586 matches
-
Răspunde însă cu o mișcare țeapănă a capului la salutul musafirului neaștep tat. Oare lâna asta a asimilat toate culorile în care a fost scăldată? se întreabă Herodes Agrippa cu sufletul greu. Zâmbetul victorios al femeii, împreună cu silueta ei ușor diformă, îi îndepăr tează orice dubiu din suflet. Are în fața lui o mamă împlinită și o soție fericită. Ce baftă pe Germanicus! Privește cu invidie și tristețe către tovarășul său și-l vede strângând din pleoape, ca orbit de atâta bogăție
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Apoi sfera fu deschisă și, În loc de lichidul roșu, conținea un ou mare, frumos, alb ca zăpada. Femeile Îl luară și-l puseră jos, Într-o grămăjoară de nisip galben, până ce oul se deschise și din el ieși o pasăre, Încă diformă și sângerândă. Dar, adăpată cu sângele decapitaților, Începu să crească sub ochii noștri, devenind frumoasă și strălucitoare. Acum decapitau pasărea și o făceau scrum deasupra unui mic altar. Câțiva făceau din cenușă o pastă, turnau pasta aceea În două tipare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la baie din nou, cred. Încercă să se ridice. — Dă-mi voie să te ajut. O duse la baie. Se deplasa chiar mai Încet decît Înainte. I se părea că avea capul desprins de corp - de parcă corpul era turtit, gros, diform, iar capul i se ținea doar de-un fir. Dar cu cît se deplasa mai mult, durerea din stomac era mai ascuțită, și asta o făcu atentă la ce se Întîmplă cu ea. CÎnd se așeză pe scaunul toaletei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fii curajoasă. Foarte bine. Aproape că am ajuns. Peste o clipă, ambulanța dădu colțul și se opri. Ușile fură descuiate și deschise larg. Mickey se sui Înăuntru și apăru altcineva În spatele ei, o soră cu o bonetă albă, strălucitoare și diformă În lumina lunii. — Iar tu, Langrish! zise sora. Ei, și ce ne-ai adus În seara asta? Kay se uită la Mickey, strîngîndu-i În continuare degetele lui Viv. Iar atunci cînd ea deschise gura, Kay vorbi În locul ei. — Avort, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Apoi, Fender Greene și monitorii își întorc atenția asupra inițierii bobocilor și el este liber să se ducă în camera sa. În cameră, găsește un băiat cu părul închis la culoare, care încearcă să scoată niște sunete dintr-o chitară diformă. Partea nefolosită a încăperii este umplută miraculos de cărți și tablouri și de alte obiecte mai puțin obișnuite, cum ar fi o mașină de scris și bustul de bronz al unui bărbat cu o barbă ascuțită. Băiatul se oprește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
N-are puls. TRĂIEȘTE TRĂIEȘTE TRĂIEȘTE — Trebuie să trăiești, Îi spun eu cu blândețe. I s-au dat ochii peste cap. Femeia Îmi urlă În ureche, — COLIN... COLIN... OF NU DUMNEZEULE NU... Nu știu cât timp trece pe când stau alături de lucrul ăsta diform care zace În duhoarea propriilor lui secreții, ținând-o de mână pe femeie. Pot să aud sirenele și simt mâna pe umărul meu. — E-n regulă frățâne. Ai făcut mai mult decât ar fi putut oricine. A murit. Privesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și ochesc pe colț o cafenea corespunzătoare pentru un mic dejun târziu. Îndreptându-mă spre ea scot ochelarii din buzunar. Lentilele astea sunt atât de groase. Mi-i pun și mă aplec peste balustrada verde și văd cum un remorcher diform coboară pe canal. Cum poasă poarte vrun puțoi ochelari din ăștia? Așa groși cum sunt, În Întrecerea dintre ei și talpa scrâșnitoare, ca un taur castrat, a pantofilor lui Bruce Robertson, o să fie un singur câștigător. Mă răsucesc, rânjind satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
bine pe dolofan, căci îl alăpta o doică și era al cincilea. însă acum evidența sărea în ochi de cum luai pânza ce-l apăra de muște de pe pătuc: Răducu era ceva de speriat. Nu-i lipsea nimic, nu era sucit, diform, avea și ochi, și nas, și gură, și urechi, și puțin păr, și piciorușe, și degețele. Și nici luate în sine părțile feței nu trădau vreun defect ori nu păreau să nu fie la locul lor: ochișorii îi erau negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bordura drumului îngust cu circulație infernală. In tovărășia umbrelei la fel de uzate ca și el, cu degetele tremurând pe țigara veșnic aprinsă, Justin analiza trecătorii cu pătrunzătoarea lui privirea albă. În preajma spitalizării, Dora l-a revăzut. De data asta, alături de umbrela diformă culcată pe trotuar se odihnea un rucsac uzat de culoare ce fusese cândva neagră și pe care se putea citi, imprimat cu un cenușiu murdar : "Dumnezeu nu există". Justin nu și-a ridicat privirea de pe caldarâmul pe care îl fixa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
luminat cu multe butoane și semne: Apeși pe butonul rigurozitate, apeși pe cel cu planificarea, apeși pe seriozitate și dintr-odată, mașinăria pornește să clănțăne mărunt și adună cele trei dimensiuni, îmbinându-le, repede, cu precizie, o țesătură la început diformă, un păienjeniș, o învălmășeală, ca dintr-odată să întrevezi foarte vag embrionul, să asiști înmărmurit la miraculoasa transformare, să recunoști elementele până când, dintr-odată este propulsat trandafirul, cu petale catifelate, minunat colorate, explodând de parfum și încântare, cu crenguța lucioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa ușor un eșec al întreprinderilor ei. Tu nu mai ești un om ca oricare, continuă, acum vrei, nu vrei, ai o oglindă sub nas tot timpul, sunt zeci de ochi care te urmăresc, de ce să le arați o imagine diformă, de ce să te cramponezi într-un sentiment iluzoriu și să devii vulnerabil pentru o femeie care, practic, nu mai are ce să-ți ofere. Îți este milă de ea? O crezi neajutorată, urmărește-o într-o zi pe stradă, mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
piaței mari. Emoționat sau beat, sau poate ambele, le-am mulțumit divinităților care mă abandonaseră mai devreme În ziua aceea. Măcar nu trebuia să discut probleme financiare cu proprietăreasa mea. În final, după a cincea sau a șaptea Încercare, ciotul diform din mână se transformă Într-o cheie inteligentă, cu care am reușit să deschid ușa. Plăcuța cu numele meu se dădu În lături cu un scârțâit care-mi amintea de gramofonul Dorei (atârna Într-un singur șurub). Închizând ușa dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
amândoi de căsătoria lor, ea În speranța că se va putea răzbuna, el din speranța că ar putea merge mai bine. Astăzi discutau folosind cuvinte și gesturi furate unul de la altul. Chiar și caricaturile lor erau acum asemănătoare. Desenau trupuri diforme și inventau dialoguri Întortocheate ce implicau oameni deprimați care se aflau În situații triste și sarcastice. Știți ce suntem noi? Drojdia acestei țări. O pastă plouată și vrednică de milă, nimic mai mult! Toată lumea În afară e noi e obsedată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pentru ulița ce duce la gară. Ori, mai bine, nu prea pleca și nici nu prea venea nimeni cu trenul. Șoseaua era la cîțiva kilometri buni și apropierea mării era mai puternică decît orice curiozitate turistică. Firme scorojite aruncau umbre diforme peste drum. Prăvăliile, cîte erau, luceau cu geamurile în lună, ascunzînd așa interiorul. Nu puteai vedea nimic din stradă. Auzi de două ori un greier care nu prea avea chef. Se strădui să deslușească ce scria pe firme, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu vroiam să le cunosc și dorind să scriu ca el, să surprind și eu, asemeni lui, spectacolul vieții, care poate stârni în noi acel sentiment de salvare, de eliberare, de libertate a gândului, de triumf asupra a ceea ce e diform și grotesc... Imaginația lui Swift îmi era străină, a lui Gogol apropiată, familiară... Desigur, n-ara înțeles decât mai târziu de ce Gulliver, în țara piticilor, se poartă atât de blând cu acei omuleți cât un deget, când ar fi fost
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întru veșnicie. IIItc "III" Aici, la „poartă împărătească“, îmi spunea el, la „poarta ortalelor“ și la „poarta fericirii“, în întreite țarcuri de piatră, au furnicat miile de ieniceri, bostangii, hadâmbi albi și negri, cadâne și roabe negre din Sudan, pitici diformi și muți cu frânghioare de matasă, înconjurând cu slujba lor prea plecată pe măria sa padișahul, cel mai strălucit între măririle pământului, biruitorul semințiilor, umbra lui Allah pe pământ. Firește, această slujbă privea nu atât treburile împărăției și ale noroadelor, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îi căzuse pe creștet, iar cel rămas împrejurul capului îi atârna, rar și cenușiu, în neorânduială. Purta un costum alb, cu cravată și își ținea piciorul stâng pe o pernă de postav roșie. La acest picior gheata era uriașă și diformă. Ceva mă izbea în aerul Bătrânului făcîndu-mă să-l bănuiesc nefericit. N-aș putea preciza ce anume, poate ochii, înghețați, fixați ca două bucăți de gheață albăstrie în pleoapele fără gene, sau poate petele suspecte din obraz îmi dădeau impresia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
învăluit o căldură stătută, ca de cuptor, de lehuză, de lenjerie neschimbată multă vreme. Privirile i-au înțepenit pe picioarele contrastând cu restul trupului, mici și incredibil de umflate, nu învelite în suluri de grăsime, ci pur și simplu umflate, diforme, cu pielea întinsă gata să plesnească, aproape plesnind pe alocuri, degetele mici strivindu-se între ele, talpa semănând cu o tălpică groasă de sanie, călcâiul înghițit de glezna cilindrică se continua cu gamba la fel de deformată. N-a știut dacă trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pământ, te-a făcut om complet. Un om complet trebuie să știe și gustul înfrângerii.Ți-a făcut un dar, înțelegi? Unii îl primesc prea devreme și nu-l înțeleg și e ca și cum nu ar ști și rămân toată viața diformi. Alții nu-l primesc niciodată. Un dar venit la timp. Și cel mai important. Pentru că acum ești întreg și, mai mult, suferind, știi exact măsura lucrurilor. Câți din jurul tău au șansa asta, sau dacă o au, câți o înțeleg, câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se mai simțea prizonier. Cel puțin așa a crezut. Atunci a început să-și scrie gândurile pe frânturi de hârtie, pe caiete, pe colțuri de ziare pe care le lăsa răspândite pretutindeni în cameră, după ce i se strânsese un morman diform lângă bibliotecă, puțin îi păsa dacă și mai ales când avea careva să-și arunce privirea asupra lor, fie și din simplă curiozitate. De fapt, știa că n-avea cine s-o facă, nu mai trecea nimeni pe acolo. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
manechin. Spectacolul, în care actorul este „inert ca un manechin”, se bazează pe un soi de nediferențiere generală: personajele, moarte sau vii, „se agită în mijlocul mulțimii de saci, semănând tot mai mult cu aceștia, formând împreună cu ei o masă omogenă, diformă”. Veritabil „aranjor” al reprezentației, factotumul - care îndeplinește concomitent rolul de doică și de cioclu - se străduiește din răsputeri „să disciplineze mormanul haotic de oameni și de saci ce forfotesc într-o învălmășeală de nedescris”. Oare n-am putea vedea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de tâmplă. Știam că pozează cu un comedian, deși pe vremea aceea a suportat cea mai cumplită lovitură, de la moartea tatălui său. De altfel numai egoismul său bolnăvicios l-a împins în brațele sârboaicei, fiindcă o știa mai în etate, diformă și cu sânii fleșcăiți. Nu s-a gândit că tocmai femeia necăutată solicită adulterul și îl săvârșește cu oricine și oricând. El credea că i se cuvine recunoștință, apropiindu-se de dânsa, sacrificându-și un idol întruchipat în antipodul eiă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de pânză îndesată cu gazete. Treceau trei sau patru săptămâni până la reapariția lui, cu barba crescută și mai sălbatic, cu pantalonii sfâșiați, prin care se întrevedeau, până spre genunchi, picioarele-i păroase, slăbănoage, fără ciorapi, vârâte în niște ghete întoarse, diforme și scâlciate, cu gumilasticul ros de mărăcini. Când Peter Hille întârzia vreme mai îndelungată, se vestea poliția care pornea la vânat și întotdeauna cu multă greutate, se izbutea descoperirea omului pironit la trunchiul unui arbore, cu ochii ațintiți pe craca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Priveam amândoi poza mărită a femeii grase, în costum de baie. Dacă-ți amintești, avea brațele scurte și groase, cu palmele împreunate ca pentru o săritură de pe o stâncă fictivă în valurile mării. Ținea însă capul prea țeapăn pe trupul diform, ca și cum ar poza în fața unui fotograf. - Da, mi-aduc aminte, replicai îngândurat. Avea bătături, două bătături, la degetele mici ale labelor și ceasornic cu brățară la încheietura mâinii., Purta părul frizat cu fierul, completă tânărul care continuă: - A doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fi în măsură să răpună demonul (cel „în carne și oase”) care i-a provocat spaima. Demonul teriomorf provoacă groaza, dar, în fond, el este un produs, o personificare a spaimei care bântuie dintotdeauna incon- știentul individual și colectiv. Monstruosul (diformul, bioilogicul), agresivitatea bestială, demonismul sunt imagini arhetipale esențiale care produc și sunt produse la rândul lor de o spaimă ancestrală. Spaimă decelabilă atât în structura psihică a omului primitiv, cât și în cea a copilului, atât în ficțiunile mitice ale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]