1,082 matches
-
una dintre cele două categorii (astfel, proverbele sînt texte fără deictice, dar nu sînt narațiuni). Pe de altă parte, dacă se are în vedere extensiunea semantică constantă a noțiunii "discurs", una dintre accepțiunile actuale ale conceptului fiind orice producție verbală, dihotomia nu mai devine operatorie. De aceea, diverși autori au propus reformulări sau prelungiri ale dihotomiei lui E. Benveniste, între care o taxinomie complexă a textelor în funcție de nivelul de enunțare, în cinci mari clase: 1) textele raportate la situația de enunțare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Pe de altă parte, dacă se are în vedere extensiunea semantică constantă a noțiunii "discurs", una dintre accepțiunile actuale ale conceptului fiind orice producție verbală, dihotomia nu mai devine operatorie. De aceea, diverși autori au propus reformulări sau prelungiri ale dihotomiei lui E. Benveniste, între care o taxinomie complexă a textelor în funcție de nivelul de enunțare, în cinci mari clase: 1) textele raportate la situația de enunțare, 2) textele raportate la situația de enunț, 3) textele teoretice (care se raportează la interdiscurs
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțare, 2) textele raportate la situația de enunț, 3) textele teoretice (care se raportează la interdiscurs), 4) textele poetice și 5) enunțurile de discurs indirect liber (care se raportează la o situație de enunțare "translatată"). Pentru D. Maingueneau, este pertinentă dihotomia plan ambreiat (în relație directă cu situația de enunțare; vor intra aici majoritatea enunțurilor produse în cadrul comunicării) și plan non-ambreiat (desprins de situația de enunțare, în care se construiește un univers aparent autonom; vor intra aici nu numai textele strict
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
restricții ori sînt determinate de funcții. Singura funcție pe care o antrenează predicatul ca urmare a raportului de inerență este cea de subiect. Pentru a formula o definiție adecvată este necesară operarea cu distincția predicat tip/predicat analogic derivată din dihotomia propoziție tip/propoziție analogică, stabilită pe baza legăturii dintre limbă și gîndire, întrucît corespondența dintre judecată și propoziție nu este, în mulțimea manifestărilor posibile, biunivocă: o propoziție este tip (prototip) dacă se suprapune judecății, avînd în structura de suprafață atît
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
non-vizibile) în care se înscriu elementele concrete pentru a facilita particularizarea. L. Hjelmslev a introdus expresia schemă lingvistică drept sinonim al lui limbă în concepția lui F. de Saussure, care s-ar opune uzului lingvistic, un substitut pentru vorbire. Această dihotomie, aplicată limbilor naturale, poate fi extinsă și altor domenii semiotice, în acest caz schema opunîndu-se substanței. A. J. Greimas a folosit dihotomia în semantica generală, denumind prin schemă combinația semică deschisă de care dispune o cultură, ca ansamblu de virtualități
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbă în concepția lui F. de Saussure, care s-ar opune uzului lingvistic, un substitut pentru vorbire. Această dihotomie, aplicată limbilor naturale, poate fi extinsă și altor domenii semiotice, în acest caz schema opunîndu-se substanței. A. J. Greimas a folosit dihotomia în semantica generală, denumind prin schemă combinația semică deschisă de care dispune o cultură, ca ansamblu de virtualități, termenul uz servind pentru a denumi combinația (sau expresia) efectiv realizată. V. praxeogramă, presupoziție. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca totalitate a mărcilor care transmit atitudinea și sentimentele vorbitorului față de discursul său. Dincolo de distincția tipurilor de subiectivitate, una dintre concluziile importante ale lucrării o reprezintă omniprezența subiectivității în limbă, prin investigarea fenomenului la nivelul a diferite tipuri de discurs, dihotomia subiectiv /obiectiv trebuind înțeleasă mai degrabă ca un fenomen axiologic. Analiza textului și a discursului literar a îmbogățit înțelegerea noțiunii de "subiectivitate" prin prisma unor probleme ca: punct de vedere, distanță, perspectivă narativă, polifonie, subiectivitate și ficțiune, imaginea eului în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trăiește exclusiv înăuntrul ființei poetului, și „poezia-interpretare”, unde eul liric se arată preocupat cu deosebire de lumea exterioară, poezia născându-se aici din „proiecția lumii aparente în microcosmosul lăuntric”. Se poate observa că împărțirea propusă se suprapune peste bine cunoscuta dihotomie psihologică introvertit/extrovertit. Prima verba (I-III, 1975-1991) însumează cronicile lui U. la cărți de debut, apărute mai ales în „România literară”, unde din 1973 a fost titularul rubricii omonime. Confort Procust (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor) cuprinde eseuri consacrate unora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
Să analizăm aceste trei deficiențe mai în detaliu. Cei care sînt atrași de anumite versiuni ale interpretării marxiste explică relațiile de putere din societățile civile mai ales în termenii forțelor și relațiilor de producție. Timpurile moderne sînt analizate în termenii dihotomiei dintre structurile economice sau politice (și ideologice), una simplificatoare între ideal-tipuri. Complexitatea instituțională a societății civile este în felul acesta ascunsă. Dinamica deosebit de importantă, trecută și prezentă, a altor forme de viață civilă, precum gospodăriile, mijloacele de comunicare, asociațiile voluntare
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Fac o anumită alegere în viață și nu pot să-mi explic de ce am făcut-o". Casa din Rijnsburg a lui Spinoza, în care a locuit din 1661-1663, astăzi muzeu Omul, pentru Spinoza, este o ființă unitară și nu o dihotomie corp-spirit. Sufletul sau spiritul său nu este altceva decât idea corporis sau "conștiința corpului" (idee adoptată de spiralogie). Omul, fiind o ființă unitară, are totdeauna o unitate de gândire și dorințe. Dorința omului este de a persevera în existență, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
le transformi în texte de legi și în norme cotidiene. Abia atunci vom putea spune că vorbim cu Occidentul, spre care ne îndreptăm, aceeași limbă, și că semnalele pe care i le trimitem sunt înțelese corect. Dublul standard, dublul limbaj, dihotomia dintre vorbă și faptă fac ravagii în lumea românească. Alienarea e prea veche pentru a spera că vom putea scăpa de ea în 10-20 de ani. De la fanarioți încoace, și potentați de simulacrele comunismului, românii s-au perfecționat în arta
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
sau câteva cazuri studiate și să desprindă învățăminte. Accentul pus pe unicitatea experiențelor este adesea caracterizat în dezbaterile epistemologice ca fiind o căutare a înțelegerii, o abordare asociată disciplinelor umaniste precum istoria sau antropologia (în contrast cu economia sau sociologia). Însă această dihotomie între explicație și înțelegere se bazează pe distincția dintre științele sociale și cele umaniste. În mijlocul acestor dezbateri, constructiviștii oferă explicații complexe, multicauzale, contextualizate; dacă ar proceda altfel ar contrazice asumpțiile ontologice fundamentale ale acestei abordări. Diferențele apar în formularea aserțiunilor
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
acțiunii ca fundament normativ. Această concepție asupra limbajului se bazează pe distincția dintre reguli (preocuparea constructiviștilor convenționali) și interpretare, (preocuparea poststructuraliștilor). A urma o regulă este ceva diferit de a o interpreta. O viziune unitară a științei se fundamentează pe dihotomia dintre obiectiv și subiectiv. În această optică limbajul operează ca un set de denumiri pentru realitatea obiectivă și pentru procesele mentale ale indivizilor. O abordare constructivistă consecventă a limbajului pune la încercare această dihotomie. Din acest unghi, folosirea limbajului este
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
unitară a științei se fundamentează pe dihotomia dintre obiectiv și subiectiv. În această optică limbajul operează ca un set de denumiri pentru realitatea obiectivă și pentru procesele mentale ale indivizilor. O abordare constructivistă consecventă a limbajului pune la încercare această dihotomie. Din acest unghi, folosirea limbajului este un fapt social fundamental. Socializarea are loc prin intermediul limbajului, un proces care nu înseamnă doar învățarea de cuvinte, ci și cum să acționăm, ce înseamnă a minți, a amenința, a promite, tipul de contexte
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
identitate pentru a o impune societății sau în alte regiuni ale lumii. Religia și clasa sunt două dimensiuni asupra cărora elita rusă are păreri divergente. Identitățile nu sunt integrate în mod automat și nu se bazează în mod necesar pe dihotomii simple între subiect și obiect. În mod similar, viziunea rusă asupra Europei nu este monolitică, deși Neumann argumentează că relația cu Vestul reprezintă "structura profundă" a dezbaterilor identitare. Ideea de Europa este principalul Alter în relație cu care ideea de
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
proceselor de denominare pentru a înțelege modul în care oamenii selectează sau sunt interpelați dintr-o serie de posibile identificări. Pentru cei care folosesc limbajul alterității, denumirile identitare derivă din opozițiile discursive, precum cele reiterate în narațiunile naționaliste. Deconstrucția acestor dihotomii deschide posibilitatea articulării altor identități. Teoria identității sociale se axează mai puțin asupra textelor și mai mult asupra alegerii. Mecanismul identificat de psihosociologi este nevoia individuală de asociere pozitivă. Teoria identității sociale postulează că oamenii își doresc să fie membri
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
că, nu de puține ori, aceste instituții, concepute de oameni, sunt indirect cauza insecurității umane. Astfel, în loc ca instituțiile, procesele și structurile să fie văzute ca parte a soluției, acestea pot fi parte a problemei.527 Exemplele uzuale ale acestei dihotomii sunt Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, însă acestea sunt departe de a fi singurele exemple de ofensatori/binefăcători.528 Unul dintre scopurile studiilor de securitate critice este susținerea ideii că sistemul statelor suverane a fost un eșec normativ din moment ce
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
încercare de a susține statul suveran ca depozitar al comunității politice care ne delimitează domeniul libertății și ne structurează identitatea ca membri ai unei comunități naționale distincte.588 Ashley este preocupat de deconstruirea practicilor intelectuale și politice care susțin această dihotomie și recomandă să nu fie acceptată această teză drept condiție prealabilă a teoriei internaționale. Ceea ce dorește să surprindă acest gânditor postmodernist este complicitatea teoriei realiste cu problemele pe care pretinde că încearcă să le rezolve. Astăzi există un nou consens
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
27 de culturi strategice distrincte, nu ar fi totuși o exagerare prea mare. Modul în care entitățile naționale gândesc apărarea și securitatea, rolul armatelor, funcția războiului sunt subtil diferite de la țară la țară. Unii autori au identificat o serie de dihotomii care ar trebui depășite dacă Europa s-ar îndrepta către o abordare comună a securității: diferențele dintre aliați și neutri, între atlantiști și europeniști, între cei care sunt pentru forțe armate profesionalizate și cei care se bazează pe serviciul militar
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
care pun accent pe instrumentele militare, față de cei care favorizează instrumentele civile, între țările mari și țările mici, între furnizorii de sisteme de armamente și consumatorii acestora, între state care dețin arma nucleară și cele care nu o dețin. Unele dihotomii au început să fie abordate, însă majoritatea dintre acestea nu.673 Tratatul de la Lisabona prevede că apărarea va rămâne în continuare un domeniu de competență al statelor membre, că acestea pot pune la dispoziția Uniunii resurse civile și militare pentru
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
și de aceea, chiar dacă conceptul celor trei arhipersonaje cu care operează amintește de departajarea freudiană a aparatului psihic (super ego, ego, id), nu e nici pe departe vorba de o suprapunere a acestora. Criticul pleacă, în construcția taxonomiei propuse, de la dihotomia ontologică (prezentă în limbă) între cele trei persoane (ego, tu și ille) pe care le privește prin prisma psihologiei relaționale. În acest mod, el distinge în antropologia literară cele trei tipuri de personaje: eu protagonistul acțiunii, tu deuterogonistul, destinatarul și
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
care își au originea atât în interiorul, cât și în exteriorul individului, pentru a iniția comportamente asociate cu munca și pentru a determina forma, direcția, intensitatea și durata acestora. (Latham și Pinder, 2005, p. 486) În ceea ce privește clasificarea diferitelor tipuri de motivații, dihotomia motivație intrinsecă-motivație extrinsecă este cea care domină literatura de specialitate. Clasificarea se întemeiază pe conceptul de locus al cauzalității, motivația intrinsecă având o cauzalitate internă, în timp ce motivația extrinsecă este determinată de mecanisme exterioare individului (Leonard, Beauvais și Scholl, 1999). Anumite
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
această perspectivă, pragmatica motivării reclamă, ca orice demers de schimbare a entităților umane, integrarea celor trei stocuri de cunoaștere: al clientului (managerul), al subiecților schimbării (angajații) și al celui care concepe, proiectează și aplică schimbarea (cercetătorul). Această resemnificare implică depășirea dihotomiei cunoaștere comună-cunoaștere științifică și mai ales elimină posibilitatea raportării la aceste forme de cunoaștere în temeni evaluativi: "mai bună" sau "mai slabă". De asemenea, cercetătorul este cel care integrează cele trei stocuri de cunoaștere, care au conținuturi diferite, fiind scrise
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
a unor state, statele buni cetățeni internaționali (de exemplu, statele scandinave) în general, discursul despre stat ca prezență pe scena internațională și identitatea statală construită prin acest discurs, rolul identităților naționale, construirea rolurilor specifice organizațiilor internaționale ș.a. Feminismul constructivist preia dihotomiile esențiale peste care s-au construit relațiile de gen (masculin-feminin, rațional irațional, autonomie-dependență, ordine dezordine) și relevă modul în care cei doi termeni se construiesc și se intercondiționează reciproc și, implicit, generează ierarhii de valoare, precum și impactul lor asupra Relațiilor
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
teoriei politice liberale. Este rațional, suveran (autonom), interesat de atingerea obiectivelor sale prin maximizarea câștigurilor și/sau diminuarea pierderilor. El se raportează la semenii lui (alte state) în mod conflictual sau cooperant, prin contracte (tratate și înțelegeri internaționale). La fel, dihotomia anarhie-ierarhie, suprapusă celei internațional-național și construită pe caracteristicile și valorizările dihotomiei public-privat, construirea imaginii războinicului ca un superlativ al masculinității, construirea genizată a imaginii inamicului cu atribute feminizate-inferiorizante (în special în domeniul planificării strategiilor militare) devin toate subiecte de cercetare
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]