5,038 matches
-
nu o să mă despart de ei niciodată, dar... ei... există ceva care m-ar face să renunț la ei. Spune-mi ce, zise Lauren, În mod evident neintenționând să-l invite pe Giles În mașina care stătea pe loc. —Vreau diamantul Princess Letizia. Dacă poți să faci rost de el pentru mine, o să-ți vând ție butonii. —Ești nebun? Este una dintre nestematele cele mai de preț din lume. Sally Rothenburg este proprietara pietrei din 1948. A refuzat toate ofertele, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
modă veche, ondulate, următoarele: S.J. Phillips, Bijutieri, New Bond Street nr. 139 Londra, W1 Prin numire regală Dedesubt era o schiță complicată, În creion, al unui pandantiv cu un ametist oval, În jurul căruia șerpuia elegant un S alcătuit din mici diamante. „Colierul va fi gata pentru a fi ridicat după 20 noiembrie“, scria lângă desen. Am oftat adânc. Deci asta pusese la cale Hunter când fusese la Londra! Comandase un pandantiv deosebit pentru mine. Ce drăguț din partea lui să pretindă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de Încântată de bijuterie, că nu am rezistat să nu-i povestesc lui Lauren despre ea. — Știi, aseară am găsit În computerul lui Hunter schița asta minunată de la S.J. Phillips cu un pandantiv cu ametist și cu un S din diamante În jurul lui. Este nemaipomenit de frumos. Nu că e drăguț din partea lui Hunter? Urmă o pauză lungă. Lauren păru să mediteze cu tristețe, apoi spuse: Draga mea, este pentru tine sau pentru... ea? — Poftim? am făcut eu, confuză. —Păi, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Cuplarea nr. 3 și nici nu era În stare să-și conecteze singură instalația de sunet, În ciuda faptului că pierduse nouă ore Într-o sâmbătă, Încercând să-i dea de capăt. Nici măcar acordul lui Sally Rothenburg de a-mi vinde diamantul În formă de inimă Princess Letizia nu mi-a ridicat moralul, mi s-a plâns Într-o seară, pe un ton plin de deznădejde, pe când ne aflam la un cocktail de Crăciun Într-o Încăpere plină de rochii cusute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tricoul Sophiei, se afla un pandantiv. De fiecare dată când se mișca puțin, Îl zăream legănându-se pe pielea ei. Colierul avea un lanț din platină cu o piatră translucidă mov. Cât se poate se evident, litera S, bătută În diamante, șerpuia În jurul pietrei. Era magnific. „Nu se poate așa ceva“, m-am gândit eu. M-am mai uitat o dată, sperând că nu se băga de seamă că eram prea atentă, dar Sophia Îmi observă privirea. —Mi-ai văzut cadoul de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
deschizi, iubito? Hunter era tot un zâmbet. Am ridicat cu grijă capacul cutiei. Acolo, pe un suport bombat din satin albastru pal, se afla pandantivul din schiță. Era spectaculos: ametistul strălucea magnific, ca și cum ar fi fost luminat din interior, iar diamantele care se Împleteau În juru-i luceau ca o galaxie de stele sclipitoare. Era un cadou foarte romantic. Dar... oare era acesta același pandantiv pe care-l văzusem purtat de Sophia? Nu putea fi! Dar În cazul ăsta, de ce nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Toată lumea Întoarse privirea să vadă despre cine era vorba. Un bărbat din Persia, extraordinar de frumos, Îmbrăcat cu un costum impecabil negru și cu turban roșu intra, agale, În bibliotecă. Arăta ca un Omar Sharif modern, cu ochi ca niște diamante negre. Jur că am auzit cum toate femeile prezente au tras aer În piept În același timp, pe când el pășea spre locul de lângă șemineu, unde Îl aștepta Salome. —Salome. Frumoasa, spuse Faisal, luând mâna Întinsă spre el de Salome și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
avion la Teeterboro cu câteva zile Înainte, altele că ar fi fost văzută hoinărind, beată, prin magazinele duty-free din aeroportul din Geneva, cumpărând ceasuri cu cuc elvețiene. Vă puteți imagina șoaptele de la dineuri: „Era Îngrozitor de nefericită“; „Prea mulți bani“; „Nu, diamantele au fost de vină. Mult prea multe diamante la o vârstă tânără provoacă o nebunie prematură“; „Dacă s-ar fi ținut de exercițiile Pilates, asta nu s-ar fi Întâmplat niciodată“; „A răpit-o Louis și ea este Închisă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că ar fi fost văzută hoinărind, beată, prin magazinele duty-free din aeroportul din Geneva, cumpărând ceasuri cu cuc elvețiene. Vă puteți imagina șoaptele de la dineuri: „Era Îngrozitor de nefericită“; „Prea mulți bani“; „Nu, diamantele au fost de vină. Mult prea multe diamante la o vârstă tânără provoacă o nebunie prematură“; „Dacă s-ar fi ținut de exercițiile Pilates, asta nu s-ar fi Întâmplat niciodată“; „A răpit-o Louis și ea este Închisă În cabana lui din Alaska. Nu suporta să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un tânăr designer din New York. Se zvonește că rochia avea aproape 200 de metri de tiv cusut manual și 17000 de perle de cultură brodate pe trenă. A purtat o capă din blană de hermină albă și la gât un diamant albastru, despre care se crede că ar fi faimoasa inimă a Prințesei Letizia a Spaniei. Piatra a fost un cadou din partea mirelui, Giles Monterey, despre care se știu foarte puține lucruri. Se crede că perechea s-a cunoscut datorită unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ce Îmi doream și Îi sunt recunoscătoare, aprobă Lauren, resemnată. Mereu am zis că un bărbat logodit este pe departe mai atrăgător decât unul singur. Și a fost foarte romantic și când Giles mi-a spus că inima albastră din diamant era destinată viitoarei sale soții, care nu eram eu. M-am Îndrăgostit de el imediat. Hunter avea dreptate. Era o poveste frumoasă de dragoste. Tocmai atunci Giles reapăru cu tava cu băuturi. —Lămâile sunt din zonă, de undeva de pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
doctor, zice, mai sunteți acolo? Și se aude o voce gravă, care zice că Dr. Sara Lowenstein Show se confruntă momentan cu probleme tehnice. Vocea gravă își cere scuze. După o secundă bagă niște muzică dance. Coperta revistei Manor-Born zice: „Diamantele devin un accesoriu cotidian“. Îmi acopăr fața cu mâinile și gem. Tipa asta, Mona, desface din nou folia de pe sendviș și mai ia o înghițitură. Închide radioul și zice: — Nasol. Pe dosul mâinilor și pe degete șerpuiesc liniile unui desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și n-o să mai scăpăm în veci. Labirintul de mobile maronii, roșcate și negre, împestrițat de aur și oglinzi, se înghesuie în jurul nostru. Ici, colo sunt incrustații aurite și oglinzi. Cu o mână își răsucește prețiosul inel de pe mâna cealaltă. Diamantul este masiv și colțuros. Îl învârte până îi ajunge în palmă, apasă cu palma deschisă pe tăblia șifonierului și scrijelește o săgeată cu vârful îndreptat spre stânga. Sapă o cărare prin istorie. În telefon zice: — Îți mulțumesc din suflet. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu capul înspre radio și articulează fără glas: „Închide-l“. Zice în telefon: — Da. Mm, da, zice, știu cine este. Spuneți-mi unde este în momentul ăsta, cât de precis puteți. Închid radioul. Helen ascultă și zice: — Nu. Vreau un diamant de șaptezeci și cinci de carate, tăiat, cu tentă albăstruie. Sunați-l pe domnul Drescher, la Geneva, dumnealui știe exact diamantul pe care-l doresc. Mona își ridică rucsacul de pe jos și scoate din el un set de carioci și o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
este. Spuneți-mi unde este în momentul ăsta, cât de precis puteți. Închid radioul. Helen ascultă și zice: — Nu. Vreau un diamant de șaptezeci și cinci de carate, tăiat, cu tentă albăstruie. Sunați-l pe domnul Drescher, la Geneva, dumnealui știe exact diamantul pe care-l doresc. Mona își ridică rucsacul de pe jos și scoate din el un set de carioci și o carte groasă, legată în brocart verde închis. Își deschide cartea în poală și începe să măzgălească cu o cariocă albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de o armată de bodyguarzi, s-a aflat permanent sub supravegherea FBI-ului... Uitându-se la mine, Helen zice: — Să nu-mi spuneți că se mai folosesc telexuri în ziua de azi! Telefonul pe care l-a primit adineauri - în legătură cu diamantul cu tentă albăstruie... numele pe care l-a scris în agendă era „Gustave Brennan“. Capitolul 23 Cu secole în urmă, marinarii porniți în călătorii îndelungate lăsau câte o pereche de porci pe fiecare insulă pustie. Sau o pereche de capre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Brennan. Se uită la ea de aproape și zice: Omori intenționat niște străini ca să nu-i omori din greșeală pe cei dragi. Distrugere constructivă. Zice: — Sunt un antreprenor independent. Este un asasin de nivel internațional care-și primește plata în diamante uriașe. Helen zice: — Guvernele fac așa ceva zi de zi. Dar guvernele fac așa ceva după ani întregi de deliberări și conform legii, îi spun. Numai dacă se consideră că un criminal este prea periculos ca să fie lăsat în libertate. Sau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lui atârnă de găsirea cărții. Bibliotecarul apasă o tastă și spune că o să cheme poliția. — Stai, zice Helen, și își pune mâinile pe blatul biroului, fiecare deget sclipind încărcat de smaralde tăiate pătrat, de safire irizate șlefuite rotund și de diamante negre cu defect tăiate în hexagon. Zice: — Alege-ți ceva din astea, Symon. Iar bibliotecarul își ridică buza de sus și i se văd dinții. Clipește rar o dată, de două ori, și spune: — Cucoană, ține-ți pentru tine gablonțurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe oameni, și ei să se vindece. Helen îmi spune că putem să transformăm lumea într-un paradis, zice, citind eticheta. Stau în pat, întins pe jumătate, proptindu-mă în coate, și zic că Helen ucide pentru o tiară de diamante. Așa mântuiește ea lumea. Mona șterge penseta și acul pe prosop, mânjindu-l din nou cu roșu și galben. Miroase sticla de spirt și zice: — Helen crede că nu vreți decât să folosiți cartea pentru un articol de ziar. Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pare s-o deranjeze. Și mergem ținându-ne de mână. Și e plăcut. Mai are doar vreo câteva inele mari, așa că nu doare chiar atât de tare pe cât s-ar putea crede. Călușeii vâjâie în jurul nostru, cu lumini albe ca diamantul, verzi ca smaraldul, roșii ca rubinul, lumini albastre ca turcoazul ori safirul - galbenul topazului, portocaliul chihlimbarului... Muzica rock urlă din toate părțile de la difuzoarele urcate pe stâlpi. Acești obsedați de rock, alergici la liniște... O întreb pe Helen când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rostogoli în spate, iar noi ne înălțăm în întuneric. În noaptea neagră, la jumătatea distanței, roata se smucește din nou și se oprește. Gondola noastră se clatină, iar Helen se prinde de bara de protecție cu o mișcare bruscă. Un diamant masiv îi alunecă de pe deget și fulgeră în jos, printre lumini și bare de susținere, printre culori și chipuri, până în mijlocul angrenajelor mașinăriei. Helen se uită după el, zicând: — Ei, nu erau decât vreo treizeci și cinci de mii de dolari. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
printre lumini și bare de susținere, printre culori și chipuri, până în mijlocul angrenajelor mașinăriei. Helen se uită după el, zicând: — Ei, nu erau decât vreo treizeci și cinci de mii de dolari. Poate că nu-i nici o problemă, îi zic. E un diamant. Și Helen zice că e o problemă. Pietrele prețioase sunt cele mai dure lucruri de pe pământ, dar asta nu înseamnă că nu se pot sparge. Pot suporta o tensiune și o presiune constante, dar un impact brusc, punctual le poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
călători în viața de după moarte, privind cum mor toți cei care ne iubesc. Paraziți. Dulapurile astea. Helen și cu mine, gândacii de bucătărie ai culturii noastre. Ușa cu oglindă este brăzdată de o cicatrice adâncă lăsată de inelul ei cu diamant. Din vremea în care detesta rahaturile astea nemuritoare. Să ne închipuim cum ar arăta nemurirea, când până și o căsnicie de cincizeci de ani ar fi ca o aventură de-o noapte. Să ne închipuim cum trec pe lângă noi curentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
târziu, țipă, în timp ce se îndepărtează. Capitolul 43 În camera 131 de la centrul medical New Continuum podeaua scânteiază. Linoleumul pârâie și plesnește când pășesc pe el, peste cioburile și așchiile de roșu și verde, de galben și albastru. Picăturile de roșu. Diamantele și rubinele, smaraldele și safirele. Pantofii lui Helen, și cel roz, și cel galben, au tocurile bătucite și făcute praf. Pantofii distruși zac în mijlocul camerei. Helen stă în colțul celălalt al camerei, într-o rază firavă de lumină, în marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-i descântecul. Chiar dacă asta ar însemna să fie singură din nou, nu ar vrea ca Patrick să aibă vreodată puterea aceasta. — Uită-te la el, zice, și atinge geamul cenușiu cu unghiile ei roz. E atât de desăvârșit! Înghite - sânge, diamante sparte și dinți - și-și încrețește fața cumplit. Mâna i se încleștează pe stomac și se proptește de dulăpiorul de oțel, de geamul cenușiu. Sângele și condensul curg pe ferestruică. Cu mâna tremurândă, Helen își deschide poșeta și scoate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]