513 matches
-
Cerul ne iartă. Nu și semenii. Când e sub masă, bietul om nu se mai simte sub vremi. Bietul trup omenesc a fost chinuit și de asceza medievală, dar și de haremul viciilor actuale. Viața înseamnă și pete de chiot dionisiac. Bărbatul își ceartă nevasta și când nu știe de ce. Fiind convins că știe ea. Femeile își pot înșela bărbații și de ciudă că nu au nici un motiv. În sfârșit, s - a lăsat de băutură, Dumnezeu să - l ierte! Ostentația anulează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Căci în fantasmele minții noastre există și Europele lui Huntington, ciocnindu-se și sfărîmîndu-se asemeni unor plăci tectonice de-a lungul graniței catolicism/protestantism - ortodoxie, și Europele lui Goethe și Thomas Mann, ce opuneau Nordul cerebral și auster unui Sud dionisiac... Trei clișee, trei ticuri verbale, trei fantezii aproape sexuale se-ntind și azi peste uriașa peninsulă ce se naște în Urali. Nu știu dacă le secretăm sau le fabricăm permanent, dacă ele ne închid în alte "lagăre" infantilizante și liniștitoare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care vorbeam la început. Cert e că apropierea e cu mult mai mică decât distanțarea, iar literarmente vorbind, valoarea textelor publicistice rezidă și în valoarea autorului lor. Dacă despre gazetăria eminesciană s-a spus că a evoluat dinspre apolinic spre dionisiac (Vatamaniuc), adică de la o atitudine analitică, marcată de echidistanță și echilibru, la una în care subiectivismul și puseele colerice domină discursul, despre cea argheziană Șerban Cioculescu a observat o trecere "în decursul anilor, de la acțiunea romantică, înverșunată împotriva indivizilor, la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că dacii au fost cei mai mari viticultori, vinificatori și băutori, aceste îndeletniciri trebuind să fie temperate printr-o lege a prohibiției, ci, în cheie mitologică, la amintirea pericolului pe care l-a reprezentat, pentru sistemul religios al dacilor, cultul dionisiac, a cărui sorginte este tracică, și nu grecească. Ar fi, de altfel, hazardat să afirmăm că, acum mai bine de două milenii, statul dac putea fi atât de centralizat, încât să poată impune astfel de restricții. Nici în vremurile noastre
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
literatură, caricatura a cunoscut diverse forme de manifestare, de la cele vesele, amabile, bonome, la exagerările monstruoase, la reducerea la absurd a umanului, caracteristică epocii noastre. Deși a fost caracterizat, la un moment dat, de Șerban Cioculescu drept un "frenetic și dionisiac"68, insistând asupra laturii sensibile, mai puțin bănuite, Caragiale este, incontestabil, un exemplu de personalitate care se pliază perfect pe mulajul comediografului tipic ale cărui trăsături le-am enumerat succint. Simțul critic caragialian a făcut mai puțin obiectul disputelor exegetice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
seci, De noile trenduri, de știri incomplete, De drame absurde, de vorbele reci. Rămânem doar noi, cu dezmățul în spate, Aceeași pereche vânată constant, Sub genele tale, o lume se zbate, Cu ochii la tine, visez debordant. 19 iunie 2011 Dionisiac Pentru nea Gogu, în amintirea unor zile frumoase... Veni-vor accese de criză supremă, La colțuri de străzi se vor vinde femei Pe-o pâine, pe-o sticlă, pe ultimii lei, Pe două-trei vorbe, pe-un vis sau vreo cremă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
încheagată. Odată cu piesa Reverberations (Reverberații) pentru trombon, percuție și live-electronics (Cătălin Bucerzan, Georgeta Radu, Roman Vlad) de Mihaela Vosganian, pătrundem în lumea sacru-profană cu care ne-a obișnuit compozitoarea. Întregul demers se bazează pe cumularea unor motive de bocet, ritmuri dionisiace, venite parcă din Sacre de Stravinski, și translări, prin glissando, în zonele extrem-orientale, acolo unde măștile și tatuajele făceau parte din ceremonialele uzuale. Dansatoarea și coregrafa Liliana Iorgulescu a întruchipat un astfel de personaj. Acoperită din cap până în picioare cu
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
și linii echilibrate” a celui din urmă (pe care o va dori transmisă și creației sale poetice din anii Integralului). Tot el introducea însă în „ordinea” și „echilibrul” constructiviste, în același moment, un flux energetic-vitalist amintind mai degrabă de explozia dionisiacă a futurismului: „Cuvântul dansator descătușat avea să sară dintre rânduri, să spargă fraza ca pe o nucă de cocos”; sau: „Fiecare cuvânt va izbucni dinamită, fiecare linie va tresări fecund”. Această inițială efervescentă se prelungește, la un diapazon și mai
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ecouri dinspre futurism și dadaism, - moment de exaltare a „triumfului cerebralității music-hallului, acrobatismului”, când “în avioane călători cu sensibilități tari joacă pocker sau stepează în mâini” - s-a soldat cu consecințe hotărâtoare pentru evoluția sa ulterioară. Nu numai noile dezlănțuiri dionisiace reînviate în decorul și cu marca stilistică a metropolei moderne, promovate de futurism, cu știutul cult al vitezei și al „sportsmanului”, cu exaltarea „performanței” acrobatice etc. putea fi însă un exemplu la îndemână (în perfectă concordanță, de altfel, cu disponibilitățile
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
perspectivă reușește să se realizeze în lipsa unui mediu inferior sieși. Tocmai de aceea el este aruncat în loja concursurilor în care-și întâlnește potențialii concurenți, la fel de excelenți sau poate chiar mai buni. Întradevăr, competițiile reprezintă șanse de perfecționare, de aspirație dionisiacă, de definire a propriului “EU”, prin intermediul alterității cu care duce o bătălie din dorința de răzbate. Tot acestea își propun să ofere veritabile lecții de viață t ineri lor luptători , suprimîndu-ș i instinctele și emoțiile ispititoare. în cadrul unei curse, neapărat
ROLUL CONCURSURILOR ȘCOLARE îN EDUCAȚIA TINERILOR. In: Apogeul by Ecaterina Reus () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1801]
-
la baza întregului comportament uman se află ambiguitatea fundamentală a jocului dintre văzut și nevăzut, material și spiritual, finit și infinit, pe care numai înțelegerea simbolului o poate face transparentă. Fie că este vorba de binomul nietzschean al apolinicului și dionisiacului, de prizonieratul cultural-simbolic al conștiinței descris de Cassirer, de teoria jocului a lui Huizinga sau de strania teorie heideggeriană despre opera de artă ca dispută între lume și pământ, Gabriel Liiceanu realizează de fapt, dincolo de această impresionantă paradă de idei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a-i aduce capul celui ce se exilase de bună voie. Puțin mai târziu, Augustus a fost informat, probabil de Livia, că fiica sa Iulia a întrecut orice măsură și a mers până acolo încât a participat noaptea la banchete dionisiace chiar în mijlocul Forului. Bănuia el ceva și mai înainte, că viața Iuliei nu este tocmai cum trebuie dar nu putea să credă. Supărarea sa a fost atât de mare încât a împărtășit-o și Senatului. În urma acestui act, Iulia a
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
însușirile magice prin angajarea în procesul înțelegerii. Opera de artă și limbajul vin acum ca variante ale realității având atribuții ce țin de mitologie și de magie, în timp ce "mitul tragic poate fi înțeles doar ca o imagine simbolică a înțelepciunii dionisiace prin intermediul artei apolinice"23. Arta conduce lumea aparențelor spre limitele ei unde își neagă existența pentru a-și recăpăta statutul de singura realitate și artă a adevărului. Pentru a înțelege arta ca variantă a realității putem apela la simbolurile artei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
VTRA, 1993, 6; Liviu Ioan Stoiciu, Textualismul trebuie reformat, „Cotidianul”, 1994, 242; Nicolae Oprea, Un poet din Nord-Vest, „Calende”, 1994, 8-10; Mircea Muthu, Poemul despre cuvinte, TR, 1994, 50; Virgil Mihaiu, Suflu poetic septentrional, ST, 1994, 12; Aurel Pantea, Un dionisiac la masa textualiștilor, APF, 1995, 1-2; Caius Dobrescu, Incredibil, dar adevărat, VTRA, 1995, 3; Ion Moldovan, A patra carte, F, 1996, 7-8; Dumitru Chioaru, De la alexandrinism la vizionarism, APF, 1996, 9; Munteanu, Jurnal, VI, 142-149, VII, 231-234; Iulian Boldea, Tensiunea
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
creatoare, definibilă în cazul lui homo faber sau homo sapiens, și trebuința harului în înțelesul pascalian al lucrurilor. Homo existens este, în plan ontologic, altă față a omului agonic definit de Unamuno, și el se relevă prin opoziția la spiritul dionisiac al supraomului nietzschean, căruia îi substituie supracreștinismul, o perspectivă ce încearcă să valorifice mesajul evanghelic inițial. Homo existens se naște astfel tocmai din revelația crucii și se justifică prin conștiința sacrificiului ca soluție de convergență a divergențelor, fiindcă „a exista
VUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
sau mai puțin coerent de gândire și de acțiune” (Benedict, 1950). În ciuda infinitei lor varietăți, societățile pot fi Împărțite În două mari tipuri clar definite: pe de o parte, societățile apolinice, umaniste și măsurate, iar pe de altă parte, societățile dionisiace, excesive și depresive. Pe lângă interviurile clinice realizate În comun de antropologi și de profesioniști ai psihologiei, analizele viselor ( În spiritul lui Freud), dar și relatarea vieților și observația participativă, Abram Kardiner (1891-1981), psihiatru, a introdus utilizarea de teste proiective (projective
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
săi. Greci ca să-i păcălească pe romani lăsându-le un cadou, mai precis un cal troian. Romani introduc acest cal troian în cetate păcălindu-se singuri. Noaptea greci au atacat cetatea, bine înțeles învingând-o“. Și: „Ulise este un erou dionisiac. El este eroul principal din Odisea. El este conducătorul țării Itaca. În Odisea de Socrate, motivul principal este gnostos. Ulise, eroul este ghidat tot timpul și sfătuit de către Afrodita, zeița frumuseții, care îl protejează și îl ghidează pas cu pas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
formează și se „adună” celelalte cristale - În cazul nostru, culturile succesive, istorice ale continentului nostru! -, dar, „cu o lovitură”, el Îmbogățește, diversifică și face infinit mai complexă intuiția și imaginea noastră despre om - omul creator de cultură, omul reflexiv. Astfel, „dionisiacul”, care În linii mari până la el Însemna mai ales - și sub presiunea bisericii medievale - negativul calităților umane, cele care se află În veșnică luptă cu cele „pozitive”, „diavolescul”, dizarmonicul - optică din care s-a ivit și conceptul de „păcat”, noțiune
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care se află În veșnică luptă cu cele „pozitive”, „diavolescul”, dizarmonicul - optică din care s-a ivit și conceptul de „păcat”, noțiune fundamentală a multor secole de credință, dar și de mentalitate -, sub pana tânărului filozof și clasicist de la Basel, „dionisiacul” devine nici mai mult, nici mai puțin decât „cealaltă valență” a omului, a omului nu numai creator și reflexiv, dar și a omului tout court. Și abia astfel, În viziunea cu adevărat revoluționară a filozofului, omul - Omul integral și anistoric
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
adevărat revoluționară a filozofului, omul - Omul integral și anistoric - se „recompune” și prinde un „relief psihologic” remarcabil, dobândind alături de latura „armonică, apolinică, calmă” și pe cealaltă, neastâmpărată, jucăușă, inventivă, neliniștită la extrem, sursă a creației, a candorii virile, a devenirii. Dionisiacul care e muzica, În primul rând, alta Însă decât cea care susură armonic și cuminte, previzibil, lângă corifeul muzelor, Apollo, mai degrabă acea muzică ce dezlănțuie forțe ascunse, obscure, ale firii umane de-o violență uneori fără margini, dar și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
capabilă de profeții unice. (În magistrala sa nuvelă Sonata Kreutzer, contele Tolstoi, cam În același timp cu Nietzsche, aflat la mii de kilometri distanță și produs al unei alte culturi și civilizații, intuiește adânc, puternic, forțele miraculoase, „destructive” ale muzicii. Dionisiacul Îi apare astfel scriitorului rus doar ca un element negativ neliniștitor, al abisalității umane; filozoful neamț merge Însă până la capăt și, alături de „virila dezordine” pe care o aduce cu sine acest zeu, el și suita sa, Încarcă ființa umană cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o dată, În optica nietzscheniană - doar În clipa când este Învinsă acea „inerție”, calm și armonie statică apolinică, când omul Își regăsește În stârșit „relieful”, complexa și contradictoria sa structură, când omul „Învie”, de fapt! Am insistat asupra „descoperirii nietzscheniene” a dionisiacului pentru a reveni Încă o dată asupra conceptului de „irațional”, atât de fals, de prost, de calomniat azi În multe medii culturale sau politice; a ceea ce am numit „neînțelegere” și, În cheie nietzscheniană, am putea defini ca „forță a neînțelegerii” sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
forța zeilor de a percepe prezentul. După cum vedem, la Nietzsche, „conștiința tragică” devine una exultantă: capacitatea cuiva de a percepe forța, unicitatea și misterul existențial, capacitatea omului de a se elibera de zei și de fatalitate, de a sărbători actul dionisiac al „beției de a fi”! (Vorbind despre artă, despre creație - care este, după Nietzsche, adevărata „voință de putere” -, el afirmă că ea, arta, creația umană se efectuează doar Într-o stare de beție, de beatitudine, o formă a supraexaltării simțurilor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
scrisoare pierdută iar capătul de drum al desacralizării îl constituie "onoarea de familist" a lui Jupân Dumitrache sau Zaharia Trahanache (p. 148). Există o matrice estetică în măsură să justifice actele creatoare, să se motiveze asemănările și deosebirile. De la serbările dionisiace și până azi ne aflăm într-un perpetuu mimetism creator. De aceea spunem că Ion Creangă este "un Homer al nostru" (Garabet Ibrăileanu). D-l Codreanu vede la Caragiale un "homerism în oglindă" cu necesara precizare, că oglinda trebuie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trădăm definitiv. Acum rădăcinile mele sunt înfipte în acest pământ, și nimeni nu va mai putea să mă alunge de aici. Până și aerul ăsta nou a început să țină la mine și să mă apere. Asceză Cu toată furoarea dionisiacă presupusă, în natura inșilor de pe-aici nu există avânturi pasionale. Dimpotrivă, comportamentul cel mai răspândit tinde către asceză. Doar Medeea a fost o excepție, încălcând curajoasă regula. Sau poate că mă-nșel. După doctrina lui Zamolxis, din carne se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]