519 matches
-
reprezentat forța ocultă și nestăvilită deteminantă a cursului evenimentelor. Ei au scris istoria. In Mesopotamia, s-au gravat anale (intitulate mai târziu "Omnia"), în care evenimentele istorice sunt orânduite în "Faste" și "Nefaste", după poziția astrelor în momentul petrecerii lor. Dibacii prezicători aduc ca ultim argument în favoarea astrologiei, întreaga istorie. Oamenii au greșit neținând cont de sentințele astrelor; știința lor, niciodată. Ea este infailibilă. Influența nu a fost însă numai de ordin psihologic, social și politic, ci are înrîuriri puternice în
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
un pericol asemănător. Dar cei mulți și proști, continuau să creadă în orice și cu predilecție în stele: ei reprezentau o forță peste care nu se putea trece. Cei puțini și culți, cei îmbibați de clasicism și mitologie, erau susținătorii dibaci și periculoși ai temelor natale; lor nu li se putea lua cuvântul decât odată cu capul. In aceste timpuri întunecate, biserica nu a permis în afara Bibliei ca manual științific, decât scrierile lui Aristotel, în care astrologia este ascunsă mai mult decât
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
dantele la manșete, cu vorbe plăcute la salut. Ei erau azi aici și mâine pretutindeni, căci nu cunoșteau granițe și griji, iar averea lor era nesfârșită, ca și prostia oamenilor care îi ascultau. Acești cavaleri formau clasa aleasă a oamenilor dibaci; a celor fără scrupule și superstiții; a acelor vestiți aventurieri ai vremurilor strălucite și demult apuse. Trecând cu aceeași ușurință din barăcile bâlciurilor, în sălile de recepție ale prinților cu care schimbau alcovurile parfumate ale conteselor, cu paturile de paie
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
acesta la Constantinopol a risipit 400 de pungi de aur, Împărțindule marelui vizir, marelui hasnadar și celorlalți dregători. Constantin Brâncoveanu a luat așadar domnia Țării Românești Într-un moment dificil, din care nu putea ieși victorios decât printr-o diplomație dibace. El a fost ajutat de Însuși stolnicul Constantin Cantacuzino, cel care refuzase tronul și de spătarul Mihai Cantacuzino. Astfel, la sfârșitul secolului al XVIIlea și Începutul secolului al XVIII- lea, cancelaria domnească a Țării Românești a dus o aprigă activitate
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Oana-Maria Acsinie () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92320]
-
pentru fetița mea. Copilul s-a suit În pom, a cules mere, a respectat Învoiala cu stăpânul pomului și la urmă i-a mai rămas și lui... un măr. Câte mere a cules În total? 42. TREI VASE Cineva foarte dibaci În prepararea iaurtuluidupă cum spunea el Însuși - avea o anume metodă originală În amestecarea laptelui. Folosea trei vase: În primul avea lapte fiert, În al doilea lapte de o zi, iar În al treilea vas lapte proaspăt muls. În dimineața
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
sau însăși persoana domnitoare nu se poate să nu fie cunoscut imediat în tot statul, pentru că acestea vor fi repede răspândite prin vocea poporului. Pentru a nu distruge înainte de timp instituțiile creștine, ne-am atins de ele cu o mână dibace, am luat în mâinile noastre șuruburile mecanismului lor. Aceste șuruburi erau aranjate într-o ordine strânsă, dar justă; noi le-am înlocuit printr-un arbitrariu dezordonat. Neam atins de jurisdicție, de alegeri, de presă, de libertatea individuală, și mai ales
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
medalii rugând chiar să îmi procure una. Din răspunsul primit aflăm că: Medalia a fost comandata în 1896, după un desen care i-a fost trimis; Numele autorului nu-l cunosc, medalia fiind comandata de un necunoscut (Precauțiune de altfel dibace dar inutilă, fiindu-ne persoană destul de cunoscută); Nu-mi poate da nici o medalie, stanța fiind luată de acel ce a comandat-o (așa cum am aratat și mai sus, stanța este acum în patrimoniul Muzeului Unirii din Iași, n.n.). În fața acestor
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
liderii industriali ar trebui să dispună de următoarele trăsături: abilitatea gândirii (a gândi clar, precis, rapid, fără echivoc; minte flexibilă și receptivă); cunoștințe tehnice corespunzătoare domeniului de activitate; integritate (a admite chiar și imperfecțiunile proprii); perspicacitate (capacitatea de a evalua dibaci și pătrunzător situațiile) și inițiativă (fără a o confunda cu utilizarea procedeelor necinstite); comunicativitate (capacitatea de a stabili rapid contactele verbale); inteligență (care nu trebuie să însemne slăbiciune și sentimentalism); entuziasm. Apoi, discursul potrivit căruia trăsăturile liderului ar fi înnăscute
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pagină. Întreg romanul e un marș funebru, fără ca nici o aluzie de tip prolepsă să ne prevină în mod direct. Mândrul Hagi-Murad e un erou reținut, plin de eleganță, un luptător experimentat care a ieșit mai întotdeauna din capcanele cele mai dibace puse în cale-i de dușmani. Pare să nu aibă defecte... De data aceasta însă soarta lui stă sub semnul metaforei incipiente, a ciulinului retezat de căruță. Și, mai important, în acest foarte scurt roman, Tolstoi reușește să dea naștere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
încă poartă eticheta de „Roșii în bulion“, de la Buftea. Lângă ea, un pian dezmembrat - ah, cât seamănă cu cel folosit de japonezi în Unchiul Vanea, cel dintre-ale cărui clape prăfuite creștea grâul! -, așteptând să fie readus la viață de mâinile dibace ale unui personaj cu joben. Așa arată curtea Muzeului de Istorie din Sibiu, populată de calfele călătoare, pornite din Germania și ajunse la Sibiu în lungul lor drum ce reconstituie o tradiție păstrată de secole. Rockeri teleportați Expoziția „Calfe călătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
fin în câte cinci degete subțiratice la fiecare, să leșine pe spate de veselie. Încet, cu mâna rămasă teafără, le-am desenat pe peretele proaspăt văruit, folosind un creion de tâmplărie, cele patru odăi sfinte: două auricule și două ventricule. Dibaci, cu migală, au scuipat încăperile, amestecând pentru totdeauna, cu saliva lor scumpă și aleasă, sângele meu ieftin și umil credincios... Tatăl meu cel din pământ, învață-mă cum să trăiesc, ajută-mă iarăși să scriu, să cresc litere reavăne, zmulse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
morale, sunt însă cu mult depășite. În Al 27-lea oraș (Editura Polirom, 2007, traducere și note de Ion Crețu) se respiră un aer orwellian și se întâmplă monstruozități, plasate printre faptele de zi cu zi de mâinile discrete și dibace ale unui conspirator. Unul dintre orașele-simbol ale Americii, în care echilibrul emigranților destabilizează echilibrul „localnicilor“ și cel al avidității după putere pe cel al confortului normalității, e deconstruit, depersonalizat și supus analizei. Franzen dărâmă, rând pe rând, mituri (americane) și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
de a întreține relații cu reprezentanți oficiali ai altor state sau de a trata în numele statului său", care are calități proprii unui diplomat, care știe să profite de împrejurări și de relațiile cu anumiți oameni pentru a-și atinge scopurile, dibaci, șiret, viclean. DIPLOMAȚIA ca termen specific dreptului internațional -, de regulă, are următoarele accepții (aspecte): conducerea raporturilor unui stat dat cu un alt stat, sau grupări de state, prin mijloace sau / și căi oficiale; constituie forma distinctivă a raporturilor bilaterale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
lucrurilor prin viziuni pașoptiste și personalități providențiale. N-am argumente solide - cel puțin deocamdată - pentru a credita resursele de solidaritate, vigoare sufletească și dinamism civic ale unei populații risipite interior, sleite de lipsuri, hărțuite de tot felul de „zbierători și dibaci“, înrăite de lupta pentru subzistență. Uneori, oricât m-ar întrista ceea ce simt, mă întreb dacă nu oblojim, în fibra noastră, un virus (mai vechi) al disoluției, dacă nu stăm sub steaua sumbră a unei ratări istorice, a unei „moșteniri de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
multe niveluri ale acestei scări dihotomice intervin frați, gemeni sau aproape gemeni (caz în care sînt procreați de tați diferiți), inegal înzestrați și care sînt agenții cutărei sau cutărei diviziuni ; unul e pașnic, celălalt bătăios ; unul înțelept, celălalt nerod ; unul dibaci, celălalt neîndemînatic etc. Căci trebuie ca între părțile ce rezultă la fiecare etapă să nu apară niciodată o egalitate veritabilă : într-un fel sau altul, una dintre ele este întotdeauna superioară celeilalte. Ceea ce proclamă miturile în mod implicit este că
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
primea oferta „managerului“, a arhontelui; același care, În timp ce-l privea acolo, la Olimpia, În scurtul interludiu pacifist, rumegase În mintea-i viitorul război: un campion, care aruncă sulița și discul hăt hăt, care culcă la pământ adversarul printr’un pumn dibaci, ba Îl mai și frământă În trântă, iar la o adică știe să-și scape pielea prin fugă, e cel mai bun general. Bașca și că acel potențial general, ba chiar și el, arhontele, a aflat, În Încleșterea Jocurilor, ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
producea în a treia zi de marți de după Paști, când noi copiii de pe stradă și din împrejurimi ne adunam în curtea celui ce organiza acest obicei. Aici, de obicei în imediata vecinătate a canalului din curte, modelam cu mânuțele noastre dibace, din lut și apă, o păpușă denumită „Caloian” pe care o împodobeam cu flori proaspete și coji de ouă strânse de fiecare dintre noi. Formam apoi cortegiul funerar la care participam toți copii, mămicile noastre așezându-ne doi câte doi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
o curbă prin slava cerului și apoi pornește drept în jos. De atâta putere și iuțeală cu care vine s-a înroșit puternic, iar dogoarea ei îi umple de groază pe brăileni. Se pare că fata n-a fost mai dibace decât uriașul brăilean, de vreme ce și stânca ei s-a abătut de la țintă și a mers de s-a înfipt în pământ, tocmai în mijlocul bălții între Măcin și Brăila. De atunci uriașii, urmașii acestora și cei ce au rămas credincioși acestor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
felul nostru neam de tubari și salahori. Până la urmă e bine că-s viu, deși rezistența prin vorbe o fi altceva. Aia e, că mănânci și bei și fuți și Împroști vorbe pe gură și pe hârtie, și dacă ești dibaci reziști și trăiești, nu te Îndoaie nici un fel de armă sau armată. — N-am timp de vorbă, Îmi spune doamna Bruescu de cum intru pe ușa biroului. Fața ei de vulpe hăituită Îmi arată că ultimele noastre Întrevederi au lecuit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și de o vitalitate ce-mi aparțineau numai mie. Copilul îmi era alături și când am ajuns la pietriș. Acolo a început să se joace cu pietre: le lua pe cele cu o formă rotundă și plată și le arunca dibaci spre valuri. Zburau cu o iuțeală așa de mare, încât săreau de două-trei ori când atingeau suprafața apei. Mie exercițiul ăsta nu-mi reușea: când încercam, pietrele mele se afundau bâldâbâc în apă. El râdea zglobiu de neputința mea. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
oarecare Sorin, un colos blond secondat de trei femei, uriașe și ele, cu care vorbea în ucraineană. Îl ajut pe Sorin să toarne suc efervescent și lipicios în pahare de plastic. Mâinile lui mari, cu degete butucănoase, nu sunt prea dibace, varsă mereu lichidul colorat pe jos. Sorin a lucrat ca sudor în anii 1990 pe șantierul de la Krivoi Rog și nu s-a întors singur acasă, și-a luat soție din Ucraina. „Au inima și mai bună decât moldovenii noștri
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
tânăr muncitor miner, pe nume Mareș Ion, era mărunțel și îndesat, cu un orizont sufletesc limitat, de aceea și fusese ușor recrutat de comuniști. Fusese pregătit să devină o unealtă de asuprire împotriva deținuților politici din Aiud. Guțan, directorul, mai dibaci, i-a lăsat mână liberă. În administrație, la grefă, contabilitate, magazii, primiri și expediții, pe lângă gardian, nevinovat în ignoranța lui, lucrau unul sau doi legionari specialiști în materie: contabili, juriști etc. Nu se putea dispensa de aceștia, căci toată evidența
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a apărut în colții ochilor. Erau consăteni. O excursie la Roica. Întâlnire cu un sectant În pădure la Roica lucra aproape permanent o echipă de băieți, tăietori de lemn, din care făceau parte prin rotație cei mai zdraveni și mai dibaci: Nichita Pavel, Stan Marin, Popovici Gheorghe, Pandia Iancu, Vișan Nicolae, și alții. La două săptămâni li se trimiteau alimente. Cu această ocazie îi vizitau și câțiva băieți care voiau să se relaxeze. Se pleca sâmbăta cu un car tras de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sa mă sustrag invitației de a expune vreun subiect. Simțeam însă că cercul se strânge. Din când în când directorul mă provoca cu privirea să răspund la câte o întrebare, dar mă făceam că nu sesizez intenția lui. Subdirectorul, mai dibaci, făcându-se că nu-mi dă atenție, se ridica de la masa cu pânza roșie, se oprea ca din întamplare în fața mea, uitându-se pe deasupra undeva în fundul sălii. Îi simțeam respirația, pe care și-o stăpânea să nu se declanșeze într-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
i-ar putea aduce binecuvântarea unei totale răsturnări: oroare, dezgust, frică, într-o formă mult mai eficient violentă. De-ar exista numai un indiciu autentic! Ce dracu scrisesem eu pe bucata aceea de hârtie pe care o ascunsesem atât de dibaci de mine însumi? Da, era vital să bat fierul cât e cald, adică înainte ca Ben să aibă timp să-și revină. Probabil că se găsea într-o stare de șoc; deși, din nefericire, aflase, din tăcerea aparatelor de radio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]