65,790 matches
-
Rodica Zafiu Readuceam în discuție, săptămîna trecută, problema variației - mai exact: a gradualității diferențelor - dintre pronunțarea cu diftong și cea cu hiat, în cuvintele culte ale limbii române. O tratare în scris a acestei situații are partea ei de paradox și chiar de ipocrizie: discursul
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
cultură în perioada de tranziție etc.). Fiecare temă din volum ar merita, poate, cîte o cronică literară. Mă voi opri cu predilecție la tema revizuirilor din cel puțin două motive. Ea ocupă locul central între preocupările literare ale autorului în discuție și este legată prin fire mai mult sau mai puțin vizibile de majoritatea celorlalte teme ale cărții. În linii mari, criticul vede revizuirea ca un proces complex care include "revizuirea etică și cea estetică a scriitorilor". Pe urmele Monicăi Lovinescu
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
și Andrei Pleșu. În mod natural, Gheorghe Grigurcu se simte solidar cu scriitorii demni și marginalizați din a doua categorie. În principiu, Gheorghe Grigurcu are dreptate. După cincizeci de ani de orwelliană rescriere a istoriei (literaturii) este vremea repunerii în discuție a cotei valorice a scriitorilor noștri clasici și mai puțin clasici. Este evident faptul că aberanta politică a regimului comunist în domeniul culturii a făcut ca mulți scriitori de primă mînă să fie puși la index (în primul rînd cei
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
mînă să fie puși la index (în primul rînd cei emigrați, dar și unii rămași în țară) sau minimalizați, în vreme ce alții au beneficiat de umflarea artificială a cotei lor valorice. Categoric, canonul literar moștenit de la regimul comunist trebuie repus în discuție. Asupra necesității revizuirii cred că sîntem toți de acord. Partea delicată apare (și Gheorghe Grigurcu nu ne oferă prea multe sugestii în acest sens) atunci cînd avem în vedere metodele concrete ale revizuirii. Personal nu prea înțeleg în ce fel
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
gura târgului" și a confraților. "Suflet milos, intelectualul...", exclamă "înțelegător" și amuzat eseistul. Coloana enumerativă de ziare la care a publicat Lucrezzia Karnabatt se sprijină, cu noimă, pe un ultim titlu, " Sub ochii femeii", revistă scoasă chiar de scriitoarea în discuție. În punctul de cumpănă al medalionului, Florin Faifer se repliază, spre a-și motiva prevenitor-ironic cea de a doua parte a prezentării, o veritabilă badinerie. El scrie: "O prozatoare talentată șMacedonski o spuseseț, dar de care câtă lume, astăzi, are
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
personal, pe care îl iubește și pe care îl respectă, participă emoțional la tot ce se întîmplă, este un perfect rezoneur al personajelor, al actorilor. Tot ce se petrece acolo îl costă și pe el. Nu vreau să aduc în discuție calificative. Nu știu dacă este "cel mai", nici nu mă pricep să spun asta. Și nici nu este important. Traian Zecheru este ALTFEL. Absolvent al liceului de prestigiu "Gh. Lazăr", a fost elev la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
de a munci decât cei ce i-au precedat. Au reîmprospătat trupa, folosind totuși un mod asupra căruia eu am serioase rezerve, au reușit chiar să-l convingă pe Mihai Mănuțiu să vină și să monteze Intrusa, se află în discuții avansate cu Alexandru Dabija, semn că sunt conștienți că principalul motiv al slabelor performanțe artistice anterioare a fost calitatea profesională îndoielnică a regizorilor care au lucrat la Oradea. E apoi evident că noua echipă managerială e nemulțumită de relația nu
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
fi putut compromite dosarele de cadre ceea ce ar fi pus în pericol carierele celor în cauză). Pentru femeile tinere este de la sine înțeles că orice avantaj social este condiționat de oferirea unor favoruri sexuale și că orice invitație la o discuție între patru ochi cu un factor de decizie într-un domeniu sau altul are toate șansele să se sfîrșească într-un pat. De altfel, naratorul nu se sfiiește să-și pună cititorii în temă cu această stare de fapt prin intermediul
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
bărbaților care relatează evenimente "post festum" cu intenția ușor de sesizat, de a se plasa, la scară istorică, într-o lumină cît mai favorabilă. Dimpotrivă, își autoanalizează condiția cu un cinism uneori trecut bine de pragul vulgarității. În toiul unei discuții polemice cu bătrînul său amant Sami, Melanie, (soția lui Cosmin Negru, directorul unei case de filme) dă o replică șoc, precum o lovitură în moalele capului: "... Tragedia a devenit nițel comică, iar comedia a căpătat o undă de tragism. Este
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
Dobrescu), decît să încerce să demoleze acest prestigiu, cu argumente îndeosebi moral-religioase (ce ar zice părinții care ar citi în poeziile lui Eminescu despre fete chemate în crîng ca să li se ridice vălul?), foarte elocvente, de altfel, cînd e în discuție reputația autorului și nu valoarea operei. (Observațiile stilistice seamănă cu ale lui Gr. Gellianu: lui Grama, metafore precum "apă somnoroasă" ori "răcoare brună" i se par niște "idei-monștri".) Grama este cu adevărat un detractor, fără simțul poeziei și în general
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
jos e întuneric și miroase a legume conservate în oțet, stătute și acrite. Nu vrea să rămână aici și nici n-o s-o facă, pentru că până diseară excitația o să o apuce iar. Nu care cumva să se lase îmbrobodită în discuții despre iubire, asta o stoarce de tot, o face lividă și goală ore în șir, jumătăți de zile. Să-l citească pe Dostoievski! Deși neliniștea interioară a lui Raskolnikov se îmbină într-a ei ca o roată zimțată. De nesuportat
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
de prietenie. Eram de-a lor. Indiferent că aș fi putut fi o pianistă execrabilă...) În cercuri intelectuale românești, muzicologul nu poate impresiona prin nimic: cărțile sale sunt rareori (sau deloc) citite, de teama jargonului specific (pe bună dreptate, uneori). Discuțiile interdisciplinare sunt extrem de restrânse. Poate că și sistemul nostru de învățământ le evită. Se oferă muzicologului pregătirea practică temeinică, similară cu a compozitorului și a dirijorului de orchestră, dar nu există secție de muzicologie la universitate, vecină cu departamentul de
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
NATO, olandez serios și militar de carieră cu grad de maior. Acesta e omul cu care Alianța Nord Atlantică a dat de pămînt descoperindu-i implicarea într-o afacere de spălare de bani din Columbia spre România. Spălătorul purta intense discuții cu oficialitățile române pentru a investi aici trei miliarde de dolari. Nici mai mult, nici mai puțin. Cronicarul nu sare în apărarea oficialităților române care acum nu mai știu cum să se spele pe mîini de afacerea pe care le-
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14157_a_15482]
-
fapt dovedit de absența sa în limbile slave din jur). Numele - care azi funcționează mai ales ca patronimic - e într-adevăr atestat de documentele vechi. Explicația preferată de autorul dicționarului citat (nu știu dacă între timp a fost repusă în discuție de specialiștii în onomastică) e dintre cele mai interesante; ar fi vorba, într-o exprimare destul de eufemistică, de un nume "cu sens de invocare, privind prolificitatea", cu sensul "să fie ultimul copil dorit"; ar reprezenta deci o tentativă magică de
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
în voia hazardului privirilor și al sosirilor. Ca întotdeauna, au fost prezenți fotograful României literare, dl Cucu jr., care prinde clipa precum și operatorii care filmează și înregistrează totul. A lipsit naratorul en titre, Alex. Ștefănescu. Dl Nicolae Manolescu a deschis discuția pornind de la opoziția lovinesciană între polemică și pamflet (inclusiv o distincție numerică: pentru polemică e nevoie de doi, pentru pamflet ajunge unul singur, pentru polemică e nevoie să și asculți, pentru pamflet ajunge să vorbești sau să strigi). Cîteva întrebări
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
fii educat în acest spirit. Ideea disputei, precum și a regulilor ei obligatorii, lipsește din școli. Chiar recentul scandal în jurul manualelor arată cît de puțin sîntem pregătiți pentru diferență, nuanță, alternativă. Doamna Marina Constantinescu a lărgit ideea de polemică aducînd în discuție lumea scenei, a culiselor și a evenimentelor dramatice, în ambele sensuri ale cuvîntului, destul de asemănătoare cu cele petrecute în lumea literară. Mai optimist a fost la această întîlnire dl Gabriel Dimisianu. Aruncînd o repede ochire în istoria literaturii române, vorbitorul
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
constatat că există un exercițiu al polemicii și cîteva reguli ale ei, impuse încă de la 1840, de la îndemnul lui Kogălniceanu de a critica opera, iar nu persoana, continuate apoi cu Maiorescu și E. Lovinescu. Dl Al. Călinescu a readus în discuție ideea de pornire, a eticii disputelor literare, constatînd că avem ceva în minus și ceva în plus care ne împiedică să o aplicăm: ne lipsește un exercițiu epistolar și de artă a conversației (de tipul celui din literele franceze), în
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
este un pericol real în România de astăzi. Întîlnirile României literare dovedesc, totuși, a încheiat dl Nicolae Manolescu, că se poate dialoga civilizat, chiar pe teme aprinse. Naratoarea a întors pe dos hîrtia pe care a scris de-a lungul discuției și a dat peste un vers din morala fabulei lui Cărtărescu: "Vedem ades aceasta, dar să crîcnim nu-i chip". Era în 1989. Acum, cel puțin, cînd vedem "acestea", putem și să crîcnim, și să tăcem, și să țipăm, și
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
Constantin Țoiu În subcapitolul succint Superstițioasa etică a cititorului ("Discuții", 1932) din volumul "Cartea de nisip" a lui Jorge Luis Borges excelent tradusă de Cristina Hăulică și apărută în 1983 la editura Univers, marele scriitor sud-american se ocupă de stil cu jactanța sa precisă, directă - citez mai mult și mai
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
strategii politice, măcar, noi, intelectualii, să ne integrăm, cât mai "avem voie", și faptul că ceilalți repondenți ai Contrafortului au interpretat sintagma în sensul sugerat de inițiatorii anchetei - recuperarea unei unități și comuniuni spirituale inter-românești - a confirmat justețea premiselor acestei discuții, cu toate rezervele terminologice de circumstanță ce se pot formula. Totuși, unii scriitori din România pe care i-am invitat să se pronunțe, s-au arătat surprinși, ba chiar nu și-au ascuns un rictus de plictiseală: "Integrarea cu Basarabia
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
în diverse împrejurări oficiale sau mai puțin oficiale. În schimb, cu prietenii mei de generație - Barbu Brezianu, Dan Petrașincu, Mihail Șerban, Eugen Jebeleanu, chiar Eugen Ionescu, eram foarte expansiv și intim. - Cum se desfășurau întîlnirile cu ei? - Ne lansam în discuții și dispute aprinse, ca și în diferite manifestări de boemă, mai mult sau mai puțin zgomotoasă. În afară de cei pomeniți mai sus, cu personalități notorii nu am avut relații, deși oficial s-au produs cîteva contacte - eu ca reprezentat al Ministerului
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
tuturor, acesta e un abuz și un semn de subcivilizație. Or, libertatea de a vorbi agramat tinde să devină, la televiziunile noastre, regula cea mai respectată. Există acea găselniță populistă a chestionării omului de pe stradă, cultivată cu fervoare. Nu este discuție între specialiști (sau pretinși specialiști, mă rog), pe vreo temă la ordinea zilei, care să nu fie întreruptă de moderator cu vorbele: - dar să vedem ce crede și omul de pe stradă! Și se dă un filmuleț, și reporterul întreabă despre
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
ar fi George Pruteanu, cu tot eșecul legii sale neinspirate. L-aș rechema, ca să vorbim tehnic, pe post. P.S. Scrisesem această notă când am aflat, de la un "telejurnal", că legea Pruteanu, întoarsă din drum de Președinte, este din nou în discuție la una din comisiile Parlamentului. Deci n-a fost promulgată, dar nici chiar uitată, cum am crezut. Faptul nu schimbă totuși cu nimic esența spuselor mele de mai sus în legătură cu stricătorii limbii.
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
nici o milă de directorii, președinții și stăpânii de companii mai mari sau mai mici. Pentru ei se va găsi oricând o soluție, că de aia au avocați și contabili bine unși cu parale verzi. Nici măcar n-aș fi adus în discuție această lege-simptom dacă nu s-ar citi cu limpezime în ea mentalitatea represivă, scrâșnetul încărcat de ură și disprețul resentimentar al unei pături bolnave de putere. De-a dreptul înspăimântătoare erau, însă, personajele aduse la televiziuni ca să "lămurească" poporul. Aceiași
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
față de cele două totalitarisme ale veacului trecut. Exemplele sînt de notorietate (Eliade, Cioran, Noica pentru fascism, respectiv Călinescu, Sadoveanu, Arghezi, Camil Petrescu, Cezar Petrescu pentru comunism), dar demonstrația autorului privind culpele morale ale acestor scriitori poate oferi piste noi de discuție. De maxim interes este studiul asupra atracției hipnotice pe care a exercitat-o Nae Ionescu asupra unor tineri excepționali din epoca sa, în pofida inconsecvenței sale politice și a lipsei de originalitate a ideilor sale filozofice. Autorul reconstituie climatul social, politic
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]