668 matches
-
călătorie, poezii, nuvele, prelucrări după legende populare și piese de teatru. Mai izbutit este volumul epistolar Călătorii prin Țara Românească, în care S. zugrăvește oameni și locuri, consemnează obiceiuri și credințe, legende, proverbe și zicători, explică o serie de termeni dialectali și se referă la câteva meșteșuguri populare. A tradus din scrierile lui Heine (Don Ramiro, în revista „Viitorul româncelor” din 1912). SCRIERI: Călătorii prin Țara Românească, Iași, 1888; Nunta la români, București, 1889; Limba română și autorii evrei, vol. I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289651_a_290980]
-
al săteanului secui, care își transporta apele minerale în căruța lui cu coviltir. Lucru neobișnuit pentru un ghid turistic, găsim și aprecieri precum: "Secuii vorbesc una din cele mai curate variante ale limbii maghiare, lipsită aproape în totalitate de expresii dialectale, plină însă cu expresii străvechi. Arta lor poetică, a secuimii adică, are o coloratură unică (balade populare secuiești, povești populare). Muzica secuiască este una din eflorescențele cele mai vechi ale muzicii populare ungare, care a inspirat mulți și mari muzicieni
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
tendințe de specializare a mijloacelor de marcare a distanței ironice. În cele ce urmează, ne propunem să urmărim funcționarea operatorului alde în limbajul presei și în comunicarea prin internet, comparând-o cu cea din descrierile mai vechi sau ale utilizărilor dialectale. Tendințele actuale vor fi ilustrate prin ocurențe identificate în corpusul de bază al studiilor de dinamică reunite în acest volum (CLRA, care nu a furnizat însă decât foarte puține exemple), în colecțiile on-line ale unor cotidiene naționale și locale 2
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
care le îndeplinește cuvântul 4. Cele mai multe gramatici din secolele al XIX-lea-al XX-lea au neglijat forma alde, adesea omițând-o cu totul din descrieri. Mai multe date oferă GA I: 177−178 și, recent, GALR I: 261. Utilizările dialectale (muntenești, inclusiv din Sudul Dunării) ale indefinitului au fost descrise în detaliu de Mărgărit (2001, 2006 în 2007). 2. CONSTRUCȚII SINTACTICE ȘI VALORI SEMANTICO-PRAGMATICE În utilizarea lui alde se disting mai multe construcții și valori. Unele dintre acestea pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
volumele Posada Gurenilor. Povestiri din alte vremi (1929), în parte memorialistic, și Povestiri oltenești. Locuri și oameni din alte vremi (1946). Bogăția datelor etnofolclorice, istorice și toponimice, conținute de povestirile scrise în savurosul grai gorjean (autorul adăuga și un „vocabular” dialectal explicativ), oferă în subsidiar o posibilă monografie a zonei dintre Jiu și Cerna. Onomastica bogată, cu accent individualizator, persiflant, colorează narațiunea. Mama este, ca și la Ion Creangă, adepta tradițiilor, a „rânduielilor” rurale. Pe alocuri, istoria familiei pare a se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
poezie. Copilăria și adolescența au fost supuse unor dese schimbări de cadru, datorită obligațiilor carierei militare a tatălui. Astfel, Ion Frunzetti a urmat clasele primare și liceale la Galați, Focșani, Oradea și Timișoara, ceea ce i-a permis să cunoască formele dialectale ale limbii române pentru care a avut un adevărat cult. Calitățile sale intelectuale cu totul ieșite din 585 Maria (Mia) Frunzetti a fost soția criticului de artă și scriitorului Ion Frunzetti. Deși au divorțat, ea și-a păstrat numele de
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
rasială, țiganii sunt astăzi minoritatea cea mai vizibilă pentru românul de rând. Rămânând mult timp neasimilați de masa largă a românilor, prezența țiganilor în societate este distinctă și resimțită contradictoriu de populația majoritară. De la rostirea iute a unei limbi bogate dialectal și relativ greu de învățat la geniul lor muzical, la tenul tuciuriu al pielii sau gustul extravagant pentru îmbrăcăminte, țiganii și-au păstrat, secole la rând, un inconfundabil mod de a fi. Chiar dacă nu s-au amestecat niciodată foarte ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de lună”; „În balconul meu - / greierele nu știe / că ninge de ieri”. Volumul antologic bilingv Pasagerul de seară - The Evening Passenger (2001) cuprinde toată recolta poetică a autorului, de la poezia discursivă, cu nuanțe elegiace, la poemul scurt și la cel dialectal. S. scrie și proză umoristică, reportaj, eseu etc. SCRIERI: Interogația adevărului, Iași, 1981; Discurs despre judecata cea dreaptă, Cluj-Napoca, 1982; Exclamația muritorului, București, 1984; Cimitirul ploilor, Cluj-Napoca, 1985; Așezări pentru toate veacurile (în colaborare cu Gheorghe David), București, 1987; Pasagerul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
Muzeul etnografic din Tulcea. În iunie 1999 grupul folcloric „Altona” a participat la Festivalul internațional organizat la Tulcea sub patronajul Ministerului Educației unde a obținut premiul special pentru cultivarea dansului tradițional. O descriere a obiceiurilor, portului, cântului, dansului, a particularităților dialectale a prezentat Constantin Hogea în publicația „Dimăndarea” (nr. 4 1995). Grupul cel mai însemnat din nordul Greciei este în totală izolare. Despre cei din Macedonia, președintele Asociației aromânilor din această republică ing. Mitko Kostov Populi ne informează că megleno românii
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
a(meter hv genehv („seminției noastre, neamului omenesc”) și trimite la cele patru stihii ca „rădăcini” ale naturii generative. Asimilarea lui Pitagora cu însuși tetraktys este clară. Ea este însă de ordin metafizic și nu lingvistic. Ambele variante au coloratură dialectală doriană care atestă vechimea considerabilă a formulărilor. Într-un comentariu tardiv, David Armeanul a încercat o hermeneutică literală, propunând identificarea cuaternatului (tetraktys) cu numele lui Pitagora, dar interpretarea este forțată și fantezistă. Interpretări autentic pitagoreice a realizat P. Kucharsky în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de unitate a culturii este crucială. Blaga este interesat de faptul că limba vorbită de poporul nostru este unitară pe întreg teritoriul, deși acesta este considerabil. Iar aceasta în condițiile în care în țări ca Elveția, Italia, Germania ș.a. diversitatea dialectală este copleșitoare. O ipoteză, inconsistentă însă, ar fi aceea a tinereții acestui grai și a expansiunii sale relativ recente. O altă ipoteză fără suport este aceea a unei circulații umane foarte vii, întârziind diferențierea. Încadrând problema în context spațial mai
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dintotdeauna cu putere acolo, și nu doar de la Reformă. "În aceste regiuni "individualizarea", în orice domeniu, are o precădere asupra conformismului. Atmosfera de inițiativă și de libertate individuală și neconformistă, revărsată asupra Europei din focare germanice, a favorizat nespus diferențierea dialectală" (Blaga, 1985: 216). În răsărit, popoarele ar fi îndreptate spre lumea organicului, nu spre categoriile libertății. Atmosfera particulară astfel creată conduce la aspecte specifice, cum ar fi cel legat de limbă. "Limba aci, în răsărit, nu e privită ca un
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
portretizarea satirică. În numele personajelor (Romulus Țopârlan, Danton Păstărnac, Decebal Zăbăilă, Hercules Bețigaș ș.a.) urcă ceva din sevele comediei burlești aflate în subsolul Țiganiadei lui I. Budai-Deleanu. G. Călinescu detecta la B., descendent al lui Victor Vlad Delamarina întru ilustrarea umorului dialectal, tocmai „burlescul lingvistic”. Deși multe dintre spumoasele lui „momente” par a fi replici la paginile dedicate de I. L. Caragiale lui Marius Chicoș Rostogan, distanța e mare. La scriitorul ardelean, învățătorul, preotul au manii inofensive și sunt priviți cu îngăduință și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
sabinii care aduc femeile și bogățiile. Triada capitolină - Jupiter, Marș, Quirinus - constituie întrucâtva modelul divin, celest al societății romane, în sfârșit, o triadă analoagă domină religia și mitologia scandinavă: zeul suveran Othin, Thorr, luptătorul și Freyr, patronul fecundității. 9 Gruparea dialectală originară hittită-slavă-baltică-armeană (-germanică?) atestă forme înrudite cu hittitul maltai - "a se ruga", în timp ce iraniana, celta, greaca prezintă termeni derivați din rădăcina +ghwedh - "a se ruga, a dori"; Benveniste, ibid., p. 245. Diviziunea primei funcții în două părți sau tendințe complementare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la revistele de specialitate și literare: „Iașul literar“, „Cronica“, „Convorbiri literare“, „România literară“, „Luceafărul“, „Limba română“, „Limbă și literatură“, „Ateneu“, „Revista de lingvistică și știință literară“ (Chișinău) etc. Prof. dr. Ioan Nuță este autorul și coautorul studiilor și volumelor: Chestionar dialectal (1969), Noul Atlas lingvistic al României. Date despre localități (vol. I - 1987, vol. II - 1997), Dicționar de termeni viticoli (1989), Tezaurul toponimic al României (vol. I-II, 1992), Introducere în HALR (2005), Limbă și cultură românească în Basarabia (2007), Dicționar
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
de aceea, primit cu uitături de bestii lubrice stingherite, Într-o pornire unică de care ascultam cu supunere laolaltă și geloși unul pe altul. (Sau, folosind tautologic, după notele de drum de acum treizeci de ani ale Corei Irineu, glosarul dialectal, rar și fabulos, la care tocmai lucrez: o chiocâlcă, o ghiolhană de muiere pornită pe hotrie la drumul mare și măglisind cu ghinghinelele ei băr bații groși la hire și prostateci, ca mine și ca alții; chimă sau sămânță neghioabă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din Salonta, apoi ca student la drept, a participat la anchetele dialectologice și la culegerile de folclor literar, organizate la Salonta de secția maghiară a alianței internaționale a folcloriștilor, Folklore Fellows. Debutează în revista „Magyar Nyelvőr” cu articole de lexicologie dialectală (1916). După primul război mondial se stabilește la Oradea, unde participă la activitatea societății „Cele trei Crișuri”. Român după mamă, își semnează scrierile, începând cu anul 1934, și Al. Olteanu sau Oltyán Sándor. De la sfârșitul deceniului al patrulea, locuiește la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287709_a_289038]
-
Puntea de la Mitoc, Hlineț, Pădurea Berna, Șvarac/Șforac, Cutul Gavaraș, Țarna, Pe Lan, Toloaca, Horaiț, Humărie); gospodăria tradițională, familia, megieșii, neamurile; instituțiile satului (Biserica, Școala, Primăria, Miliția), funcționarii locali (străjerii primăriei), dugheana, prăvălia; păcurariul (dohotarul; facem precizarea că, potrivit normelor dialectale, consoana r este muiată sau rotunjită, i de aici și din multe alte exemple asemănătoare fiind asilabic, ultrascurt, șoptit, nu cum se pronunță astăzi la televizor sau pe la ședințe de partid), rufariul, blehariul, olariul ("personajele nelipsite din viața satului" tradițional
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
du relatif care", în RRL, XX, 5, p. 597−599; reprodus, în trad. rom., în Vulpe (2004), p. 334−336. Vulpe, M., 1980, Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită, București, Editura Științifică și Enciclopedica. Vulpe, M., 2004, Operă lingvistică, I, Dialectal, popular, vorbit, Cluj-Napoca, Clusium. Wierzbicka, A.,1992, "The semantics of interjection", în Journal of Pragmatics, 18, 2/3, p. 159-193. Yamashita, J., 1994, "An Analysis of Relative Clauses în the Lancaster / IBM Spoken English Corpus", în English Studies, vol. 1
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
balade și doine, în care pe alocuri se mai simte intervenția culegătorului, cuprind piese folclorice de o incontestabilă ținută artistică. Notele explicative ce însoțesc unele texte, indicarea localităților de unde au fost culese și notarea, câteodată, a numelui informatorilor, precum și glosarul dialectal conferă caracter științific acestei colecții, care ocupă un loc însemnat în istoria folcloristicii românești. O contribuție notabilă o aduce și culegerea Tradiții poporane române din Bucovina (1895). Legendele, publicate într-o broșură apărută la Sibiu (Tradițiuni poporale române, 1878), reluate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
alterăm caracterul lui neelaborat. Transcrierea fragmentelor scrise în original în limba română a păstrat, așadar, următoarele particularități ale textului (dintre care multe erau comune în epocă): - dubletele: eri-ieri, trimes-trimis, sălbatec- sălbatic, astăseară- astă seară, aci-aici, vieței-vieții, întăi-întâi ș. a. - dezacordurile dialectale muntenești între subiect și predicat: ei mă cam refuzase; a venit Dron, Cantemir și Cleante; povestirea completă a celor ce s’a întâmplat etc. - forma de genitiv-dativ în -ei: bisericei, amintirei, despărțirei, plecărei, gurei ș. a. - scrierea cu s în loc de z
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca reprezentând zone de dinamică a sistemului; interpretarea fenomenelor e însă dificilă, pentru că adesea la un (aparent) dezacord pot conduce mai multe cauze. În materialul cercetat sunt destul de rare cazurile în care dezacordul e cu mare probabilitate doar manifestarea normei dialectale muntenești, sancționate cu severitate de norma literară (folosirea formei de persoana a III-a singular omonime cu persoana a III-a plural, cf. GALR II: 375): arbitrii au avut câteva decizii care a ridicat sala în picioare (TVR 1, 7
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
Dindelegan (1987: 47). Cf. Avram (1997: 230), Zafiu (2007a). 8 Desinența a fost semnalată de Iordan (1943, în 1948: 142-143) ca fenomen regional (oltenesc), puțin pătruns în limba standard. Avram (1973, în 2005: 182-190) confirma, pe baza atlaselor lingvistice, statutul dialectal al formei, dar atrăgea atenția și asupra prezenței sale în gramatici din secolul al XIX-lea și tindea să o considere mai curând un arhaism decât o inovație. Vezi și Pană Dindelegan (1987: 50). 9 Așa cum a arătat Avram (1985
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
regională în dialect e cel puțin ciudat iar "șiboțăli" e o glumă ce n-are nimic cu știința. Limba literară a Românilor e destul de veche. Operele cronicarilor moldoveni sunt dovadă că graiul lor, care e și al poporului, nu e dialectal. Cantemir arată în Descrierea Moldovei că limba curată se vorbește în orașul de scaun, în jurul Curții domnești, și numai proștii și neștiutorii o diformează. Alfabetizarea poporului în Moldova datorită stăruinții PMR, e complectă. Am putut constata asta mai ales în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fiul unui tăbăcar local, pe care Tatăl meu, tânăr preot refugiat cu familia În mândrul oraș, l-a cunoscut. El, orașul, este mai ales cunoscut prin corurile sale, compozitorii săi „populari”, un Ion Vidu mai ales, sau prin tânărul poet dialectal Delamarina, mort precoce, remarcat de Maiorescu, născut Într-un sat la 2 km. de Lugoj, la Tapia, unde a avut loc la anul 101 prima mare bătălie a lui Traian cu oștile dacice. Solon, Înțeleptul grec, spunea că „patria este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]