39,259 matches
-
singură, în pustiul pământului fără iubirea lor uriașă. Andrei mi-a arătat cerul din acel vis și parcă a deschis un contur al unei inimi uriașe. Inima era albă. Am întins mâna să o ating și în clipa aceea a dispărut și m-am trezit. Tata mi-a apărut într-un vis în care se afla ca într-o curte interioară deschisă cerului, plină de bănci de piatră ca niște paturi, îmbrăcat în alb. Privea spre mine și ironic, dar mai
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1471113965.html [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
este frică de nimeni și de nimic. Și îi era atât de frică încât își dori să plece imediat din acel loc. Se întoarse și se afundă în mulțimea care nu mai termina cu strigătele. Prinse un moment prielnic și dispăru pe o străduță pe care lumea alerga în valuri în sens opus direcției sale de mers, către pretoriu adică, deoarece vestea procesului se răspândise foarte repede iar mulți aflaseră prea târziu și veneau de departe strigându-se unii pe alții
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_9_mihai_condur_1334036217.html [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
Ceilalți din ceată care scăpaseră, își dădură seama că Baraba odată prins, va divulga sub chinuri ascunzătorile din deșert și se risipiră deci care încotro văzură cu ochii, lăsând pustii peșterile în care stăteau, sau luând ce se putea și dispăruseră care pe unde apucaseră fiindcă dacă erau prinși răstignirea îi aștepta la primul copac întâlnit în cale, fără ca cineva să se mai obosească să facă bârne de lemn. Acum însă, în ziua hotărâtă a morții, el, Baraba, scăpase pe treptele
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_9_mihai_condur_1334036217.html [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
m-au schingiuit și m-au spânzurat, dar iată, ei s-au dus, i-a înghițit timpul și eu încă mai trăiesc; trăiesc prin tine, prin acest popor care renaște în fața Domnului... > Și Domnul care mă urcase la ceruri a dispărut și eu am rămas singur, admirând acele meleaguri de vis. Așa am petrecut eu toată noaptea, îmbiindu-mă cu acest vis frumos. Când m-am trezit, soarele se rostogolea la orizont într-un incendiu apocaliptic ca o roată de căruță
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
Stăteam acolo în acea vale și nu mai știam pe ce lume trăim. Suntem încercuiți, striga el din pâlnia lui, în-cer-cu-iți!- repeta el cu o voce care parcă ieșea dintr-o groapă plină cu vată. Într-o oră trebuie să dispărem unde vom vedea cu ochii! Am băgat o unitate de sacrificiu să facă o breșă și voi trebuie să dispăreți!> Unde dracului să dispărem, doar nu suntem fachiri ca să dispărem în neant?- ne întrebam noi. Și după câteva minute, generalul
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
în-cer-cu-iți!- repeta el cu o voce care parcă ieșea dintr-o groapă plină cu vată. Într-o oră trebuie să dispărem unde vom vedea cu ochii! Am băgat o unitate de sacrificiu să facă o breșă și voi trebuie să dispăreți!> Unde dracului să dispărem, doar nu suntem fachiri ca să dispărem în neant?- ne întrebam noi. Și după câteva minute, generalul s-a urcat în avion și a decolat, spre apus, trecând peste apele învolburate ale Donului. Băiatul dumneavoastră atât a
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
o voce care parcă ieșea dintr-o groapă plină cu vată. Într-o oră trebuie să dispărem unde vom vedea cu ochii! Am băgat o unitate de sacrificiu să facă o breșă și voi trebuie să dispăreți!> Unde dracului să dispărem, doar nu suntem fachiri ca să dispărem în neant?- ne întrebam noi. Și după câteva minute, generalul s-a urcat în avion și a decolat, spre apus, trecând peste apele învolburate ale Donului. Băiatul dumneavoastră atât a mai apucat să spună
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
o groapă plină cu vată. Într-o oră trebuie să dispărem unde vom vedea cu ochii! Am băgat o unitate de sacrificiu să facă o breșă și voi trebuie să dispăreți!> Unde dracului să dispărem, doar nu suntem fachiri ca să dispărem în neant?- ne întrebam noi. Și după câteva minute, generalul s-a urcat în avion și a decolat, spre apus, trecând peste apele învolburate ale Donului. Băiatul dumneavoastră atât a mai apucat să spună: <Eu îmi iau bobinele la spinare
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
gust, dar nu de prost gust. Transparentă, invizibilă la prima vedere, dar tenace când e vorba să modeleze pietrele de râu. Și mă duce gândul la românii „curgători”, noi, cei care ne-am transbordat peste granițele țării, dar nu am dispărut de tot. Continuăm să ne destăinuim subtil, după modelul vaselor comunicante, lipsiți poate de ostentație, dar existenți. De bună seamă că facem față situației destul de bine, oglindind în „apele” noastre lumea multicoloră cu care ne întâlnim. Filtrăm fără întrerupere, dar
ROMÂNII ADAPTIVI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_romanii_gabriela_calutiu_sonnenberg_1351983520.html [Corola-blog/BlogPost/351246_a_352575]
-
ambele fiind creații ale sculptoriței Milița Petrașcu, ambele furate. În ideea în care toate aceste plăci, busturi și medalioane sunt vândute pentru satisfacerea anumitor vicii sau poate chiar pentru achitarea unei facturi la lumină, nu m-ar mira dacă ar dispărea medalioanele cu propriile chipuri de la mormintele lui Eminescu, Zaharia Stancu sau George Coșbuc. Nu îmi rămâne decât să mă întreb un lucru: am putea oare să refacem ceea ce se distruge, în condițiile în care nu suntem în stare nici măcar să
PANAIT ISTRATI ÎNTR-UN MORMÂNT VANDALIZAT de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/gabriel_dragnea_1430776326.html [Corola-blog/BlogPost/379766_a_381095]
-
identitate a copilei și abia peste vreo zece ani un alt șir de evenimente o vor face pe fetița devenită acum adolescentă să-și revendice originile. Ajutată fiind de un medalion din aur, o mică bijuterie cu Steaua lui David, dispărut și el o vreme, dar și de o serie de oameni care cred în povestea ei. Aparent, foarte simplu! O poveste nici mai captivantă nici mai plină de neprevăzut decât altele de acest gen. Doar că, privind lucrurile din altă
FRANCISCA STOLERU, DINCOLO DE CUVINTELE SCRISE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1405728782.html [Corola-blog/BlogPost/349359_a_350688]
-
blestemată, mai înverșunată revine. Bucurie de i-aș putea aduce sufletului de tristețe plin, tot n-ar putea din el să o alunge. Că prea-plinul se varsă-n destin. Cu-nverșunare, sufletu-mi zdrobește. Și cât mi-aș dori să dispară, cu soartă predestinată sfârșește. Trecând în lume ireală. Când toamna vieții este isprăvită, pe suflet rămâne ca ciumă. Toamna-surată, tristețea să-mi simtă. Vigoarea să-i transforme-n brumă. Iar Toamna, tot ca mine s-ar ascunde, de tristețea molipsitoare
TRISTEŢE MOLIPSITOARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1412836347.html [Corola-blog/BlogPost/360227_a_361556]
-
în care noi nu mai cugetăm la aceste adevăruri și realități existențiale ajungem la secularizarea contemporană, în cadrul căreia „omul de astăzi nu se mai gândește la îndumnezeire și este arareori preocupat de propria lui „sfințire”. Aceștia sunt termeni ce au dispărut din fondul principal de cuvinte al limbii române.” Iată secularizarea care a dus la situația (de-a dreptul disperată) în care până și „Statul depune eforturi pentru o oarecare „umanizare” a societății, adică pentru instaurarea în societate a unei armonii
DESPRE OMUL DE AZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE HRISTOS, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1465290090.html [Corola-blog/BlogPost/379341_a_380670]
-
MULȚUMIM CĂ AȚI EXISTAT!" Ceremonie funerară Poartă sicriul ca pe moaște; Din trompete sună fanfară, Statut regal a-i recunoaște. Lacrimi în suflet se înoadă, Când slujba morții se încheie Și militari pe umeri poartă, Sicriu spre veșnică tăcere. Astfel dispare dinastie De regi pe-a României hartă, Când duce moartea-n veșnicie, Regină neîncoronată. Scriu cu condei în lacrimi muiat, Memorii de-a nu fi uitate. Că în cronici este consemnat Un secol de regalitate. 13 August 2016-funeraliile Reginei Ana
MONARHIA-FILE DE ISTORIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1471110433.html [Corola-blog/BlogPost/362565_a_363894]
-
Capitolul III, un partener de dans. Afectat după despărțirea de Angela, Alex a simțit o clipă sentimentul singurătății „S-a gândit dacă să mai meargă la cursul de dans [...] Nu mai vroia nimic, pur și simplu ar fi vrut să dispară.“ În ziua concursului de dans Alex nu a venit la școală. Daisy l-a așteptat cu teama că nu va ajunge nici la concurs. Se temea și de prezența Angelei „de când s-a trezit, a avut temerea că la concurs
O TÂNĂRĂ CARE A ÎNŢELES DANSUL TAINIC AL STELELOR de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1441547199.html [Corola-blog/BlogPost/381892_a_383221]
-
să se tînguie/ cu ochi rugători/ Sunetul harpei e doar/ o floare de carne/ strecurată într-o batistă împăturită/ ca un trifoi în album/ Catedralele își ștrangulează/ turnurile stropite cu var și lumină/ incendiind noaptea/ pînă cînd se topește/ Iubitele dispar tot mai grăbite-n iatacuri/ să-și devoreze captura/ o dată cu visul mîntuitor” (“Poetică”). Ar trebui acum să citez poezia următoare „Blues” - „foc neclintit/ printre fluturii galbeni”. Sau „Clișee cu imagini”, cîntecul de lebădă al poetei Diana Trandafir! („nisipul trupului meu
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_lila_poeme_cu_ceasuri_ioan_lila_1363998524.html [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
plăcut, lăsând o dâră înspumată pe nisip. Privi plaja ce se întindea în fața ei. Părea părăsită. Exact ca în ziua în care l-au pierdut pe Adi. Imaginea unui trup micuț, acoperit de alge, zăcea ascunsă printre gânduri. Niciodată nu dispăruse. Așa-i fusese scris. Să moară mișelește de brațele criminale ale valurilor, pentru că ei, părinții lui se iubeau așa de mult. Ochii minții îl vedeau pe Adrian aplecat asupra ei. Privirea lui întrebătoare era plină de groază.Deși trecuse mai
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
rău.Coborând de pe stâncă,Carmen privi în zare.,, Unde-o fi Adrian? Nu l-am văzut de dimineață. Dar... dar, poate face ce vrea! Ce-mi pasă mie. Dar, dacă a pățit ceva?! Hmm, treaba lui.'' Ajunse acasă.Liniștea răsună.Dispăruse în neant vremea când casa răsuna de vocea lui Adrian și de râsetele micuțului Adi.Intră în sufragerie și se așeză pe canapea, o canapea cu țesătura din catifea roșie. Pe masă era albumul cu fotografii de familie. După o
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
veniți de aici... -Nu mai înțeleg! -Lasă că ne dezleagă Bălosul al lui Labă! La cârciumă.” -Măi, dar rău se învârte pământul. -Am observat și eu. A căpătat chiar viteză de când s-a întunecat. - Păi, este la mintea cocoșului...a dispărut soarele.El mai ținea pământul să nu se învârtească prea rău. -Să nu amețească vârcolacii! -Vrei să spui că oamenii! - Păi...care oameni? Doar am stabilit că ne aflăm în lumea vârcolacilor. Tot discutând și bălăgănindu-se dintr-un gard în
VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Varcolacii_povestire_de_alf_al_florin_tene_1361604569.html [Corola-blog/BlogPost/352052_a_353381]
-
de concepție socialistă într-o lucrare literară care merită citită și apreciată la nesfârșit pentru satira subtilă, de factură swiftiano-orwelliană: Moneda fantazienilor. O satiră subtilă, dar atât de necruțătoare și de bine argumentată, încât, citind-o, înțelegi de ce acest autor dispărut de timpuriu, după o viață chinuitoare, marcată de lipsuri și eforturi continue, a ajuns în „fondul special (S) - interziși” al cenzurii comuniste. Acest lucru însemna că nici măcar lectorii de specialitate nu aveau acces la munca lui decât cu mare greutate
DESTINUL UNUI AUTOR DUBLU CENZURAT DE LORENA LUPU de ION PENA în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ion_pena_1472733351.html [Corola-blog/BlogPost/370169_a_371498]
-
zările aprinse de soare Printre șoapte reci de uitare... Unde ești oare? întreb fără rost Și timpul îmi surâde anost , Cuvintele se pierd în eter Când totu-i ascuns în mister... Plecăm în vise , împreună Cu mâinele prinse-n cunună, Dar dispari și sunt singură mereu Îmi este frică și-mi este greu... Timpul trece ,s-așterne uitarea Doar visele -mi aduc marea Și simt îmbrățișarea rece Când cu valuri peste mine trece... Visele mă poartă la munte Legănată pe creste cărunte
UNDE EȘTI? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/mariana_ciurezu_1494181490.html [Corola-blog/BlogPost/378278_a_379607]
-
cu valuri peste mine trece... Visele mă poartă la munte Legănată pe creste cărunte, Acolo tot singură mă pierd Pe poteci, cu vântul mă dezmierd... Ești ascuns în visele mele Acolo mă amestec cu ele Plasmuire de gânduri în ceață Dispari în fiecare dimineață... Referință Bibliografică: Unde ești? / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2319, Anul VII, 07 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
UNDE EȘTI? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/mariana_ciurezu_1494181490.html [Corola-blog/BlogPost/378278_a_379607]
-
-n drum. Vântul, jucăuș acum, / O alungă prin grădină / Și o lasă-apoi în tină. Plânge frunza; în picioare / E călcată și o doare. / Nimeni însă n-o aude. / Lacrimile-ncep să ude / / Praful drumului, în care / Frunza, câte-un pic, dispare. A căzut o frunză-n drum... / Nu mai e nimic acum...” Dar odată cu sosirea anotimpului alb, iarna, se dezlănțuie și bucuria copiilor: „Vine iarna” , „În prag de iarnă”, „A sosit iarna”, „Omul de zăpadă”, „Fulg rătăcit” , „Ninge”: „Fulgi pufoși, de
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417630456.html [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
lucrurilor trecătoare, ireale și schimbătoare.” (cf. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant - Dicționar de simbolisme, vol. 3, ed. Artemis, București, 1995) Helene Pflitsch optează pentru o umbră “dintr-o noapte fără lună și stele”, - enunțul devenind lait motivul cărții, - care apare și dispare, mai mult sau mai puțin întâmplător, tocmai în momentele de derută sau de cădere ale eroului principal. Victor, un bărbat tânăr, inteligent, sensibil și dezinvolt ce vrea să-și trăiască viața liber de orice constrângeri, trece printr-o sumedenie de
UMBRE ÎNDRĂGOSTITE SAU O INCURSIUNE ÎN NOAPTEA FĂRĂ LUNĂ, FĂRĂ STELE de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 by http://confluente.ro/helene_pflitsch_1464710326.html [Corola-blog/BlogPost/365927_a_367256]
-
în funcție de interese private, fără angajamente sau responsabilitate publică. În sprijinul unei asemenea stări de lucruri sunt aduse motivații precum: lipsa veniturilor, a unei locuințe, a unei persoane protectoare sau chiar a atracției fizice. În felul acesta, problema “spinoasă” a divorțului dispare cu totul. Din cele de mai sus, se observă că locul familiei creștine (tradițională la noi) - comuniune de iubire - este luat de individualismul egocentric. Structura și funcțiile familiei în raport cu importanța sa socială sunt diminuate, total schimbate sau chiar pervertite. Toate
DESPRE TRADITIE SI MODERNITATE IN FAMILIA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_traditie_si_modernitate_in_familia_crestina_.html [Corola-blog/BlogPost/366875_a_368204]