697 matches
-
după vinul arvunit încă din primăvară și pe urmă”... A înhămat caii la sanie și a plecat, fără să-i spună hangiței unde merge. Până seara târziu, când hangiul s-a întors, Irinuța s-a zbătut ca peștele pe uscat... Dibuise faptul că hangiul a mirosit cam cum stau lucrurile... „Trebuie să fiu cu băgare de seamă. Și cum să-l fac peee... să înțeleagă că suntem în primejdie? El are dreptate când spune că nu poți să poruncești sufletului ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de vorbit, se și afla în fața căpitanului, raportând ce doresc oamenii să facă. ― Dacă reușiți să aprindeți un foc n-ar fi rău. Avem noroc că e ninsoare deasă și nu se vede fumul. Atât ne-ar trebui, să ne dibuiască inamicul. Devenim ținte sigure. Încercați. ― Am înțeles, domnule căpitan. Mândru de reușită, Ion a alergat la ai lui. ― Fraților, fuga după beldii și crengi. Învoirea domnului căpitan este valabilă pentru toată bateria, nu numai pentru noi... Fiecare a alergat să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
povestea dintre ei, atunci Buzz fie își punea viața în labele maimuțoiului, fie îl omora. Cale de mijloc nu exista. Dacă Mickey auzea de poveste, atunci urma Marele Adio, pentru că atunci când micuțul gangster era înșelat, devenea nimicitor. Când l-a dibuit pe asasinul plătit să-l radă în persoana lui Hooky Rothman, l-a dichisit cu două găuri în genunchi, asigurându-i o noapte de agonie și o lovitură de grație marca Fritzie Kupferman: un piolet în ureche, cu Fritzie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
v-ați as cun selea cu timpul, ea se pitea prin feluritele cotloane ale tre cu tului, dându-mi un mic răgaz s-o ajung. După o clipă însă, dispărea fără veste. Îi dădeam de urmă numai când izbuteam să dibui, ca la lumina unui fulger, sensul trăirilor ei. Calea se desfăcea încontinuu în meandre, făcându-mă să descopăr bucuria ocolișurilor, căci, de cele mai multe ori, Ioana îmi ieșea înainte tocmai când mă așteptam mai puțin s-o găsesc. — Ia-mă și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
se scurgeau deopotrivă, adăuga cu fiecare oră o povară, aceea a muncei de pe lume, aceea a intensificărei luminei, apoi scăpata deodată cu soarele. Uneori îi simțea plecarea prin-tr-o spaimă, o stingere interioară, o dosnicie sau o umbră în care sufletul dibuia îngrijorat drumul. Alteori era o melancolie ușoară și covârșitoare. în seara aceea era o dizolvare totală în umbrele fine. Subt lumina palidă, trupul îi sta inert ca și al obiectelor din odaie și gândurile, simțirile, încetîndu-și freamătul, ațipeau, plecând capete
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
v-ați as cun selea cu timpul, ea se pitea prin feluritele cotloane ale tre cu tului, dându-mi un mic răgaz s-o ajung. După o clipă însă, dispărea fără veste. Îi dădeam de urmă numai când izbuteam să dibui, ca la lumina unui fulger, sensul trăirilor ei. Calea se desfăcea încontinuu în meandre, făcându-mă să descopăr bucuria ocolișurilor, căci, de cele mai multe ori, Ioana îmi ieșea înainte tocmai când mă așteptam mai puțin s-o găsesc. — Ia-mă și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pe mulți îi chema așa, dar Hugo... și pe urmă, Mi-ze-ra-bi-lii... Se strâmbase foarte supărat și-și văzuse de caii lui. Și el vroia acuma să-mi spună mie că iștie la ce mă gândesc eu! De fapt nu știa! Dibuia, și ar fi vrut să afle măcar în ultima oră de la mine dacă era sau nu ceva în capul sau în sufletul meu, un gând sau o tărie ca să-i facă despărțirea ușoară. Cum puteam să-i spun?! Marile secrete
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ridici nasul ăla prea sus.) Va trebui să-mi petrec trei săptămâni de vacanță În casa alor mei din Satul cu Sfinți pe care l-ai văzut și tu În urmă cu un an, dar n-ai apucat să-i dibui oamenii, mersul și firea. Părinții au plecat la băi (să nu te prind că te hlizești: am făcut-o special ca să-ți stârnesc porcia) spre a-și trata reumele, iar eu am rămas planton și om la toate, paznic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alb, dacă-i stârnește așa de tare. Merseră către altă japșă, dar fără vreun folos. În cea de-a treia găsiră un șarpe care Înghițise un ou și-l omorâră cu un băț. Blondul se ținea departe. Lică și Scurtul dibuiră, tupilat printre mustățile unei sălcii, un cuib gol. Mai apoi, prinseră În plasă și găinușa care, de frică, se scufundase. Scurtul o apucă de aripi și-i suci gâtul. Ceilalți Îl priviră cam strâmb. „Ce vă uitați așa? Oricum murea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
băut primul pahar. După care nici el n-a văzut ori nu și-a amintit mare lucru. Poveștile spun că, după ce băgaseră de seamă că mirele lipsea cam de multișor, porniseră prin Împrejurimi să-l caute cu felinarele. L-au dibuit În cele din urmă, inconștient, prăvălit de boală Într-un șanț. Mireasa, zice-se, văzând una ca asta, a plecat și dusă a fost. Căsătoria s-a desfăcut, conform legii, În primele douăzeci și patru de ore de la Încheiere. Așa era legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alte sate, pentru că lucra temeinic și nu te ducea cu vorba. Un om cumsecade. În copilărie ucenicise și la un tăbăcar; Învățase să argăsească piei și să le răzuie ca să le facă moi. I-a mers bine până când l-au dibuit unii că se Îndeletnicea, ascuns În Valea Puțului, și cu blestemății. Un patron de la oraș Îi plătea bani frumoși pe piei de câine tăbăcite din care cosea cele mai fine mănuși pentru cucoane. Și, de parcă asta Încă nu era destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tânăr - vorba vine tânăr, că are aproape aceeași vârstă cu mine - mă bătea la cap cu probleme filozofice: cum se face că Dumnezeu a zidit lumea În urmă cu abia câteva mii de ani, iar oamenii de știință Încearcă să dibuie ceea ce s-a Întâmplat cu miliarde de ani În urmă? N-aveam chef să-l lămuresc și nici să-l ascult. Așa cum nu mai am acuma să vorbesc. Oi fi obosit și eu... În afară de Coman, necruțătorul năvălitor cu muci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ia-l, că ești mai aproape. Ori ți-e frică?” „E, frică, de unde...” Încredințat că nu va găsi nimic, nătărăul Începu, totuși, să caute cu mâinile pe la rădăcinile țevilor lungi de cucută. Fu cât pe ce să leșine când dibui o mogâldeață moale și caldă. Își luă inima În dinți, apucă pasărea, o scoase la lumină și urlă ca un apucat: „L-am găsit! L-am găsit! Cu mujdei Îl facem pe dumnealui!”. Guguștiucul țipa Îngrozit, pe limba lui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai vreo stricăciune: la cap, la trup, la suflet, la toate trei; nimeni nu te privește cu ochi buni. Așa că pramatia și-a strecurat otrava unde trebuie. Mă Întrebam până acum câteva minute de ce și Între timp cred c-am dibuit și răspunsul: Foiște, lua-te-ar dracu’, Îmi citești scrisorile. Dacă te prind că le păstrezi, pun Poliția pe tine și pe dirigintele Poștei și n-o să ieșiți de la pârnaie decât ca să vă faceți rost de scânduri pentru sicrie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acest bătogel de morunaș, precum și după istovitoarea păstrămiță de capră, s-ar putea bea un șanț de vin. Ceea ce noi și facem, cu voia Domniilor Voastre.” Ușurat, Directorul ne-a trimis la dracu’ și noi ne-am bucurat auzindu-l, căci dibuisem În glasul lui că-și făcuse griji pentru noi, ceea ce Însemna că avea și el slăbiciunea sa, ca orice om, dar se străduia s-o ascundă cum se cuvine. A plecat, În cele din urmă, după ajutor, nu Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care a urmat. Mâncau În fugă câte un măr pădureț, se țineau de mână și alergau. După ceasuri multe, au găsit o crăpătură În burta unui deal, au intrat și au văzut că mica grotă se lărgea. Acolo i-a dibuit, nu peste multă vreme, potera trimisă după ei. S-au ridicat și-au dat să se apere, dar sulițele războinicilor i-au străpuns Înainte de a apuca să azvârle pietrele. Au căzut unul peste altul, aproape Îmbrățișați. Legea nescrisă era aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toacă măruntă și șoptită În gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Chingile scârțâie un pic la opintelile mai nărăvașe. Deodată, domnișoara te strânge, spăimoasă, cu mânuța rece de ceafă. Fără să te desprinzi din suava Împreunare, Întorci capul și dibuiești prin Întuneric silueta unuia care bănănăie prin curte. Înșfaci lanterna, o aprinzi și-i proptești lumina În ochi. Ăla clipește ca un dobitoc, Își Îngustează privirea și se ferește de șuvoiul luminii cu palma. Îți Îngroși cât poți glasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
singurul folos al excursiei sale ar fi că s-ar Întoarce cu un braț de urzici pe bicicletă și ar putea să le toace, să le amestece cu uruială ori tărâțe Înmuiate și să le dea la rațe. Ca să-l dibui pe Cel ce Doarme trebuie să știi să vezi scrânteala tuturor alor firii; să nimerești clipa neștiută când Soarele o dezmiardă incestuos pe buna sa soră Luna, când lumina se face neagră și apele curg la deal, când văzduhul Încremenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
condamnabil de legile din orice țară civilizată), atunci când camionul se clătina din toate Încheieturile la intrarea În vreo hârtoapă, profesorul, cu nemaiîntâlnită grijă de cloșcă iubitoare, Încerca să protejeze mușuroiul de elevi cu brațele, ca nu cumva să cadă, și dibuia totdeauna, ca din Întâmplare, câte un sân țanțoș pe care Îl strângea, făcând pe niznaiul. Însă nici aceste manifestări ale năravului nu erau cele mai vechi, ne asigură una dintre sursele noastre de Încredere și căreia ținem, cu discreție, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe listă În mod fraudulos, căci la câteva decenii după Întocmirea ei, pe când organele de anchetă cercetau Împrejurările misterioasei dispariții pentru totdeauna a profesorului, porțelanurile Îngălbenite de timp și de miile de cafele și ceaiuri pe care le găzduiseră fuseseră dibuite Într-o lădiță de lemn, alături de tuburi cu vopseluri uscate, pensule cărora li se scuturaseră perii de cum le mișcaseră mâinile celor ce scotoceau, tocuri vechi de lemn, câteva penițe pe care Încă se păstrau resturi de cerneală scorojită, Înfășurate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cu un urlet tunător, cineva sări în desișul de bambus. Un zgomot ca al unei ploi de frunze sau poate al unei hoarde de maimuțe, sfâșie tăcerea nopții. — Shigemoto... Shigemoto... șopti Mitsuhide. — Aici sunt, stăpâne. — A... Shigemoto... repetă seniorul. Apoi dibui prin jur, ca pentru a căuta brațele care-l sprijineau. Din piept îi țâșnea sânge, vederea îi slăbea și abia putea vorbi. — Am să vă pansez rana și vă dau niște medicamente, așa că, aveți puțină răbdare. Mitsuhide clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întâmpinarea iubitului mult dorit! “Acum trebuie să alerg după ea, să văd unde se duce”. Am pornit în urma ei prin partea umbrită a poenii... Când a ajuns la malul iazului, s-a oprit și, cu ființa fremătândă, căuta ceva... A dibuit culcușul unde eu îmi petreceam ziua citind și s-a așezat încet, lungindu-se cu fața la pământ. Într-un târziu, s-a întors cu chipul spre cer și a rămas așa o vreme. Răsuflarea adâncă făcea ca sânii să-i tresalte
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
râtul (citește nasul) peste măsură de sus, aș spune că am cu cine sta la cislă - i-am auzit vorba sau mai degrabă ecoul cuvintelor sale și un râs ștrengăresc care... se depărta... Am rotit privirea de jur împrejur, să dibui unde se ascunde fantomaticul meu tovarăș de hoinăreală, dar... nu am găsit nici un punct pe care să-l fixez cu ochii, decât discul rotund și strălucitor al soarelui... Nu știu câtă vreme oi fi rămas așa, dar am simțit că îmi dau
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
capăt sporovăielii noastre. Bătrânul mi-a confirmat presupunerea. Eu am să merg fuguța la căsuța din poiană și cât ai bate din palme voi pregăti ceva de-ale gurii. Până atunci fă bine și mai umblă prin cărți, poate mai dibui câte cevașilea... Când voi termina treaba, am să dau zvon din corn... Când a terminat de vorbit, nici nu-i nevoie să spun că era deja departe... Rămas singur, am pus mâna pe cărți și m-am apucat să descâlcesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
copaci. Unde mai pui că pe ici pe colo s-a rătăcit și câte un lujer de iederă... Cu pas măsurat, am pornit-o la drum. În scurtă vreme, am ajuns. Cotrobăi în lăstăriș după desaga cu cărți. Când am dibuit-o, am aburcat-o în spinare și am luat-o în susul iazului. Pe măsură ce ne apropiam de coada lui, priveliștea devenea tot mai colorată, pornind de la verdele crud, trecând prin galben apoi prin portocaliu și în cele din urmă ajungând la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]