2,549 matches
-
Ghelasie (492-496) care avea nevoie de buni traducători pentru greacă și latină, ajunge la Roma unde este hirotonit preot. Timp de 10 pontificate, de la Atanasie al II-lea (496-498) pînă la Vigiliu (537-555), a lucrat în cancelaria papală, a predt Dialectica la Academia Vivarium din Calabria înființată de Cassiodor și a slujit vreme îndelungată în mănăstirea Anastasia. El este acela care a făcut cunoscută Apusului, teologia răsăriteană. A tradus din sfinții Părinți: Grigorie de Nisa, Chiril al Alexandriei, patriarhul Proclu, traduceri
SFÂNTUL DIONISIE EXIGUUL de ION UNTARU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364929_a_366258]
-
august 2013 Toate Articolele Autorului Ținem seama de aparențe da sau nu Parmenide opoziție conștientă față de credințele lui Heraclit evoluăm în direcții diferite versuri în hexametru vor supraviețuii în artistic cosmogonia pe care o descriu în stil hesiod stil diferit dialectica aridă lumea iluziilor sufocată de al meu vers lumea simțurilor domină opinii eronate ale unor semeni conceputul rațional există calea adevărului consistență coerență apoi calea inimaginabilă uneori imposibil de conceput calea credinței drumul către înaltul spiritualității toate descrise în cuvinte
COSMOLOGIA SFÂRŞEŞTE ÎN ESCHATOLOGIE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364924_a_366253]
-
cu încercările vieții, nu doar o retorică, oricât de măiastră ar fi aceasta. Sfântul Vasile cel Mare în lupta cu Eunomiu, cu arienii și cu alți eretici nu se comporta ca un sofist care căuta să-și învingă interlocutorul prin dialectică. Este o mare amăgire de a crede că biruința Adevărului asupra ereziei este rezultatul unei teologii reduse la dialectică și retorică. Pentru Sfântul Vasile cel Mare „...nu vreun Eunomie îi era ținta. Nu, acest dialectician capabil și retor de temut
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
cu Eunomiu, cu arienii și cu alți eretici nu se comporta ca un sofist care căuta să-și învingă interlocutorul prin dialectică. Este o mare amăgire de a crede că biruința Adevărului asupra ereziei este rezultatul unei teologii reduse la dialectică și retorică. Pentru Sfântul Vasile cel Mare „...nu vreun Eunomie îi era ținta. Nu, acest dialectician capabil și retor de temut pur și simplu se înșela. Lua drept adevăr ceea ce nu era adevăr. Își ațintea ochii asupra nimicului și-l
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
bănuiesc. Veronica BALAJ: Tot ce am putut spune am făcut în cartea „Orașul Alb”. E vorba de Ierusalim unde am lansat prima oară, primul volum tradus în ebraică, volumul „Scut iluzoriu”. Fiecare întâlnire cu publicul, cu posibilii cititori, își are dialectica sa pe care nu o poți stabili dinainte. Reacțiile celor din sală, empatia sau... dimpotrivă, golul dintre tine și ei... sunt lucruri care intră în ecuație, cu amănunțime doar când ești la fața locului. Vreau să spun pe scurt că
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
scrie povestirea, aveam nevoie de altceva pentru a lega tastele calculatorului de gand. Dincolo de oprirea zgomotului, de chestiunile cotidiene ale automatismelor conservate de anti-sentimente și indiferență, trebuia să aștept în liniște rândurile de grație ale fiecărei derulare de idei: gramatică, dialectica și retorica, aritmetică, geometria, astronomia și muzica. Nici un rezultat ... Imposibilitate lingvistică și cutremur subtil nerealizat, mister revelat cu întârziere, o pauză pentru acumulări succesive. Cât de banală senzația cafelei de fiecare zi, autohtonă, cu lapte greu și indezirabil, băuta fără
ULTIMUL TARAM AL FERICIRII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366669_a_367998]
-
eforturile demagogice ale organelor executive de partid și aparatului de propagandă pentru a demonstra pe viu, prin „teorie aplicată nemijlocit” viabilitatea acestei „pomeni rânduielnice” căzută pe capul românilor sub „înaltul patronaj al centrului vital al națiunii”, partidul comunist român. Motivarea „dialectică” (adică legică și logică) a desfășurărilor teorerice de mai sus (la astea se stătea full mai mereu!), „experienței” încercate cu bieții cobai care era în întregul ei lumea satului (existența ei ca entitate socială in integrum era justificată („băgată în
MIORIŢA , CONTRACTATĂ !.... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366667_a_367996]
-
mirosea „a piatră proaspăt spartă“ și „a strigăt dintr-o limbă moartă“; își deslușește mireasma și prezența prin această stare „odorizantă“ / „odorantiformă“. Desigur, ca și la nou-născut, ființarea poeziei se certifică prin strigăt, dar dintr-o „limbă moartă“, în numele unei dialectici a viului. În catrenul al doilea suntem atenționați asupra reperelor / dimensiunilor imponderabile: „ea nu avea greutate“, fiind ca aerul respirat; dar are gust ca sarea atât de „slăvită la ospețe de barbari“; e vorba de un „ospăț al spiritului“, la
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
nu numai un deziderat, ci și o necesitate. Toate puterile minții aparțin atât energiei, cât și esenței sale. Puterea de cunoaștere și cugetare lucrează în minte (mintea ca energie) cu imagini și gânduri, fiind numită fie rațiune - când e discursivă, dialectică -, fie intelect - când sesizează diferite elemente de percepție -, fie inteligență, înțelegere - când surprinde sensurile. Aceeași putere de cunoaștere și cugetare lucrează și în inimă (mintea ca esență), dobândind aici o notă de discernământ și intuiție. Dacă trebuie totuși afirmată o
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
o poziție exclusivistă, dar o poziție care să deschidă cele mai largi orizonturi “. Dar, criticii de dinainte și cei de acum, nu cred că vor acorda credit acestor spuse.Însă noi simțim înglobat în aceste spuse marele adevăr al unei dialectici hermeneutice. O critică pasionată și părtinitoare, cum se mai practică pe la noi, și exclusivistă, este, în același timp, o critică inconsecventă, dar și consecventă. Inconsecventă pentru motivul imobilității creatorului, neașteptându-l cu o rețea întreagă de metode, ea va putea
CRITICA SE LOVEŞTE ÎN FIECARE CLIPĂ DE METAFIZIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351513_a_352842]
-
descrie obiecte sau stări care sunt caracterizate în mod individual fie prin proprietăți opuse, fie prin nicio proprietate, și nici prin opusul unei proprietăți (astfel de obiecte sau stări sunt denumite entități neutrosofice). În filozofie și logica, ca generalizare a dialecticii hegeliene, a introdus termenul de neutrosofie, care a devenit fundamentul unor cercetări de matematică și economie, ca logică neutrosofică, mulțimi neutrosofice, probabilitate neutrosofică, statistică neutrosofică ș.a.m.d. Florentin Smarandache a produs contribuții și în psihologie și sociologie ( http://fs
FLORENTIN SMARANDACHE de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/351592_a_352921]
-
Werke, Band VII, p.14) În timp ce îl demolează pe Socrate, acest despotic logician care destramă înțelepciunea instinctivă, ușe unică prin care filosofia greacă de până la Nietzsche privise lumea; paradisul fanteziei, pedepsit de biciul silogismelor, îngheață sub veghea nemiloasă a rațiunii. Dialectica optimistă„ a lui Socrate distruge muzica tragediei. Combătându-l pe Rousseau, Nietzsche consideră că, de la natură, omul posedă o fire demonică, predestinată pentru tragic, că el este implacabil sortit să interpreteze veșnic pe scena lumii rolul personajului tragic. Simbolul lui
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI APUSUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351707_a_353036]
-
de credință și de cultură de care avem nevoie ca de aer, apă pământ, foc (Apeiron). Părerile despre antologii sunt - nu ca într-un dualism cartezian, carteziană anxietate - în logica unei filosofii nemoniste, ci a unui dualisn shopenhaurean, într-o dialectică eristică, - ca artă de a vorbi în contradictoriu, numai de dragul de a avea întotdeauna dreptate. Păreri pro și contra. Și totuși ... mai bine e să punem ceva în locul acela, în golul acela cât un hău! Și ... să nu ne resemnăm
NOI APARIŢII EDITORIALE. ANTOLOGIA DE POEZIE ARTĂ SFÂŞIATĂ! ( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI).COORD. VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351049_a_352378]
-
voinței divine, iar condițiile de accedere la ea sunt, de asemenea o proclamare a voinței Lui. Împărăția lui Dumnezeu nu putea fi impusă prin acțiunea zeloților, și nici nu putea fi limitată la un naționalism politic. Trăsătura sa caracteristică este dialectica temporală a prezentului și a viitorului. Aceasta înseamnă, de pildă, că poporul poate vorbi despre ea ca fiind iminentă și poate invoca rugăciuni pentru venirea ei desăvârșită (așa cum facem în partea a doua a Rugăciunii Domnești „Tatăl nostru”), dar poate proclama
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
ne provoacă interesul și ne atrage la această carte este participarea „la una și aceeași Împărăție a lui Dumnezeu, pe care autorul ne-o relevă în numeroasele ipostaze și manifestări ale ei”. Prin urmare, fiind „judicios concepută, scrisă cu impresionantă dialectică interioară, impregnată de accentele unei gândiri teologico-filosofice, iluminată de o stilistică adecvată, cartea Părintelui Teofan are meritul de a aborda cu seriozitate o temă deosebit de complexă. Importante nu sunt numai orizonturile pe care le deschide, ci impresionantă este și cutezanța
PĂRINTELE IEROMONAH TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356428_a_357757]
-
care să-i confere dăinuire. Comuniunea se realizează în cadrul Bisericii și se întreține în unitatea creata prin slujirea și participarea la Sfânta Liturghie. Omul este o ființă chemată la asemănarea cu Cel care l-a creat, iar această înaintare în dialectica chip - asemănare se realizează doar în relație și alături de ceilalți. Însăși această legătură organică cu toți ceilalți este simțită ca o mare calitate și ca o certitudine a mântuirii sobornicești și personale a omului. În Sfânta Liturghie Ortodoxă acest lucru
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
2009), în două volume intitulate Teologie și estetică și Ipostazele artei. O altă carte, Biserici și mănăstiri ortodoxe (1988), ilustrează aceleași teze despre perspective multi, inter și transdisciplinare: teologie dogmatică, istoria artelor, culturii și civilizației, poetică, părinții Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă (2001), conține în mare toate teoriile lui Diaconescu despre roman și natura specifică a epicului. În anul 1996 Universitatea din municipiul Oradea i-a acordat titlul de Doctor honoris causa pentru întreaga sa operă literară și științifică
UN ARTIZAN AL CUVÂNTULUI, UN APOLOGET AL ORTODOXIEI ŞI UN PROMOTOR AL SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354784_a_356113]
-
Dionisie Smeritul și Areopagitul, Leontius Byzantinus, Ioan Maxentius și alții. Volumul Antologie de literatură dacoromană. Texte comentate publicat în anul 2003 la Casa de Producție și Editură Corifeu este o completare necesară la tratatul Istoria literaturii daco - romane. Volumul Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă (2001) conține teoriile Domnului Mihail Diaconescu despre roman, natura specifică a epicului și „fenomenologia narativă a spiritului românesc”. Ca scenarist și regizor de filme documentare Mihail Diaconescu a realizat serialul Dobrogea creștină. Harta spirituală în 13 episoade
UN ARTIZAN AL CUVÂNTULUI, UN APOLOGET AL ORTODOXIEI ŞI UN PROMOTOR AL SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354784_a_356113]
-
spre zei, București, 1982; Speranța București, 1984; Depărtarea și timpul, București, 1986; Sacrificiul, București, 1988; Biserici și mănăstiri ortodoxe, București, 1988; Istorie și valori, București, 1994; Prelegeri de estetica ortodoxiei, I-II, Galați, 1996; Istoria literaturii daco-romane, București, 1999; Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă, București, 2001. Din referințele critico - istorico - literare la adresa operei și activității Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, făcute de câteva personalități deosebite Domnul Profesor Mihail Diaconescu este cel mai reprezentativ scriitor al spiritualității românești, începător al scrisului
UN ARTIZAN AL CUVÂNTULUI, UN APOLOGET AL ORTODOXIEI ŞI UN PROMOTOR AL SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354784_a_356113]
-
pe Cruce, din volumul, Crucea - Răscruce) Identificăm, apoi, în succesiunea celei dintâi, o lectură social - istorică (clar exprimată în ciclul Invazia bălăriilor din volumul Plâns transfigurat sau în secțiunea Jungla urbană din volumul Se poartă negru), una existențială (passim; cf. dialectica râs - plâns în psihismul individual și colectiv; sau confruntarea infinit - finit, vezi Galactic și terestru, din volumul Se poartă negru etc.), o lectură spiritual - metafizică (passim; cf. tema transfigurării; de asemenea, forțarea înțelegerii a ceea ce nu poate fi recuperat rațional
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
li se facă rușine de ei înșiși, că n-au reușit în unionism, monarhism și anticomunism, dincontra, multor intelectuali li se făcu, de pe la colțul de cotitură din 1997 încoace, silă de propriul popor, de viitoarea recuperare a trecutului său! Această dialectică absurdă, a infezabilității, e o prioritate națională să fie examinată din toată materia, deci răsturnată fecund înapoi cu picioarele în sus! O generațiune puturoasă, cum ne-ar sudui din matricea sa țeranul, care viteji am ratat incalificabil tot ce se
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
Nietzsche:”In concep'ia lui(a lui Euripide n.n.),efectul produs de tregedie nu avea niciodată drept cauză anxietatea epică,puterea de atracție a incertitudinii cu privire la subiectele peripețiilor eventuale,ci scenele mărețe,pline de lirism retoric,în care pasiunea și dialectica eroului principal(s.n)se întindeau și se umflau ca năvala de ape a unui fluviu. Totul era făcut să pregătească nu acțiunea, ci pateticul și ceea ce nu pregătea pateticul era respins”. Dacă Blaga numea ”Miorița” ”Imn cu pervaz de
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356783_a_358112]
-
poetul. Categoric e că poetul, bă ... pazmangheria voastră ... a murit blînd și bun, s-a dat sfîrșit de incertitudinile trăirilor lui, a ars ca o lumînare, bezmeticilor, și voi ce vă uitați în sticlă, are și sufletul omului miez-chichirez, chiar dacă dialectica aia care mi-a halit plămînii în fabrica de altoit lăptuci defensive și ofensive s-a dat cu cracii în sus și s-a așezat mai confortabil sub capitalismul ăsta bolnav de tristețea post-coitum decembristă. Categoric e categoric! se lămuriseră
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
Deoarece însăși conștiința e nelipsită în toate elementele operei, neputând fi separată ca atare, tocmai pentru că este o conștiință în sine, cu posibilități de a avea toate condițiile de realizare. Hegel spunea că judecata de valoare se pierde într-o dialectică globală a artei, după cum Kant spunea că judecata de valoare este obiectul unei analize psihologice. Însă amândoi filoziofii au sezisat rezistența artei la sistematizările de tip filosofic, afirmând multitudinea și diversitatea istorică a stilurilor, așa cum Hegel sublinia că libertatea geniului
OPERA ANGAJEAZĂ O CONŞTIINŢĂ, DAR NU SE CONFUNDĂ CU EA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356912_a_358241]
-
făcând jocul cercurilor îmbogățiților, cei de-al doilea urmărind să se îmbogățească cu orice preț, încălcând orice morală, chiar și cea creștină, prin promovarea nonvalorii și a prostului gust. Asistăm, în perioada scursă de la evenimentele din 1989, potrivit unei speciale dialectici în relația valoare-autoritate- nonvaloare, deviată de la traseul ei normal, la o încrâncenată bătălie a recanonizării. Această operație de re(canonizare ), ce nu ține de cele sfinte, nu înseamnă în spațiul media, altceva decât promovarea, selectarea și consacrarea nonvalorilor care aduc
TELEVIZIUNILE ROMÂNEŞTI UN RĂU NECESAR? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356917_a_358246]