586 matches
-
de o arendă fixă. Aveam apoi marele avantaj de a putea ține vite multe, mai cu seamă oi, care formau supapa de siguranță a sistemului adoptat de mine. Ce mulțumit sunt acum aici În America, constatând că acest sistem de dijmă stă la baza agriculturii americane! Chiar aici În Illinois catedra de economie agrară ne arată cât de răspândit e sistemul de dijmă. În statul Illinois, 43% din ferme nu sunt cultivate de proprietari. Abia 1% sunt cultivate de administatori. Arendarea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
siguranță a sistemului adoptat de mine. Ce mulțumit sunt acum aici În America, constatând că acest sistem de dijmă stă la baza agriculturii americane! Chiar aici În Illinois catedra de economie agrară ne arată cât de răspândit e sistemul de dijmă. În statul Illinois, 43% din ferme nu sunt cultivate de proprietari. Abia 1% sunt cultivate de administatori. Arendarea și dijma au contribuit la progresul agriculturii americane. E foarte important să se selecționeze vitele și plantele. Dar oamenii cum Îi selecționăm
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
la baza agriculturii americane! Chiar aici În Illinois catedra de economie agrară ne arată cât de răspândit e sistemul de dijmă. În statul Illinois, 43% din ferme nu sunt cultivate de proprietari. Abia 1% sunt cultivate de administatori. Arendarea și dijma au contribuit la progresul agriculturii americane. E foarte important să se selecționeze vitele și plantele. Dar oamenii cum Îi selecționăm? Cei care nu au predilecție, Înclinare spre viața de țară, merg la orașe. Dar sunt tineri vânjoși, dinamici, cu pasiune
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și plantele. Dar oamenii cum Îi selecționăm? Cei care nu au predilecție, Înclinare spre viața de țară, merg la orașe. Dar sunt tineri vânjoși, dinamici, cu pasiune pentru agricultură. Neavând capital suficient, ei ar rămâne pierduți În agricultură. Luând În dijmă, cu puțin capital, ei realizează un venit sigur. Acest proces de primenire a energiilor explică randamentul extraordinar pe care-l dau cei puțini, cei care au rămas la țară... Cei care dau pământul se Împart În trei categorii: a) cei
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
familii. Copiii sunt crescuți În lupta pentru Prin „proces de selecție” Înțelegem «Concurența» În capitalism 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 128 viață; ei trebuie să dovedească că pot să continue activitatea părinților lor. Fermierul dă În dijmă sau arendă terenul copilului său. Dacă nu dă dovadă de bun fermier, Își caută altă meserie. Sistemul dijmei și arendării a ajutat imens primirea elementelor bune de muncă În agricultură. Așa se explică uriașul succes al agriculturii americane. Au rămas
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 128 viață; ei trebuie să dovedească că pot să continue activitatea părinților lor. Fermierul dă În dijmă sau arendă terenul copilului său. Dacă nu dă dovadă de bun fermier, Își caută altă meserie. Sistemul dijmei și arendării a ajutat imens primirea elementelor bune de muncă În agricultură. Așa se explică uriașul succes al agriculturii americane. Au rămas numai cei apți, cei mai pasionați, cei mai buni. 2) Al doilea punct, e acela al conceptului de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Frumoasei și la Fântâna lui Măciș, ce este mai jos de iezerul Cerlenul cu toate gârlele ce sunt în dreptul acelor case. Așadar, este vorba de șase sate, cu un iezer și gârlele care sunt în acel loc, cu vama și dijma ce va ieși la acel iezer, Cerlenul. La 17 noiembrie 1502, domnul îi supune pe toți popii din satele mânăstirii Putna să asculte de acea mânăstire, și cu dare, și cu tot venitul. Îi mai dăruie mânăstirii în fiecare an
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un foarte mare număr de boi de pe moșiile sale, și veniturile sale sunt sporite mult de aceste iarmaroace. Vătafii aduc domnului în visterie, pe fiecare an, până la 400.000 bani de aur...” În afara vitelor crescute pe braniștele domnești, domnul percepe dijmă (desetină) de la locuitorii țării. În 1563, Despot trimisese în Polonia 1425 de vite mari pentru achitarea unui împrumut de 165.000 de florini. În numele domnului se percepea desetina (dijma) din oi, numită gorștină, la fel numindu-se zeciuiala din porci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bani de aur...” În afara vitelor crescute pe braniștele domnești, domnul percepe dijmă (desetină) de la locuitorii țării. În 1563, Despot trimisese în Polonia 1425 de vite mari pentru achitarea unui împrumut de 165.000 de florini. În numele domnului se percepea desetina (dijma) din oi, numită gorștină, la fel numindu-se zeciuiala din porci. Exista o dare în vaci și oi numită sulgiu, fiind menționat un sulger, cel care percepea această dare; în 1456. Era vorba de vite pentru curțile domnești și pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Petru Măjarul. Se făcea comerț cu pește proaspăt, dar și cu pește sărat care, în parte, se vindea și în Transilvania. Țara era bogată în vii, fiind lăudată pentru asta de mulți străini care ajung în Moldova. Domnul percepea o dijmă din toate viile, numită vinăriciul. O altă dare importantă era aceea din cereale, numită iliș, percepută de jitniceri. Pe lângă dijma din grâne se cultiva grâu în braniștele domnești, Dimitrie Cantemir amintind de braniștea de la Bohotin. Ocnele de sare aduceau venituri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Transilvania. Țara era bogată în vii, fiind lăudată pentru asta de mulți străini care ajung în Moldova. Domnul percepea o dijmă din toate viile, numită vinăriciul. O altă dare importantă era aceea din cereale, numită iliș, percepută de jitniceri. Pe lângă dijma din grâne se cultiva grâu în braniștele domnești, Dimitrie Cantemir amintind de braniștea de la Bohotin. Ocnele de sare aduceau venituri însemnate domnului. Țările Române au fost și în această privință dăruite de Dumnezeu, sarea fiind necesară atât în gospodăria omului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
La vest, ocolul domnesc de la Huși se întindea până pe văile Lohanului și ale Crasnei; spre est, ajungea până în satul Pogonești, pe Prut, adică aproape 10 km. Această moșie fiind proprietate domnească, târgoveții aveau dreptul de a o folosi, plătind domniei dijma din grâu și alte drepturi. Obligațiile țăranilor din ocol constau în construirea și întreținerea drumurilor și a podurilor, aprovizionarea cu alimente, lucrări de întreținere ale curții domnești, efectuarea de transporturi etc. Deoarece hotarul cuprindea și pășuni, fânețe, țarini și prisăci
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sus) și acordarea unor generoase privilegii erau coordonate fundamentale ale vieții medievale, respectate cu strictețe și de domnii moldoveni. Astfel, printr-un document din 4 aprilie 1662, domnitorul Eustratie Dabija (1661-1665) acorda episcopului de Huși, Serafim, dreptul de a lua dijmă, pe vin și pe pâine, din satul Broșteni, întrucât Episcopia sărăcise. La 24 septembrie 1668, Iliaș Alexandru confirma printr-un act Episcopiei Hușilor, în fruntea căreia se afla atunci episcopul Ioan, stăpânirea asupra satului Broșteni, de lângă hotarul târgului Huși, cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Din dreptul de judecată asupra orășenilor, încasa gloabele „obicinuite”. Paharnicul al treilea supraveghea viile din regiunile Bacăului și Trotușului. În orașele cu vii (Huși, Cotnari, Hârlău etc.), pe lângă paharnici, mai era un dregător, numit pivnicer care, în calitate de funcționar domnesc, aduna dijma din vin, una din sursele veniturilor domniei. În documentul din 10 octombrie 1648, este trecut ca martor Janei, pivnicerul din târgul Huși. Într-un zapis de vânzare din 1694, ce-l privea pe Stratulat Agariciu, găsim numele mai multor martori
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mai erau vădrarii, cărora, de pildă, Scarlat Ghica (1757-1758) le poruncea în 1758, să nu lezeze interesele Episcopiei („Poruncim domnia mea prin hrisovul acesta și Vădrarilor de la ținutul Fălciului ca să nu aibă a supăra Sfânta Episcopie pentru vădrărit”). De colectarea dijmei de vin se ocupau vierii domniei, menționați într-un document din 14 februarie 1612, în timpul domniei lui Ștefan al II-lea Tomșa (1611-1615). Vierii supravegheau munca în viile domnești. În fruntea vierilor era un vătav, care colabora cu autoritățile orașului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
s-au supus și n-au mai încercat să revină. Reședința ținutului a rămas la Fălciu, până în anul 1832, cînd a fost pus în aplicare Regulamentul organic. Episcopia Hușilor obținea, printr-un hrisov din 1756, de la Matei Grigore Ghica (1753-1756), dijma de pe locul domnesc „însă numai dijma, iară, nu și pământul, care dijmă mai înainte se lua de către domnie”. Episcopia va exercita, după obținerea vetrei târgului în 1782, prin hrisov de la Constantin Dimitrie Moruzi, și justiția asupra orășenilor, prin dichiu. Ea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mai încercat să revină. Reședința ținutului a rămas la Fălciu, până în anul 1832, cînd a fost pus în aplicare Regulamentul organic. Episcopia Hușilor obținea, printr-un hrisov din 1756, de la Matei Grigore Ghica (1753-1756), dijma de pe locul domnesc „însă numai dijma, iară, nu și pământul, care dijmă mai înainte se lua de către domnie”. Episcopia va exercita, după obținerea vetrei târgului în 1782, prin hrisov de la Constantin Dimitrie Moruzi, și justiția asupra orășenilor, prin dichiu. Ea își va însuși aici, ca și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a rămas la Fălciu, până în anul 1832, cînd a fost pus în aplicare Regulamentul organic. Episcopia Hușilor obținea, printr-un hrisov din 1756, de la Matei Grigore Ghica (1753-1756), dijma de pe locul domnesc „însă numai dijma, iară, nu și pământul, care dijmă mai înainte se lua de către domnie”. Episcopia va exercita, după obținerea vetrei târgului în 1782, prin hrisov de la Constantin Dimitrie Moruzi, și justiția asupra orășenilor, prin dichiu. Ea își va însuși aici, ca și la Roman, toate sursele de venituri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
se lua de către domnie”. Episcopia va exercita, după obținerea vetrei târgului în 1782, prin hrisov de la Constantin Dimitrie Moruzi, și justiția asupra orășenilor, prin dichiu. Ea își va însuși aici, ca și la Roman, toate sursele de venituri din târg (dijma, bezmănul, vânzarea păcurii și a dohotului, mortasipia). O atmosferă de încordare și de revoltă se semnala în perioada ce va urma. Pentru exercitarea funcției judecătorești, au fost numiți în Huși „nemesnicii ispravnicului” (slujitori cu titlul de căpitani). 2. Economia Dezvoltarea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
formare, ca și a maselor țărănești, era profund afectată ca urmare a abuzurilor aparatului fiscal și administrativ fanariot. Din această cauză aveau loc tulburări și frământări orășenești la București, Ploiești, Roman, Huși, Bârlad și în alte localități. Proprietarii moșiilor pretindeau dijmă și clacă în creștere, iar pentru casele și locurile din vatra târgurilor, bezmăn. Acestea erau cauzele conflictelor între orășeni și proprietari. La Huși, o stare tensionată exista între locuitori și Episcopie, ce devenise între timp proprietară de moșii în jurul orașului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vatra târgurilor, bezmăn. Acestea erau cauzele conflictelor între orășeni și proprietari. La Huși, o stare tensionată exista între locuitori și Episcopie, ce devenise între timp proprietară de moșii în jurul orașului, deoarece birurile percepute (în bani, sau, în produse, de exemplu, dijma în vin, în stupi și în porumb) erau în creștere. Târgoveții au făcut numeroase jalbe către domnie. La una dintre acestea, orășenii îl reclamau pe episcopul Iacov, care "îi supără făr-dreptate", luându-le dijme sporite pe dughenile închiriate și pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
bani, sau, în produse, de exemplu, dijma în vin, în stupi și în porumb) erau în creștere. Târgoveții au făcut numeroase jalbe către domnie. La una dintre acestea, orășenii îl reclamau pe episcopul Iacov, care "îi supără făr-dreptate", luându-le dijme sporite pe dughenile închiriate și pe produse. Domnitorul Alexandru Ioan Mavrocordat a răspuns la 2 aprilie 1785, reglementând obligațiile târgoveților față de Episcopie după vechile prevederi. O atmosferă de încordare și de revoltă se înregistra la Huși în 1824, când unii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
boieresc, și din partea Eforiei târgului, în calitate de târgoveți. În ceea ce privește raporturile dintre proprietari și târgoveți, semnalăm Raportul Isprăvniciei Fălciu către Departamentul Dinlăuntru (14 august 1851, Huși), referitor la conflictul dintre locuitorii târgului Huși cu posesorul moșiei, „pentru obijduirile ce sufăr cu luarea dijmei din cărămida ce fac din acea moșie”. Arendașul a luat prin contract „dijma fabricei de cărămidă arsă după obiceiul urmat din învechime”, dar locuitorii nu voiau să dea dijmă din cărămida făcută pe imașul târgului, iar dijma, spuneau ei, trebuie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
semnalăm Raportul Isprăvniciei Fălciu către Departamentul Dinlăuntru (14 august 1851, Huși), referitor la conflictul dintre locuitorii târgului Huși cu posesorul moșiei, „pentru obijduirile ce sufăr cu luarea dijmei din cărămida ce fac din acea moșie”. Arendașul a luat prin contract „dijma fabricei de cărămidă arsă după obiceiul urmat din învechime”, dar locuitorii nu voiau să dea dijmă din cărămida făcută pe imașul târgului, iar dijma, spuneau ei, trebuie luată din „cărămida crudă”. Referatul Consiliului de Miniștri de la Ministerul de Interne nr.
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
târgului Huși cu posesorul moșiei, „pentru obijduirile ce sufăr cu luarea dijmei din cărămida ce fac din acea moșie”. Arendașul a luat prin contract „dijma fabricei de cărămidă arsă după obiceiul urmat din învechime”, dar locuitorii nu voiau să dea dijmă din cărămida făcută pe imașul târgului, iar dijma, spuneau ei, trebuie luată din „cărămida crudă”. Referatul Consiliului de Miniștri de la Ministerul de Interne nr. 1003, secția I, din 9 ianuarie 1860 (Iași), consemna refuzul proprietarilor de a prezenta actele de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]