465 matches
-
fermiera bură, este salvată de Cato de la moarte după ce frații ei sunt uciși de zuluși. Caravana bură căreia i se alătură și ei este, la rândul ei, distrusă de zuluși. O patrulă engleză este nimicită de războinicii africani. Totul este dezolare și sânge. Africa lui Milton Cato este și această Africă ce palpită dincolo de epiderma accesibilă europenilor. Umbra lui Rider Haggard și a istoriilor sale plutește deasupra prozei lui Pratt. Zulușii sunt întruchipările vitalității nestăvilite a locului care nu se lasă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
neobișnuit. Puținii pasageri care îndrăzneau să coboare la stații se furișau spre ieșire ca spre poarta unui cimitir. Nou-veniții intrau imediat în joc : se așezau cuminți pe scaunele libere și tăceau. Pluteau peste ei o atmosferă de respectuoasă mâhnire, o dezolare calmă și istovită. Mă oprisem la capătul din urmă al vagonului și priveam. Mi-a trebuit un timp ca să înțeleg motivul ciudatei comportări a pasagerilor. La celălalt capăt al vagonului se afla un bărbat de treizeci de ani, singurul care
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu mai era cea pe care o lăsase În urmă. S-a pomenit cu un oraș al cețurilor, unde tata nu mai trăia, dar care era În continuare vrăjit de amintirea și de memoria lui În fiecare colțișor. Ca și cum acea dezolare nu i-ar fi fost de-ajuns, s-a apucat să angajeze un individ care să cerceteze ce se alesese de tata. După mai multe luni de investigații, tot ceea ce a izbutit să recupereze investigatorul a fost un ceas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu obosea și nu trebuia să facă nici un efort. Dar și ăsta era un cerc vicios. Cu lesbienele nu trebuia să se forțeze să aibă o erecție, cu ele rămânea mereu curat, plăcut la atingere, cu ele nu cădea pradă dezolării, durerii, lacrimilor. Cu ele plutea În paradisul vibratoarelor și al latexului! Pe vremuri, când Încă nu o Întâlnise pe Keiko, Yazaki mi-a povestit Într-o bună zi: „Aseară am luat trei pilule de ecstasy, trei grame de cocaină, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trecut, deși știa mai bine ca oricine cât ne contraria obstinația cu care, oricât ne-ar fi costat, și-a impus voința. Cu toate acestea, cel puțin pentru un scurt moment, ceea ce avem În fața ochilor seamănă mai mult cu statuia dezolării decât cu figura sinistră care, după cum au spus câțiva muribunzi cu vedere pătrunzătoare, se prezintă la picioarele patului nostru În ceasul din urmă ca să ne facă un semn asemănător celui cu care trimite scrisorile, dar invers, adică, semnul nu spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
privit pe cei doi urcând scările. Nici unul dintre ei nu zise nimic. Vogelmann pătrunse în apartamentul lui Hildegard afișându-și mutra de cioclu, ceea ce era o binecuvântare de vreme ce asta însemna că, cel puțin pentru un timp, gura lui urât-mirositoare, afișând dezolare, rămânea din fericire închisă. Bărbatul care-l însoțea era cu un cap mai scund decât Vogelmann și avea în jur de 35 de ani, păr blond, ochi albaștri și un aer academic. Vogelmann așteptă până ce ne așezarăm cu toții înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de orice urmă de voință. Am simțit în palmă sudoarea palmelor ei rămasă pe mânerul plaselor. Am coborât scările ruginite, am ajuns pe prag. Ea a deschis ușa, eu am închis-o în spatele nostru. Totul era învăluit în aceeași neschimbată dezolare, cuvertura cu flori de pe micul divan, posterul cu maimuța ținând biberonul între labe, același miros de clor și otravă. Am simțit cum ceva se năruia în mine, o pastă moale și caldă se insinua încetișor sub carapacea mea. Impulsul sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dar pe stăpânul său îl credea nemuritor. Pentru că stăpânul său era pentru el ca un zeu. Și mirosindu-l acuma mort, simți că-n spiritul său se prăbușeau toate temeiurile credinței sale în viață și în lume și o imensă dezolare îi umplu pieptul. Și, încovrigat la picioarele stăpânului său mort, gândi astfel: „Bietul meu stăpân! Bietul meu stăpân! A murit, mi-a murit! Totul moare, totul, totul, totul; totul îmi moare! Și mai rău decât să-mi moară totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
facem decât să o adâncim. Și din ce, din ce oare dacă nu din singurătatea, din singurătatea noastră radicală, a luat naștere acea invidie, cea a lui Cain, a cărei umbră se întinde - bine spunea dragul meu Antonio Machado - peste dezolarea solitară a înaltului deșert castilian? Invidia aceea, cu drojdia ei dată în spumă, invidia care nu-i decât rodul invidiei cainite, invidia care se naște din turmele supuse ordinii, acea invidie a produs tragedia istoriei Spaniei noastre. Spaniolul se urăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
șmecheri (în tranziție). Că oameni care îmi sunt mai aproape și îi respect (cetățeni competitivi care progresează și joacă după reguli) sunt tare inadecvați. Și că nu îmi rămâne decât să mă resemnez. Cred că încep să îi înțeleg și dezolarea lui Andrei când spune că nimic nu îl atrage și n-are după ce cai verzi pe pereți se duce. E teribil de greu să trăiești cu un astfel de nihilism și eu cred că va trebui să încep să trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trei case izolate pe care nimeni nu le va vedea ridicându-se din ruine, acum merge de-a lungul râului, sufocat de putreziciune, va traversa câmpurile neîngrijite, pădurea abandonată, a făcut de atâtea ori acest drum că de-abia observă dezolarea care-l înconjoară, dar azi are două motive de îngrijorare care-i justifică aerul preocupat. Unul dintre ele, demersul comercial care-l duce la Centru, nu are evident nevoie de o mențiune particulară, dar celălalt, care nu se știe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de plastic întinse cât vezi cu ochii, de o parte și de alta, până la orizont, cum mai bine se distingea din vârful povârnișului pe care furgoneta îl urca în acest moment. Și asta se numește Centură Verde, își zise, această dezolare, acest camping sumbru, această turmă de blocuri de gheață murdară, topită de sudoarea celor care lucrează în interior, pentru multă lume serele astea sunt mașini, mașini de făcut vegetale, într-adevăr, n-au nici o dificultate, ca într-o rețetă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Soarele va răsări peste aproximativ zece minute. ― Vom putea vedea în sfârșit ceva. ― De n-ar fi exact contrariul, făcu Lambert, ironică, fără să-și ascundă entuziasmul. Îi era lehamite și încă nu ajunseseră la sursa semnalului. Oboseala și această dezolare copleșitoare o apăsa cumplit. Îi era dor de pupitrul luminat, curat, familiar. Lumina ce creștea nu le venea prea mult în ajutor. În loc să le ridice moralul, răsăritul soarelui, modificând culoarea atmosferei de la portocaliu la roșu sângeriu, le mai împuțină curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în chip enigmatic suficientă sieși și, în același timp, neașteptat de revelatorie pentru ceea ce unul dintre personaje numește „psihologia recluziunii“, a singurătății și a exilului. Plicul negru este în ultima analiză o meditație asupra inescapabilității exilului, a alienării și a dezolării într-o sufocantă societate totalitară, într-o atmosferă de teamă și suspiciune, în care discreția și intimitatea sunt în mod brutal refuzate. (Text publicat în Boston Sunday Globe din 11 iunie 1995; versiunea în limba română aparține lui Liviu Petrescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când metamorfoza atingea culmile disimulării. Fața palidă, alungită, pleoapele căzute peste ochii fără viață, capotul aruncat peste formele dezgolite puțin mai mult decât trebuie, mâna prefăcut neputincioasă pentru a încheia nasturii neglijeului, buza inferioară ușor tremurândă, comisurile conturate în curba dezolării ajustate de un creion fin, lividitatea evidențiată de un fond de ten din clasa atracției fatale, tocmai pentru a-i divulga victimizarea implacabilă de Vetă în pragul colapsului amoros, răsturnând astfel, prin acest final tautologic prin excelență, sistemul de valori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în realitate, era o cauză provocatoare a maladiei", căci "pe unde sângerările se practicau (în ascuns), și mortalitatea era mai mare". Cu multă greutate oamenii puteau fi convinși să renunțe la asemenea "cure" stupide. Pe tabloul zugrăvit de Bălăceanu al dezolării stârnite de molimă, în ținutul Putnei apar și tușe apocaliptice: Cadavrele zăceau pe drumuri, făcîndu-se pradă animalelor carnivore; însumi în persoană am avut tristul aspect [spectacol] de a găsi pe șosea părți mici din corpuri de oameni..., care nu erau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
se preschimba rapid Într-o stare amară de regret. M-am scufundat În apă, În scopul unei deșteptări Întârziate. Niciun efect. Înnebuneam deja, simțeam că am febră, apa mă opărea și nici măcar nu-mi mai păsa. Era un fel de dezolare totală, căreia nu-i puteam face față. Am găsit cumva puterea să mă ridic, să mă Îmbrac, să-mi trec o mână prin părul umed, deși eram vag conștientă de ceea ce făceam. Mă pierdusem Într-o nebunie dăunătoare. Capul Îmi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
șovăie. Simțea că i se pun în cale niște forțe invizibile. Erau mâini nevăzute care parcă-l trăgeau înapoi. Nimeni nu se mai apropia acum ca să culeagă nucile de cocos care zăceau și putrezeau pe pământ. Pretutindeni, un aer de dezolare. Tufișurile se întindeau peste tot și ai fi zis că foarte curând pădurea din epoca primitivă o să reintre în stăpânirea acestei fâșii de pământ care-i fusese smulsă cu atâta și atâta trudă. Aveai senzația că aici va fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
gradul 8, ceea ce nu înseamnă că furtuna de acum e infinit mai primejdioasă. Vom pleca, dacă vom pleca, de abia mâine la amiază, urmând să ajungem la Pireu miercuri dimineața. Prin urmare, s-a spulberat șansa de a revedea Delfi! Dezolare la mese. Se lasă o tăcere grea. Nu mai am chef de nimic. După ce am făcut o excursie de plăcere prin posomorâta Mare Neagră, iată-ne țintuiți într-un port din Marea Egee! Prizonieri pe un vas care nu se știe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în care totul aparține, parcă, altui timp, preistoric, are și o dulceață aparte. Eu n-o sesizez. Mă uit la povârnișurile fără nici un fir de vegetație, la câmpurile cu rare tufe de cactus, și nu pot evita un sentiment de dezolare. Ne oprim să vedem o mină părăsită, de unde s-a extras borax. Transportul minereului se făcea cu catâri. Soarele e năucitor. Un coiot jigărit se îndepărtează, deranjat de apariția noastră. Facem, apoi, un alt popas într-o oază, cu o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
când alții îl ironizau prea pe față, sesiza și se mânia mai mult de rușine. Chiar dacă ajung la aces-te constatări așa de mulțumitoare pentru mine, totuși unul din reproșurile pe care i le îndrept mai ales, producând în mine imensă dezolare: "Să te fi despărțit de el cu un timp înainte de întîlnirea noastră, dacă este exact că-i cunoșteai toate cusururile! Dar ai trecut de la unul la celălalt". Ioana, iubita mea, m-a refăcut singură și, la urmă, imaginea mea a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
interpretare ironică să devină o faptă rea. Părea o flacără, așa de fierbinte, de tremurătoare, de miraculoasă și în același timp purtând misterul stingerii apropiate. Dar se poate explica resortul declarației ei. Voia cu orice preț să salveze ceva din dezolarea în care trăise și pe care o înfăptuise singură, din atâtea iluzii în care pusese tot entuziasmul. Aceasta, ca să-și ascundă remușcările. Și acum utiliza, mai ales ca să se potolească (întotdeauna, în nenumăratele noastre discuții, a vorbit mai mult pentru
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lucru": "subiectul nu mai are nici o valoare, ci obiectul, lucrul pur și simplu care permite varierea temei". ... Efectul staticului, al modelării aproape muzicale a temei nu este în Ioana o semnificație, ci, bineînțeles, o sonoritate: "Voiam să redau sunetul unei dezolări care plana pe întreaga carte ca într-o tragedie greacă. Marea, gelozia, singurătatea, o moarte posibilă formau cadrul cel mai vast posibil, cred". Și Flaubert își dorise prin Madame Bovary un roman cafeniu, iar prin Salammbô unul purpuriu. Atracția "lucrului
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se îndoise de el, era una. Dar să ordone decapitarea lui Shojumaru, era un lucru pe care nu și-l putea imagina nici măcar pe departe. Așa a fost? gemu Kanbei. Dintr-o dată, îl privea pe Nobunaga numai cu răceală și dezolare. Riscase atât de mult: intrase singur în Castelul Itami, fusese întemnițat, scăpase de moarte ca prin urechile acului - și, în cele din urmă, pentru cine lucra? În același timp, nu se putea abține să nu verse lacrimi pentru nemăsurata afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi. Acesta ceru o pensulă și semnă. Apoi, își crestă vârful degetului mic și aplică o pecete de sânge lângă iscălitură. Tratatul de pace era semnat. Peste câteva ore, tabăra clanului Mori fu cuprinsă de șoc și căzu pradă dezolării, ca un vârtej de vânt, la vestea morții lui Nobunaga. În cartierul general de campanie al lui Terumoto, facțiunea care se opusese păcii tot timpul vorbea acum gălăgios, cerând atacul imediat asupra lui Hideyoshi. — Am fost mințiți! — Ticălosul ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]