1,929 matches
-
de trasat, deoarece psihoterapia suportivă include și multe elemente ținând de sugestibilitatea crescută a bolnavului, caracterizată în psihoterapia suportivă ca fiind la nivel maxim. După Delay și Pichot, s-ar putea sistematiza terapeuticile psihologice în trei mari categorii: a) Terapeutica dialectică, în care intră metodele psihoterapice în cursul cărora personalitatea bolnavului (și în special imaginea pe care o are despre el însuși) se modifică. Această modificare permite bolnavului să reintegreze în conștiința sa conținuturi până atunci inconștiente. Aici ar intra psihanaliza
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
are preocuparea care implică pasiune (Bremond): ceea ce numim azi un hobby. d) Mișcarea fizică în cadrul psihoterapiei. Exercițiile musculare sunt un bun derivativ al tensiunilor psihice - după cum arată cercetări de psihologie, de psihosomatică și de fiziologie a activității nervoase superioare. Psihoterapii dialectice Psihanaliza Terapeutica psihanalitică consistă în a dezvălui mecanismele de apărare nevrotică ale eu-lui, de a-l ajuta să “accepte” pulsiunile inconștiente (din id = sine), să le integreze, să susțină ego-ul pentru a se armoniza cu super-ego-ul (supraeul), să modifice supraeul
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
care devine, cum am zice, un econom necredincios cu averea poetului ce i se-ncredințează lui. n îl batjocorește, își râde poet! Aceasta-i cauza absolută de ce până și oratorului i se poate ierta cu mult [mai] degrabă un defect dialectic decât actorului. de Dezvoltarea noastră se pronunță totodată prin asta absolut și ne-ncongiurabil pentru legea emancipărei de dialect pentru artiștii reprezintători. Actorul să fie liber de dialect, va să zică el să aibă pronunția curată a națiunei. Germanii sânt într-astă privință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dialect, care dă abia coloare proprie a provinciei elementelor de limbă combinate în vorbe și fraze. Acest consunet ce neci nu se poate reprezintă sensibil, care turbură în feliuri atâtea curățenia sunetului articulat, e adică natura internă a orce pronunție dialectică. Acest consunet care plutește asupra elementelor toate, când cântând, când înăsprind combinațiunile, specific care imprimă întregului caracterul său particular și abătut de la natura pronunției naționale, acest consunet e cu-atît mai greu de-a-l învinge cu cât e spiritul ce l-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
logică generală, care n-ar trebui să fie decât un canon al dejudecărei, se-ntrebuințează asemenea unui organon la producerea cel puțin iluzorie a unor aserții reale, abuzând astfel în faptă de ea. Logica generală, ca organon aparent, se numește dialectică. Oricât de deosebită să fi fost semnificația în care cei vechi se serveau de această numire a unei științe sau arte, totuși din întrebuințarea reală ce o făceau putem conchide că la ei nu-nsemna alta nimic de[cît] logică a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și se întrebuința topica ei pentru împodobirea oricărei pretextări deșerte. Deci ne-o putem nota ca o {EminescuOpXIV 392} prevenție sigură și trebuincioasă că, de cât ori logica e-ntrebuințată ca organon, totdeuna ea este o logică a părerei numai, adică dialectică. Căci ea, ne-nvățîndu-ni nimic asupra cuprinsului cunoștinței, ci dîndu-ni numai condițiile formale ale acordului cu inteligența, care afară de acestea e-n privirea obiectelor cu totul indiferent, strania exigență de a uza de ea ca de-o unealtă (organon), pentru a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vrei combați cu-o aparență oarecare toate celea cîte-ți vin în minte. O asemenea instrucție nu-i amăsurată în nici un fel demnității filozofiei. De aceea numirea aceasta de dialectică au fost adăogată la logică sub titlul de critică a părerei dialectice și ca atare o accepem și noi. IV. DESPRE ÎMPĂRȚIREA LOGICEI TRANSCENDENTALE ÎN ANALITICĂ ȘI DIALECTICĂ TRANSCENDENTALĂ Într-o logică transcendentală izolăm inteligența (precum în estetica transcendentală sensibilitatea și ridicăm din cunoștințele noastre numai partea aceea a cugetărei care-și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
abuzată daca se consideră ca organon al întrebuințării generale și nelimitate și dacă cineva se cutează cu inteligența pură să judece, să afirmeze, să decidă în mod sintetic asupra obiectelor în genere. În asemenea caz întrebuințarea inteligenței pure ar fi dialectică. A doua parte a logicei transcendentale va conține deci o critică a acestei păreri dialectice și se numește dialectică transcendentală, nu ca o artă pentru a excita în mod dogmatic o asemenea părere (o artă altfel destul de obicinuită în diferite
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cutează cu inteligența pură să judece, să afirmeze, să decidă în mod sintetic asupra obiectelor în genere. În asemenea caz întrebuințarea inteligenței pure ar fi dialectică. A doua parte a logicei transcendentale va conține deci o critică a acestei păreri dialectice și se numește dialectică transcendentală, nu ca o artă pentru a excita în mod dogmatic o asemenea părere (o artă altfel destul de obicinuită în diferite jucării metafizice), ci ca o critică a inteligenței și rațiunei în privirea întrebuințărei lor hiperfizice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pretextul neputinței noastre, aceste întrebări, ca și când soluționarea lor ar sta într-adevăr în natura lucrurilor, nici putem a ne dizbăra de-a cerceta mai departe, fiindcă în sânul ei rațiunea a produs aceste idei, despre a căror valabilitate sau părere dialectică e ținută să-și deie samă. Dacă-i la adică, atunci toată polemizarea sceptică e îndreptată numai împrotiva dogmaticului care, fără ne-ncredere în principiele sale primordiale obiective, își urmează mersul cu gravitate, și aceasta numai spre a-l scoate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dubitat, fiindcă reflectările lui se-ntemeiază numai pe facte cari sânt întîmplătoare, însă nu pe principie cari ar putea efectua o abdicare necesitată la dreptul aserțiunilor dogmatice. Fiind însă că el nu distinge între pretențiile fundate ale minții și arogările dialectice ale rațiunei, contra cărora este [sînt] principalminte îndreptat[e] atacurile [sale], de aceea rațiunea, al cărei avânt propriu nu se simte perturbat defel, ci numai împiedicat, nu-și simte închis spațiul pentru o mai departe lățire și nici poate fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe nimeni și nu de ea e vorba. Ceea ce simțim cu toții însă sunt relele reale cari bântuie țara, rele cari nici au a face măcar cu principiile conservatoare sau cu cele liberale și pentru a căror înlăturare nu se cere dialectică și oratorie, ci muncă, echitate și adevăr. Mizeria materială și morală a populațiunilor, destrăbălarea administrației, risipa banului public, cumulul, păsuirile, corupția electorală, toate acestea n-au a face, la dreptul vorbind, cu cutari sau cutari principii de guvernământ. Oricare ar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
operă în cadrul literaturii în proză în care aceasta să fie menținută în mod consecvent de la început pînă la sfîrșit. Astfel, intermedierea narațiunii, așa cum a fost aceasta exemplificată prin personalitatea naratorului, arată într-un mod foarte viu cum trebuie înțeleasă unitatea dialectică a conținutului (povestea) și a formei (intermedierea reprezentată): "Forma [este] exteriorizarea relativizantă a conținutului"62. Astfel m-am întors în punctul de la care am pornit în redarea observațiilor mele despre intermedierea înțeleasă ca o trăsătură generică a narațiunii, și anume
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
într-un mod mai cuprinzător decît sînt tipurile unui sistem monadic bazat pe o singură opoziție; structura triadică a tipologiei permite aranjarea tipurilor într-un cerc. Forma circulară reflectă natura solidară a sistemului, pe de-o parte, și caracterul său dialectic, pe de altă parte. Elementele constitutive secundare ale fiecărei situații narative implică suspendarea și, în acest sens, rezolvarea opozițiilor care definesc celelalte situații narative. În situația narativă la persoana întîi, de pildă, contrastele de la nivelul modului și al perspectivei dintre
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lui Derrida, vă condamnați la a vă vedea nevoiți să faceți diferența prompt, cu orice preț. ISTORIA: INTRARE ȘI IEȘIRE Locuitorii grafosferei aveau tendința să gîndească natura pe fondul istoriei. Noi tindem să gîndim istoria pe fondul naturii, replonjînd categoriile dialectice (contradicție, proiect, conflict, totalitate, strategie etc.) într-un mediu anistoric. De ce această inversiune? Probabil că trebuie, n-aș spune să le explicăm una prin cealaltă, ci să gîndim împreună desacralizarea scrierii și deprecierea istoriei, adică întocmai consacrarea vocii și resacralizarea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
respectiv. Critica de tip comunitarist vine să recupereze etica responsabilității, obligațiile și îndatoririle. Ea nu intenționează să respingă liberalismul, ci să îl amendeze. Cele două ar fi, în fapt, complementare. Sau, altfel spus, între liberalism și comunitarism apare o sinteză dialectică. Liberalii care tind să respingă termenul comunitate văd societatea ca fiind bazată pe un contract social care stabilește procedurile corecte, dar altfel lasă indivizii liberi să își urmărească propriile interese. Ei arată că în condițiile moderne dacă ne gândim la
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comunitar sunt din ce în ce mai interesate de semnele care însoțesc declinul comunității, de evoluția acesteia într-o lume globalizată și de modalități de reînviere a acesteia. În ce privește identitatea culturală, aceasta este plasată cel mai adesea în literatura de specialitate într-o relație dialectică față de globalizare. Discursul preferat în analiza globalizării diferă oarecum de cel referitor la identitate, deși cele două sunt fațete ale aceluiași fenomen. Astfel, interpretările și analizele fenomenului globalizării favorizează perspectiva globală și termenii ce transmit sensul de general, cosmopolit, în timp ce
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
lui Marx, și care este vehiculată în literatura de specialitate actuală ce tratează acest concept (vezi Snow 2001, Eisenstadt, S.N., Giesen B 1995, Melucci, A. 1995) . Mecanismul formării identității colective este explicat prin intervenția a două procese aflate în relație dialectică: identificarea cu propriul grup (proces orientat spre interior) și categorizarea celor din afara grupului (proces orientat spre exterior). Constituirea socială a identității colective este astfel bidirecțională, iar identificarea de grup și categorizarea sunt interdependente pe de o parte mă identific cu
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
aceste aspecte, din cauza cărora capătă o conotație paradoxală (Jurcan, 2005). Identificarea presupune invocarea similarității dintre membrii unei categorii, aceasta stând la baza diferențierii acestora de cei ce nu fac parte din categoria respectivă. Din nou este vorba de un proces dialectic între similaritate/diferențiere. Jenkins (2000: 22) afirmă că identitatea nu poate fi concepută unui element din această relație, tot așa cum identitatea individuală nu poate fi concepută în absența apartenenței la un grup sau comunitate, deci în absența identității colective. În
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
valabilitatea adevărului pentru alte cazuri posibile). În ciuda faptului că așezase la loc de cinste îndemnul "Cunoaște-te pe tine însuți", omul grec nu voia să se cunoască prea bine, să coboare prea mult în adâncul ființei sale individuale. Autozeflemisirea, ariditatea dialectică sunt excentrice, caricaturale la Socrate. El numește inteligența virtute și ghicește în ea salvarea. Nietzsche îi atribuia lui Socrate evoluția rațiune - virtute - fericire și considera "că prin această absurditate a concepție, despre identitate a putut fermeca; filosofia antică nu și-
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
totul, atât sub raportul existenței cât și sub acela al cunoașterii. Existența și cunoașterea lui nu mai implică nici un alt principiu; știința lui este dialectica. Dialectica este știința cea mai înaltă pentru că are ca obiect cunoașterea existenței în sine. Cunoașterea dialectică constă într-o unificare a cunoștințelor adevărate. Dialectica este o știință sintetică prin aceea că leagă toate cunoștințele de una și în aceeași idee a binelui. Oamenii obișnuiți se opresc, la un gen de cunoaștere între știință și ignoranță, care
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Diogenes Laertios). Respingea dialectica considerând senzațiile, anticipațiile și simțurile noastre criterii ale adevărului. Observația directă prin simțuri și intuiția obținută pe calea rațiunii sunt singurele totdeauna adevărate. Epicurienii resping dialectica deoarece la ei adevărul nu se descoperă printr-un joc dialectic al conceptelor. Obiectul științelor constă în descoperirea lucrurilor neclare, neevidente, invizibile cu ajutorul lucrurilor clare, evidente, vizibile (ex: fumul este indiciul existenței focului, care e neclar și invizibil pe dealul din fața noastră...). Există două stări sufletești pasive plăcerea (potrivită firii) și
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
și formulării temerilor și lacunelor cognitive ale pacienților. Disponibilitatea unor experți, ce nu se consideră deținătorii exclusivi și privativi ai unei cunoașteri exercitate de la Înălțimea autorității suverane și izolate a competenței lor, a dat Încredere pacienților, iar din această relație dialectică a rezultat crearea de cunoaștere. Medicii au evaluat motivele fricii de endoscopie alături de bolnavi și au experimentat Împreună cu ei o metodă satisfăcătoare. Împărtășind problematicile și aplicând metoda SECI, o serie de elemente de cunoaștere tacită au fost exprimate, socializate, comunicate
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
pun accentul fie pe o individualizare excesivă a Învățământului ruptă de viața colectivului, fie pe socializarea exagerată a muncii, cu disprețuirea individualității, noi considerăm că „socializarea” individului și „personalizarea” grupului sunt două laturi fundamentale și inseparabile ale unui singur proces dialectic reunit În cadrul instruirii (educației). Muncasocială, munca cu colectivul clasei va avea Încă vreme Îndelungată justificarea sa, trebuind, pe viitor, să perfecționăm și să modernizăm și mai mult asemenea metode, făcând loc totodată, În și mai mare măsură, unor metode de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ei Înșiși judecăți personale de valoare, menite să Întărească anumite atitudini, convingeri, sentimente etc. Renunțarea la prezentarea aspectelor descriptiviste, În favoarea elementelor explicative, revelatoare ale faptelor nu În sine, ci ale relațiilor dintre ele, ale interacțiunilor structurale și funcționale, ale interdependenței dialectice, va incita o cu totul altă efervescență mintală. În sprijinul unei audieri active vin și procedeele comparației, ale contrapunerii, analogiei, ale tezei și antitezei, ale prezentării În paralel, apelul la date statistice Însoțite de scurte comentarii etc. Alteori, este indicat
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]