773 matches
-
a regimului comunist" (Ibidem). 132 Ne referim la un decupaj ce s-ar fi putut dezvolta într-o adevărată "povestire a vieții" (récit de vie) numită de unii autori și "povestire etnosociologică a vieții", adică "mai orală, mai spontană, mai dialogică" decât forma "scrisă și autoreflexivă" a unei autobiografii sau a unor memorii. Inevitabil, într-un interviu "subiectul este invitat [...] să-și povestească experiența de viață trecând-o printr-un filtru [...] constituit din interesul cercetătorului pentru o anumită lume sau situație
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
între act direct și act derivat, prin calcul conversațional. Prin bipolaritate (asumare + dinamitare a convenției) gluma ține de principiul complementarității, considerat de Bohr drept componentă esențială a epistemei secolului XX ca instanțiere de structuri de tip polemic. Dată fiind natura dialogică a obiectului considerat (regula și transgresarea ei), demersul va fi dialogic în maniera abductivă a lui Peirce: du-te vino între ipoteză și datele concrete care o validează sau infirmă. Punctul de vedere va fi pragmatic; vom încerca să răspundem
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
asumare + dinamitare a convenției) gluma ține de principiul complementarității, considerat de Bohr drept componentă esențială a epistemei secolului XX ca instanțiere de structuri de tip polemic. Dată fiind natura dialogică a obiectului considerat (regula și transgresarea ei), demersul va fi dialogic în maniera abductivă a lui Peirce: du-te vino între ipoteză și datele concrete care o validează sau infirmă. Punctul de vedere va fi pragmatic; vom încerca să răspundem la întrebarea " Cum înțelegem glumele ?" și să oferim repere pentru un
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este consecutivă suspendării voluntare a unei evidențe (evidență în genere accesibilă unei comunități culturale dar inaccesibilă alteia, ceea ce explică particularismul național sau regional al comicului, precum și perimarea rapidă a umorului ad hominem). Considerăm că esența glumei constă în dedublarea sa dialogică: la nivelul enunțării există doi actori complici: A1, emițătorul, dotat cu "savoir" (lingvistic, retoric și enciclopedic) și "faire croire", și A2, receptorul, posesorul unui "savoir-faire" interpretativ care îi permite să acceadă la sensul ascuns (implicit) al glumei, iar la nivelul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1994:10) cu noile concepte de : schimbare societală, reformă, (democratizare și economie de piață), autonomie (D. Sandu, 1996:255 ), emergența unei noi ordini post-tradiționale, reconstruirea solidarității prin reconcilierea autonomie/ interdependență, politică generativă (make things happen A. Giddens, 1994:10), democrație dialogică. Democratizarea dialogului ca formă radicală de democrație "avansează în măsura în care relațiile sînt instaurate prin dialog și nu impuse prin structura puterii" (A. Giddens, 1994:16). Această optimizare a participării, "democratizare a democrației" nu poate fi realizată decît prin restructurarea relațiilor intersubiective
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
că același obiect al lumii reale se numește într-o limbă casă, în alta house, maison, Haus etc.). ARGUMENTARE Ansamblu de tehnici discursive ce permit crearea sau sporirea adeziunii interlocutorilor la ideile ce le sînt prezentate. Argumentarea este un discurs dialogic (celălalt fiind o prezență permanentă ce modulează selectarea temelor abordate, a genurilor discursive etc.), inferențial (marcat de implicituri conversaționale, completate de interlocutor prin calcule interpretative) și acțional (vizînd reconfigurarea epistemică și ulterior comportamentală a interlocutorului). ARTICULARE Decuparea "realității" lingvistice în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
romanului vizează "pluralitatea vocilor și conștiințelor autonome și necontopite"39, din rândurile cărora se disting, pe de o parte, limbajele/ discursurile parodiate și limbajele/ discursurile parodiante. Importantă rămâne, în fond, distincția celor două tipuri, certificată prin existența gradului de împotrivire dialogică a discursului parodiant. Dialogul intertextual facilitat de lectura unor astfel de opere se transformă, în viziunea formaliștilor ruși, într-un principiu intern de evoluție sau chiar schimbare a formelor literare, deci a literaturii prin extensie. În anii '60, teoria dialogismului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
observa Sanda Golopenția-Eretescu în articolul "Grammaire de la parodie", "ea poate promova o similitudine, și atunci avem imitații, citate, aluzii sau pastișe; sau poate propune o diferență, și atunci vorbim de parodie, ironie și satiră"49. La rândul său, narațiunea este dialogică pentru că, în interiorul ei, un autor dialoghează cu un altul, un text dialoghează cu un predecesor al său etc. "Căile referențiale ce se deschid în fața cititorilor nu sunt simple capricii de moment, ci opțiuni impuse de structuri ale discursului și anticipate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
posibil obiective a canonului, recomandând traseul respectiv ca sursă de inspirație și scriitorilor. Punctul de vedere formalist este, terminologic vorbind, un deschizător de drumuri pentru atât pentru teoreticienii literari ai secolului XX, cât și pentru romancierii postmoderni, căci teoria "narațiunii dialogice" pe care cei dintâi au propus-o, iar cei din urmă au aplicat-o ca principiu intern de dezvoltare a scriiturii a apărut înainte de parodiile postmoderne cele mai cunoscute (Iubita locotenentului francez a lui John Fowles, Evanghelia după Isus Hristos de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
liniștea căminului pentru a începe o aventură amoroasă cu o "inocentă și decentă pâlnie", dar una șlefuită și adusă "pe o superbă cochilie de sidef" de o "duzină de Driade, Nereide și Tritoni". În acest punct, narațiunea capătă un caracter dialogic: Pâlnia și Stamate parodiază celebrele intervenții ale zeilor din majoritatea epopeilor și, ulterior, din poemele eroic-comice. Aventura existențială a prozaicului Stamate se va dovedi una fantastică, extraordinară, care vizează spectaculosul într-un microunivers personalizat, amintind, prin recuzita motivelor și prin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aduse părinților lor. Revenind la procedeele parodice amintite mai sus, o importanță deosebită o au, credem noi, dublarea și/ sau multiplicarea începuturilor, finalurilor sau a acțiunilor narate. Dubla codificare din domeniul arhitectural se transferă, în zona literarului, în termenii narațiunii dialogice mare parte din textele postmoderne "dialoghează" cu altele, dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, așa cum o face Ulysse a lui Joyce cu Odiseea lui Homer și ai intertextualității. Estetica postmodernismului literar e, ca și cea arhitecturală, esențialmente
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parte a romanului, figura lui Robinson, nu a lui Vineri, stă în centrul atenției narative. De aici și portretizarea sa predominantă drept o replică parodică dată personajului lui Defoe. Căci numai în raport cu acesta îl putem privi în oglinda inversă, dar dialogică a parodiei pe protagonistul istoriei lui Tournier, el însuși instanță narativă în jurnalul pe care-l alcătuiește. Din start, romancierul francez construiește un personaj radical diferit: o dată ce și-a conștientizat condiția solitară de naufragiat, Robinson, departe de a se simți
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
the certainty of similitude is replaced by difference, and Borges' laughter is a "laughter that shatters" (Foucault, 1966) Parody = constestation and distortion (Macherey, 1966) Parody = comic (and modern parody = pseudo-transgression), but carnival (re Bakhtin) = serious transgression (and contributes to the dialogic or intertextual Menippean and polyphonic traditions) (Kristeva, 1966) Parody = critical of reality (Foucault, 1971) Parody = insane (Hassan, 1971) Parody = lack of power, intentionality, and difference (Baudrillard, 1972) Parody = non-mastery (Derrida, 1978) Parody = intertextual but sometimes also crude (todorov, following Bakhtin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aia nu mai era viață. Viața-i dată pentru fericire 401. Oleg Kostoglotov, ca și alte personaje din Pavilionul canceroșilor, este înconjurat de o zonă discursivă caracterizată de prezența unor numeroase și variate construcții hibride, care presupun stabilirea unor relații dialogice, așa cum am observat în secțiunile anterioare. Dacă în cazul discuțiilor cu Rusanov discursul lui Kostoglotov este limitat la intervenții directe, în dialogul cu Vera Gangart, zona lui discursivă se extinde mult, ca semn al implicării sufletești. Se pot cita, în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
caracterizare a naratologiei ca proiect interdisciplinar plasează cercetarea într-un câmp elastic a cărui extensie depinde de ceea ce este inclus sau exclus, conectat sau disconectat, prin istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
se vorbește despre o revigorare a narațiunii. Tot mai mulți cercetători sunt interesați de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psihonaratologie Se observă că naratologia post-clasică este permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare, dar păstrează naratologia clasică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
caracterizare a naratologiei ca proiect interdisciplinar plasează cercetarea într-un câmp elastic a cărui extensie depinde de ceea ce este inclus sau exclus, conectat sau disconectat, prin istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
se vorbește despre o revigorare a narațiunii. Tot mai mulți cercetători sunt interesați de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psihonaratologie Se observă că naratologia post-clasică este permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare, dar păstrează naratologia clasică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
caracterizare a naratologiei ca proiect interdisciplinar plasează cercetarea într-un câmp elastic a cărui extensie depinde de ceea ce este inclus sau exclus, conectat sau disconectat, prin istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
se vorbește despre o revigorare a narațiunii. Tot mai mulți cercetători sunt interesați de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psihonaratologie Se observă că naratologia post-clasică este permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare, dar păstrează naratologia clasică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
de referință Secvență discursiva de referință va fi schemă analitică construită (SAC) ale cărei condiții de productie le vom analiza prin cele trei scheme: schemă de interpretare, unde există două tipuri de actanți: (1) actanți-participanți [animați], între care există tensiuni dialogice (Marková [2003] 2004: 214-216) implicite și pe care le vom prezenta sub forma careului semiotic al lui A.J. Greimas (1983: 51): Relațiile dintre actanți sunt următoarele: * relații de (sub)contrarietate: EU (candidații) vs Ei (contracandidații); VOI 1 (votanții simpatizanți
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
nu mai insist aici asupra ei. Semnalez doar câteva "lecturi suplimentare" din opera lui Virgil Nemoianu care ar putea întregi perspectiva cititorului: pentru un masiv "supliment" autobiografic, Arhipelag interior. Eseuri memorialistice (1940-1975), Timișoara, Editura Amarcord, 1994; pentru o variată gamă dialogică, interviurile strânse în Tradiție și libertate, București, Curtea Veche, 2001, pp. 385-530, precum și schimbul de e-mail-uri cu un alt spirit afin, publicat sub titlul Înțelepciunea calmă. Di@loguri în cyberspace cu Robert Lazu, Iași, Sapientia, 2002. Sorin ANTOHI București, 22
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
lucrările îi sunt citite ține de o anume patologie a lecturii impusă de însăși autoarea care-și afirmă și susține subiectivismul. Jurnalele alcătuiesc un spațiu autobiografic în care subiectul enunțării nu dispare niciodată. Scrisul e dominat de natura subiectivă și dialogică a eului, narațiunea se constituie prin mimesis: realitatea este copiată ca atare. Însă universul copiat, odată analizat, evaluat, respins sau acceptat, primește din trăsăturile observatorului. Evenimentele sunt însoțite de reflecțiile și trăirile autoarei, chiar dacă aceasta reclamă anularea pactului autobiografic datorită
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
timp), pronume și adjective pronominale deictice, aserțiuni, reflecții, judecăți de valoare atribuite eului liric etc. - Tipurile de discurs specifice sunt monologul liric (mod de expunere care diferențiază genul liric de celelalte genuri literare), monologul adresat (invocația retorică) sau autoadresat, discursul dialogic, discursul evocator etc., în care există o identitate între eul enunțiator și eul enunțului. Pentru lirica eului, cele mai numeroase exemple pot fi selectate din teritoriile romantismului (M. Eminescu, Sara pe deal, Floare albastră etc.) sau ale simbolismului (majoritatea poeziilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a elementelor limbii, în vreme ce unificarea produce dialogul și amalgamarea dintre limbaje. Limbajele se divid la rîndul lor, prin trecerea la nivelul vorbirii, în tipuri de discurs, a căror individualitate este dată de forma discursivă dominantă (narativă, descriptivă, emoti-vă, demonstrativă, oratorică, dialogică, evaluativă, normati-vă etc.). Tipurile de discurs sînt caracterizate, de asemenea, de funcțiile discursive, care pot fi asertive, persuasive sau expresive, precum și de variantele formelor discursive, încît forma demonstrativă, de exemplu, poate fi de tip raționament, cînd este caracteristica acestei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]