1,243 matches
-
studii la om. Astfel, de exemplu, producția de anion superoxid de către NADPH oxidază este asociată cu alterarea vasodilatației endoteliu-dependentă (NO mediată) și se corelează cu prezența factorilor de risc clinici tradiționali pentru ateroscleroză (38). 4.3.4 Rolul dislipidemiei „diabetice” Dislipidemia din diabetul zaharat (pentru detalii vezi capitolul respectiv) este caracterizată prin nivel ridicat de VLDL și, corespunzător, de trigliceride, nivel crescut de LDL (în special particulele mici și dense), nivel scăzut de HDL. Toate acestea sunt, cel puțin în parte
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
on Reversing Endothelial Dysfunction) care a arătat că tratamentul cu quinapril timp de 6 luni duce la o ameliorare semnificativă a răspunsului vasodilatator la acetilcolină, proces mediat de NO (61). 4.4.3 Tratamentul hipolipemiant După cum am arătat mai sus, dislipidemia are (pe lângă efectul major proaterogen) un rol important în apariția disfuncției endoteliale din diabetul zaharat. Astfel, tratamentul hipolipemiant la pacienții diabetici are efecte benefice dovedite în prevenirea bolii cardiovasculare la care, cel puțin teoretic, contribuie și capacitatea lor de a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
normală, receptorii tnFR sunt slab reprezentați. Numărul lor crește însă considerabil în hepatita virală și în alte afecțiuni, cum sunt hepatitele de origine etilică, hepatita fulminantă sau NASH (non-alcoholic Fatty Liver Disease) din sindromul metabolic caracterizat prin obezitate viscerală, insulinorezistență, dislipidemie și hipertensiune arterială. COMPLEXUL 1 (format din tRaDD-tRaF și Rip) activează proteina nFkβ. Mai departe, prin fosforilări în lanț asupra complexului iKK α, β și γ, se ajunge la proteina ikB, care, fosforilată la rându-i, liberează proteinele p.65
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
zilei, indicând simultaneitatea anomaliilor, ceea ce impune asocierea insulinosecretantelor cu metformin sau tiazolidindione. Uneori această asociere se prescrie ca terapie primară. Strategia farmacoterapeutică din diabetul de tip 2 trebuie să fie integrată în contextul patogenetic al sindromului X metabolic. Acesta include dislipidemia, hipertensiunea, obezitatea abdominală, sindromul protrombotic, microalbuminuria și ateroscleroza accelerată (2). Aceste anomalii se întâlnesc frecvent în momentul depistării unei persoane cu diabet zaharat tip 2, ceea ce înseamnă că ele preced anomaliile toleranței la glucoză. Consecința terapeutică derivată de aici este
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
în momentul depistării unei persoane cu diabet zaharat tip 2, ceea ce înseamnă că ele preced anomaliile toleranței la glucoză. Consecința terapeutică derivată de aici este foarte clară (1-4): Concomitent cu hiperglicemia trebuie tratate toate componentele sin dromului X metabolic, adică : dislipidemia, hipertensiunea arterială, obezitatea, sindromul protrombotic. Pentru microalbuminurie nu există un tratament specific, ameliorarea ei rezultând din tratamentul conditiilor anterioare. Dacă există deja manifestările clinice ale com plicațiilor micro- și mai ales macrovasculare, evident vor fi tratate core spunzător (1-4). În
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
includere în stadii este dat de valorile glicemiei bazale. Aceasta îi conferă o largă aplicabilitate. Deoarece fiecărui stadiu îi corespund mai multe posibilități farmacoterapeutice, selecția medicamentelor este foarte importantă. Ea se va face în funcție de: prezența obezității / supraponderii, circumferinței abdominale ample, dislipidemiei [tabel 13.3] existența nefropatiilor sau hepatopatiilor [fig 13.2] valorile A1c corelate cu cele ale glicemiei bazale [tabelul 13.2] profilul glicemic și particularitățile medicației [detalii în text] În tabelul 13.2. se prezintă criteriile selecției în funcție de valorile glicemiei
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
glicemic posibil, adică glicemii normale sau aproape de normal. EFECTUL FARMACOTERAPIEI ASUPRA FACTORILOR DE RISC CARDIOVASCULAR (29,30) Efectul insulinei (29): Există evidențe directe că insulinoterapia în diabetul zaharat tip 2 reduce riscul apariției evenimentelor macrovasculare prin îmbunătățirea controlului glicemic și dislipidemiei asociată cu diabetul, deși efectele benefice sunt influențate semnificativ de creșterea în greutate. Se pare că insulinoterapiei nu induce hipertensiune. Ameliorarea controlului glicemic și lipidic poate explica beneficiul net asupra riscului cardiovascular. Efectul terapiei orale (30) În tabelele 13.18-20
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
experimentale) a pancreasului și care induce un sindrom special numit diabet”. Trebuie să menționăm că viziunea fiziopatologică a diabetului ca o suprimare a funcției anabolice a insulinei, care explică degringolada biochimică rezultată din catabolismul necontrolat al glucidelor (hiperglicemie), al lipidelor (dislipidemie, cetonurie) și al proteinelor (proteoliză) constituie, în fapt, esența concepției lui Paulescu asupra diabetului, care abia în zilele noastre a fost acceptată fără rezerve, dar care nu a apucat să fie expusă coerent în nici unul din tratatele de diabetologie publicate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Yin și Yang. Dintre cele 5 tipuri de energie ale organismului uman, 2 sunt importante pentru apariția diabetului: energia Ying-Qi (energia nutritivă) a cărei tulburare stă la baza apariției diabetului zaharat de tip 2 și a tulburărilor de nutriție (obezitate, dislipidemii, sindrom dismetabolic); și energia Zong-Qi (energia ancestrală sau energia ereditară) a cărei tulburare stă la baza apariției diabetului zaharat de tip 1 (diabetul autoimun) (66). Interesant de menționat că, în acest concept, energia nutritiva Ying-Qi corespunde meridianelor stomac-splină-pancreas, ceea ce corespunde
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
decât la populația generală, iar riscul de moarte subită este de 3 ori mai mare. Astfel de observații sugerează faptul că afectarea cardiovasculară apare precoce în cursul IRC și că pacienții sunt expuși mult timp factorilor de risc (ca HTA, dislipidemia, anemia, proteinuria) înainte de a ajunge în stadiul de IRCT. Durata lungă a expunerii la factori de risc face să crească probabilitatea dezvoltării unei complicații cardiovasculare [Covic et al., 2001, 2003]. II.2. Hipertensiunea arterială HTA la pacienții hemodializați în populația
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
toleranței la glucoză sau diabet zaharat tip 2, hipertrigliceridemie și modificări cantitative și calitative proaterogene ale lipoproteinelor plasmatice, scăderea HDL-colesterolului, hipertensiune arterială, reducerea fibrinolizei și microalbuminurie [Basdevant et al., 1998; Reaven et al., 2002]. Amplificarea factorilor de risc tradiționali (HTA, dislipidemia, tulburările hemostazei etc.) de către insuficiența renală este crucială. Există puține dovezi referitoare la beneficiile măsurilor de intervenție asupra factorilor de risc cardiovascular la pacienții diabetici uremici. Unele cercetări au sugerat că un bun control glicemic în predializă și în dializă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
rezultatele studiilor HOPE și LIFE din populația generală, pentru tratamentul HTA se recomandă folosirea inhibitorilor ECA și a antagoniștilor receptorului angiotensinei II. De asemenea, beta-blocantele sunt benefice în ameliorarea funcției cardiace și a supraviețuirii [Zuanetti et al., 1997]. Valoarea corectării dislipidemiei prin tratament cu statine nu a fost demonstrată. Tratamentul adecvat al anemiei cu rHu-EPO este important, deoarece pacienții diabetici cu IRC au o anemie mai precoce și mai severă decât non-diabeticii [Dikow et al., 2002]. Diabetul zaharat la pacienții cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
în plan terapeutic, în absența dovezilor directe, experții nefrologi recurg la extrapolarea rezultatelor studiilor intervenționale de la pacienții diabetici non-renali. Pe această bază, se recomandă să se urmărească un control strict al glicemiei și al celorlalți factori de risc tradiționali (HTA, dislipidemia) și specifici (hipervolemia, anemia, medicația imunosupresoare diabetogenă), în scopul prevenirii complicațiilor cardiovasculare, la toate categoriile de pacienți renali diabetici. II.4. Dislipidemia Dislipidemia din sindromul nefrotic Hiperlipidemia este o trăsătură caracteristică, de mult timp cunoscută a sindromului nefrotic (SN), prezentă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
se recomandă să se urmărească un control strict al glicemiei și al celorlalți factori de risc tradiționali (HTA, dislipidemia) și specifici (hipervolemia, anemia, medicația imunosupresoare diabetogenă), în scopul prevenirii complicațiilor cardiovasculare, la toate categoriile de pacienți renali diabetici. II.4. Dislipidemia Dislipidemia din sindromul nefrotic Hiperlipidemia este o trăsătură caracteristică, de mult timp cunoscută a sindromului nefrotic (SN), prezentă la 70-100% dintre pacienți. Este direct proporțională cu nivelul proteinuriei și invers proporțională cu albuminemia [Appel et al., 1985; Kaysen et al
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
recomandă să se urmărească un control strict al glicemiei și al celorlalți factori de risc tradiționali (HTA, dislipidemia) și specifici (hipervolemia, anemia, medicația imunosupresoare diabetogenă), în scopul prevenirii complicațiilor cardiovasculare, la toate categoriile de pacienți renali diabetici. II.4. Dislipidemia Dislipidemia din sindromul nefrotic Hiperlipidemia este o trăsătură caracteristică, de mult timp cunoscută a sindromului nefrotic (SN), prezentă la 70-100% dintre pacienți. Este direct proporțională cu nivelul proteinuriei și invers proporțională cu albuminemia [Appel et al., 1985; Kaysen et al., 1987
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
apo-C II (un activator al enzimei). (4) Reducerea funcției receptorului LDL. (5) Creșterea sintezei de HDL3 și un defect în sinteza HDL2. Pe de altă parte, tratamentul corticosteroid, frecvent folosit în SN, induce o hiperlipidemie mixtă, aterogenă. Riscul aterogen al dislipidemiei din sindromul nefrotic este controversat. Datele publicate până în prezent sunt contradictorii. Rolul anomaliilor lipidice este dificil de stabilit, având în vedere asocierea în cadrul SN a numeroși alți factori aterogeni, precum hipertensiunea arterială, tulburările coagulării plasmatice, insulinorezistența, inflamația, disfuncția endotelială [Dogra
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
Dogra et al., 2002] și ameliorată după tratament cu statine [Dogra et al., 2002]. Tratamentul hiperlipidemiei secundare SN constă, în primul rând, în tratamentul etiologic și patogenic al nefropatiei. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, reducând proteinuria, determină și ameliorarea dislipidemiei [Olbricht et al., 1999]. în ceea ce privește regimul alimentar, un grup de cercetători italieni a demonstrat că nu numai restricția lipidică în sine, dar și modificarea calitativă a grăsimilor și a proteinelor alimentare este importantă. Dieta vegetariană, bazată pe soia și ulei
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
în ceea ce privește regimul alimentar, un grup de cercetători italieni a demonstrat că nu numai restricția lipidică în sine, dar și modificarea calitativă a grăsimilor și a proteinelor alimentare este importantă. Dieta vegetariană, bazată pe soia și ulei de pește poate ameliora dislipidemia și proteinuria [DAmico et al., 1991, 1992; Gentile et al., 1993]. Totuși, numai măsurile dietetice nu sunt suficiente pentru controlul dislipidemiei, aproape în toate cazurile fiind necesară și administrarea de medicamente hipolipemiante. Studii cu agenți hipolipemianți în SN sunt puține
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
a grăsimilor și a proteinelor alimentare este importantă. Dieta vegetariană, bazată pe soia și ulei de pește poate ameliora dislipidemia și proteinuria [DAmico et al., 1991, 1992; Gentile et al., 1993]. Totuși, numai măsurile dietetice nu sunt suficiente pentru controlul dislipidemiei, aproape în toate cazurile fiind necesară și administrarea de medicamente hipolipemiante. Studii cu agenți hipolipemianți în SN sunt puține și pe loturi mici de pacienți. Inhibitorii HMG-CoA reductazei (statinele) au o bună eficiență în reducerea atât a colesterolemiei, cât și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
Ei pot fi și periculoși, deoarece, în prezența hipoalbuminemiei din SN, fracția lor plasmatică liberă este crescută, determinând un risc important de miozită, astfel încât trebuie folosite doze mai reduse. Indicația tratamentului hipolipemiant în SN este discutabilă, atâta vreme cât riscul vascular al dislipidemiei și efectul terapiei asupra morbi-mortalității nu sunt lămurite. în orice caz, acest tratament nu trebuie inițiat decât după o anumită perioadă de urmărire, în situația în care SN nu are tendință de regresie. Dislipidemia este o trăsătură aproape constantă în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
este discutabilă, atâta vreme cât riscul vascular al dislipidemiei și efectul terapiei asupra morbi-mortalității nu sunt lămurite. în orice caz, acest tratament nu trebuie inițiat decât după o anumită perioadă de urmărire, în situația în care SN nu are tendință de regresie. Dislipidemia este o trăsătură aproape constantă în sindromul nefrotic, direct proporțională cu severitatea acestuia, având multiple mecanisme patogenice. Alterările lipidice se caracterizează prin hipercolesterolemie totală și hiper-LDL-colesterolemie, hipertrigliceridemie, creșterea sdLDL și a Lp(a). Aceste anomalii lipidice sunt, toate, recunoscute ca
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
direct proporțională cu severitatea acestuia, având multiple mecanisme patogenice. Alterările lipidice se caracterizează prin hipercolesterolemie totală și hiper-LDL-colesterolemie, hipertrigliceridemie, creșterea sdLDL și a Lp(a). Aceste anomalii lipidice sunt, toate, recunoscute ca aterogene în populația generală, dar riscul cardiovascular al dislipidemiei este dificil de apreciat la pacienții cu sindrom nefrotic, în absența studiilor mari, prospective. Tratamentul hiperlipidemiei constă, în primul rând, în tratamentul nefropatiei cauzale, dar dieta și medicația hipolipemiantă (în special statinele) ar putea fi adjuvante utile. Dislipidemia la pacienții
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
cardiovascular al dislipidemiei este dificil de apreciat la pacienții cu sindrom nefrotic, în absența studiilor mari, prospective. Tratamentul hiperlipidemiei constă, în primul rând, în tratamentul nefropatiei cauzale, dar dieta și medicația hipolipemiantă (în special statinele) ar putea fi adjuvante utile. Dislipidemia la pacienții hemodializați Prevalența și caracterizarea dislipidemiei la pacienții hemodializați (HD) încă din stadiile precoce ale insuficienței renale cronice (IRC) pot fi detectate anomalii calitative ale lipidelor plasmatice, dar hiperlipidemia propriu-zisă survine în IRC avansată și persistă și după inițierea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
la pacienții cu sindrom nefrotic, în absența studiilor mari, prospective. Tratamentul hiperlipidemiei constă, în primul rând, în tratamentul nefropatiei cauzale, dar dieta și medicația hipolipemiantă (în special statinele) ar putea fi adjuvante utile. Dislipidemia la pacienții hemodializați Prevalența și caracterizarea dislipidemiei la pacienții hemodializați (HD) încă din stadiile precoce ale insuficienței renale cronice (IRC) pot fi detectate anomalii calitative ale lipidelor plasmatice, dar hiperlipidemia propriu-zisă survine în IRC avansată și persistă și după inițierea terapiei de supleere renală, indiferent de metoda
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
precoce ale insuficienței renale cronice (IRC) pot fi detectate anomalii calitative ale lipidelor plasmatice, dar hiperlipidemia propriu-zisă survine în IRC avansată și persistă și după inițierea terapiei de supleere renală, indiferent de metoda folosită (HD, dializă peritoneală sau hemofiltrare). Prevalența dislipidemiei este mai mare la pacienții HD decât în populația generală 60-80%, după diferite studii [Kasiske et al., 1998; Brunzell et al., 1977]. Ea este independentă de factori ca istoricul de SN, diureza restantă ori alte complicații ale uremiei (anemia, osteodistrofia
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]