3,286 matches
-
din farmecul, din..., cum să va spun fără să fie caraghios, din vraja Vladiei, că am respectat cum s-ar zice regula jocului și după aceea ne-am întâlnit, după ani de zile, fără să ne urîm ori să ne disprețuim, fără măcar să ne fim indiferenți, toate astea constituie circumstanțele pe care le pomeneam. Destinele noastre au fost o vreme într-o bună vecinătate... E un lucra pe care nu-l poți trece cu vederea, nu? Ei bine, aceste circumstanțe l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În cătunul lor după un an‑doi, alții după zece, vlăguiți de‑atâta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținând mâinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar când sorbeau vinul, ridicau potirul cu ambele mâini. Tare se mai Înfierbântau când cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s‑ar fi Îndoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țâșnind din umbra caselor și recunoscând printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar până atunci, sub acoperământul mohorât al cerului, Între zidurile neguroase ale pământului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n‑ar fi tot un iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n‑ar fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pământului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mâinile de toiag. „Disprețuiește bogăția numai cel avut“, zise Simon, mijind ochii spre el. „Se desfată În sărăcie numai cel sărac; se leapădă de desfătările trupești numai cel ce le‑a Încercat.“ „Fiul Domnului a Încercat patimile“, zise Petru. „Minunile lui sunt mărturia nevinovăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sa oribilă“. Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli va junge În Franța cu o șaretă, sub o claie de fân (un țăran contrabandist fusese Încredințat că În cutia de carton dosea tutun de contrabandă), ca pe filiera celor care disprețuiau tirania să se propage În Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decât nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar fi fost un modest slujbaș de la poștă, „sindicalist activ“), auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să influențez decizia Consiliului. — Dar au să-i trimită pe mulți care nu doresc să plece și cărora le e frică, observă băiatul. —Toți sunt voluntari. — Da. Toți sunt voluntari, îl aprobă el. Dar sunt voluntari pentru că altfel ar fi disprețuiți și considerați lași. Știi bine că aproape jumătate dintre ei ar prefera să rămână acasă. Nimeni nu poate citi în inima oamenilor, murmura Hiro Tavaeárii. Iar cei care-o fac, riscă să se însele. Legea e lege, încheie. — Atunci înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
buzelor învățate să poruncească la adăpostul înaltului scaun, moale și lipicios pe care i-l dăruise soarta: Nu te necăji, draga mea. Nu e ea mai tare ca noi. Totul va fi bine iar tu, fato, știu că ne-ai disprețuit întotdeauna, deși te-am ajutat de nenumărate ori. Nu-ți mai amintesc nunta de povești pe care ai avut-o numai cu ajutorul nostru sau operația... Mă rog, nu vreau să mă laud. Văd cum te uiți la noi, ne-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-o așa stare, încât acesta s-o bruscheze pe ființa care-i stăpânea sufletul. Îi scrise, într-o altă depeșă, că totul a fost un joc, că râde de neputința lui și că, una peste alta, era femeia care disprețuia bărbații lipsiți de curaj. Evenimentele se precipitară și intrară pe un făgaș periculos, cu o repeziciune uluitoare. Rebeca alertă poliția, Laur Midea fu atenționat să înceteze iar Radu îl amenință, cu vehemență, că la o viitoare întâlnire îl va zdrobi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
permanentă a tovarășului de viață, îi respectase și apreciase efortul, ea își bătuse joc de munca soțului ei, îl înșelase, ca ultima stricată. Și cu cine! Cu Rosti Seneg, cel pe care susținuse, sus și tare, că-l urăște și disprețuiește. Dacă nu-mi vorbești despre frământările tale, de mâine nu-ți mai trec pragul casei. Luana o privi cu ochi mari, neîncrezătoare. Căutătura severă a femeii o făcu să înțeleagă că vorbea serios. Își căută cuvintele dar nu știu cum să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și a zis Margaret. Sub același soare necruțător, ar fi purtat o rochie cu volănașe și un guler Înalt. S-a Întrebat ce-ar fi fost de preferat, lumea aceea pierdută, când ar fi avut putere, dar ar fi fost disprețuită de cei din partea locului, sau lumea asta, În care era lipsită de orice putere, Însă era doar ceva mai puțin disprețuită. S-a gândit la doctorașul cu cămașa lui elegantă și cu ochelari de soare, la rânjetul lui rece. Poate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Sidonia Trofin se află, mereu, în zona în care persoana lor însăși devine propriul balast, victime ale umilinței duse pînă la capăt, cînd se așază pîcla: " Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței pînă la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai explic. Se simțea umilită, bătută, se cocârjea în sinea ei. Ar fi dat orice să nu fi existat după-amiaza aceea, întrebarea aceea, toată decepția ei răscolită. Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței până la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei avea un cu totul alt miez. Dimitrie își cumpărase o mașină care arăta excelent. Fire foarte practică, se gândise că o astfel de mașină este foarte încăpătoare atât pentru persoane, cât și pentru transportat fructe spre vânzare. Dimitrie nu disprețuia un venit suplimentar de vreme ce dorea ca soția să fie casnică. Lui nici o muncă nu i se părea înjositoare, nu era de acord că-și pierde din prestanță, așa cum susținea Fana, prin urmare, atunci când era cazul, mânuia cântarul cu aceeași dexteritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În perioada interbelică s-a văzut în atitudinea ciobanului din Miorița o expresie a resemnării ce-ar caracteriza întregul popor român, ca o trăsătură psihologică a sa; s-a spus că ciobanul nu luptă cu ucigașii deoarece ar dori moartea, disprețuind existența și nutrind pasiunea autodistrugerii. În zilele noastre, se știe că atitudinea ciobanului este o atitudine calmă, fără zbucium, izvorâtă din adâncul firii omenești, a individului care, pus în fața unei situații limită, caută soluția salvării sale ca om. El vede
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
era cu putință ca grămada de mașini vechi de toate mărcile În care nimerise să se transforme În Salon internațional auto. Mai potrivit ar fi fost Într-un sanatoriu sau spital de recuperare. Nu avea nimic Împotriva lor. A le disprețui era ca și cum s-ar disprețui pe sine. Uneori, i se Întâmpla acest lucru. Îi trecea Însă repede și resemnarea lua locul revoltei. Își sprijini spatele de o mașină, ca de un zid sau ca de un copac, cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de mașini vechi de toate mărcile În care nimerise să se transforme În Salon internațional auto. Mai potrivit ar fi fost Într-un sanatoriu sau spital de recuperare. Nu avea nimic Împotriva lor. A le disprețui era ca și cum s-ar disprețui pe sine. Uneori, i se Întâmpla acest lucru. Îi trecea Însă repede și resemnarea lua locul revoltei. Își sprijini spatele de o mașină, ca de un zid sau ca de un copac, cum i se Întâmplase de atâtea ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vedea lumea, de ce nu? Flavius-Tiberius știa că porcul nu putea fi prea departe. Îi auzea parcă grohăitul lângă vreun container de gunoi sau În jurul unor pubele. Ajutați de Grațian care se apropia Încet din pricina troienelor, ar putea recupera dobitocul. Îl disprețuia din tot sufletul pe omuleț, dar nici pentru sine nu avea mai mult respect, iar dimensiunea simbolică pe care o acordase inițial gestului său sfârșea acum În deriziune. Trăise și el ca toți ceilalți din propria sa osânză, mâncase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca un crai de curte nouă. I-a făcut și jurăminte, limbăminte†††† la concurență cu N.D. Cocea. (O găseau amîndoi foarte atașantă, se voiau la întrecere în patul Anei.) Că Tudor Vianu a semnat pactul cu diavolul. Pe Călinescu îl disprețuiți că și-a prefăcut, în '55, "Cronica mizantropului" în "Cronica optimistului". Pe Arghezi, că s-a convertit în '54, cînd a publicat, în "Contemporanul", un serial despre expoziția Prietenia româno-sovietică și arta populară din RPR. Octogenarul Arghezi scria: "Ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu se întorcea Leandru la catedră? Doar cumula funcții: la universitate și la revistă. De ce? Din calcul social. Arta combinațiilor, Combinatoria o deținea la perfecție. Șeful de turmă majoritară nu semna condica de prezență, iar avantajele materiale nu erau de disprețuit. Merita să cureți scame ideologice, să faci răul, ca să-ți lustruiești pantofii cu cremă franțuzească. Hada, în delir scriptic pentru Dumnezeu-Popescu și alți dumnezei de roșu, convenea. Ce încăpea în el, umflat ca un cauciuc de tir cum era? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
locul unde stai. Cutare s-a aranjat. Dacă tu n-ai putut, de ce să-l blamezi pe altul, care a reușit?", mă înțeapă vocea, hai să-i zic paralelă. Mai taci. Nu mai am eheu vanități sociale, vanități de eu. Disprețuiesc un succes bazat pe un asemenea preț. Marfa asta e prea scumpă pentru mine, costă prea mult. Iar cărțile pe care nu le-ai scris sînt ca și călătoriile pe care nu le-ai făcut: cele mai captivante. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și, eventual, a îngerului ei.) Cu toate că incanta rugăciunea cu regularitate, fără prea mare convingere, Pulcheria, în modestia ei, nu cerea niciodată nimic. Totuși, într-o zi, când era foarte supărată de duritatea și lipsa de afecțiune a mamei, ce o disprețuia pentru slăbiciunea și nehotărârea ei, i-a cerut totuși îngerului un frate mai mare sau un prieten, care s-o protejeze, să-i poarte de-a pururi de grijă și s-o iubească. Și, cu toată iscusința mea de înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
De aceea era apreciată și lăudată de unii colegi, care în fapt o compătimeau! Alții o invidiau, fiind complet opaci și insensibili la suferința și condiția ei. Până și părintele-confesional vădea prea puțină compasiune pentru Tanti Eugenia; mai degrabă o disprețuia pentru enormitatea sentimentelor și pentru naivitatea ei. În același timp, o pizmuia pentru natura ei pozitivă și capacitatea ei de transpunere și de depășire a realității, pentru talentul ei de-a deveni atât de ușor fericită. Fără a o califica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
m-am gândit că ar fi deplasat, că un bărbat foarte important nu-și pierde vremea cu astfel de gesturi. Biscuit veni să mă privească fix în timp ce-mi mâncam cornurile. I-am întins câteva bucățele pe care le disprețui, părând să spună că nu era el motanul care să se mulțumească cu firimituri ale festinului. Se eschivă și de tentativele mele de a-l mângâia pe spatele lat. Animalului ăstuia nu-i plăceau străinii. Sorbind din cafea, am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
despre moartea soțului meu? -Se pare că ții la el, nu voiam să stric idila noastră. -Idila noastră! -Păi da, acesta este cuvântul folosit atunci când două ființe sunt fermecate una de alta. -Vorbește doar în numele dumitale. -Poate că acum mă disprețuiești. Am trăit momente care atestă totuși că așa stau lucrurile. -Eu sunt politicoasă iar dumneata ești vanitos, iată explicația. -Sigrid, nu te recunosc. -Dar eu! -Bine. N-o să ne certăm când trebuie să acționăm. Niște gorile ne încercuiesc cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ar schilodi sufletește. A fi sărac este un lucru degradant, deoarece te omoară puțin cîte puțin. Mi-aș pierde cu totul respectul de sine și aș duce o existență minimală. Aș duce o viață lipsită de entuziasm și m-aș disprețui. 4. Care ar fi costul acestei încăpățînări pentru familia mea și pentru cei pe care îi iubesc? Nu aș fi capabil să le ofer o viață la standardul pe care îl merită, ci ar fi din ce în ce mai rău pentru ei. Sfaturile
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]