538 matches
-
recent, Serge Moscovici, cunoscutul psihosociolog româno-francez, spunea: „Poate că vi se va părea amuzant, dar personal consider că acea autonomie a simțului comun, În calitate de al treilea tip de cunoaștere, altfel spus nevoia de simț comun a fost demonstrată de lupta disidenților sovietici pentru glasnost, pentru dreptul de liberă exprimare a ceea ce fiecare observă și știe, pentru limbajul cotidian, pe scurt, pentru simțul comun Într-o societate care se autoproclamă științifică și ideologică. Într-adevăr, glasnost a constituit una dintre reformele care
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
rîndurile burghezilor magistrați. Absolutismul se manifestă în economie; puterea monarhică controlează producția, favorizează comerțul interior și pe cel de peste mări și creează un imperiu colonial. El este strîns legat de dorința de a controla viața religioasă: lupta împotriva practicilor considerate disidente (jansenismul 67 si chietismul 68), încercarea de a extirpa protestantismul din regat prin abolirea Edictului de la Nantes, dar și intrînd în conflict cu papalitatea pentru afirmarea "libertăților Bisericii galicane". În sfirșit, absolutismul se extinde în domeniul artelor, unde regele susține
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
fi pus sub ochii anchetatului o falsă declarație a dlui Breban. Deocamdată, bunul-simț ne spune că e mai ușor de crezut că un autor îi încredințează editorului său un manuscris spre a fi publicat, decât spre a NU fi publicat. Disidentul-șef al României, dl Breban, îl sună în 1977 pe ministrul adjunct al Securității despre care, aflăm azi, că nu-i era prieten. Îi cere eliberarea lui Ion Negoițescu și un „pașaport de plecare” pentru acesta din urmă. Îl sună
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
la noi - mi-o amintesc deosebit de bine. Și asta pentru că de puține ori în viață m-am simțit atât de stânjenită ca atunci. Era prin vara lui 1977. Subiectul discuției au fost mișcarea Goma și Paul Goma personal, ca scriitor disident. Breban i-a povestit lui Noel, cu lux de amănunte, toată istoria «cazului Gomaă, fiind de părere că el nu procedase bine și că, tocmai de aceea, nici nu i se alăturaseră decât cei care doreau să se folosească de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
megaloman este o contradicție în termeni. Disprețul pentru informația exactă și umorile nestăpânite distrug un demers analitic de felul celui la care mimează că s-a înhămat dl Breban. Să spunem că nu contează prea mult dacă primul scriitor român disident nu a fost regretatul A.E. Baconski, cum crede dl Breban, ci Radu Cosașu, care invoca „adevărul integral”. Șochează, însă, faptul că, atunci când prietenul dlui Breban, dl Pleșiță, fost ministru adjunct al Securității, afirmă că „A.E. Baconsky lucra organizat
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cădea de acord în legătură cu natura unora dintre cauzele acestei anomalii, mari soluții ale chestiunii nu am prea zărit. De obicei, lovită de un excepționalism ridicol, în blamarea disidenților, România stă totuși în rând cu suratele ei post-comuniste. A fi fost disident nu scoate pe nimeni de sub lupa critică. Nu e un cec în alb. Dimpotrivă, a fi fost unul dintre cei care au ales la un moment dat bunul-simț istoric în defavoarea bunului-simț al picotelii lipsite de riscuri face dintr-un disident
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
acolo, că el este autorul celei mai frumoase definiții date poeziei. Tot atunci, cu luciditatea care Însemna Înălțimea ascunderii propriei dureri, familia Tăcu exprimă cine le fusese ,,Copilul din acte”: ,,Sandu Tăcu Malin fiul unui bibliotecar, fost deținut politic și disident cunoscut În perioada dictaturii comuniste s-a născut la Onești la 19 noiembrie 1969. A făcut studiile liceale până În clasa a XI-a la liceul ,,Mihai Eminescu” din Iași. La vârsta de 9 ani, Malin debuta În ,,Cronică” cu prima
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Tăcu, iar fișa de observație medicală nu a fost descoperită nici până astăzi. Moartea subita În numai șase ore a lui Malin Tăcu, telefonul misterios primit de medicul Mihalache, decesul survenit În mașină Salvării, cererea de emigrare În Statele Unite, trecutul disident al tatălui, toate acestea au condus la o serie de suspiciuni din partea familiei, care a cerut cercetarea morții suspecte a fiului Malin. „Mi s-a sugerat să las totul baltă”. De caz s-a ocupat locotenentul major la acea vreme
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
traficanților de marfă ieftină - viața de om. Acest halou vitriolant care ne Învăluie, emană de la răsfățatul tripourilor pesediste, Constantin Simirad, un duh malefic În calea oricărui impuls de reformă. Un ucigaș cu metoda. O familie de foști deținuți politici și disidenți anticomuniști cu renume am fost aruncați În stradă ca niște răufăcători, Împotriva legii, Într-o Învălmășeala de sălbătăcie și vandalism, din vendeta politică, așa cum a perceput-o În chip proletcultist mafia Simirad. În casa furată din averea țării, urma să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
citat dintr-o scrisoare a Prefecturii județului Iași), cu ,,merite deosebite legate de promovarea democrației În țara noastră” (citat dintr-un document al Primăriei municipiului Iași și al Consiliului local); În această casă a fost animat un spațiu al mișcării disidente ieșene În perioada 1988 - 1989, cu aport decisiv la declanșarea revoluției anticomuniste din România. Încă din anul 1993, demersurile făcute de familia Tăcu și prietenii săi vizau că În acest imobil să se Înființeze un muzeu memorial ,,Alexandru Malin Tăcu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Într-o atare situație se impune o declarație publică de delimitare față de persoana dumneavoastră din partea formațiunilor politice și parlamentare ale opoziției. Orice refuz va relevă cuprinderea caracteristică de putere și privilegii a comunistului învederat”. Alexandru Tăcu fost deținut politic și disident 18 aprilie 1994 După arestări, pușcărie, supraveghere, percheziții și asasinarea copilului de către organele represive, vine, după revoluția din decembrie 1989, evacuarea și aruncarea În stradă a familiei, cu toate bunurile, fără a i se pune la dispoziție o casă de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Malin Tăcu „asasinat În regimul comunist pe considerente politice”, „cu mari merite legate de promovarea democrației În țara noastră”, (citez din arhive prestigioase), „vestitor al Revoluției” după cum remarcă renumitul poet Nichita Danilov. - De asemenea, sunt tatăl scriitoarei Elenă Alină Tăcu, disidenta mezina a României, cu dosar de urmărire informativa de la vârsta de 14 ani. - Aici este locul să-mi exprim admirația, să elogiez gestul Încărcat de curaj al Cristinei Petrariu-Costin, fostă elevă a Liceului de artă „Octav Băncilă”Iași, care a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
conteste În contenciosul administrativ măsură 314 luată. Aceasta Înseamnă alte și alte zile pierdute, nervi consumați, tergiversări. Ziarul ,,Ieșeanul” din 28 decembrie 2004 - 2 ianuarie 2005 publică ,,Topul nominalizaților” pentru Titlul de „Ieșeanul Anului”, al treilea fiind Înscris Alexandru Tăcu, disident, care a câștigat În instanță procesul cu Statul Român pentru suferințele pricinuite În perioada comunistă: În numărul trecut, IEȘEANUL va prezenta cele 10 personalități nominalizate pentru titlul de Ieșeanul Anului. Aceștia au fost: Silviu LUPESCU - pentru promovarea scriitorilor tineri și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de apărătorii "drepturilor omului" nu numai prejudicierea libertății de exprimare, ci toate devierile de la principiile de care s-au făcut vinovați cei de conducere: deplasarea persoanelor, concedierile forțate, discriminările culturale și religioase, piedicile puse la intrarea în universități etc. Exemplul disidenților sovietici și ecourile protestului lor în rîndurile opinii publice mondiale au fost și ele hotărîtoare, ca și noul interes manifestat față de acestea de partidele "euro-comuniste" (italian, spaniol, și în mai mică măsură cel francez). Ca și în URSS, dar cu
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
expulzării popularului cîntăreț Wolf Biermann -, dar și prin cele o sută de mii de cereri de emigrare în Vest. Cu toate acestea, doar în Polonia s-a realizat cel mai repede și în modul cel mai radical fuziunea între inițiativele disidente și rebeliunea organizată a corpusului social. În această țară, unde identitatea națională a știut să reziste timp de două secole tuturor împărțirilor, tuturor intervențiilor și ocupațiilor militare, tuturor tentativelor de deculturalizare făcute de puternicii lor vecini, s-a instaurat în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
așa de mare, încît erau greu de imaginat cum ar putea echipele conducătoare din țările est europene să-și mai impună mult timp hegemonia bazîndu-sc doar pe stabilitatea sistemului, în fața unor noi forțe tot mai viguroase și mai unite intelectualitatea "disidentă", o elită de tehnicieni gata să ceară participarea efectivă la deciziile centrale în schimbul cîtorva privilegii oferite de alianța cu birocrația, un tineret din ce în ce mai recalcitrant față de tiparele conformismului oficial și a unei clase muncitoare care ieșise pur și simplu din letargie
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
s-a sfârșit în mijlocul decepției generale. Conul Mihalache, desfășurând o însemnată erudiție specială, a interpelat viguros guvernul... de la Budapesta?!... Pe când marele orator vorbea atacând pe unguri dar ocrotind guvernul din București, răsună de sus, de pe băncile superioare, glasul deputatului liberal disident Grigore Eliad Cârciumărescu: — E uuuns! Un mare hohot de râs a izbucnit în Cameră și tribune. La începutul lunii martie, Curtea cu Jurați judecă procesul crimei din strada Soarelui. Pe strada Soarelui, astăzi strada Teodor Aman, locuiau soții Miulescu, iar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
publică“ era lumea de agenți electorali și alți politicieni cari, în mare majoritate, profitau de toate prilejurile spre a răsturna guvernul, spre a-i lua locul la binefacerile bugetare. Opoziția - precum au văzut cititorii - era reprezentată mai mult de către liberalii disidenți. Dacă grosul forțelor electorale îl constituia masa electorală conservatoare, în schimb șefii partidului conservator, vechii conservatori, cari au guvernat țara până la 1876, stăteau în umbră. șeful opoziției, în acțiune, era Dumitru Brătianu, iar la toate întrunirile publice oratorii erau: Dimitrie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
conservatori, cari au guvernat țara până la 1876, stăteau în umbră. șeful opoziției, în acțiune, era Dumitru Brătianu, iar la toate întrunirile publice oratorii erau: Dimitrie Giani, G.D. Paladi, Petre Grădișteanu, iar din partea partidului liberal conservator G.D. Vernescu, tot un liberal disident. Singurul conservator care apărea la tribuna întrunirilor publice era Alexandru Lahovary, un conservator mai tânăr. Atât de compromis era numele „conservator“, că însuși partidul nu mai purta acest nume, ci, făcând fuziunea cu partidul vernescan, a fost silit să-și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
aceasta era numai o tactică, era o abdicare și o umilință impusă de necesitate: opinia publică trebuia adormită. și, în adevăr, când a venit ziua căderii lui Ion Brătianu, conservatorii au ridicat capul și s-au scuturat de toți liberalii disidenți, fie vernescani, fie rosettiști sau brătieniști. Semnalul redeșteptării și al emancipării partidului conservator de tutela liberală l-a dat Epoca, adică Nicolae Filipescu. La întrunirea de la Băile Eforiei, dintre vechii conservatori a vorbit numai Alexandru Lahovary, care a adus acte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de răsturnare; în capul acestei mașini extraordinare sta Nicolae Fleva și alături de el, mai în umbră - fiindcă era numai un debutant - sta Nicolae Filipescu. De acum luptele politice se întețesc, până ce Camera fu dizolvată. Deodată cu intrarea celor 4 liberali disidenți în comitetul „opoziției unite“ și după cererea lui Fleva, comitetul central executiv al opoziției este redus la 7 membri. Din acest comitet fac parte: generalul Florescu, Alexandru Lahovary, Constantin Boerescu, Petre Grădișteanu, Nicolae Fleva, G.D. Paladi și Pache Protopopescu. [epoca
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
largă. Cel dintâi a vorbit Nicolae Fleva, care atacă cu violență noul cabinet. Ion Brătianu a răspuns amintind că prințul Dimitrie Ghica a voit să facă un guvern de conciliațiune, iar dânsul (Ion Brătianu) a voit să atragă pe liberalii disidenți în partid. Toate încercările și silințele au dat greș. Lascăr Catargiu rostește o cuvântare în care impută Regelui că n-a voit să satisfacă nici una din cererile opoziției. „Pe noi, spune Catargiu, ne-a trimis aci deznădejdea țării!“ Petre Carp
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fiu al fostului domnitor George Bibescu, prin urmare frate cu prințul George Bibescu, care făcea politica conservatoare. Pot adăuga că influența prințului George Bibescu fiul în partidul conservator scăzuse mult, fiindcă atât mulți din conservatorii bătrâni cât și toți liberalii disidenți din coaliție găseau acțiunea și tovărășia prințului prea compromițătoare. Prințul Nicolae Bibescu dimpotrivă erea liberal, iar în ședința de la 19 martie a făcut o profesie de credință foarte liberală. Cuvântarea sa a fost nepărtinitoare, a arătat că și guvernul și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Gheorghe Panu, articol intitulat: „În contra oamenilor populari“. Fiindcă oamenii cei mai populari din blocul opoziționist erau liberalii, conservatorii întreprind să-i anihilieze, unul după altul. La București, Fleva fusese redus la alegerile comunale. La Iași, marele elector Gheorghe Mârzescu, liberal disident și omul popular al Iașilor, este și el învins în alegerile de la Comună. Pretutindeni conservatorii bătrâni merg mână în mână cu guvernul. Când guvernul junimist a socotit că relațiile dintre conservatori și liberalii din fosta opoziție s-au răcit îndestul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Esarcu, Vilner, Tache Anastasiu, Coco Demetrescu, Stancu Becheanu, Gogu Cantacuzino și N. Costandache. [conservatorii declară ruptura cu dumitru brătianu] Conservatorii, cari vor să pună singuri mâna pe putere, stăruie să se facă cât mai repede ruptura cu Dumitru Brătianu. Liberalii disidenți, fără concursul cărora regimul lui Ion Brătianu nu ar fi putut fi răsturnat, au devenit acum o povară care trebuie aruncată. De aceea, imediat după dizolvarea Camerelor, comitetul partidului liberal-conservator se întrunește și hotărăște ruptura. Lascăr Catargiu trimite lui Dumitru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]