406 matches
-
înseamnă și faptul că nu li s-a cerut să reflecteze asupra acestui lucru, că zilnic confruntându-se cu durerea, mecanismele lor de apărare s-au dezvoltat astfel încât îi protejează, dar în același timp îi face insensibili la durere. Riscul? Dezumanizarea serviciilor care ar trebui să fie în cea mai mare măsură devotate omului, stării lui de „bine” din punct de vedere fizic, mental și social și nu numai absența bolii sau infirmității”. Poate că o abordare a durerii, încă în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
al existenței celei adevărate obișnuite și tangibile în însăși banalitatea sau stereotipia ei, cu care inexistența intră într-un tulburător de firesc contact, ceea ce comunică o continuă stare de inadecvare, de stranietate și rizibil, de familiaritate a lucidității cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridicînd acuitatea pamfletului la iradiația parabolei. Iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial, de autentică modernitate, ne-a fost o pasionantă provocare de a desluși cifrul teatral care, șlefuit
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Mai întâi de toate, concepția vizând comportamentul gardienilor față de deținuți: ei trebuiau să mențină ordinea. Bineînțeles că acest lucru nu justifică brutalitățile manifestate. Dar ideea a fost cea care i-a forțat pe gardieni să decidă limitele propriilor acțiuni. Apoi, dezumanizarea deținuților și, în sfârșit, obediența față de autorități. Victimele sunt și/sau rămân ființe umane în ochii agresorului? Degradarea la care au fost supuși deținuții lui Zimbardo a provocat brutalitatea gardienilor, constituind chiar una dintre forme. Se pare că este mult
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
fost supuși deținuții lui Zimbardo a provocat brutalitatea gardienilor, constituind chiar una dintre forme. Se pare că este mult mai ușor să tratezi pe cineva cu brutalitate dacă i-a fost sustrasă orice formă de demnitate umană. Eficacitatea efectului de dezumanizare asupra dezinhibării agresivității a fost observată într-o formă și mai brutală în lagărele naziștilor. În calitate de oameni avem cu toții drepturi morale, drepturi pe care le știm și pe care le reclamăm. Dar în cazul în care ne pierdem demnitatea, este
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
în proporție de 57 %. Se poate crede că șoferii n-au claxonat din empatie, pentru că i-au văzut pe pietoni prinși în mulțime. În opinia lui Feshbach (1970), este foarte greu de suportat suferința celuilalt în cazul unui proces de dezumanizare față de victimă. Este mult mai ușor să rămâi indiferent sau să manifești un comportament agresiv față de persoana pe care nu o mai consideri ființă umană. Concluzii Din momentul în care primele modele clasice au fost propuse, numeroasele cercetări efectuate de către
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
143, 146 Cultură 94 (sub) cultură 95-96, 128 D Delicvență 74, 84, 216-219 tardivă 217 precoce 217 Densitate spațială 45 socială 45 Deplasare 123, 126 Dezangajare morală 182 Dezordine 72 empatică 74 Desensibilizare cognitivă 84, 88, 97, 190, 193, 197 Dezumanizare 90, 232 Dezinhibare 90, 191 Dispoziție 78 Drog 204 E Efect pe termen scurt 97, 194-195 pe termen lung 97, 195-196 Efectul armei de foc 63, 126, 176 Elaborare cognitivă pe baza experienței emoționale 140-142 interpretativă 212 Emoția emoție negativă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
al lui "mai mult"; un sistem al lăcomiei, dar și al insatisfacției (publice) față de ceva anume. El stă în "elanul" renascentist: deloc mulțumit cu ce are și în permanentă căutare de altceva. Cu cât profitul este "mai mare", cu atât dezumanizarea este mai profundă. Pe linie corporatistă, individualitatea omului și a lucrurilor a devenit un "produs", un efect al puterii-cunoaștere într-un dezacord profund cu ideea Luminilor, aceea a individului singular, aflat în activitatea sa de emancipare culturală și de gândire
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
progresism de tip totalitarist-corporatist. În această extensie modern- capitalistă, omul nu mai contează, ci doar funcționalitatea sa de obiect într-un sistem dezumanizant. Această metaforă politică ("sistem dezumanizant") ar fi bine să o înțelegem prin emergența ei contemporană. Avem o dezumanizare culturală, reflectată prin afacerizarea tuturor actelor culturale. Această afacerizare nu ar fi atât de antiumanistă dacă nu ar fi anticreativă (standardizarea și șablonizarea de către edituri și de către alte instituții culturale a creației umaniste prin anumite "tipuri" și "pattern-uri") și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
anumite "tipuri" și "pattern-uri") și anti-civică (prin clișeizarea opiniei publice, a gândirilor personale, prin instrumentalizarea best-seller-urilor, a "modelelor culturale" cărora li se conferă efecte de imagini dominante, de idei și de concepte pentru o societate și prin discursurile ei). Dezumanizarea culturală este forma corporatistă de "a produce cultură", prin urmărirea unei logici a profiturilor maxime! La polul opus fenomenului "liber" al culturii, avem distrugerea deliberată a învățământului umanist prin programe de studiu de vegetare enciclopedică ("cel care știe") versus programe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
liber" al culturii, avem distrugerea deliberată a învățământului umanist prin programe de studiu de vegetare enciclopedică ("cel care știe") versus programe problematizante de studiu (căutarea unor soluții, a unor reflecții pe baza unor cazuri particulare istorice, politice, filosofice etc.). Această dezumanizare deliberată a învățământului "face sistem" cu un model americanizant de societate, cu o propensitate afaceristă de standardizare culturală și de mecanizare a transmiterii unor cunoașteri și posibilități de gândire. Avem o dezumanizare politică, unde elementul lingvistic, funcția sa social-comunicativă, a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unor cazuri particulare istorice, politice, filosofice etc.). Această dezumanizare deliberată a învățământului "face sistem" cu un model americanizant de societate, cu o propensitate afaceristă de standardizare culturală și de mecanizare a transmiterii unor cunoașteri și posibilități de gândire. Avem o dezumanizare politică, unde elementul lingvistic, funcția sa social-comunicativă, a devenit rege, prin imaginea în sine ca formă de spectacol, prin instrumentalizarea ei politico-mediatică și pentru profit. Dacă în Evul Mediu acei cavaleri și regi făceau politică prin acțiunile lor, prin fapte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fapte, prin războaie, prin dueluri etc., politicienii moderni "fac politică" prin utilizarea cuvântului împotriva adversarilor lor, dincolo de concret și dincolo de real, dincolo de argumente de bun simț. Acest mod postbelic de a face politică (soap box) e o formă dublă de dezumanizare pe relația emițător-receptor. Această dezumanizare politică este mult mai complicată decât aș putea să o pun pe hârtie. O simplă figurare prin cuvântul scris nu o împlinește. O posibilă direcție de cercetare ar fi cvartetul nefericit: element lingvistic-decizie politică-normă socială-forme
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
etc., politicienii moderni "fac politică" prin utilizarea cuvântului împotriva adversarilor lor, dincolo de concret și dincolo de real, dincolo de argumente de bun simț. Acest mod postbelic de a face politică (soap box) e o formă dublă de dezumanizare pe relația emițător-receptor. Această dezumanizare politică este mult mai complicată decât aș putea să o pun pe hârtie. O simplă figurare prin cuvântul scris nu o împlinește. O posibilă direcție de cercetare ar fi cvartetul nefericit: element lingvistic-decizie politică-normă socială-forme de comportament și de excludere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
această reprezentare "suverană", reduplicându-se cu ea. Norma socială e vocea intelocrației în raport cu politicul. Formele de comportament și de excludere sunt efecte ale unor norme sociale, care sunt gândite și impuse la modul arbitrar de X, Y personalitate. Avem o dezumanizare economică, reflectată de mai multe tendințe sociale, politice, culturale. Ea se află, la nivel de individ, într-un soi de parvenitism ce creează un tip mental (docil și îndoctrinant) și tip uman (intoleranță față de cei cu opinii diferite). Acest tip
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
parvenitism ce creează un tip mental (docil și îndoctrinant) și tip uman (intoleranță față de cei cu opinii diferite). Acest tip de parvenitism consumerist se reflectă și printr-o gândire autosuficientă (de la A la B) și, prin autosuficiența ei, devine anticivică. Dezumanizarea economică se află de la mijlocul societății în sus. Ea este "la putere" într-un stat ca al nostru, chiar dacă nu are nimic în comun cu două idei directoare: 1) conducerea; 2) educația. Ea se află în ubuescul ei autoritarist, în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
două idei directoare: 1) conducerea; 2) educația. Ea se află în ubuescul ei autoritarist, în inegalitatea ei bazală de a porni într-o concurență, în hazardul ei de piață "liberă", în relațiile sale arbitrar formate. Compunerea celor trei forme de dezumanizare contemporană ne conduce spre o întrebare cardinală: unde este omul în această lume de profituri, poate și de succese? Evident că el nu poate fi în structurările dezumanizante de care se înconjoară, de falsele sale identificări social-politice. Totuși un mare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a sugera o Judecată de apoi sui generis, marcată de o serie ilogică de ipostaze și etape purificatoare. Ca și în prozele scurte, personajele nu au nume, fiind nominalizate prin profesiile pe care le reprezintă și ilustrând astfel depersonalizarea și dezumanizarea impuse de ideologia comunistă. Omniprezența imaginilor și sentimentelor apocaliptice, în care se regăsesc elemente amintind de peisajul liric bacovian, de lumea picturilor lui Bosch sau de atmosfera prozelor lui Kafka și Orwell, reușește să focalizeze într-o unică lentilă stilistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
sugerat decât printr-o versiune expresivă a lumii răsturnate. Astfel, spațiul privat și cel public erau inversate, iar o afacere intimă devenea o problemă publică: goliciunea, acceptabilă În intimitatea casei, era acum expusă În fața tuturor - or, aceasta se asocia cu dezumanizarea, fie prin regresia În animalic, fie prin excluderea din rândul comunității sociale (D. Regnier-Bohler, 1995, pp. 78-88). Bărbatul tras de femeie era pus Într-o situație nu doar de negare a rolului social de conducător al familiei, ci și a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un studiu frecvent citat, Natalie Zemon Davis radiografiază procesul de escaladare a violenței sub pecetea așa-numitelor „rituri ale violenței”. În Franța secolului al XVI-lea, conflictele religioase au generat numeroase asemenea rituri al căror scop era purificarea comunității prin dezumanizarea, batjocorirea, lovirea bestială sau uciderea oponenților. Altfel spus, anumiți membri ai colectivității erau ipostaziați ca factori de poluare (religioasă și morală), iar curățirea de păcat se făcea prin sancționarea acestora. Riturile erau declanșate fie de un zvon (pe fondul unor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
asociate cu patologicul. Aceste exemple însă, posibil de relaționat cu situații și personaje caragialiene (cuplul amicilor siamezi Lache și Mache, caruselul verbal din Căldură mare), pot fi văzute și ca semnalări timpurii de stadii incipiente și încă benigne ale simptomelor dezumanizării și aneantizării pe care dramaturgia ionesciană, prin suspendarea unei astfel de premise a nebuniei în lumea de fantoșe create, le va transfera în zona angoaselor, pentru a sublinia absurdul condiției umane. Rețeaua intertextuală poate fi astfel activată pe ramificații noi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În altă ordine de idei, cel mai vizibil aspect care leagă proza și dramaturgia lui Teodor Mazilu deopotrivă de viziunea lui Caragiale și a lui Eugen Ionescu asupra absurdului, ține de fantoșizarea și de grotescul personajelor. La cei trei autori dezumanizarea este ilustrată prin artificialitatea gesturilor, stereotipia limbajului, mimetismul sentimentelor, mediocrizarea și aplatizarea gândirii. Deosebirile sunt, totuși, semnificative. Dacă la Caragiale și la Eugen Ionescu limbajul și situațiile revelau găunoșenia morală și vidul sufletesc al unor veritabili "nebuni fățarnici", dar și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care maimuțăresc și cele mai firești reacții, mimând trăirea autentică prin clișee de simțire și preluări mecanice de teorii vulgarizate, nu sunt mai puțin hidoși când își exhibă o pretinsă aspirație la recâștigarea esenței umane, autocompătimindu-se penibil și neconvingător, pentru dezumanizarea ireversibilă pe care și-o recunosc. De pildă, Iordache din Acești nebuni fățarnici își impune patetic: "Trebuie să plâng și eu în fața unui apus de soare-anafura ei de viață!"84, iar Gogu, "șmecherul" din Proștii sub clar de lună, caută
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nicăieri... LOCATARUL (Îl trage de mânecă, îi șoptește): Cine știe cine e. Nu te aventura în declarații. (Tare.) Mergem și noi încotro merge toată lumea.87 Aplatizarea și masificarea nu mai apar aici drept consecințe ale unui proces treptat și natural de acută dezumanizare agravată într-un secol al științei înrobitoare, al bombei atomice și al seismelor din edificiile credinței în religie sau în rațiune, ci sunt impuse prin mecanismele terorii. Primejdia deportării, magistral redată în piesă prin amara ironie din parabola "gunoierilor", înfometarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a clișeelor și a nonsensurilor diluează esența comunicării, sugerând falimentul limbajului, ca ultim bastion al umanului capturat de absurd. În Există nervi, lipsa de comunicare se explică, în primul rând, prin prozaica frică. Nu interesează pierderea sensului prin stereotipie și dezumanizarea ca efect global al mecanizării de la nivelul gândirii și al limbajului, ca la Eugen Ionescu, ci transformarea cuvântului în probă incriminatoare, în delict capital. În condițiile în care conversația devine o pândă permanentă, o vânătoare de aluzii și imprudențe, găunoșenia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în ... literatură. Modernitatea în genere poate fi pusă sub semnul crizei, poate fi considerată o „cultură a crizei”. Criza este, în primul rând, a omului modern. Literatura nu face decât să oglindească această stare de fapt. Ortega y Gasset, în Dezumanizarea artei, vorbește despre „criza omului în lumea modernă desacralizată”, iar trăsătura definitorie a artei „noi” sau „moderne” este dezumanizarea. Criza omului a început însă mai devreme, odată cu „moartea lui Dumnezeu” anunțată de Nietzsche. Moartea lui Dumnezeu și moartea omului (ambele
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]