4,704 matches
-
recurența unor cuvinte/sintagme-cheie (laitmotivul, reluarea, titlul care sugerează tema, dominanta afectivă), enunțuri eliptice, prezența unor elemente paratextuale și metatextuale, etc. Armonia vizează acordul perfect al unităților compoziționale care alcătuiesc poemele și se realizează prin echilibrul părților/secvențelor, prin fluența discursivă, prin coerența stilistică. Mărcile textuale care apar cel mai adesea sunt: principiul simetriei în structurarea textului (paralelism sintactic, circularitate, laitmotiv etc.), prezența unor construcții sintactice recurente, a unor toposuri, dar și cadența, ritmul, rima. Stilistic, observăm prezența simbolurilor multisemnificative, a
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
nici nu au privilegiat spiritul în detrimentul corpului și au comunicat cu toată ființa lor: dansurile „primitivilor”, de pildă, - sau mai exact ce ni se pare nouă a fi „dansuri” - erau astfel un mijloc complex de comunicare, mai degrabă performativă decât discursivă. Și invers, un moment social crucial cum erau riturile de trecere la vârsta adultă, trebuia însemnat pe corp și astfel în-corporat pentru totdeauna. Corpul și sufletul trăiau mai degrabă în pace. Corpul subordonat al creștinismului și civilizării În colțul nostru
Corpul autentic și cultul său de piață () [Corola-blog/BlogPost/338369_a_339698]
-
spațiu, în notițele pe care le luăm, în diversele însemnări, SMS-uri etc., dar nu într-o redactare îngrijită, într-un document oficial, într-o lucrare scrisă la examen etc. Îmbinarea din punct(ul) de vedere, care are un rol discursiv important, pentru că, prin intermediul acesteia, se introduc și se structurează ideile sau se reliefează perspectiva vorbitorului asupra celor ce urmează a fi spuse, cuprinde două substantive: punct și vedere. Unica variație a îmbinării privește substantivul punct: din punct de vedere artistic
„d.p.d.v. consum” () [Corola-blog/BlogPost/338413_a_339742]
-
această discrepanță ușor sesizabilă dintre proiecția ideală sau modelul utopic și comunicarea plină de constrângeri, axată pe inegalitate și valori negative, întâlnită permanent în sfera publică. Tot în această secțiune sunt recapitulate, ca și coloratură ideatică, câteva forme de translare discursivă, made secolul XX, când cultura veacului abandonează într-un con de umbră filosofia (de fapt, aici avem tendința postmodernă) și se reorientează către semiotică și lingvistică, autoarea referindu-se la teoria semnelor, a lui Ferdinand de Saussure, și la logica
Între discurs și discursivitate () [Corola-blog/BlogPost/339987_a_341316]
-
fie ca sloganuri sau figuri de stil, acestea din urmă provenind din aria recuzitei retorice (ca figuri de cuvinte, de sens, de construcție, de gândire ș.a.). Partea a doua a lucrării plusează prin încercarea de reliefare a formelor și strategiilor discursive în sfera publică, autoarea recunoscând un fenomen care nu mai poate fi negat de nimeni, astăzi, în ceea ce privește prezența lui pe scena politică autohtonă, și anume: americanizarea completă sub aspectul comunicării politice și tendința tot mai mare de creștere a vizibilității
Între discurs și discursivitate () [Corola-blog/BlogPost/339987_a_341316]
-
printr-o reprezentare grafică rezultată în urma utilizării unei tehnologii inedite DAT (Discourse Analysis Tool) implementate la prestigioasa Universitate „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a condus-o pe autoarea acestei cercetări la o rezoluție finală: de modul cum sunt vehiculate mijloacele discursive și de manierele și tehnicile în care aceste mijloace acționează în sfera publică depind, în mare măsură, rezultatele finale, acestea având posibilitatea de a modifica intenții, atitudini, opinii și chiar sentimente! În întregul ei, în ciuda unei structuri cam stufoase, cartea
Între discurs și discursivitate () [Corola-blog/BlogPost/339987_a_341316]
-
sunt străini, dar nu se strămoșesc din străinii de ei în aceiași străini de noi, în ei. Asocierea critică a lui Arghezi cu Eminescu își are replică în dezgustul celui dintâi pentru “asociații” comerciali postumi ai poetului. Această capătă expresia discursiva chiar în studiul său eminescian care nu-i nici oda lirica în graiul coardelor, nici paterică, “poema mistica”, așa cum sugerează că ar fi pretins subiectul, daca nu s-ar fi pretat la condiția de pretext. Studiul dedicat lui Eminescu reprezintă
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
de clarificatoare răspunsurile, jurnalistul va insista cu întrebări suplimentare directe sau avansate în urma unor comentarii personale orientative. Interviul se îndreaptă întotdeauna spre evenimente. Acestea, în funcție de poziționarea narativă pot fi relatate, povestite, rememorate, prognozate ori evaluate. De asemenea, pe criteriul modelului discursiv (în taxonomia lui P. Charaudeau) evenimentele ar putea fi raportate (atunci când se bazează pe fapte și opinii), comentate (când se reconstituie și se explicitează faptele) sau provocate (când chiar agentul media, jurnalistul ori operatorul media le pun în dezbatere publică
GABRIELA RUSU-PĂSĂRIN: Actualitatea interviului, de Ştefan Vlădutescu () [Corola-blog/BlogPost/339285_a_340614]
-
se adresează specialiștilor și studenților din această arie academică, precum și tuturor celor interesați de înțelegerea conceptelor subsumate demersurilor cu privire la politic și a mecanismelor ideologice și instituționale ce asigură funcționalitatea politicii. Totodată, colecția își propune deschideri epistemologice spre zonele teoretice și discursive aflate în conexiune cu spațiul politic, așa cum sunt sociologia, antropologia, relațiile internaționale și studiile europene, studiile de securitate, jurnalismul și științele comunicării. Sunt încurajate, în acest sens, atât demersurile de natură normativă, cât și cele de factură empirică, în ideea
Emanuel Copilaș este noul coordonator al colecției Colloquium () [Corola-blog/BlogPost/339364_a_340693]
-
această discrepanță ușor sesizabilă dintre proiecția ideală sau modelul utopic și comunicarea plină de constrângeri, axată pe inegalitate și valori negative, întâlnită permanent în sfera publică. Tot în această secțiune sunt recapitulate, ca și coloratură ideatică, câteva forme de translare discursivă, made secolul XX, când cultura veacului abandonează într-un con de umbră filosofia (de fapt, aici avem tendința postmodernă) și se reorientează către semiotică și lingvistică, autoarea referindu-se la teoria semnelor, a lui Ferdinand de Saussure, și la logica
Daniela Gîfu: Temeliile Turnului Babel. O perspectivă integratoare asupra discursului politic. Prezentare de Eugeniu NISTOR () [Corola-blog/BlogPost/339477_a_340806]
-
fie ca sloganuri sau figuri de stil, acestea din urmă provenind din aria recuzitei retorice (ca figuri de cuvinte, de sens, de construcție, de gândire ș.a.). Partea a doua a lucrării plusează prin încercarea de reliefare a formelor și strategiilor discursive în sfera publică, autoarea recunoscând un fenomen care nu mai poate fi negat de nimeni, astăzi, în ceea ce privește prezența lui pe scena politică autohtonă, și anume: americanizarea completă sub aspectul comunicării politice și tendința tot mai mare de creștere a vizibilității
Daniela Gîfu: Temeliile Turnului Babel. O perspectivă integratoare asupra discursului politic. Prezentare de Eugeniu NISTOR () [Corola-blog/BlogPost/339477_a_340806]
-
printr-o reprezentare grafică rezultată în urma utilizării unei tehnologii inedite DAT (Discourse Analysis Tool) implementate la prestigioasa Universitate „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a condus-o pe autoarea acestei cercetări la o rezoluție finală: de modul cum sunt vehiculate mijloacele discursive și de manierele și tehnicile în care aceste mijloace acționează în sfera publică depind, în mare măsură, rezultatele finale, acestea având posibilitatea de a modifica intenții, atitudini, opinii și chiar sentimente! În întregul ei, în ciuda unei structuri cam stufoase, cartea
Daniela Gîfu: Temeliile Turnului Babel. O perspectivă integratoare asupra discursului politic. Prezentare de Eugeniu NISTOR () [Corola-blog/BlogPost/339477_a_340806]
-
se arată, înainte de toate, un roman de valori. Este vorba despre modelarea comportamentelor și a conduitelor personajelor în raport de principii. Evenimentele epice sunt impregnate de o evaluare axiologică implicită. Pe de altă parte, în formulele existențiale ale personajelor sunt discursiv evocate valori. Asigurarea conformării și submisiunii se realizează printr-o permanentă raportare la valori. Silviu Grigorașcu este narator și evaluator în cadrul propriei sale existențe epice. Născut în 1951 în localitatea Poienari din apropierea orașului Bandava, el trăiește în limitele unui imperativ
Nicolae Pârvulescu: Canonul axiologic. Cronică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339501_a_340830]
-
caracteristica ultimativă de dehiscență, mesajul prezintă o trăsătură de întârziere. Imediat ce, târziu, se instaurează mesajul se deschide ca o floare în mod instantaneu. Pe cât de târziu, pe atât de rapid se înființează mesajul. Numim dehiscența mesajului această calitate a ideaticii discursive de a se structura spontan și irepresibil. Mesajul estetic vine de două ori târziu: o dată ca mesaj și, în al doilea rând, ca frumusețe înțeleasă. Ceea ce cauta criticul literar Vlăduțescu in textul literar, este valoarea, calitatea, mesajul către ceilalți. Mulți
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
pe o semantică romanescă echilibrată, lectura onestă a cărții de față ne instalează în perimetrul larg al spiritualității, al tradiției, al culturii rurale, al obiceiurilor și al gândirii țărănești actuale. Fondul de adâncime al romanului îl reprezintă spiritualul. Pe suprafața discursivă, această profunzime este derivată în subiecte convergent grave și revelator împovărate de tematizarea unor idei, sentimente și emoții de rezonanță general umană. Per ansamblu, din integrarea comportamentelor și conduitelor iese în relief o înțelepciune practică, un fel de utilă filosofie
CONSTANTIN PĂDUREANU: Experienţa împăcării, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339562_a_340891]
-
în inimă” a fricii de moarte. Cu toate acestea, subiectul gânditor vede moartea ca fiind de neacceptat: „Nu sunt pregătit să mor, n-am niciun talent pentru asta” (p. 147). Revelația unui sens al lumii și neacceptarea morții sunt transvazate discursiv ca forme literare. Unele capitole existențiale sunt poeme („un poem despre fericire”), elegii sau imnuri (p. 30). Unele părți se sesizează ca niște povești („am nimerit într-o poveste”), ca „roman care nu e al meu” (p. 74), ca epopee
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
dramaturgic vin pe un fond de serioasă tratare a fenomenului: C.M. Popa cultivă o critică ”programatic personalizată, constând în fixarea unor repere centrate pe fiecare operă literară în parte; citește în grile actuale pe clasici, practică o hermeneutică adecvată formulelor discursive diverse ale autorilor”. Florea Firan „construiește o imagine complexă și substanțială a răsfrângerilor literaturii urmărind fenomenologia relației scriitor-operă”. Florea Firan, „un istoric și critic literar autentic, inițiat în pătrunderea tainelor și forțelor ce se ascund în inefabilul fenomenului literar, caută
Petre Ciobanu: Minotaurul şi floarea de crin / Minotaur and lily flower, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339579_a_340908]
-
și are drept obiectiv articularea unui model al discursului din punct de vedere pragmatic. Pentru discursul public este constatată ca definitorie prezentarea de către un vorbitor a unui mesaj continuu unei audiențe largi într-un context unic”. Sunt catalogate drept genuri discursive conferința, rugăciunea, jurnalul televizat ș.a., iar ca forme de discurs (după P. Zemor): discursul informativ și discursul persuasiv. Cartea izbutește să radiografieze conceptele de bază ce asigură suportul înțelegerii funcționării mecanismelor diferitelor tipuri și forme ale comunicării. Subiacent, reușește să
ALINA ŢENESCU: „Comunicare, sens, discurs” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339578_a_340907]
-
of the dream (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008). Ceea ce aduce nou volumul Vis visus sau forța visului (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008) de Dan Ionescu este statuarea unei poziții visătoare a eului liric în raport cu obiectul și modul meditației sale. Eul discursiv se individualizează ca stare, iar nu ca situare. Spectacolul minții producătoare capătă vizibilitate în a face experiența unei realități onirice. Starea fundamentală, cea care asigură generarea textuală și efectul liric, este starea de visare. Regimul sub care se mobilizează visul
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
dată lucrurile stau invers decât la Platon și Aristotel: baza sincretică n-o mai constituie literatura, ci filosofia. Derrida aduce literatura pe terenul filosofiei, ba chiar pune în discuție marginile albe ale filosoficului aflat sub presiunea literarului. In utilizarea aparatajului discursiv, Derrida alocă unui mesaj proiectat literar un instrumentar filosofic, iar alteori, unui mesaj proiectat filosofematic îi dedică un instrumentar literar. Aceasta este o formă a deconstrucției: diferența dintre filosofic și literar se estompează, urmele se atenuează, indicii, indicatorii și semnele
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
unui mesaj proiectat literar un instrumentar filosofic, iar alteori, unui mesaj proiectat filosofematic îi dedică un instrumentar literar. Aceasta este o formă a deconstrucției: diferența dintre filosofic și literar se estompează, urmele se atenuează, indicii, indicatorii și semnele de specificitate discursivă se obscurizează. Un mesaj proiectat dual este dezvoltat dual. În orice caz, năzuința de sub mesajul proiectat, oricât de detașat de mesajul său s-ar prezenta spiritul creator, nu are împăcare până discursul nu se închide ca obligat de perfecțiunea mesajului
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
speciile literaturii, cu timpul, jurnalul și-a schimbat profilul. Așa cum ne-o dovedește „Sextant. Jurnal de călătorie” (Craiova, Editura Aius, 2011) de Constantin M. Popa, de la discursul natural, anticalofil, auto-referențial și de împăcare cu sine, jurnalul poate ajunge o practică discursivă de literaturizare. Acest tip de „biograficțiune” nu mai este doar o textualizare a eului, ci și o tematizare a alterității. De altfel, Constantin M. Popa scrie două jurnale într-unul: un jurnal a sfielii și un jurnal al devoțiunii. În
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
impozivă și sistematică a opiniilor unui grup semnificativ de indivizi. Propagandă s-a făcut înca din antichitate, incepând cu Demostene contra lui Filip al II-lea al Macedoniei (tatăl lui Alexandru Macedon). Acțiune de propagandă poate fi numit și efortul discursiv al lui Cicero avându-l ca obiect pe Catilina. Primul teoretician al propagandei este Nicolo Machiavelli, care în “Principele” expune câteva dintre tehnicile propagandei: miza pe aparențe (“trebuie sa te ocupi de aparente, caci poporul judecă după aparențe”), instalarea de
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]
-
actual, Ștefan Vlăduțescu identifică „noi resurse poetice ale reveriei“, motive de „inteligență iubitoare pentru a rămâne în cartier“ sau glosează pe marginea „lexicului de consemnare a stărilor de grație“. Ștefan Vlăduțescu prezintă autorii în raport cu „obiectul și modul meditației lor“. Eul discursiv este văzut ca stare, nu ca situare. Prin urmare, autorul rămâne el însuși în propria sferă a interesului estetic, pe care n-o părăsește decât pentru a-și afirma seducția finală, din unghi extern, pentru credibilitate. Reverberațiile eu-lui sunt atât
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare () [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
of the dream (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008). Ceea ce aduce nou volumul Vis visus sau forța visului (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008) de Dan Ionescu este statuarea unei poziții visătoare a eului liric în raport cu obiectul și modul meditației sale. Eul discursiv se individualizează ca stare, iar nu ca situare. Spectacolul minții producătoare capătă vizibilitate în a face experiența unei realități onirice. Starea fundamentală, cea care asigură generarea textuală și efectul liric, este starea de visare. Regimul sub care se mobilizează visul
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]