395 matches
-
un loc de exil mai puțin dur. Din aceste versuri rezultă clar și categoric că Fabia era la curent cu acel factum care a provocat furia lui Augustus: și repetăm, dacă în acel factum Ovidiu ar fi jucat vreun rol dezonorant adică să o facă pe "mediatorul" în scandalurile Iuliei Minor -, Fabia nu ar fi avut niciun motiv ca să-l mai apere pe poet. În sfârșit, în Epist. ex Ponto, II, VII, adresată prietenilor, dar și cu referiri la soție, Ovidiu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
el era suficient ca minoritățile să aibă "consilii" pentru a le reprezenta la nivel central. Nu conta că acestea erau disprețuite sau ignorate pur și simplu, fiind acuzate că, în loc să promoveze drepturile maghiarilor, germanilor sau evreilor, le încalcă aceptând compromisuri dezonorante cu puterea. În logica mobilizatoare și omogenizatoare romantic leninistă, minoritățile echivalau cu un "rău necesar", un dușman intern care nu prezenta încredere și era destinat dispariției lente prin contopirea cu grupul etnic majoritar, românii. Populația de rit iudaic din România
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sau corespunz]tor presupune acceptarea conștient] a unor constrângeri sau reguli specifice care limiteaz] atât urmărea propriilor interese, cât și c]utarea binelui colectiv. Deși acești oameni nu privesc interesul personal și pe cel colectiv ca fiind niște finalit]ți dezonorante sau care ar trebui evitate în virtutea moralei, sunt de p]rere c] acestea nu constituie un temei suficient pentru a acționa. Susțin]torii teoriei amintite consider] c] exist] acțiuni greșite prin ele însele și care, prin urmare, nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
țară și făcînd rabat tocmai la moralitatea creatorului. Sindromul schizofrenic, de care cei plecați s-au desprins, continuă să facă ravagii aici, în țară, și cunoaște forme din ce în ce mai monstruoase, în ultimii ani de dictatură. A doua modalitate defulatoare, cea mai dezonorantă și mai respingătoare pentru ochi, este înhămarea la hidosul car alegoric al național-comunismului dîmbovițean și producerea, pe bandă, a surogatelor elogiind impostura unui regim impus prin tancurile rusești și dăinuind prin sloganele unui neaoșism găunos. Contingentele imnografilor de serviciu se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
7 iulie Cînd stăpînii nu-s acasă, slugile se-mbracă cu hainele boierești și se fandosesc înde ele sau în oglinzile odăilor. Complexul slugii, extins, ne dă imaginea unei Românii care a trăit, în ultima jumătate de secol, cel mai dezonorant răstimp istoric. Tagma comuniștilor, ajunsă la putere prin tancurile ocupantului și obrăznicindu-se progresiv, a vrut să dea replică celor la care slugăriseră și care fuseseră condamnați după legi de proveniență asiatică. Cum, altfel, poate fi interpretat gestul unui fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
senină, diplomatică, invitat să-și spună prețioasa-i părere despre revenirea monarhului, uită că e filmat și face o față de oglindă din aia care duce nasul la ceafă și buza la ureche. Telegenie... 3 martie Regele plîngînd. Nimic umilitor, nimic dezonorant în asta. Dimpotrivă. După ce televiziunea, scumpa de ea, ne-a frăgezit cu două imagini de un grotesc inegalabil: monstru sacru (sacru comunist!) al Chinei pe catafalc, învelit în seceră și ciocan, dar și regele țiganilor, așișderea pe catafalc, deci după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ingenui, la peisaj, la natură moartă, la portret, cel mult la scena de gen. Toate astea, ca proiecție a "naturelului" moldovenesc. Practicarea, în comunism, a acestor genuri îi scutea, într-o oarecare măsură, pe mînuitorii locali ai pensonului de implicarea dezonorantă în propaganda de rit sovietic. Într-o oarecare măsură. Pentru că primitivii instructori de partid își exercitau grosiera persuasiune cu înverșunarea ignorantului și ilegitimului. Chiar și acești minunați artizani ai frumuseților fruste trebuiau să dea roșului cezar ce-i era de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
avem înțelepciunea de a ne despărți radical de comunism, de perfidele lui forme reziduale, tot așa, să nu fim în stare a preveni dezastrele naturale (dar și cele datorate indolenței noastre). Cînd credeam că, în sfîrșit abia ieșiți din niște dezonorante monitorizări europene putem dialoga cu fruntea sus cu restul civilizat al continentului, hop, se rupe un pricăjit de iaz ardelean, creînd panică și indignare jumătății de continent. Cînd credeam că inundațiile de-acum mai an au avut ca urmare firească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de orgolioase, jos, la nivelul pașilor noștri.) Da, simplu de spus, greu de făcut. Pentru că înlăturarea pahidermelor din beton de pe Universitate nu era doar chestiune de macara. Era mult mai mult. Și anume, voința morală de a rupe radical cu dezonorantul trecut. În care dicta "cetatea revoluționară a Nicolinei", unde, de altfel, s-au și confecționat grosierele răngi-proptele care să veșnicească înțepenirea proletară a mastodonților pe creștetul celei mai vechi școli românești. Calcul greșit! Lumea civilizată, cu excepțiile de rigoare (ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o dictatură care-i curta cu leninistă perfidie, cît alterarea valorii în sine, prin silnica împăcare a unor criterii morale și estetice de neîmpăcat. Dacă la Marin Preda lucrurile par, doar par, ceva mai simple, în sensul depistării unor oricum dezonorante slăbiciuni de caracter, de altfel profitabil speculate de comanditarii săi de partid, Petru Dumitriu e cufundat, pe lîngă aceleași slăbiciuni caracteriale, și într-un scenariu de paternitate literară, implicarea intimilor Henriette Yvonne Stahl și Ion Vinea în viața sa diurnă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lugubru raționament. Emigrația, În asemenea condiții, era Întru cîtva similară cu exilul. Cele două vocabule nu corespundeau Întocmai aceluiași sens deoarece emigrația se transformase, din nefericire, Într-o disperată fugă din țară, Într-o formă de evadare, mai gravă și dezonorantă, pentru individul În cauză și pentru țara sa, decît exilul. Surghiunul urmează, legal, unei judecăți sau unei decizii adoptate de o instanță sau un grup de persoane, În timp ce abandonarea țării, prin fugă, survine după o lungă disperare. Dezrădăcinarea, care e
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Un subiect recuperat În vremea din urmă, de către cei interesați, care nu sînt puțini, este acela care privește evoluția comunității române din Statele Unite, eludat ori distorsionat Între 1945 și 1989, atunci cînd stranii rațiuni ideologice au determinat manifestarea unei atitudini dezonorante a oficialităților bucureștene față de America și entitatea de origine română trăitoare acolo. Neatizarea provocată astfel a compromis, o dată cu bariera mentală ridicată Între granițele românești și țărmurile Lumii Noi, cunoașterea unui prototip etnic afirmat În timp ca un hyphenated group, deci
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pare, am găsit trei persoane osândite la moarte - una prin răstignire și două prin decapitare - care au fost îngropate conform uzanțelor iudaice valabile în timpul lui Isus. Așadar, ei au avut parte de primă îngropare (cel mai probabil într-un loc dezonorant - adică într-unul din mormintele rezervate criminalilor osândiți la moarte) și ulterior rămășițele lor au fost adunate și puse în osuare, care, la rândul lor, au fost depozitate în cavoul familiei, toate după legile și rânduielile relatate în literatura iudaică
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cinste, dar corespunzător, în acord cu legile și obiceiurile iudaice. În cazul lui Isus din Nazaret, ar fi fost de așteptat să se strângă rămășițele scheletului său la aproximativ un an după moarte și să fie mutate dintr-un loc dezonorant într-unul de cinste, precum mormântul familiei sale sau un loc de îngropare. Dovezile istorice și literare ne pot spune mai multe. Îngroparea sau neîngroparea ucigașilor condamnați la moarte în lumea romană Obiecția adusă împotriva relatărilor evanghelice despre îngroparea lui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
postată o santinelă (Mt 27,65-66). Probabil evanghelistul se referă la paznicul pus în apropierea mormintelor criminalilor justițiați, care trebuiau să vegheze ca legile cu privire la îngropare să nu fie încălcate. Cea mai gravă dintre ele interzicea mutarea trupului din locul dezonorant într-unul de onoare. De asemenea, garda sau paznicul trebuiau să se asigure că era respectată și interdicția doliului public pentru ucigașul justițiat. Având în vedere statutul de ucigaș al lui Isus și prezența gărzii (întărite, probabil, din cauza popularității lui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
CORDELIA: Dar eu te rog, măria-ta, Desi n-am trucul poleit și uns De-a spune ce nu cuget, căci ce vreau Plinesc 'naintea vorbei să arăți Că nu-i pată de-ocară,-omor, păcat, Necastă faptă,-ori pas dezonorant, Ce mi-au răpit și daru-ți și favoarea, Ci lipsa chiar prin care-s mai bogată, Un pururi ochi cerșind și-o limbă-astfèl, Că-s mîndră că n-o am, chiar de neavînd-o, Iubirea ți-am pierdut. LEAR: Mai bine
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
valorifică frumusețea, inteligența și își valorizează farmecul. Acest mod de metacomunicare, ce exprimă capacitatea lor de a atrage, cuceri, încânta, generează puterea de seducție și intrarea celor vizați într-o captivitate plăcută, acceptată, asumată, devenită confortabilă, dar riscantă și, uneori dezonorantă. Curtezanele și pseudocurtezanele își folosesc sex-appeal-ul, inteligența, talentele, puterea de seducție, arta conversației, arta amorului rafinat pentru propriile ambiții și interese. Toate sunt capabile de iubire, dăruire, sacrificiu, dar și de intrigă, răutate, răzbunare. Curtezanele și pseudocurtezanele se diferențiază prin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
împărătesei, să-l seducă pe Marele preot Ariake, sfidând jurământul de celibat. Cu timpul, excesele Doamei Nijo l-au dezgustat pe împărat și l-au determinat s-o excludă din rândul concubinelor și s-o repudieze. Aflată în această postură dezonorantă, a încercat să trăiască din recitarea versurilor, din consultații privind decorațiile interioare. A decis să intre în lumea călugărițelor budhiste, ea fiind o călugăriță nonconformistă, călătoare. În condițiile acestea și-a scris Confesiunile. Infidela și excentrica curtezană a trecut de la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a tot ceea ce este bine, nu suportă aceste laude și ucide un slujitor. Este alungat, dar se Întoarce, iar zeii Îl primesc din nou În sală cu bunăvoință; Însă aici el Începe să insulte pe toată lumea și să amintească episoade dezonorante: Bragixe "Bragi" este „cel mai ticălos și mai Înfricoșător”; fecioarei Gefionxe "Gefion" Îi amintește „cum te-a sedus spre iubire acel tânăr alb care ți-a dat bijuterii, iar tu te-ai culcat alături de el”; lui Odin Îi reproșează că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conștiință națională, de unitate și demnitate, Mișcarea Legionară, asmuțiri zadarnice. Duhul legionar izvorât din adâncul pământului românesc, apă sfântă, curge năvalnic, întărește și cuminecă pe cei ce beau, râvnă și temei întru învierea și mântuirea neamului. Câtă agresivitate. Câte acuze dezonorante, fără temei, atacuri grosolane, „mușcături de câini turbați” la adresa Mișcării Legionare, care de aproape nouă decenii a dat Țării și Societății talente și valori universale, a dat sânge, morți sfinți mii. Cât tineret, viitorul țării, s a săvârșit în temnițe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]