564 matches
-
acestor două categorii de piese vestimentare, trebuie să menționăm faptul că prezența lor în necropola I de la Săbăoani este foarte redusă. În timp ce cataramele lipsesc cu desăvârșire, fibulele sunt extrem de rare și se prezintă doar fragmentar. O bucățică din fier, oarecum diformă, descoperită la M. 60 ar fi putut să aparțină unei catarame. La mormântul nr. 32 s-a descoperit un ac de fibulă, din fier, puternic atacat de rugină, nu se poate cunoaște cărui tip de fibulă provine. Mormântul nr. 83
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
semnificația acestei situații, menționăm că ofrandele de animale sunt semnalate și în alte necropole ale dacilor liberi, cum sunt în necropola de la Văleni sau Obreja din Transilvania. c8 - Pietre În cuprinsul unor morminte au fost descoperite mai multe pietre, unele diforme, altele prelucrate. Așa, de pildă, la mormintele de incinerație în urnă nr. 17 și de înhumație nr. 77 s-a descoperit câte un percutor de piatră, bine șlefuit, care ar putea proveni din așezarea eneolitică din zonă. Alte morminte, de
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
aplatizată. D = 4,2 cm; Î = 2,7 cm (Pl.121/3-5; 122/1-8; 179/1-5; 180/1-7; 181/1-5). Mormântul nr. 29. Reînhumat. Doar o parte din oase au rămas în poziție anatomică, restul împrăștiate într-o groapă ovală, diformă. Oasele se aflau la adâncimea de 1,80 m. Porțiunea din schelet rămasă în poziție anatomică ne-a dat posibilitatea să determinăm orientarea scheletului, care era NNV 63-SSE 31. Nu a avut inventar (Pl.123/1; 182/1,2). Mormântul
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
peste ochii mari de copil fâlfâise necruțătoare aripa neagră a morții. O zgâlțâi puțin, sperând într-o pâlpâire a pleoapelor, apoi mai mult intuind decât știind cu certitudine adevărul, o puse ușor pe pământul cenușiu, îndepărtă un bulgăre uscat și diform ce părea că o incomodează. Îl trase apoi pe Nenea alături, luă capul care acum părea că zâmbește hâtru și îl puse la locul său în continuarea trupului. Se așeză pe marginea șanțului cu capul între palme. Caii nu se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fiindcă mai ales în ultimii ani s-a tăiat ca în codru, nu alta, fără discernământ încât în unele locuri pădurea a fost pur și simplu rasă de tot. Este mai mare mila, când vezi acum o adunătură de cioate diforme în locul mândrilor arbori care au constituit vechile păduri. Cu vreo trei ani în urmă am mers într-o zi cu Narcis la pădurea pe care o avem la Cursești. Era tăiat destul de mult și la noi, mai ales stejarul ceea ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aproape romantice prin sugestia privitoare la includerea aspectelor imperfecte. Aceeași schemă o putem identifica și în fraza următoare privitoare la finalitatea creației: "Datoria și funcția Poeziei este să ajute Natura, îmbunătățind-o și corectând-o sau făcând obiectele ei mai diforme și mai ridicole, într-un cuvânt mai evidențiate în însușirile lor decât obișnuiește aceasta să ni le înfățișeze." În ce măsură această îngroșare a caracteristicilor mai este clasică? Nu reprezintă aceasta o îndepărtare de claritatea și esențializarea propovăduite de clasicism? În această
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
esențializarea propovăduite de clasicism? În această ordine de idei, definiția dată bunului gust stă sub semnul aceleiași îmbinări oximoronice: "Capacitatea Intelectului nostru de a judeca potrivit regulilor, și de a cunoaște ce este Bun, ce este Frumos și ce este Diform se numește în mod obișnuit, bun gust...." Bunul gust este subsumat rațiunii și este raportat la reguli, dar presupune, totodată, și așezarea pe același palier a noțiunilor de frumos, bine și ... diform. Se produce, astfel, deschiderea către un nou tip
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
este Bun, ce este Frumos și ce este Diform se numește în mod obișnuit, bun gust...." Bunul gust este subsumat rațiunii și este raportat la reguli, dar presupune, totodată, și așezarea pe același palier a noțiunilor de frumos, bine și ... diform. Se produce, astfel, deschiderea către un nou tip de estetică, mai permisivă și, din punct de vedere diacronic, mai modernă. Prin impuritatea ei, viziunea lui Muratori se subscrie instabilității secolului al XVIII-lea, marcând totodată punctul de vedere al unui
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
masive (aproximativ 1,2 m grosime) și sunt din cărămidă (vezi cap.IV, Imagini vechi: îmbinare: B1-B2, p.17), spre deosebire de zidurile bisericii vechi (B1), care sunt și mai masive (1,5-2,5 m grosime) și sunt în întregime din piatră diformă, care intră ca fundație în pământ peste 5 metri adâncime față de cota zero. 2. Anularea (înfundarea cu material de umplutură) a celor două uși de intrare în Biserică de pe lateralele de nord și de sud (vezi cap. IV, Imagini vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și lumea democratică, reprezentată de Occident. Dezintegrarea URSS fusese anunțată de casarea celor două inele de securitate pe care Moscova și le-a creat în Europa de Est. Primul a fost alcătuit din statele cărora tancurile sovietice le-au impus un regim diform, comunismul 66. Cel de-al doilea, a fost compus din rapturile teritoriale făcute pe seama țărilor din proximitatea frontierei 67. Occidentul a profitat de înfrângerea adversarului pentru a avansa rapid spre răsăritul continentului. Comunitatea Economică Europeană s-a transformat în UE
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
manechin. Spectacolul, în care actorul este „inert ca un manechin”, se bazează pe un soi de nediferențiere generală: personajele, moarte sau vii, „se agită în mijlocul mulțimii de saci, semănând tot mai mult cu aceștia, formând împreună cu ei o masă omogenă, diformă”. Veritabil „aranjor” al reprezentației, factotumul - care îndeplinește concomitent rolul de doică și de cioclu - se străduiește din răsputeri „să disciplineze mormanul haotic de oameni și de saci ce forfotesc într-o învălmășeală de nedescris”. Oare n-am putea vedea în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
văzut silit să facă un veritabil tur de forță În anii 1892-1894. În ciuda acestui efort, teoria sa nu se susține decît cu ajutorul unor omisiuni, ca să nu mai vorbim de faptul că, oricum, premisele unei simple difuzări teritoriale se arată destul de diforme. Postulînd faptul că un număr Însemnat de legende În care se spune că Triksterul se scufundă În apă după nămolul necesar creării pămîntului nu-și pot avea originea decît Într-o regiune maritimă, Dragomanov hotărăște că această regiune trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
43. De la Adam, Eva Îl zămislește pe Abel, care va fi ucis de Cain. Ca să-l pedepsească pe Satanael, Dumnezeu Îl lipsește de particula divină - el, lipsindu-l astfel de orice putere creatoare. Satan devine atunci o ființă Întunecată și diformă (skoteinos kai dyseides), Însă Dumnezeu, În bunătatea lui, Îi Îngăduie să domnească mai departe asupra lumii 44. În continuare, Îngerii se unesc cu fiicele oamenilor iar fiii lor, giganții, se ridică Împotriva Arhontelui, care Îi va distruge prin potop, cruțîndu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
semidocți, într-o lume de cameleoni, șacali și tigri care fac politică în loc de deparazitare. Alexa Visarion nu-și mai scuză, nu-și mai iartă personajele, nu-și mai mângâie cu un surâs dulce și condescendent eroii, ci îi lasă goi, diformi, păroși, urduroși în fața publicului, condamnându-i cu cruzime. Gagurile trec pe planul doi, deși ele există din abundență, dar cu adresă mai exactă ca altădată, chiar și atunci când nu sunt bine servite de actori. Săriturile la trapez sunt mai dificile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dupa cum mimare a vieții adevărate, de interior,este tot ce însemnă realitate în filmul propus de regizorul Alexa Visarion. Regizorul își face cunoscută sensibilitatea pentru temă printr-o mărturisire dureroasă, o tutelă ce o ai asupra unei filiații maladive, diforme și gata să nu mai reprezinte umanul. Filmul meu, spune regizorul, nu cu mândrie ci cu resposabilitate este unul al nefericirii creatorului și asta fiindcă despre mine știu să vorbesc. Fără să părăsescă această călătorie spre centru , leitmotiv al Năpastei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lui Pascal Quignard, cele două spaime dintâi au legătură cu întunericul și cu singurătatea, unde întunericul înseamnă absența vizibilului, iar singurătatea absența mamei sau absența obiectelor care o înlocuiesc. Oamenii cunosc aceste spaime: să cadă din nou în imensitatea abisului diform și negru al uterului, teama de a redeveni fetus, teama de a redeveni animal, teama de a se înecă, frica de a se aruncă în gol, groază de a întâlni non-umanul. Multă vreme Sábato s-a întrebat de ce mama sa
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în artă"185. O altă metaforă pe care o folosește Blecher pentru a descrie ,,paratopia" sa este cea a jocului ,,poze de copiat" care când nu e bine executat și hârtia se deplasează puțin în timpul copiatului, figurile ies strâmbe și diforme. Este punctul de vedere, surprinzător de inedit, al dementului pentru care, în timpul copiatului vieții, realitatea s-a deplasat cu câțiva centimetri, adică a ,,ieșit din minți" și a dat astfel de forme cu totul extraordinare 186. Astfel, modalitatea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
oneste, dar eficiente. Aflat în siajul cinic-sentimental al unor Henry Miller sau Philip Roth, Esterházy nu evită narațiunea cu conotații freudiene (a se vedea rememorarea unor episoade ce-l implică pe copilul-narator și pe mama sa) și nici caricatura obezității diforme, pusă în abisul grotescului. Stilist impenitent, cu riscul de a dezlănțui cascade de sinonimii cu elan paremiologic, Esterhazy focalizează imagini și detalii siderante ce-l persecută, spre a le converti aforistic într-un fel de moralitați tip ars amatoria, menite
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Leopardi și a avut ca rezultat dificultatea de a se integra imediat în ierarhia prestabilita. Asemănarea titlurilor Oboi scufundat Portul înmormântat nu este unică remarcată de critici: întoarcerea eului către sine însuși și căutarea armoniei, ambele de origine leopardiană, arborele diform (Mă țin de acest copac mutilat / abandonat Râurile, iar la Quasimodo: Ale arborilor forme chinuite), verbul a oscila, recurent în poezia ambilor și imaginea aripilor sunt doar alte câteva elemente comune cu Ungaretti. Motivele literare reluate sunt numeroase, dar așa cum
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ultimă instanță, însumează două viziuni estetice antagonice. Jane Eyre este un personaj de melodramă (unilateral, nesupus schimbării, egal cu sine, cu propriul id/se, cu propria "natură"), pe cînd Catherine Earnshaw rămîne un personaj de tragedie (complex, labil și chiar diform sufletește, din cauza mutațiilor, disproporționat în raport cu tensiunile dintre id/se și ego/eu-supraego/supraeu și, implict, cu cele dintre "natural" și "social"). Ambele sînt femei victoriene, dar feminitatea lor implică falii opuse din istoria psihologică a secolului al XIX-lea. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
producea, este că societatea generează, genetic și genealogic, debilitate inerțială, devitalizată, pe când marginalitatea naște ființe anormale foarte vii, capabile să domine, să învingă și să subziste. Mai târziu, ideea se va întâlni, foarte firesc, cu gustul romantismului pentru caractere tarate, diforme corporal și înspăimântătoare (dar foarte vii și catalitice), pentru a cristaliza ideea foarte gustată până în Contracultura anilor '60 că energiile de supraviețuire ale organismului social subzistă doar la marginea lui, în gesturi fruste și sintaxe nedisciplinate, adică "sălbatice": așa cum numai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aceleiași teme. Sculptura constă volumetric într-un bloc de pământ, un calup, din care micșorată, asemenea unei insecte, apare Himera. Picioarele ei se afundă în acel bloc ca într-o clisă. Ea însăși are un aspect păstos, vâscos, un corp diform, parcă nevertebrat, capul întors straniu din punct de vedere al unor normale torsiuni anatomice, într-un unghi imposibil, spre cer. Contururile feței abia se disting, himera este o forță telurică pe cale de a se desprinde din materia primară. Paciurea înregistrează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cuprins cu vederea. Imaginați-vă un concert care durează nouă ore. Există limite antropologice care nu trebuie depășite, limitele memoriei, de exemplu. La sfârșitul lecturii, trebuie să fiți în măsură să vă amintiți cum a început aceasta. Altfel romanul devine diform, "claritatea sa arhitectonică", trece într-un con de umbră." (1986: 94). Structura povestirii garantează controlul asupra diversității elementelor: asigurând coeziunea, aceasta permite atât memorarea, cât și lizibilitatea enunțurilor. Să luăm exemplul unei povestiri foarte scurte: (2) Trebuie să faceți semn
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
adâncul absolut al lumii”. „Neașteptatul”, „Nesperatul”.și-atunci, „când desenez, sunt realist”, iar „simplele elemente de desen” devin „ființe”. Subtilitatea unor schematizări, premergătoare materializării unei prezumtive picturi, eventual, un avant-art. Uneori, artistul își consideră schițele niște „monștri”, niște „caraghioși”, chipuri „diforme”, „caricaturale”, „invenții copilărești”. Lor li se alăturăși-acel „copac al răului” (desenul de la pagina 22). Schițări ale ludicului, dar de o subtilă sinceritate. și-n acest context, parcă am fredona un cântec: „Peste apă, peste lut, / Cine oare l-a văzut
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
nu vroiam să le cunosc și dorind să scriu ca el, să surprind și eu, asemeni lui, spectacolul vieții, care poate stârni în noi acel sentiment de salvare, de eliberare, de libertate a gândului, de triumf asupra a ceea ce e diform și grotesc... Imaginația lui Swift îmi era străină, a lui Gogol apropiată, familiară... Desigur, n-ara înțeles decât mai târziu de ce Gulliver, în țara piticilor, se poartă atât de blând cu acei omuleți cât un deget, când ar fi fost
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]