1,695 matches
-
angoase, criticul descifrează în farsa tragică anumite convenții de atelier, poetica deschisă spre a aglutina stiluri extrem de diverse, urmările firești ale acestei atitudini estetice în construcția personajului, a intrigii, replicilor etc., totul pus sub semnul parodicului, mimând incoerența realității și discontinuitatea labirintică a psihicului. Concluziile atestă metamorfoza comicului contemporan, întrepătruns cu alte categorii estetice și alte stiluri. De la teatrul absurdului M. a trecut lesne la poetica Noului Roman, situat pe același palier al genezei social-filosofice. Primele delimitări teoretice, însoțite de texte
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
tradițională de tip evenimențialist. Multe dintre evenimentele consemnate de istorie nu reprezintă decât puncte necesare ale unui ciclu structural, care exprimă tocmai momentul de schimbare spectaculară. În fapt, ele constituie verigi absolut determinate ale unui lanț cauzal strict, și nu discontinuități, răspântii reale. Nu numai evenimentele politice mari pot împinge evoluția pe o cale distinctă, ci și evenimente care, în primul moment, nu păreau să aibă efecte prea mari: inventarea scrisului, diferite inovații tehnologice etc. Margaret Mead dezvoltă pe larg tocmai
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care este net preferabil. Dacă oamenii vor accepta acest model și îl vor transpune în practică, atunci se va schimba întregul mod de viață. Istoria nu duce în mod necesar la instaurarea unei asemenea stări ideale. Instaurarea ei reprezintă o discontinuitate absolută. Ideea de progres este asociată în mod structural cu procesualitatea în timp. Este nevoie de acumulări în timp care să ducă treptat la schimbări sociale progresive. Timpul însuși reprezintă o trecere treptată de la stări mai puțin satisfăcătoare la stări
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca transmiteri și schimburi culturale În relație cu schimbarea socială; b) ca forme de Întrajutorare ce interacționează cu sistemele publice de protecție socială. Din punct de vedere metodologic, a fost vizată observarea atât a raporturilor public/privat, cât și a discontinuității Între generații. Pe scara a trei generații, „se poate observa și diversitatea de reciprocități directe sau indirecte, imediate sau diferite În timp, care țes raporturile lor (ale generațiilor - n.n.)”. Obiectivul central Îl reprezintă evidențierea fenomenelor proprii dinamicii generațiilor atât la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sau inconștiente” (Wiame și Muxel, 1996, 187-210). Pe o poziție dihotomică se situează studiul propus de Attias-Donfut și colaboratorii săi: „Obiectivul nostru este diferit, el este centrat chiar pe analiza proceselor de transmitere: de-a lungul studiului despre continuitate și discontinuitate se va căuta, În special, să se determine În ce măsură natura raporturilor dintre generații este legată de tipul de schimbare socială” (Wiame și Muxel, 1996, 650). Continuitatea dezvăluie nu doar transmiterile ce trec de la părinți la copii, ci și pe cele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și părinți se menține și acum, În timpul bătrâneții, și corespunde „cenzurii istorice” care a marcat raporturile Între generații În deceniul șapte. În majoritatea anchetelor generaționale, percepțiile diferențelor dintre generații, colectate de la cei mai bătrâni și de la copiii lor, dovedesc această discontinuitate. Revenind la anchetele de tip ,,Trei generații” efectuate de către sociologii francezi, observăm că, la Întrebarea: „Resimțiți o mai mare diferență Între generația dumneavoastră și cea a părinților dumneavoastră?”, răspunsurile indică, Într-un mod concludent, o mai mare diferență Între G1
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
intergeneraționale. Aceste deosebiri sunt mai marcante Între G2 și G1 (adică Între generația-pivot și cea vârstnică) decât Între G2 și G3, dovadă suplimentară că există mai mult consens - mai multă Înțelegere - Între generația intermediară și cea tânără, ca urmare a discontinuității istorice evocate. Sensul decalajelor mai frecvente și totuși constante este acela că toți copiii găsesc aproape Întotdeauna că educația pe care o primesc e destul de severă, În timp ce părinții lor o estimează mereu a fi tolerantă. Nepotrivirile dintre mărturisirile copiilor și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și anume În sensul Înlocuirii principiilor ierarhice tradiționale. Valorile și comportamentele se schimbă de la o generație la alta: educația devine mai Îngăduitoare, mai indulgentă, iar practica religioasă scade foarte puternic. În sânul unei familii apar astfel atât continuități, cât și discontinuități Între generațiile succesive. Schimbarea, demonstrează Attias-Donfut și colaboratorii săi, apare În generațiile caracterizate printr-un număr mai mare de femei pe de o parte, și, pe de altă parte, printr-un număr mare de persoane ce au urcat pe scara
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sate din Munții Apuseni cu schemele teoretico-metodologice elaborate anterior. În finalul lucrării sunt inserate principalele interviuri care stau la baza analizei empirice. Conținutul și modul de abordare promovate de către autor sunt puternic marcate de linii de continuitate, dar și de discontinuitate, dacă facem raportarea lucrării la literatura sociologică și antropologică din România. O bună parte din literatura românească asupra satului și asupra relațiilor de vecinătate este de factură empiristă. Linia gustiană a monografiilor de sat (cu Nerej, un village d’une
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fizicienii secolului al XIX-lea. Descoperirea radioactivității, recunoscută istoric că primul pas spre studiul structurii atomului, nu a răspuns la întrebările: ce este în interiorul atomului? Are acesta o structură? Descoperirea lui Planck a deschis un nou orizont spre înțelegerea naturii: discontinuitatea manifestată în structura atomică nu este singulară, ci apare și în alte fenomene, ca emisia de radiație: „cuanta de energie”. O altă constantă a reapărut în anul 1905, odată cu teoria relativității elaborată de Albert Einstein. De data aceasta era vorba
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
lui Dumnezeu o țigară, iar în a doua, personajele, într-o ciudată așezare laolaltă (Enoh, Ariel, Șiva, Brahma, Vișnu, Indra, Dumnezeu ș.a.), poartă o discuție ilară despre religiile lumii, amestecând totul cu orice. Abundența obositoare a lămuririlor științifice, cât și discontinuitatea discursului narativ fac din aceste proze, povestiri fantastice în intenția lor, simple exerciții de digitație pe subiecte care începuseră a fi la modă. Ca om de știință, lui K. i-a adus notorietatea cartea Enigmele miturilor astrale (1970). Aici este
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
reflexivă. Tocmai această reflexivitate a modernității noastre actuale este explorată în acest volum. În al doilea rând, admit că fazele modernității sunt legate între ele prin tranziții sau prin treceri și petreceri care marchează atât continuități sau asemănări cât și discontinuități sau despărțiri. În prezent, ne-am confrunta cu tranziția de la modernitatea deja trecută, a secolelor al XIX-lea și XX, la acea modernitate care s-ar fi realizat deja într-o asemenea măsură. încât a devenit forțată să se raporteze
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
m-am străduit cu insistență să o fac în procesul propriu de redactare. Abordarea socio-istorică a proceselor de durată lungă și cu distribuire geografică extinsă nu mi se pare că ar trebui să excludă diferențierea sau combinațiile dintre continuități și discontinuități istorice sau, dacă vreți, dialectica raporturilor dintre sisteme și individualități. Ca atare, macrosociologia istorică sfârșește prin a deveni o microsociologie a individualizării centrată pe individ ca subiect istoric. Totuși, admit că, pentru a ajunge aici, sociologia actuală se confruntă intens
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
consacrate de dezvoltările din secolele al XIX-lea și XX odată cu specificarea despărțirilor, uneori tranșante, de acest trecut. Dar tot ea se afirmă și printr-o nouă construcție în economie și politică, în cultură și în lumea socială. Continuitate și discontinuitate Ca atare, plasându-ne în plină contemporaneitate, ne confruntăm cu două alternative. Din perspectiva uneia, ne-am afla în epoca despărțirii de modernitatea devenită clasică, adică părăsită de istoria consacrărilor modernității, întrucât aceasta și-a epuizat orice formă de creativitate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
inventată pentru a o boteza, s-a folosit doar prefixul post, rezultând astfel postmodernitatea. Cealaltă alternativă nu neagă deloc amploarea schimbărilor și transformărilor recente din industrie sau cultură, din politică sau din viața personală și socială. Numai că, în locul accentuării discontinuității, se optează pentru demonstrarea unei „continuități discontinue”. Ce vrea să însemne aceasta? Mai întâi, se consideră că afirmarea exclusivă a discontinuității este pe deplin consistentă cu modul de a fi al modernilor, modernizărilor și modernității. Nu spun ei, modernii, că
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și transformărilor recente din industrie sau cultură, din politică sau din viața personală și socială. Numai că, în locul accentuării discontinuității, se optează pentru demonstrarea unei „continuități discontinue”. Ce vrea să însemne aceasta? Mai întâi, se consideră că afirmarea exclusivă a discontinuității este pe deplin consistentă cu modul de a fi al modernilor, modernizărilor și modernității. Nu spun ei, modernii, că noul și schimbarea trebuie mereu căutate și aplicate prin modernizare? Și atunci discontinuitatea nu e inerentă modernității tot așa cum schimbarea este
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Mai întâi, se consideră că afirmarea exclusivă a discontinuității este pe deplin consistentă cu modul de a fi al modernilor, modernizărilor și modernității. Nu spun ei, modernii, că noul și schimbarea trebuie mereu căutate și aplicate prin modernizare? Și atunci discontinuitatea nu e inerentă modernității tot așa cum schimbarea este semn și mod de a fi al continuității moderne? Apoi, se demonstrează că, abia spre sfârșitul secolului XX, am încetat să raportăm prin opoziție modernul la tradițional. Modernitatea și-a atins apogeul
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
economii și culturi naționale din nucleul tare al Occidentului european au avut un circuit permanent în modernitate și relevă de altfel o dinamică teritorială, adică națională, internațională și globală a modernității. O astfel de dinamică ia forma continuităților și a discontinuităților care schimbă matricea de referință occidentală a modernității, relevă importanța forțelor interne și a contextelor de configurare și pun între paranteze intervenția forțelor de imitare sau de simplă reproducere. În timp, dincolo de diversitatea geografică și sectorială, modernitatea și-a constituit
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
modernități care-și evaluează propriile riscuri și propriile construcții, care nu sunt neapărat nici lineare sau evolutive, nici ciclice sau circulare, ci pur și simplu se produc după logica unei reflexivități pe cât de critice, pe atât de constructive. Continuitatea și discontinuitatea îi sunt coextensive, evoluția sau progresul către o țintă predeterminată îi sunt străine, construcția reflexivă este opțiunea fundamentală. Perioadele modernității, astfel identificate, pot fi prinse în jocuri analitice diacronice sau sincronice, în selectări de arii spațiale, de timpuri istorice sau
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
le va glorifica prin referiri la limbă, folclor și alte aspecte de acest gen, pentru a accentua diferențierea, identitatea sau specificul național. Secolul al XVII-lea declanșează procesul de formare a statelor naționale, un proces însă presărat cu continuități și discontinuități ale „societăților naționale”, cu integrări și dezintegrări ce marchează prin multiple evenimente istoria europeană și mondială de atunci și până în prezent. Modernitatea reflexivă va reveni în forță asupra statelor naționale și a societăților care le corespund fie pentru a le
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sociale moderne, consider că au devenit deja sau în multe cazuri ar trebui să devină obiect al unei revizuiri de amploare. Să admitem că schimbările structurale ale modernității târzii sau recente, adică reflexive, s-ar asocia atât cu existența unor discontinuități în istoria modernității, cât și cu un evoluționism ce refuză fracturările istorice tranșante. Dar ce să alegi: discontinuitatea tranșantă sau continuitatea evolutivă? Întrebarea seamănă flagrant cu cea pe care și-o puneau mai înainte iluminiștii și urmașii lor imediați, deși
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
revizuiri de amploare. Să admitem că schimbările structurale ale modernității târzii sau recente, adică reflexive, s-ar asocia atât cu existența unor discontinuități în istoria modernității, cât și cu un evoluționism ce refuză fracturările istorice tranșante. Dar ce să alegi: discontinuitatea tranșantă sau continuitatea evolutivă? Întrebarea seamănă flagrant cu cea pe care și-o puneau mai înainte iluminiștii și urmașii lor imediați, deși în contexte sociale, politice și culturale diferite. Perspectiva discontinuităților aduce cu sine nevoia de a reflecta asupra tranzițiilor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ce refuză fracturările istorice tranșante. Dar ce să alegi: discontinuitatea tranșantă sau continuitatea evolutivă? Întrebarea seamănă flagrant cu cea pe care și-o puneau mai înainte iluminiștii și urmașii lor imediați, deși în contexte sociale, politice și culturale diferite. Perspectiva discontinuităților aduce cu sine nevoia de a reflecta asupra tranzițiilor modernității, pe când cea evoluționistă ar reinstitui ceea ce postmodernii numesc „marile narațiuni” ale istoriei, adică acele „povestiri” ce propun sau impun o linearitate ordonată a întâmplărilor care se succed în devenirea istorică
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
totalizant” și teleologic, ce privește istoria ca unică și unitară, conformă cu realizarea unui principiu unificator al organizării și transformării evolutive. Întrebarea care s-ar pune astăzi devine astfel mai clară și solicită sociologii să-și formuleze opțiunea: concentrare asupra discontinuității istorice sau asupra evoluției sociale lineare, continue și omogene? O asemenea opțiune nu-i una printre altele. De natura ei ar depinde atât explicația și înțelegerea socială, adică forma pe care teoriile sociologice ar trebui să o ia, cât și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sau complementaritatea unor alternative coexistente, ai admite de îndată că ele se prezintă sub forma unor „narațiuni globalizante” și că este deja nevoie de o nouă abordare, întrucât ceea ce e de observat în modernitatea noastră târzie ar fi mai degrabă „discontinuitatea, pluralitatea sau contingentul”. Alți sociologi, cum ar fi D. Harvey sau F. Jameson, întorcându-se în trecutul istoriei teoretice, optează chiar pentru o versiune neomarxistă a postmodernismului. Prin asimilarea unor noi dezvoltări din analiza culturală și din cea consacrată mișcărilor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]