409 matches
-
Bonifaciu al IX-lea a acordat în anul 1390 o indulgență bisericii din "Waldhütten", cu hramul Apostolului Andrei. "Waldhütten" s-ar putea traduce ""colibele pădurii"". În acest document apare și localizarea satului în "Transyvaniensis diocesis" sau mai bine spus în "dioceza Transilvaniei". Edificiul religios a fost construit cu amprenta stilului gotic matur, biserica neavând prevăzut vreun turn. Sub streașina aflată pe peretele sudic al corului, sub tencuială, a fost descoperit inscripționat anul 1507, an ce sugerează momentul ridicării boltei corului în
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
precum Torcello și Heraclia. În marșul său, Alboin s-a deplasat spre apus, invadând regiunea Liguria din nord-estul Italiei și ajungând la 3 septembrie 569 în capitala acesteia, Mediolanum (Milano). Orașul fusese abandonat de "vicarius Italiae", autoritatea însărcinată cu administrarea diocezei Italia Annonaria. Arhiepiscopul Honoratus de Mediolanum, clerul și parte dintre laici l-au însoțit pe "vicarius Italiae" în portul bizantin al Genovei. Când și-a pus titlul de "dominus Italiae" (stăpânul Italiei), Alboin și-a numărat anii de domnie pornind
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
activat ca regent între 1170 și 1173. Dat fiind că unii dintre strămoșii săi fuseseră conți de Verdun, Agnes de Champagne revendica acest comitat de la episcopul de Verdun în 1172, însă episcopul a rezistat presiunilor. Agnes a răspuns prin devastarea diocezei de Verdun, motiv pentru care atât mama, cît și fiul său Henric au fost excomunicați și nevoiți să se supună în 1177. În 1178, episcopul de Toul a început construirea unei fortărețe la Liverdun, cu autorizația ducelui de Lorena Inferioară
Henric I de Bar () [Corola-website/Science/324552_a_325881]
-
ea s-a arătat interesată în opera de convertire a slavilor. Ea a fost astfel un principal agent al lucrării Bisericii Catolice de construire a unei religii-culturi a Europei occidentale. Ziua ei ca sfântă, 16 Decembrie, este păstrată în muilte dioceze din Germania.
Adelaida de Italia () [Corola-website/Science/324834_a_326163]
-
fost nici o diferență între cele două nominații până în secolul XIII, apoi apărând diferența prin care primii, fiind canonizați de biserică romano-catolică, puteau fi venerați de toți creștinii, în timp ce beatificații erau de cele mai multe ori recunoscuți de un episcop și venerați în dioceza să). Operele lui Rabanus, multe dintre ele rămânând nepublicate, cuprind comentarii ale Scripturii din Epistolele Sfanțului Pavel , inclusiv Evrei și tratate cu privire la diverse subiecte doctrinare inclusiv o serie de predici. În "De institutione clericorum" a pus în evidență opiniile lui
Rabanus Maurus () [Corola-website/Science/324857_a_326186]
-
mâncat nimic timp de ani de zile în afară de Sfântă Euharistie. În 1928 a intrat într-un ordin Franciscan. În 1936 fondează . Această congregație a influențat multe altele cum ar fi, , . Dosarul ei de beatificare a fost depus de autoritățile unei dioceze în 1987 și înaintat către Vatican în 1996 fiind în curs de desfășurare. Conform scepticilor cazul ei este o înșelătorie elaborată. se naște la 13 Martie 1902 la (Drôme), în cartierul Moïlles numit de localnici “La Plaine”. Este al șaselea
Marthe Robin () [Corola-website/Science/326396_a_327725]
-
familiale și participă la viață satului. Personalitatea să este aceea a unei fete “voioase, deschisă spre viitor, serviabila, tachinatoare...” Cel care a avansat cauza beatificării Marthei Robin este părintele Bernard Peyrous, un preot al . Lucrarea să, care adună elementele anchetei diocezei din 1986 asupra Marthei Robin, arată că aceasta a căzut bolnavă la 1 decembrie 1918. Medicii care au examinat-o s-au gândit că este vorba despre o tumoare cerebrală. Ea a intrat într-o comă de patru zile. A
Marthe Robin () [Corola-website/Science/326396_a_327725]
-
mai tarziu, după spusele lui Bernard Peyrous, de mai multe crize, până la paralizia definitivă a membrelor inferioare, la începutul lui mai 1928. O interpretare a putut să fie dată în privința bolii sale, pe baza documentelor medicale analizate în momentul anchetei diocezei și a unui examen medical complet făcut în 1942 de către doi medici din Lyon( Jean Dechaume, professor la facultatea de medicină din Lyon și Andre Ricard, chirurg) . Se pare ca Marthe a contractat sau boala cum mai este numită, fiind
Marthe Robin () [Corola-website/Science/326396_a_327725]
-
Ele trebuiesc înțelese într-un context mai larg, teologic și spiritual. Marthe Robin însăși păstra discreția asupra acestora și îi încuraja pe creștini să nu se focalizeze asupra acestor fenomene exterioare. După înaintarea cauzei beatificării, cei cinci episcopi succesivi ai diocezei Vălence(de care Marthe Robin aparținea), cu toții au dat dovadă de o prudență justificată, cunoscând-o totuși pe Marthe Robin care niciodată nu a fost considerată că o persoană în care nu se poate avea încredere. La 25 martie 1922
Marthe Robin () [Corola-website/Science/326396_a_327725]
-
Marthe Robin care niciodată nu a fost considerată că o persoană în care nu se poate avea încredere. La 25 martie 1922, după mărturia sorei sale Alice, Marthe are o viziune a Fecioarei Maria. Conform mărturiei culeasa în momentul anchetei diocezei din 1986, această viziune este urmată de alte apariții particulare. În timpul unei misiuni parohiale organizată la Châteauneuf-de-Galaure, doi preoți capucini, părintele Mărie Bernard și părintele Jean, fac o vizită Marthei Robin la 3 decembrie 1928. Aceștia au liniștit-o și
Marthe Robin () [Corola-website/Science/326396_a_327725]
-
construite apoi. În 1984 au fost recunoscute de către biserică catolică conform dreptului internațional că asociații ale credincioșilor asociate . sunt astăzi în număr de 75 în 44 de țări. Marthe Robin s-a stins la 6 februarie 1981. O anchetă a diocezei în vederea beatificării a fost deschisă în 1986. Doi experți, un teolog și un istoric, au fost desemnați în 1988. "Nihil obstat" a fost acordat de către Romă în 1991. Între 1988 și 1996 mai mult de 120 de martori și experți
Marthe Robin () [Corola-website/Science/326396_a_327725]
-
și experți au fost intervievați. Din 1993 până în 1995 o biografie critică este redactată pentru . Un dosar de 17 000(!!!) de pagini a fost depus la Romă în 1996. Un decret al din 24 aprilie 1998 a constatat validitatea anchetei diocezei. "Positio", ce rezumă 2 000 de pagini din dosarul de beatificare care reprezintă rezultatele acestei anchete diocezane este supusă pe 6 mai 2010 unei comisii de studiu formată din teologi. Ei nu s-au pronunțat încă asupra Marthei Robin. Odată ce
Marthe Robin () [Corola-website/Science/326396_a_327725]
-
casei regale nu formau o provovincie separată în cadrul regatului, dar erau organizate în jurul a doua sau trei mari centre urbane. O regiune a Tercia parși regni a fost localizată în jurul Bihariei, care a fost în acea perioadă și capitala unei dioceze catolice. O altă regiune a fost reprezentată de teritoriile din jurul Nitrei. Exte posibil ca o a treia regiune să fi fost cea din jurul cetății Krasso (distrusă în prima jumătate a secolului al XIII-lea), din apropierea localității Dupljaja din Șerbia. În
Tercia pars regni () [Corola-website/Science/329690_a_331019]
-
de Tablă, a fost Makarii Marchenko asistentul episcopului Serafim. Marchenko, cunoscând rânduiala slubelor religioase îl ajută pe Serafim în calitate de diacon sau cantor. El a venit împreună cu Serafim din Statele Unite. Arhiepiscopul Langevin, care își avea reședința în St.Boniface, era conducătorul Diocezei Romano-Catolice pentru Vestul Canadei, fiind în contact direct cu Papă de la Romă. El era convins că preoții săi erau mai mult decît corespunzători pentru nevoile populației ucrainene. Alți factori, care au avut un rol în ceea ce privește înființarea Catedralei de Tablă, includ
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
urmă forțele daneze ale regelui Gnupa la Hedeby, în 934. După moartea lui Carol cel Mare din 814, saxonii nordalbingieni au fost iertați, iar pământurile le-au fost restituite de la obodriți. Potrivit unora dintre surse, împăratul intenționase să întemeieze o dioceză de Nordalbingia, în frunte cu preotul Heridag. Planul a fost abandonat după moartea lui Heridag, iar regiunea a fost atribuită diocezei de Bremen și Verden în timpul împăratului Ludovic Piosul, când Ansgar a fost numit arhiepiscop de Hamburg în 831.
Nordalbingia () [Corola-website/Science/328066_a_329395]
-
fost iertați, iar pământurile le-au fost restituite de la obodriți. Potrivit unora dintre surse, împăratul intenționase să întemeieze o dioceză de Nordalbingia, în frunte cu preotul Heridag. Planul a fost abandonat după moartea lui Heridag, iar regiunea a fost atribuită diocezei de Bremen și Verden în timpul împăratului Ludovic Piosul, când Ansgar a fost numit arhiepiscop de Hamburg în 831.
Nordalbingia () [Corola-website/Science/328066_a_329395]
-
marilor instituții monahale din principal. La sfarsitul acelui an, Iordan a prestat omagiu papei Calixt al II-lea. În noiembrie 1120, Iordan a confirmat privilegiile și drepturile mănăstirii Sân Angelo în Formis. În 1121, el a conferit o renta considerabilă diocezei de Pozzuoli și mănăstirilor Sân Lorenzo di Capua și Sân Lorenzo di Aversă. Generozitatea sa către lumea ecleziastica nu era probabil cu totul inocentă și pioasa. Dania către castelul Pico din Montecassino din februarie 1125 poate fi pusă pe seama eforturile
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
Bari, iar regele Guillaume "cel Rău" a înfrânt trupele imperiale. În conformitate cu tratatul de la Benevento din 1156, Papa Adrian al IV-lea i-a garantat lui Robert dreptul de a părăsi regatul nestingherit, însă răsculatul și-a reluat planurile asupra teritoriului diocezei de Penne. În 1157, el a fost încurajat în acțiunile sale rebele de către un nou emisar din partea împăratului bizantin Manuel I. Acesta era Alexios Axouchos, fiul principalului sfătuitor al lui Manuel, Ioan Axouchos. Deși conetabilul său Richard de Mandra a
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
de alți cuceritori, iar el și-a menținut o putere de netăgăduit asupra vasalilor și supușilor săi greci, arabi, longobarzi li normanzi. Biserica Romano-Catolică a fost introdusă în insulă, iar organizarea ecleziastică a fost supravegheată de Roger, cu aprobarea papală. Dioceze au fost întemeiate la Palermo (cu autoritate metropolitană), Siracusa și Agrigento. După promovarea la rangul de regat în 1130, Sicilia a devenit centrul puterii normande. În 1091, Roger a debarcat în Malta și a supus orașul fortificat Mdina. El a
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
din piatră, dar și de zone inundate, numite „gyepü”, lăsate intenționat nelocuite pentru scopuri defensive. La scurtă vreme după încoronare, Ștefan I a început să-și organizeze regatul după modelul monarhiilor din Europa Occidentală . El a fondat o serie de dioceze și cel puțin o arhiepiscopie (cea de la Esztergom). De asemenea, a fost ctitorul unor mănăstiri benedictine și a hotărât ca la fiecare zece sate să fie construită o biserică parohială. Legile emise în timpul domniei sale au vizat adoptarea, chiar forțată, a
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
alături de cei trei frați ai săi și de tatăl lor. El a obținut senioria asupra Beirutului după ce ruda sa, regele Balduin I al Ierusalimului, a cucerit acel oraș, după cum este relatat în scurtul poem anonim, "Vers despre iluștrii bărbați din dioceza de Thérouanne care au mers în Sfânta Expediție": Fulc era deja decedat în 1125, atunci când Valter de Brisebarre figurează ca senior de Beirut. Potrivit cronicii lui Lambert de Ardres, el a fost înmormântat în Palestina: "Fulc, conte în fața Beirutului în
Fulc de Guînes () [Corola-website/Science/328281_a_329610]
-
cu un arhiepiscop în Gniezno. În anul 1000, tânărul Împărat Otto al II-lea a venit ca pelerin să viziteze mormântul St. Adalbert și i-a acordat sprijinul său lui Boleslav în timpul Congresului de la Gniezno; Arhiepiscopia Gniezno și alte câteva dioceze subordonate au fost stabilite cu aceasta ocazie. Provincia ecleziastică poloneză a servit, în mod eficient, ca o speranță esețială și ca instituție care să apere proprietățile Piaștilor, ajutându-l să supraviețuiască în secolele problematice ce aveau să vină. Otto a
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
Wijngaards, susțin că „adesea masturbarea nici măcar nu constituie păcat și că rareori poate fi ea păcat serios.” Reacția la studiul din 1977 a arătat că dizidența nu era unanimă. Biserica Angliei nu are un punct de vedere oficial referitor la masturbare. Dioceza anglicană de Sydney, care este conservatoare, consideră că masturbarea „ne poate ajuta să ne satisfacem sexual atunci când nu ne putem controla pofta și nu o putem satisface printr-o relație maritală, iar în acest sens poate fi folositoare.” Totuși, dioceza
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
Dioceza anglicană de Sydney, care este conservatoare, consideră că masturbarea „ne poate ajuta să ne satisfacem sexual atunci când nu ne putem controla pofta și nu o putem satisface printr-o relație maritală, iar în acest sens poate fi folositoare.” Totuși, dioceza observă că ea poate deveni asociată cu păcatul dacă ea conduce la consumul de pornografie sau a privi cu poftă sexuală la alți oameni din realitate pentru a alimenta fantezii erotice. Dioceza avertizează că acestea, la rândul lor, pot atrage
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
iar în acest sens poate fi folositoare.” Totuși, dioceza observă că ea poate deveni asociată cu păcatul dacă ea conduce la consumul de pornografie sau a privi cu poftă sexuală la alți oameni din realitate pentru a alimenta fantezii erotice. Dioceza avertizează că acestea, la rândul lor, pot atrage oamenii într-un lanț de evenimente care scapă de sub control. (Rezoluția Conferinței Lambeth din 1998, punctul I.10, afirmă că a folosi pornografie este un păcat și o menționează printre formele de
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]