1,830 matches
-
rog, peste locul unde ar fi trebuit să aibă picioarele - și continuase să surâdă, ca și când nu s-ar fi Întâmplat nimic. O fracțiune de secundă am fost tentat să cred că avusesem o halucinație, că Adam Adam doar se distrase diabolic pe seama mea, recurgând la o scamatorie, la o prestidigitație de efect ca să... Să ce? Nu, gândul că fusesem victima unei iluzii optice ieftine n-avea nici o rațiune, era doar un mod neîndemânatic de a alunga din memorie imaginea oribilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ploaia asta, cu aglomerația din Paris, ar fi chiar dramatic ca lucrurile să stea altfel... Am avut noroc: ca șofer, taciturnul era un veritabil as, un virtuoz al traficului la vreme de diluviu. Se strecura printre celelalte mașini cu abilitatea diabolică pe care doar taximetriștrii din Orient o mai etalează, atunci când țin neapărat să demonstreze turiștilor străini că regulile de circulație sunt valabile exclusiv pentru fraieri. Adică tot timpul. Performanța parizianului era Însă potențată de teribila barieră lichidă pe care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
incendia creierii sau Îl rostise intenționat. Și, În plus, cu ori fără legătură cu asta, senzația că situația mea se agravează cu fiecare clipă care trece devenea tot mai apăsătoare. Orgoliul de a Înțelege cu orice preț În ce Încurcătură diabolică nimerisem pierdea vertiginos teren În fața convingerii că asupră-mi planează o primejdie grozavă. Am realizat siderat că, În spatele disperării cu care căutam, dincolo de neverosimilul Întâmplărilor trăite, o logică, un rost, o explicație, se Întindea cu totul altceva - spaima viscerală, paralizantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dar dumneavoastră sunteți cinic? Bineînțeles că nu sunt sigur, bineînțeles că mă Îndoiesc și mă tem că s-ar putea să mă Înșel. Dar n-am nici certitudinea ucigașă că lucrurile stau altfel, că libertatea mea depinde de niște creaturi diabolice care se joacă de-a baba-oarba cu ea. - V-ați aprins peste măsură, ceea ce pentru un om de știință nu e o notă foarte bună. „Creaturi diabolice”, „de-a baba oarba” - nu exagerați cumva? Probabil că e vina mea, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
certitudinea ucigașă că lucrurile stau altfel, că libertatea mea depinde de niște creaturi diabolice care se joacă de-a baba-oarba cu ea. - V-ați aprins peste măsură, ceea ce pentru un om de știință nu e o notă foarte bună. „Creaturi diabolice”, „de-a baba oarba” - nu exagerați cumva? Probabil că e vina mea, n-am reușit să mă fac Înțeles foarte bine. Va cer scuze... Mister Adam, nimeni nu atentează nici la libertatea, nici la iluziile, nici la visurile sau idealurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la sută, nicidecum o reglare de conturi din rațiuni religioase ori economice și nici iraționala dezlănțuire de cruzime a unui rege răzbunător și nemilos. Mai mult chiar, Filip cel Frumos apărea acolo În rolul de instrument al voinței unei instanțe diabolice și rafinate, care Îi manipulase cu iscusință resentimentele vechi și noi față de membrii Ordinului, de puterea și opulența lor. Trebuie să-ți mai spun că, din perspectiva oricărui specialist, varianta Centrului era solidă și convingătoare, bazându-se În proporție covârșitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În primul rând, compromiși. Era obligatoriu, de aceea, ca discreditarea să se bazeze pe o motivație gravă și convingătoare, care să excludă posibilitatea reînvierii gândirii lor, a filozofiei politice care Îi animă. Iar calea cea mai eficientă de realizare a diabolicului obiectiv nu putea fi alta, Într-o epocă saturată de religios, decât demascarea templierilor ca eretici. Odată stabilită strategia, planul de acțiune efectiv devine o chestiune pur tehnică, pe care Centrum-ul o pune la punct În toate articulațiile și detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șah de control”, i-am spus indiferent, mutând nebunul din c4 la f7. Abia atunci a observat grozăvia, dar era prea târziu. A Împins regele pe singurul pătrat pe care Îl mai avea la dispoziție, la e7. Cu un surâs diabolic pe față, am dus calul din c3 la d5 și am anunțat „mat”, punând În glas tot atâta dezolare câtă afectase și el când Îmi luase gratis regina. M-am enervat pe neghiobia mea lacomă atunci, nu pe tine - e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Îl Întreabă de ce inventase joaca asta dementă și care era sensul ei. „Mă amuză să observ din afară mistica jocului confruntat cu propria imanență”, a spus sibilinic insul. Insistă: nu-i e teamă că se va ruina perseverând În provocarea diabolică a destinului? „Imposibil, a surâs excentricul, sunt prea bogat pentru asta.” A vrut să-i spună că și alții fuseseră cândva la fel de bogați și că poate fi de-ajuns o singură noapte altfel decât toate celelalte pentru ca oricare nabab să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cărei grad de probabilitate tinde spre zero! Și nu tinde, este zero. Totuși, așa s-au petrecut lucrurile, iar faptul că acum mă aflu aici este, În măsură covârșitoare, rezultatul șocului trăit atunci. Am luat Întâmplarea drept un semn (divin, diabolic? - mi-e greu să mă pronunț), oricum, un semn că lumea are o dimensiune fantastică și că repetabilul miracol al ceasurilor și existența unui Centru desprins din literatura SF despre care Îmi vorbise necunoscutul cu accent american sunt congruente, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
perversă a ideii de moștenire... răul relelor vieții și al morții noastre... nici nu-ți poți imagina cât de mult a pervertit omul, cât de adânc l-a ticăloșit, cum i-a luat mințile și i-a Îmbăloșat vederea instinctul diabolic al posesiunii... nu, nu impulsul, pentru că e ceva organic, sădit În suflete de Însuși Creatorul, instinctul, zic, nebunia, paranoia Îndepărtării de propria esență, de gratuitatea și adevărul existenței În sine și pentru sine a tuturora și a fiecăruia În parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Wagner și ale predecesorilor săi, pătrunzătoare și nonconformiste până la granița cu riscul și paradoxul. O ascunzătoare perfectă nu e suficientă pentru acest gen de spirite, vor mai mult: să sfideze rațiunea, pășind dincolo de granița perfecțiunii Însăși, pe teritoriul incitant al diabolicului. Astfel de oameni cad frecvent pradă tentației irepresibile de a plusa. Cel mai adesea gratuit și, nu o dată, contraproductiv; este unul dintre modurile lor predilecte de a provoca și de a Înfrunta destinul. Doctorul Wagner (sau nu neapărat el, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a-și proteja secretul: a complicat drumul către el, a Încifrat indiciile, nu le-a oferit mură-n gură exploratorului, că nu era fraier să facă una ca asta. Păi, sigur, că nu era; o făcuse probabil tocmai fiindcă era diabolic de inteligent. Prin urmare, literele nu ocultau nimic; din contră, indicau ceva. Ceva simplu și direct, la mintea oricui. De exemplu, că informațiile despre Centru se găsesc În corpul C, inițiala de la Centru. Putea fi ceva mai simplu decât atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zgomotos aripile, în timp ce hienele, șacalii, fenecii, antilopele, caprele, până și șobolanii, șerpii și un sprinten ghepard, ce abia sosise atras de duhoarea purtată de vânt până în inima câmpiei, începură o cursă nebunească fără țintă, pentru că ceea ce se întâmpla era un diabolic fenomen contra naturii, pe care nici unul dintre ei nu-l mai văzuse până atunci. Și așa cum oamenii reușiseră să neliniștească și să zăpăcească animalele, animalele reușiră să zăpăcească și să-i neliniștească pe acei oameni, care nici pe departe nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
hienelor și șacalilor nu erau ale prizonierilor în căutarea cărora veniseră, așa cum își imaginaseră, ci a patru capre prăpădite puse cu pricepere în locuri unde cu greu se putea ajunge, ceea ce le întări încă o dată ideea că erau victima unui diabolic plan perfect elaborat. Beduinii îi lăsaseră să le cucerească fortăreața, dar prețul li se părea excesiv, ținând cont mai ales că așa-zisa fortăreață nu era decât o grămadă de pietre calcinate de soare și infestate de o numeroase lighioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mere În piața Amzei. Virgil, la 2 Mai, Într-o cămașă cadrilată, fîlfîindu-i deasupra blugilor, scoțînd apă din puț. Marius citindu-le prietenilor Într-o cameră cu lumina În surdină un pasaj frivol dintr-o carte extrem de serioasă. Nu știu ce selector diabolic purtăm În creier și care e secunda aleasă spre a ne fixa definitiv În memorie imaginea unui om apropiat. Fără Îndoială că sînt și obiectele, măruntele lucruri, dîra de cerneală lăsată de mișcarea mîinii Într-o dedicație pe-o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aceste valențe suplimentare. Poate ar fi putut fi un bun militar, avînd vocația supunerii oarbe și a bravării inconștiente. Mi l-aș putea imagina seara cufundat În tăcerile lui cum organizează războaie imaginare, armate imaginare, inamici imaginari, cum desfășoară strategii diabolice și trăsăturile i se Însuflețesc, conduce, Învinge. Acea „petrecere adevărată“ este fața complementară a unei autofrustrări. 8. Tremurul mîinilor. Poate transpirații abundente ale extremităților, semn de emotivitate la limita patologicului. 1. MARCEL ALBU țvăzut de B.I. dactilografă) 2. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se îndrepta de îndată spre vale, acolo unde erau zonele locuite, în căutarea sufletelor pe care să le mistuie. În nici un caz n-ar fi pierdut vremea cercetând cilindrul, decât dacă ceva ar fi atras-o acolo. Asta era, planul diabolic al lui Boris cuprindea și o momeală, iar momeala nu putea fi decât un om. Numai așa vâlva ar fi intrat în capcana pe care acesta i-o întinsese la ieșirea din peșteră. Cine era victima pe care Godunov hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cîndva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adîncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr-o scrisoare (care-i parvenise prințului Jevahov ca un mesaj de pe o altă lume, cu ștampila orașelor Oran, Marsilia, Constantinopol, Paris, Sremska Mitrovica, Novi Sad), aflăm că, În teribilul an 1921, un detașament al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pentru a o apăra de toate pericolele interne și externe. Da, voi sunteți vinovații, da, voi sunteți cei care ați dezertat în mod rușinos din concertul național ca să urmați calea întortocheată a subversiunii, a indisciplinei, a celei mai perverse și diabolice sfidări a puterii legitime a statului consemnate în toată istoria națiunilor. Să nu vă plângeți de noi, plângeți-vă mai întâi de voi înșivă, nu de cei care vorbesc, și ei, prin glasul meu, aceștia, mă refer la guvern, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
masa de nori care acoperă cerul se crispează în așteptarea deflagrației tunetului, când o ușă scârțâie în întuneric și un curent de aer înghețat vine să ne atingă chipul, când o prevestire malignă ne deschide ușile disperării, când un râs diabolic ne sfâșie vălul delicat al sufletului. Nimic concret, nimic în legătură cu care s-ar putea conversa în cunoștință de cauză și cu obiectivitate, dar sigur este că primarul trebuie să facă un efort imens ca să nu oprească prima persoană care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unui obiectiv mult mai ambițios, să cerceteze dacă femeia care se afla în fața lui, așezată lângă soțul ei, liniștită ca și cum, pentru că nu datora nimic, nu avea de ce să teamă, în afară de faptul că era o asasină, făcea parte și din manevra diabolică ce menținea în stare de umilință statul de drept, pe care l-a făcut să-și plece capul și să îngenuncheze. Nu se știe cine a fost cel care, în departamentul oficial al cifrării, a hotărât să-i acorde comisarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
poliție ca probabila vinovată de noua orbire, din fericire limitată, de data aceasta, la cadrul fostei capitale, care a introdus în viața politică și în sistemul nostru democratic cel mai periculos germene al perversiunii și al corupției. Numai un creier diabolic, așa cum au fost în trecut cele ale celor mai mari criminali din istoria umanității, ar fi putut concepe ceea ce, conform unei surse demne de încredere, a primit din partea excelenței sale domnul președinte al republicii expresivul calificativ de torpilă trasă sub linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
găsi o ureche atentă și un sfat rezonabil. Dna Strickland avea un adevărat dar al înțelegerii și compătimirii. Este o calitate de-a dreptul fermecătoare, dar adeseori cei care sunt conștienți că o au abuzează de ea. Căci există ceva diabolic în aviditatea cu care se năpustesc asupra nenorocirii prietenilor lor pentru a-și exersa dexteritatea. E o facultate care țâșnește din pământ ca petrolul dintr-un puț și cei plini de compătimire îi copleșește pe ceilalți cu o generozitate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
văzură de drum, dispărând după o cotitură. Priorul Îi urmărise din privire până În ultima clipă. Se gândea cât de ușor era să te faci nevăzut În orașul lui, de parcă zidurile caselor ar fi fost ridicate drept omagiu adus unui plan diabolic, iar pe străzi ar fi circulat cu adevărat acei jinn despre care Monerre spunea că Îi Întâlnise În Orient. La Priorat, noaptea de 13 august Era stăpânit de neliniște. O senzație de dezechilibru moral, de senzualitate toropită se agita În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]