sediul unei mari societăți de asigurări din San Francisco, șeful s-a decis să afișeze pe pereții holurilor ceea ce lui i s-au părut a fi niște fotografii spectaculoase de la o expoziție de fotografie de călătorie. Fotografiile alb-negru prezentau imaginea dezolantă a animalelor ucise pe șosele. Fără a pune la îndoială concepția șefului lor cu privire la opera de artă, angajații companiei l-au informat rapid că nu vor mai veni la serviciu atâta timp cât vor fi înconjurați de imaginile penetrante ale suferinței animalelor
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
când ies din clasă și mă salută alături de colegii lui. Se vede că a mai crescut. Să văd cât îl ține. Acasă la Cârțișoara biruie toamna. Și frigul. Duminică am fost acolo. Am cules ceva mere și prune. E puțin dezolant știind că vara s-a dus. Ce mai faceți dumneavoastră? Bârladul nostru? Cred că Bârladul o să rămână nu numai pentru tata un loc însemnat pe hartă. Sunt tare bucuroasă când îmi fuge gândul la dumneavoastră, prietenii noștri vechi și buni
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Nu. Pur și simplu am simțit nevoia să-ți fac un compliment. Cred că nu prea știu să-ți interpretez cuvintele, zise ea zâmbind ușor. — Nu-i nimic. O să te obișnuiești. Locuia în cartierul muncitoresc, un cartier de-a dreptul dezolant, cu clădiri cam dărăpănate, chiar în colțul sud-vestic al sectorului industrial. Pe vremuri trebuie să fi fost o zonă străbătută de canale frumoase pe care circulau bărci și șalupe. Ecluza nu mai era în stare de funcționare, iar albia secase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
asupra poporului lipsit de apărare. Mizerie, lipsă de hrană, foame, ignoranță, analfabetism, taxe împovărătoare, regim polițienesc și aservire politică: iată, în realitatea crudă, condițiile sociale și morale ale Veronei din prima jumătate a secolului XIX. În acest tablou închis și dezolant s-a inserat opera concretă a clerului și a laicilor catolici veronezi. În alte cuvinte, ca să-i înțelegem pe fondatorii operelor caritative ale Veronei, trebuie să nu uităm acest precis context istorico-socio-economic, în care au trăit și au muncit. La
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și ne-a rugat să ne rugăm pentru Suedia, scriind cu mâna lui în registrul sfintelor liturghii: „Orate pro me et pro Suecia“. Din ziua aceea nu am încetat niciodată să mă rog pentru patria voastră». Wiman descrie un tablou dezolant al condițiilor religioase din Suedia. «Poporul trăiește departe de Dumnezeu iar bisericile sunt pustii. Aș vrea să-l văd măcar odată pe prietenul meu de la Verona, dar vremurile sunt nepriincioase; Italia e departe, iar călătoria e scumpă». La moartea lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]