518 matches
-
celebri (vezi, printre altele, albumul din 2003 scos de Ardis, în lectura lui Jack Nicholson) sau contextul valoric și tematic în care îl plasează, de pildă, Elemire Zolla în cartea din 1998, Dio dell ebrezza (I.1). Antologia dei moderni dionisiaci, apărută la Editura Einaudi din Italia (în această carte, M. Ageev figurează alături de M. Bulgakov, J. Cocteau, A. Huxley, E. Junger, G. D’Annunzio, Federico Garcia Lorca etc.). Autoarea antologiei amintite, dar și Gianni de Martino sau Gerhardt Zacharias, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
al eroilor care evoluează simultan în viața reală și în spațiul fictiv al teatrului. Sosiți parcă de la o petrecere, dar și din spectacol (p. 345), adulterinii Clitemnestra și Egist realizează, când evocă începutul relației lor, că publicul de acum, spectator dionisiac, aplaudă ceea ce îndră gostiții cred doar al lor (p. 346) . Personajele evoluează sub ochii asistenței și nu mai dețin cu adevărat controlul asupra propriei vieți. Piesa debutează cu întâlnirea dintre Agamemnon, proas păt sosit la Micene, și intendentul curții, personaj
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
el : când ai la activ un genocid ca acela pe care l-am organizat eu, asemenea scene nu mai au niciun efect (I, p. 357). Intendentul evidențiază tiradele majestuoase, caracterele desenate perfect și lirismul concentrat și mai degrabă „apolinic” decât „dionisiac” (I, p. 357), militarul ostenit se gândește doar la drumul străbătut până acasă spre a se putea spăla odată ca lumea, în timp ce acolo baia a fost transformată într-un teatru de cameră (I, p. 358). Copiii regelui își fac apariția
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și mimica potrivită (III, p. 413). Suveranul Micenei nu pare impresionat de gesturile fratelui său deghizat, cocârjat, tremurând și cu bale la gură, ocolind subiectul, dând înapoi, făcând pași laterali, țopăind și îi judecă sever purtarea mai adecvată la serbările dionisiace și nu în complot (III, p. 414). Nemulțumit de posibilitatea ca Menelau să culeagă aplauzele în locul lui (III, p. 415), Agamemnon renunță la propriile planuri de a-l omorî pe Tespis, întrucât nu are de gând ca prin apariția lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
una care se stinge și moare. Pentru nota diferențială a tristeții, este extrem de semnificativă apariția ei atât de frecventă după marile satisfaceri și împliniri vitale. De ce actului sexual îi urmează tristețea, de ce după o beție formidabilă sau după un paroxism dionisiac ești trist? De ce marile bucurii aduc tristețea? Fiindcă o dată cu elanul consumat în aceste excese mai rămâne numai senzația ireparabilului și sentimentul părăsirii și al pierderii, care ating o intensitate, în ordinea negativă, dintre cele mai puternice. Ești trist după satisfacerile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
De ce marile bucurii aduc tristețea? Fiindcă o dată cu elanul consumat în aceste excese mai rămâne numai senzația ireparabilului și sentimentul părăsirii și al pierderii, care ating o intensitate, în ordinea negativă, dintre cele mai puternice. Ești trist după satisfacerile sexuale și dionisiace, deoarece în loc să ai sentimentul unui câștig, îl ai pe acela al unei pierderi. Tristețea apare după toate fenomenele prin care viața pierde din ea însăși. Intensitatea ei este echivalentă pierderilor. Astfel, fenomenul morții provoacă cea mai mare tristețe. Și nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
întîlnesc astfel vibrațiile cele mai rafinate cu freamătul și neliniștea sufletului turanic. Keyserling insista asupra tristeții arabe, ruse și argentine. Cum de i-a putut uita pe unguri? Acest popor este singurul care, în Europa, mai păstrează tradiția unei exaltări dionisiace. Cine a văzut o cârciumă maghiară și toată lumea de acolo, legănată de tristeți, abandonată cu atâta participare și frenezie beției, nu-și poate tăinui o simpatie pentru o umanitate atât de primitivă, cu aderențe atât de reduse la fadoarea genului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Hadrian, cu un freamăt stâmpărat, cu un fel de melancolie blândă. Oare de ce? Poate pentru că seara am reluat un manuscris la care lucrez și, pe ultima sută de metri, am vrut să strecor povestea unui basorelief cu amazoane și cohorte dionisiace, așa cum l-am văzut acum vreo 15 ani la Efes. Și, din aproape în aproape, pe inernet, mi-am dat seama că eram cu ochii țintă la un crâmpei de zid din templul lui Hadrian. Poate pentru că de două zile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Orșova. — Frumoasă priveliște - intră Metodiu în vorbă oprindu-se lângă grec. — Frumoasă, nimic de zis - răspunse căpitanul - dar e o priveliște în care trebuie să fii cu ochii în patru. Frumusețea maschează întotdeauna un pericol, după cum îndărătul apolinicului stă pitit dionisiacul, asta ți-o spun eu, negustor bătrân. Nu vrei și matale, părinte, o felie să te mai îndulcești? Salivând, Metodiu luă felia de portocală cu simplitate. — Pe mine mă cheamă Metodiu și sunt călugăr din Moldova - zise personajul nostru. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
săi. Greci ca să-i păcălească pe romani lăsându-le un cadou, mai precis un cal troian. Romani introduc acest cal troian în cetate păcălindu-se singuri. Noaptea greci au atacat cetatea, bine înțeles învingând-o“. Și: „Ulise este un erou dionisiac. El este eroul principal din Odisea. El este conducătorul țării Itaca. În Odisea de Socrate, motivul principal este gnostos. Ulise, eroul este ghidat tot timpul și sfătuit de către Afrodita, zeița frumuseții, care îl protejează și îl ghidează pas cu pas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Dionisos, care nu e numai un zeu al viei, al vinului și al nașterii, ci și al tenebrelor, expresia vieții plenare, instinctuale, Dionisos pe care Cristos l-a omorât. Cristos, după el, a înjosit astfel omul, înstrăinîndu-l de natura sa dionisiacă. - Și ce e Zarathustra? - Oricine distruge trebuie să pună, sau să propună ceva în loc, răspunse Miron. Ți-am spus, Zarathustra e tipul de om pe care îl propune el în locul omului moral, infestat de creștinism și de orice idealism de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Miron și râse de paradoxul său. El nu știe, adică ce zic eu că nu știe, știe, că e mare, dar mi se pare că scapă din vedere faptul că frâna creștinismului a făcut și face și mai puternică explozia dionisiacă. - Da, dar e însoțită de căință, de conștiința păcatului, zisei eu. Mama a început să se ducă la biserică după o tinerețe păgână. - Vezi, zise Miron, tot ai înțeles ceva din Zarathustra, te referi tocmai la sentimente care lui Nietzsche
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
al inițierii, al unei cunoașteri la care nu poate ajunge oricine. Acesta este, de altfel, punctul unde se întâlnesc cele trei zeități mascate - Gorgo, Artemis și Dionysos -, punctul unde se precizează, măcar într-o oarecare măsură, dubla valoare a delirului dionisiac. Dionysos, zeul teatrului, zeul concursurilor tragice și, totodată, zeu al delirului, al maniei (al maladiei), este, la rândul său, un zeu dublu: zeu al unui extaz inițiatic, cu valoare de experiență a adevărului și zeu al unui extaz-capcană în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
dezlănțuire criminală, delirului cu valoare de adevăr și celui ca rătăcire a minții. Privind lucrurile din această perspectivă, n-am fi oare îndreptățiți să înscriem în reflecția noastră și o piesă ca Bacantele de Euripide, unde dubla valoare a maniei dionisiace constituie miezul tragediei? Pe de o parte, mania inițiaților, a slujitorilor și slujitoarelor zeului; pe de altă parte, Lussa, adică tulburarea spiritului, Lussa întâlnită la surorile Semelei, fiicele lui Cadmus, Lussa care înseamnă pierderea rațiunii, nebunia ce împinge la crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
este asociat „bacantului” lui Dionysos, satirilor și menadelor acestuia, dar și unui bacant de-al lui Hades. Se întâmplă, într-adevăr, ca uneori bacantul lui Dionysos să devină, cum am mai arătat, un veritabil bacant al lui Hades, când mania dionisiacă se transformă și ea în Lussa. Eroul tragic, cuprins de groază, răspândește atunci, la rândul său, groaza. Ca și în cazul flautistului, chipul lui începe să semene cu cel al lui Gorgo. Să ne amintim de Heracles din piesa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fi putut exista mistere fără droguri” (65, pp. 70, 374). Dan Dana consideră că interpretările mele referitoare la folo- sirea în scopuri rituale a fumigațiilor de cannabis de către geto-daci și la lupta lui Deceneu (prin tăierea viței-de-vie) împotriva bețiilor rituale dionisiace variază între „discutabile” și „mai mult decât improbabile”. Și asta pentru că aș fi „foarte influențat de Eliade” (65, pp. 70, 77). Cu toate că - potrivit lui Dan Dana - sunt unul dintre „intelectualii români cei mai deschiși și occidentalizați”, eu aș avea, ca și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
jumătate țap, pervers, lubric etc.). Paradoxal, imaginea diavolului creștin nu vine din mitologia iudaică, ci din cea greacă. Era deci firesc ca Diavolul să fi preluat ca moștenire inclusiv vița-de-vie și băutura amețitoare a lui Dionysos. Unele manifestări și ceremonii dionisiace au supraviețuit până târziu în spațiul balcanic. O atestă unele texte juridice din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dedicate domnitorilor fanarioți Mihai Racoviță (1765) și Grigore al III-lea Ghica (1766). Astfel, era interzisă Brumaria - „sărbătoarea în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vin neamestecat deloc [cu apă], atât femeile, cât și bărbații, și îl împrăștie pe hainele lor, socotind că este o deprindere frumoasă și aducătoare de fericire” (Legile, I, 637d). În această informație pare să fie vorba despre ceremonii de tip dionisiac. În primul rând, Platon subliniază în mod expres (ceea ce n-ar fi făcut dacă ar fi fost un fapt uzual) că la aceste beții (probabil rituale) luau parte și femeile, care, altfel, nu aveau voie să bea vin (cf. Plutarh
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fi fost un fapt uzual) că la aceste beții (probabil rituale) luau parte și femeile, care, altfel, nu aveau voie să bea vin (cf. Plutarh, Quaestiones romanae, 6). în al doilea rând, vinul neamestecat cu apă era o licoare tipic dionisiacă : „La început - scrie Diodor din Sicilia -, când vinul a fost descoperit, Dionysos nu se gândise să-l amestece cu apă și vinul se bea curat”, și asta pentru că doar „vinul fără amestec [cu apă] îl duce pe omul care l-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lui Deceneu, pe atât de puțin sau de inadecvat a fost ea comentată și explicată. Foarte preocupat să demonstreze că poporul geto-dac - nobil și drept, cu înalte virtuți morale - nu putea să adopte un cult orgiastic și irațional precum cel dionisiac, Vasile Pârvan a încercat să minimalizeze complet gestul tranșant al marelui preot : „Podgoriile sacrificate de Deceneus nu vor fi fost nici chiar așa de numeroase, nici prea alese ca neamuri de vinuri” (66, p. 85). în 1985, etnograful Gheorghe Iordache
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
secolul I e.n. (citat de Iordanes în Getica, XI, 72). Unii istorici ai religiilor (W. Burkert, J. Bremmer, I.P. Culianu ș.a.) au glosat pe marginea diferențelor dintre cele două mani- festări religioase, dar și dintre tipul de extaz specific bacantelor dionisiace, pe de o parte, și cel specific iatromanților asceți (inclusiv preoților lui Zalmoxis), pe de altă parte. Dar nu era vorba doar de diferență, ci și de concurență. Iatromanții - conchide Culianu - „reprezintă o categorie specială de extatici, diferită de aceea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alt Dionysos”, cum îl definește Diodor din Sicilia (Biblioteca istorică, IV, 4, 1). Adoratorii zeului Sabazios își provocau extazul bând vin sau licori alcoolice făcute ex ordeo vel frumento („din orz sau grâu”) (101). Reacții similare, de respingere a orgiilor dionisiace, sunt atestate și în Grecia, fie prin legi instaurate de un Diagondas din Teba, fie prin comediile lui Aristofan, care expulza din cetate pe „noii zei”, precum Sabazios, „zei considerați străini” (Cicero, De legibus, II, 15, 37). Sunt indicii legendare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la începutul secolului al IX-lea : conform lui Suidas, regele protobulgar Krum (803-814) ar fi tăiat și el vița- -de- vie de la poalele munților Balcani (279). Mai sunt unele legende care pot fi invocate în acest context. În Asia, orgiilor dionisiace li s-a opus regele indian Myrrhanus (cf. Diodor, Biblioteca istorică, III, 65) sau Morrheus (cf. Nonnos, Dionysiacele, XXIX). Semilegendarul rege teban Pentheus - urmașul lui Cadmos - a interzis „noile rituri”, însoțite de „nebunia pricinuită de vin” (Ovidiu, Metamorfoze, III), punându
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe însuși Dionysos. Tânărul bazileu va muri sfâșiat de bacantele în delir mistic, conduse chiar de mama sa, Agave (Euripide, Bacantele). Tot rupt în bucăți de bacantele trace, încununate cu iederă, a sfârșit și Orfeu, care încercase să reformeze cultul dionisiac. „Orfeu [...] a schimbat multe lucruri din inițierile orgiace și, de aceea, misteriile pe care le introduse Dionysos se numesc orfice” (Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, III, 65). în fine, tot un suveran trac, Licurg, „regele tracilor de la Hellespont”, a fost
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dionysos - își taie și propriul copil. Regele moare ciopârțit de cai sălbatici, iar edonienii întemeiază pe vârful muntelui un sanctuar oracular închinat lui Dionysos, similar cu cel închinat lui Apollo la Delphi (235, p. 26). Tribul tracilor edonieni alege cultul dionisiac în locul celui apolinic (vezi și Herodot, Istorii, VII, 111). în paranteză fie spus, confruntări religioase similare s-au produs și în cadrul altor culte din Eurasia. În jurul anului 600 î.e.n., de pildă, reformatorul iranian Zarathustra s-a revoltat împotriva „societăților de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]